Pentru că trebuie tras un semnal de alarmă...

Pentru că nu se poate continua așa,
Pentru că am tăcut până acum sperând că poate se potolește,
Pentru că nu mai este vorba despre mine ci despre mai mulți oameni din presă, jurnaliști cinstiți și curajoși,
Pentru că singurul rol al nostru este să informăm publicul- adică pe dumneavoastră- onest și deschis,
Pentru că fac de 17 ani presă, toți am trecut prin multe dar așa ceva nu s-a întâmplat nici pe vremea lui Adrian Năstase,
Pentru că jurnaliștii nu trebuie să fie amenințați, filați, presați, intimidați,
Pentru că nu este posibil să se întâmple asta într-o țară democratică în care presa trebuie să rămână independentă,
Pentru că mie nu mi-e frică,
Pentru că astăzi este unul, mâine este altul și poimâine ați putea fi voi,

I-am transmis astăzi, următorul mesaj lui Sebastian Ghiță, mogul, prieten al premierului, deputat PSD de Prahova, mesaj pe care îl fac public:

"Nu mai amenința ziariștii. Nu ai niciun drept să faci asta, în această țară, oricine ai fi. Nu poți opri pe toată lumea să scrie când lucrurile sunt publice și evidente. Dacă ai vreo problemă, trimite un drept la replică dar nu mai amenința. Nici Vîntu și nici Voiculescu nu au făcut asta în România".

Sebastian Ghiță nu a răspuns la mesaj.

Aseară, jurnalistul Dan Tapalagă, Hotnews, a postat următorul mesaj pe pagina sa de facebook: "Un mogul recent imi transmite prin interpusi niste mesaje simpatice. Ele se incadreaza lejer la tentativa de santaj, amenintare, incercare de intimidare. Stie ca nu tine, dar incearca. Poate, poate, cu putin tupeu, reuseste sa opreasca publicarea unor articole. Nu merge. Daca put, n-avem ce face. Vom scrie despre toate contractele lui de zeci si zeci de milioane, bani publici mulsi de la statul condus de amicii si colegii sai de partid. Apropo, poate trimite niste paparazi mai putini idioti dupa mine decat astia pe care-i tot prind cand ma intalnesc cu unii, altii prin oras. Unii spun ca are obiceiul asta prost sa faca fotografii la vedere, ostentativ, la intimidare, ca mafiotii. Iarasi nu e bine."

Ieri, Hotnews a publicat informația potrivit căreia fratele lui Sebastian Ghiță a câștigat o licitiație de 10,5 milioane de euro, împreună cu Vodafone, la Ministerul de Interne.
Firma 2K Telecom, controlată de fratele mogulului și Vodafone vor furniza timp de trei ani servicii de comunicații pentru toate unitățile ministerului de Interne. 
Firma este controlată de Alexandru Ghiță ( fratele lui Sebastian Ghiță) cu 67,12%, Vasile Domente- 8,05%( unchiul lui Sebastian Ghiță) și Vasile Radu- 24,83%.
Toate detaliile privind licitația și subcontractarea le găsiți aici și aici.

Dacă va fi cazul, voi veni cu detalii explicite, concrete, în legătură cu tot ceea ce se întâmplă în presă de ceva vreme. 
În rest, eu atât pot să spun: am scris 6 ani de Cătălin Voicu/ Mitică Iliescu pe acest blog. Acum, Cătălin Voicu este în pușcărie, în urma unei decizii definitive și irevocabile a Justiției. Pe mine nu mă pot opri.

Premierul "bine, pa!"

FRICA. De când a ajuns premier al României, Victor Ponta trăiește o permanentă frică. De toți și de toate, de rezultatele acțiunilor sale, până și de sine. De oricine și orice. Această stare psihică de tulburare adâncă și de neliniște profundă, cu pericole reale sau imaginare, în realitate, i-a diminuat continuu actul guvernării, capacitățile, l-a făcut într-un an și jumătate să ajungă ceea ce este acum: un prim-ministru slab, care se autoflagelează aproape zilnic și care, în mod inexplicabil și cu o viteză uluitoare, parcă se prăbușește în sine. Trist și periculos în același timp este că șeful Executivului român dă senzația că a optat definitiv pentru acest drum fără de întoarcere. Pur și simplu, nu se mai poate opri.

