Misterul Liviu Negoiță

Pentru cârcotași, fac de la bun început precizarea că n-am nicio treabă cu Liviu Negoiță. Nici măcar nu ne cunoaștem. N-am vorbit niciodată. Dar în ultimele zile toată lumea vorbește despre ceea ce se întâmplă în sectorul 3. Și scriu despre asta pentru că pare să fie un caz cu totul aparte.

Așadar, avem doi candidați. Unul, primar în funcție - înscriindu-se pentru cel de-al treilea mandat din partea PDL, iar celălalt, susținut de USL. Nu vreau să avantajez sau să dezavantajez pe nimeni. Nu locuiesc în sectorul 3, nu susțin interesele niciunui candidat, nu vreau să fac predicții, dar SE PARE că există șanse ca Liviu Negoiță să piardă Primăria. Unii spun că diferența este destul de mare, alții spun că “se joacă”  la câteva procente.

Până la urmă, vom vedea duminică. Eu mă refer aici strict la anti- campania pe care Liviu Negoiță și-a făcut-o.

În primul rând, confuzia de nume îl dezavantaja evident. Și prin asta, ”brandul”  a fost serios alterat, dacă nu desființat. Dacă nu mă înșel, e și al doilea pe buletinul de vot. Ei bine, la asta, Liviu Negoiță n-a reacționat deloc. N-a schimbat nimic. Nu s-a reinventat. Nimic. Nada. Niente. Nihil. Rien. De ce? Numai el știe.

În al doilea rând, nu a dorit să intre în dezbateri televizate. Unul la unul, face to face – cu contracandidatul. Deși, ca primar în funcție, cunoscător al problemelor sectorului- se presupune, acestea l-ar fi avantajat. Puncte nevralgice ar fi avut și contracandidatul. Destule. De ce n-a vrut Liviu Negoiță? Din nou, numai el știe.

În al treilea rând, campania om la om. Liviu Negoiță n-a practicat-o. În timp ce celălalt a aplicat-o cu prisosință. De ce? Răspunsul nu există.

În al patrulea rând, campania on line, outdoor, personalități asociate, evenimente. Pe outdoor, a ieșit. Dar în rest, liniște totală.  Asta în timp ce contracandidatul a mizat foarte puternic pe acest palier important.

În al cincilea rând, media. Contracandidatul l-a tocat vehement și sigur cu toate armele posibile și imposibile pe care le-a avut la îndemână. “Băncuțele lui Liviu Negoiță”, ca să dau doar un exemplu - n-au avut niciun răspuns coerent și propagat puternic. Din nou, liniște totală. Liviu Negoiță o fi răspuns în cele câteva emisiuni în care a participat singur, dar nimeni nu l-a auzit. De ce? Numai el știe.

Cred că aș putea să mai găsesc vreo două exemple pentru acest tip de anti- campanie pe care a preferat-o Liviu Negoiță.

Poate părea paradoxal ce spun. Eu nu prea cred în isteria sondajelor. Dar să pierzi 20 sau chiar 30% din votul și încrederea electoratului în DOAR o lună și jumătate, recunosc, e o mare performanță. Și scriu asta în condițiile în care nu spun că nu va câștiga. Însă dacă va câștiga, va fi la limită.

S-a spus de multe ori că, de fapt, Liviu Negoiță, nu vrea să mai candideze. Dar dacă nu a vrut, de ce a mai făcut-o? Iar dacă a făcut-o până la urmă - chiar dacă nu-și dorește, de ce a fost atât de sigur pe el? De ce cei din jur nu au reușit să-l trezească? În condițiile în care tăvălugul contracandidatului, cotat inițial cu șanse mici, a măturat totul în cale.

Eu am mai văzut asta. În 2004, în Bacău, cu Dumitru Sechelariu. Dar atunci Sechelariu chiar își mai dorea un nou mandat de primar. Însă pe fondul votului anti- PSD, non- campaniei pe care și-a făcut-o, în ciuda asflatărilor din oraș și a influenței, a pierdut Bacăul. E adevărat, din al doilea tur. Stavarache, un necunoscut până atunci, cu o campanie din om în om, și puternic pe media, l-a pulverizat. După opt ani, a scos Bacăul de sub clanul Sechelariu, scoțând, cu succes, în evidență toate bubele lui Sechelariu. Și… i-a ieșit pasiența.  

O pierdere a Primăriei sector 3, în Capitală, va fi foarte usturătoare pentru PDL. Ar putea fi chiar una dintre puținele surprize ale campaniei. Anostă exclusiv din cauza candidaților puternici. Însă pierderea sectorului 3 de către PDL, în condițiile în care scorul pe București nu are, teoretic, șanse să se apropie de cel din țară, va genera multe tensiuni în partid. Dacă pierde și Emil Boc Clujul, ceea ce eu nu cred, partidul poate declanșa lejer o nouă Convenție. Și o nouă sfârtecare între lideri e ultimul lucru pe care-l are nevoie un partid, oricare ar fi el, înainte de niște parlamentare cu o foarte mare miză.

Așadar, întrebarea și misterul rămân: de ce a ales Liviu Negoiță să fie anti-candidatul perfect? E om vechi în partid, trecut prin multe campanii, experiență are...Răspunsuri logice nu există.

Înțeleg că astăzi, în sectorul 3, pe ultima sută de metri, s-a recurs la metoda mesajelor personalizate prin telefon. Sincer, nu știu cât funcționează și cât mobilizează. Metoda a fost brevetată în 2007, când miza era alta: suspendarea. Și, sincer, mai e ceva: totuși, Liviu Negoiță nu e președintele Traian Băsescu.

P.S. Eu am primit astăzi, la 17.58, un apel, de pe un fix, în care domnul Alexandru Arșinel mă sfătuia să-l sprijin, la sectorul 2, pe Lucian Iliescu - PDL. Inițial, nu mi-a venit să cred. Erau și alți oameni lângă mine. Unuia chiar i-am dat să asculte mesajul. Cu ce rămân după toate acestea? Cu un gust amar. De ce se bagă marii actori în toată această poveste? Poate pentru bani, poate din simpatii politice, poate din proprie inițiativă...nu știu. Însă niciodată nu-l voi mai privi cu aceiași ochi pe Arșinel ca și până acum. Valabil și în cazul titanului Mircea Albulescu.