Vorbim despre frică. Să ne amintim puțin: premierul României, proaspăt numit în funcție, a declanșat o suspendare a unui șef de stat din frică de Parchet. Avea o plângere pe uzurpare de calități oficiale. Era conștient că încălcase Constituția pentru că plecase în locul Președintelui la Bruxelles.
Șeful Executivului s-a speriat fantastic și de protestele anti-Roșia Montană și, în general, de orice formă de manifestare democratică în statul său. Din frică, n-a semnat niciun act în Guvern, a refuzat să-și asume proiectul și apoi, tot din frică, a început să-și dedubleze personalitatea. Ca premier, susținea totul, ca deputat, respingea ferm.
Tot din teamă, de partidul său de astă dată, cu rădăcini penale, a devenit apărătorul public al multor politicieni certați cu legea, fie ei arestați, inculpați sau condamnați. Exemplele sunt nenumărate. Să nu uităm: premierul României este un fost procuror.
Din frică de exploatarea mediatică a propriilor gafe, a făcut un pact de neagresiune și cu condamnatul în primă instanță la 5 ani de închisoare cu executare, Dan Voiculescu. A început să iubească Antena 3 doar ca să-i dea liniștea de a nu fi criticat.
Din spaimă, frică și lipsă de asumare, a plecat și la Johannesburg când, în țara sa, același partid pe care îl conduce dărâma Codul Penal și legaliza corupția. Premierul știa exact ceea ce se întâmpla în București.
Când a auzit și că emisarul Departamentului de Stat al SUA aterizează în România, același premier s-a urcat rapid în avion și, tot din teamă, a decolat spre alte văzduhuri. Simțea frica de a i se reproșa, în mod public,ceva.

O frică perpetuă îl determină tot timpul să gafeze. Îi e spaimă că se prăbușește în sondaje, îl sperie gândul că este criticat la televizor și că văd românii. Îl cotropesc băsiștii. Deși ar vrea, îi e frică să și candideze la Președinție de teamă să nu piardă totul. Este speriat și de liberali care ar putea fi vocali în Opoziție, îi e frică de retorica lui Crin Antonescu, îi dă dureri de cap puterea lui Liviu Dragnea, țipetele baronilor, ale propriilor colegi, articolele și întrebările dificile ale ziariștilor. Uneori, chiar se simte atacat când nimeni nu-l atacă.
Când sunt situații dificile pentru guvernare și țară, șeful Executivului de la București, tot din frică, dispare, se ascunde, fuge de-a dreptul sau o ia bărbătește la sănătoasa. "Bine,pa!"

MINCIUNA. Cât poate să mintă un om? Dar un prim-ministru? Oricât, atât timp cât o face cu sârguință și conștiinciozitate în fiecare zi. În linii mari, asta a citit premierul într-o anumită carte. În sinea lui și a prietenilor săi, asta este rețeta aleasă pentru succes. Crearea unei alte realități. Un Tony Blair est-european, așa se vede premierul de la București. De ce, ce trăsături, fapte și realizări au în comun cele două personaje? Nimeni nu știe mai exact.

Mitomania se definește însă ca boala psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate, mania patologică de a fabula.
Așa că, în mai bine de un an și jumătate, spirala minciunilor a atins cote nedepășite de niciun politician post-decembrist în România. Pur și simplu, s-a pierdut demult numărul și viteza minciunilor spuse. Uneori, nu mai ține minte ce zice. Alteori, culmea, își amintește. De câteva ori, în ultimele interviuri, a reușit să se contrazică singur chiar în aceeași propoziție sau frază rostită. Ca să afli uneori adevărul, trebuie să citești tot ce spune dar fix pe dos. Este ca și cum ai privi pe geam, vezi că e Soare, iar șeful Executivului îți spune că noaptea abia a început.
Minciuna continuă și uneori din nimic spusă este și o formă proprie, conștientă și controlabilă doar de sine de autoapărare. Cine, eu? Băsescu! Logica nu există. "Bine, pa!"

TELEVIZORUL. M-a întrebat mai demult un jurnalist străin, la modul cel mai serios, când are timp să muncească premierul României și câte televizoare are, de fapt, în birou. Habar n-aveam. "Se uită la toate odată? E în direct, prin telefon, peste tot". Omul era șocat, nu mai văzuse așa ceva niciodată: un șef de Guvern care să stea tot timpul la televizor. "Un tv freak", în sensul de fanatic, dependent, l-a etichetat foarte rece ziaristul.
Până la urmă, realitatea asta este. Când nu e în briefing la PSD, e în conferință la USL. Când nu e la USL, e la Guvern, la masa Excutivului sau în sala de presă. Spune aceleași lucruri. Dacă nu, este în direct, la intrare, la ieșire, de mai multe ori, din Parlament. E peste tot. Prin telefon, live din birou sau în toate studiourile de televiziune pe rând, din țară și din străinătate. Vine singur. E și în poze cu ciobani și, în general, cu oricine poate și este în viață. Își face și albume. Pe facebook sau pe twitter. Televizorul, imaginea pe care vrea să și-o proiecteze, cu accente butaforice, este singura șansă politică pe care a ales-o de a supraviețui.
Numai că supramediatizarea excesivă pare că ușor, ușor i se întoarce împotrivă șefului Guvernului. Când depășești într-un timp relativ scurt niște limite suportabile, trebuie să fii conștient de un singur lucru: ajungi, cu succes, fără niciun ajutor, cel mai nesuferit om de pe micul ecran. "Bine, pa!"  

TRĂIREA. Cât de des l-ați văzut râzând sau transmițându-vă o stare de bine pe premierul României? Când l-ați simțit cu adevărat îndurerat, remușcat sau rușinat așa cum erați voi, în acea clipă? De multe ori, nu transmite nimic. E gol, lipsit de naturalețe, aproape artificial. Alteori, când pur și simplu te doare pentru alții, el îți trage un zâmbet. Când ești revoltat de-a dreptul, el face glumițe. Nu-i pasă, nu rezonează, n-are niciun pic de empatie. E vorba de o incapacitate emoțională și cognitivă de a simți ceea ceea ce, la un moment dat, simt toți.

Te duci să te relaxezi la baschet, când oamenii țipă la televizor că sunt prinși prin nămeți sub cod roșu. Nimeni nu spune că trebuia să dai cu lopata, dar nici nu poți să bați mingea cu gașca aproape în dispreț.

Te duci iar la televizor să spui aceleași nimicuri, când se prăbușesc avioane și de cinci ore știi că șapte suflete nu pot fi găsite deloc. Mai tragi și-un restaurant, o bârfă mică și-o totală nepăsare când auzi că un om a murit. Muriseră doi. Apoi, iar te pitești puțin.
Nimeni nu spune că trebuia să o iei la picior prin Apuseni să-i cauți, dar era jobul tău să te asiguri, să faci tot ce-ți stă în putință ca om, ca premier, să fie găsiți acei oameni.
Ești simbolul funcționării și responsabilității statului, al Executivului, ești plătit pentru asta. Cum poți să spui, fără nicio urmă de compasiune, că "au murit la foarte scurt timp de la impact", când pe certificatul de deces al fetei de 23 de ani scrie negru pe alb cauza sfârșitului: Aurelia Ion, "expunere îndelungată la frig". Asta a fost, de-a dreptul, monstruos.
Când faci ce-ai făcut și mai și continui, ești total pe contrasens.

Nu poți să nu simți sau să minți când țara ți-e revoltată. Sau poți să faci și asta, dar înseamnă că ești atât de cinic și preocupat doar de calculele tale meschine, încât nu-ți pasă deloc de poporul tău.
Condamni pentru că refuzi să înțelegi. Tot din frică. Aceea de a-ți recunoaște vina morală, propriile incapacități, greșeli și slăbiciuni.
Te enervezi teribil doar când este vorba strict de tine. Și când cineva îți spune ferm ceva adevărat.
Când te acuză în mod direct, când se vorbește de ceva afaceri, când un procuror excepțional și cu rezultate incontestabile îți spune că tu, fost procuror, nu te-ai remarcat în meserie prin nimic.

N-avem autostrăzi, nu se aplică legi, nu se mai fac reforme, nu se mișcă nimic, nu progresăm, ne izolăm, mor oameni din prostia și inconștiența subordonaților tăi, din nepăsare, din lipsă de reguli, din politicianism. Se fură ca-n codru, se legalizează corupția, românii trăiesc prost. Astea nu te revoltă, nu te fac să tresari, nu te enervează, nu-ți mișcă niciun mușchi pe față. Te doare-n bască, ți-e indiferent.

Sfidarea regulilor morale ale societății și disprețul bunei cuviințe sunt întotdeauna simțite de oameni și tot ei sunt cei care, implacabil, ți le plătesc. 
Oricine ai fi, oricâtă putere ai acumula, orice regim ai conduce și pe oricâte televiziuni ai apărea simultan sau consecutiv, live sau înregistrat, rezultatul este același.

Când țării tale nu-i este "bine", nu poți să-i spui tot timpul "pa"!

Mesajele PSD: a ieșit accidentul din Apuseni, a intrat Unirea de la Cuza la USL

Confiscarea politică a unui moment istoric.

1. PSD amestecă voit momentul istoric al Unirii, "primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar", invocându-l pe Alexandru Ioan Cuza, cu împlinirea a 3 ani de USL," un proiect politic de succes născut sub semnul unității". 

Continuarea luptei cu Traian Băsescu.

2. PSD îl invocă, din nou, pe președintele Traian Băsescu: "continuă să fie iresponsabil, refuză să semneze acordul cu FMI". Apoi, strategii PSD vorbesc despre "potențiale implicații ale nesemnării memorandumului", recunoscând că este necesară semnătura președintelui.

Prietenie și sectoare strategice asumate de Guvernul Ponta

3.PSD spune că Guvernul și-a asumat zona IT și cea a fondurilor europene drept sectoare strategice."Săptămâna aceasta au fost alocați bani către IT și fonduri europene. (...) Schema de ajutor de stat din IT prevede ca firmele care investesc în acest domeniu în România vor beneficia de ajutoare de 67 de milioane de euro". Important: observați că zona IT este pe primul loc și nu fondurile europene, așa cum poate ar fi fost firesc. De menționat este și marele interes, binecunoscut de altfel, al prietenului premierului în aceste două zone. 

Notă: de observat că tema accidentului din munții Apuseni, în care au murit doi oameni, și în care a fost invocată reacția "promptă" a premierului au dispărut toate din mesajele PSD. Ieri, în mesajele PSD, drama a fost folosită în scopuri politice de către partidul de guvernământ. 

Mesajele PSD despre accident: Victor Ponta a acționat "prompt". Băsescu va decide dacă STS "dă socoteală"

Moartea a doi români folosită de PSD în scopuri politice pentru premierul Ponta.

1. PSD îl dezincriminează pe premierul Ponta spunând că a acționat "prompt" în cazul accidentului aviatic.

2. PSD susține că "au fost luate măsurile care se impun".

3. PSD spune că va exista un alt act normativ "care va viza situațiile de urgență" iar din echipă va face parte și Raed Arafat. Important: situațiile de urgență sunt deja reglementate în mai multe acte normative.

4. PSD direcționează gestionarea situației și rezolvările spre președintele Traian Băsescu: "Rămâne de văzut dacă și președintele Traian Băsescu va fi de acord să ia măsurile care se impun sau se va opune, nu va fi de acord ca și conducerea STS să dea socoteală pentru modul în care au fost gestionate evenimentele". De menționat că raportul Guvenului nu incriminează STS.

MCV.

5. PSD scrie că raportul MCV a constatat "progrese în domeniul Justiției".

Semnalele lui Dan Voiculescu.

6. PSD preia în linii mari mesajele economice ale lui Dan Voiculescu, președinte fondator PC, om care controlează trustul media Intact, 5 ani cu executare în primă instanță în dosarul ICA, trimis în judecată pentru complicitate la șantaj în dosarul Alexandrescu.

 Postările lui Dan Voiculescu, președinte fondator PC,  om care controlează trustul media Intact:

După ce Dumnezeu vă salvează, ei vă ucid

Dacă, Doamne Ferește, o să vă prăbușiți cu avionul vreodată, pe teritoriul României și, ca printr-o minune , veți supraviețui, trebuie să știți un lucru sigur: autoritățile vă vor ucide. Veți muri de frig, veți muri mâncați de lupi, veți muri pentru că, în secolul XXI, în România, nimeni nu este în stare să vă găsească. Veți muri pentru că sunt incompetenți, proști și corupți. Veți muri oricum.

Ceea ce s-a petrecut în ultimele  2 zile în România a depășit orice imaginație a unui om întreg la minte. Aurelia Ion, o studentă eminentă de doar 23 de ani, dedicată meseriei pe care voia s-o urmeze, făcută praf din cauza accidentului aviatic, a murit cu lacrimile înghețate pe față. I s-a oprit inima. Ore în șir nu i s-a putut da ajutor.

Adrian Iovan, pilot experimentat, cu 16.000 de ore zbor, a murit între fiare. La propriu. Între fiarele avionului din care nu l-a mai putut scoate nimeni, și-a dat sufletul de frig și de răni, pentru ca mai apoi, în noapte, să-l păzească localnicii ca să nu-l mănânce efectiv sălbăticiile pădurii. Alți cinci oameni disperați stăteau deja pe întuneric, supraviețuiau și ajutau cum puteau, li se stinsese focul, și erau cât p’aci să aibă aceeași soartă dacă un țăran cu suflet nu-i găsea cu o lanternă, în beznă, în pădure.

Aproape 6 ore nimeni, în această țară, nu a putut să-i găsească pe acești oameni. Autorități din trei județe, Ministerul Transporturilor, Romatsa, Ministerul de Interne, ISU, 112, Ministerul Apărării Naționale, STS, Ministerul Sănătății. Nimeni.

Cu patru telefoane funcționale și inteligente la ei, cu conexiune la internet și GPS, cu semnal 3G, nimeni, dar nimeni nu a putut să-i localizeze. De ce? Nici până acum nimeni nu știe. Nimeni nu vrea să admită că se putea. Ba, mai mult, într-un haos de nedescris, toți au sunat oamenii până aproape că le-au descărcat telefoanele. Ori așa ceva nu este posibil. În loc să-i ajute, pic cu pic în omora.

Nu au avut destule picocelule, nu le-a reușit triangulația, nu și-au folosit aparatura, nu au folosit pârghiile legale care există, nici măcar nu au citit Codul Penal. Nu le-au funcționat softurile de milioane de euro cumpărate de la firmele apropiate de prietenul premierului pe banii noștri, habar n-au avut ce au în dotare, nu au reușit să prindă frecvențele date de baliza aeronavei, nu au știut cum să coordoneze niște operațiuni de căutare, nu au avut mașini puternice, nici măcar hărți militare, ci pliante turistice cu Parcul Apuseni. Salvatorii au orbecăit, de nebuni, prin munți. Instituțiile s-au bătut cap în cap și s-au certat într-un spectacol al incompetenței și prostiei ce n-a mai văzut România. Păi cum era să-i găsească? Cum să explici logic o debandadă națională cu accente penale care, în mod real, a luat două vieți?

Luni, după patru ore și un pic de la prăbușirea aeronavei, la ora 20.06, premierul României, Victor Ponta spunea asta românilor, într-o emisiune la B1 tv:  “Vă pot doar GARANTA, repet, că absolut toate forțele disponibile sunt acolo și ideea principală e de a se ajunge la timp. Sunt TOȚI în viață în urma relatărilor pesoanei, spunea domnul Arafat, însă sunt răniți foarte grav și vremea este foarte rea, însă vom ști de la Inspectoratul de Urgență(...) Sunt toate mijloacele tehnice disponibile, mașini, oameni. (...) DIMPOTRIVĂ (n.r. nu a fost întârziată procedura) (...) Raed Arafat este în țară, am vorbit cu domnia sa, a vorbit cu cei de la SMURD, însă sunt toate forțele disponibile. Raed Arafat nu este în acest moment în țară, este șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență care coordonează direct această operațiune de salvare. Asta e tot ce știu eu să vă spun (...) ”.

Nu numai că premierul României se contrazicea singur de la o propoziție la alta, nu numai că realitatea a demnonstrat că nimeni nu coordona pe nimeni, că nu urmau nicio procedură deși ele existau, că erau întârzieri fantastice și un adevărat haos în sistem, dar la ora aceea nici nu mai erau toți în viață. La 21.13 oamenii au fost găsiți. La 21.21, premierul României primește un SMS și spune public: ”Am primit un mesaj legat de persoanele accidentate. Au fost găsite, în sfârșit, da! Au fost găsite. Acum am primit și eu mesajul și le-am cerut să-mi dea și în timpul emisiunii DACĂ E CEVA SIGUR. Deci ACUM E CU SIGURANȚĂ, acum se organizează evacuarea. Doamne ajută să fie cu success operațiunea!” Așadar, șeful Executivului știa exact ceea ce se întâmplă sub el, primise mai multe informații contradictorii în timpul acelei zile și...n-a făcut nimic. S-a dus la televizor să mai dea un interviu.

Totul însă a explodat Guvernului în față chiar în acea seară. Un val de emoție publică și de întrebări fără răspunsuri s-au succedat cu o viteză amețitoare, devoalând practic babilonia și prostia în formă brută a unui sistem pe care chiar Executivul României l-a patronat. Astăzi, după o glumă de raport preliminar contestat chiar din sistem din cauza erorilor, au fost demiși niște pioni de rang secund cu salarii uriașe. În mod firesc, ar trebui să înceapă imediat niște urmăriri penale. Neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Asta înseamnă închisoare de la 2 la 10 ani.

Un politruc de secretar de stat care, acum câteva seri se prezenta ca șef al unei celule de criză din MAI și care explica românilor, într-o combinație de amatorism și tupeu rar întâlnite “marele succes” al uciderii unor oameni, a zburat și el. Restul s-a negociat. Și nu se opresc. Premierul României, într-o continuitate halucinantă, nu numai că nu-i demite pe responsabilii reali, dar înființează și comitete peste comiții pentru situații de urgență care, în lege, există de un deceniu. Chiar el și miniștrii lui nu și-au pus structurile în funcțiune. Și cam atât.

Vă mai miră de ce s-a întâmplat? L-ați auzit pe Radu Stroe:

“ Avionul Smurd ( n.m. care stă în Bacău) ESTE PENTRU SALVARE DE OAMENI, nu pentru alte activități!”

“ N-am probleme (…) CARE celulă? Dar n-am avut celulă de criză la minister (…) Îmi reproșez că S-A ÎNTÂMPLAT ÎN TIMPUL MANDATULUI MEU...nenorocirea”

Voluptatea nesimțirii și cretinismului a lăsat perplexă o țară întreagă.

Oare de câți români morți este nevoie că să plece doi miniștri responsabili pentru iresponsabilitate din Guvernul României, știți cumva?  Zece, trei sute, mii? Lui Victor Ponta doi nu-i sunt suficient. 

Terorismul mediatic

Robert Turcescu, Mircea Marian, Silviu Sergiu, Ion Cristoiu, Horia Roman Patapievici, Monica Macovei, Iulia Motoc, Lucian Papici, Cristi Danileț, Andreea Pora. Om la om, bucată cu bucată, toți au fost acum două seri disecați public și linșați în fața a milioane de români de către trustul media controlat de Dan Voiculescu. Un trust care aproape direcționează guvernarea în România, preferat și de prim-ministru, dar ale cărui derapaje au ajuns în rapoartele Comisiei Europene. Însă ceea ce s-a prezentat despre Andreea Pora, un jurnalist critic cu guvernarea, a depășit orice imaginație a unui om normal. O scenetă, pură ficțiune, cu accente sexuale și conotații de om violent, dezechilibrat mintal, a însemnat trecerea flagrantă a unei granițe de neacceptat în România. Nimic n-a avut de-a face nici cu lupta politică, nici cu jurnalismul, nici cu opinia, nici cu orice meserie. Și nici cu noi toți, ca ființe umane. A fost pur și simplu execuție publică în direct!

Vorbim despre afectarea gravă a demnității umane, distrugerea imaginii publice, terfelirea reputației profesionale, încălcarea dreptului la apărare și la liberă exprimare. În această țară, deocamdată, orice cetățean are drepturi, libertăți și îndatoriri fundamentale. Ca să vorbești și gândești liber și să te aperi într-o democrație, nu trebuie să te inclini în fața niciunui mogul.

A urmat, evident, linșarea sistemului judiciar. În tot ansamblul său. Aseară, ca și în alte dăți. Procurori, judecători, polițiști, jandarmi, instituții de forță ale statului- DNA, SRI. Au fost prezentate cazuri care n-au nicio legătură cu actualitatea, alăturate de drame sociale, au fost difuzate continuu  așa numitele "erori judiciare", au fost răsturnate realitățile. Iar asta au făcut-o aproape în comun zonele din media controlate de doi oameni care dau semnalul că vor să conducă tot.
Au făcut-o pentru a decredibiliza sistemul de Justiție, prezentat continuu, până la paroxism, fără nicio dovadă, ca fiind unul la picioarele Președintelui României. Și, deocamdată, sistemul nu se lasă impresionat de ei.

Cazul ridicării de către DNA a baronului PSD, Nicușor Constantinescu, este cel mai recent exemplu, dintr-o serie ce pare nesfârșită. Media controlate direct de cei doi adevărați decidenți ai USL- Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță- au transformat în câteva minute un adevărat urmărit penal, ridicat cu mandat de aducere pentru că de trei ori a fugit de procurori, într-o falsă victimă politică. Urmăritul penal, baron vechi și influent al partidului aflat la guvernare, și-a propus, printre altele, să desființeze și principala instituție de luptă anti-corupție din România, ba chiar i-a declarat război în direct. Nimeni din rândul guvernării n-a reacționat la așa ceva.
Ce s-a transmis românilor? "Să vă ferească Dumnezeu să vin eu la putere". Asta urla un alt lider PSD, pe ambele posturi de televiziune ale mogulilor, la adresa procurorilor, serviciilor secrete și președintelui României. Liderul PSD care țipa, tot fruntaș al partidului aflat la guvernare, are și el probleme cu Justiția, fiind trimis în judecată într-un alt dosar. Așa, a părut totul ca un război declarat al infractorilor împotriva statului. Pe nimeni n-a deranjat. Și asta guvernarea și-a asumat.

De ceva vreme, ce vedeți pe unele televizoare și nu numai este rezultatul unei înțelegeri politice încheiată acum mai bine de patru luni. Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță, ambii mai mult oligarhi decât simpli moguli, și-au dat mâna, în ciuda animozităților personale, pentru protejarea mediatică a guvernării și, mai ales, a premierului Victor Ponta. Dar și-au dat-o din motive diferite.

Primul, din disperare: preferă să-l placă pe Victor Ponta decât să stea în pușcărie. Are o condamnare de 5 ani cu executare, în primă instanță și o altă trimitere în judecată pentru complicitate la șantaj.

Al doilea, și el cu un dosar în instanță de 11 ani în care este achitat pe fond, vrea doar să-și protejeze cel mai bun prieten și, în principal, să rămână mufat la resursele financiare ale guvernării de care beneficiază din plin.
Așa, se dobândește adevărata putere. În plus, se cumpără tot ce mișcă în media și nu numai, se creează un adevărat scut de protecție pentru actuala Putere împotriva oricărei erodări, se picură în urechea populației doar mesajele partidului, se ascund desele, gravele greșeli și atacuri la statul de drept, se direcționează politic electoratul pentru atingerea câtorva ținte reale: înrăirea oamenilor împotriva oricăror forme de Justiție, împotriva actualului Președinte căruia oricum i se termină mandatul dar, mai ales, instalarea în fruntea României a alesului pe care și-l doresc ei.

Dacă Dan Voicullescu acționează mai transparent și mai dur, Sebastian Ghiță se mișcă în principal în subteran, mai periculos dar și mai parșiv.

Ce face zona de media controlată de primul? Își ia ținte și le termină. O face zilnic, oră de oră aproape, de 8 ani. Singura obsesie inoculată națiunii este dărâmarea lui Traian Băsescu. Pentru asta a pus umărul serios la două suspendări ale aceluiași Președinte al României, la debarcarea prin manifestații de stradă a unei guvernări erodate, la preluarea en fanfare a puterii de către USL. În mașinăria distrugătoare voiculesciană a intrat aproape toată lumea. Toți cei care nu erau de acord cu el.
Primejdios și toxic pentru țară este altceva. Sentimentul anti-occidental pe care a reușit să-l inoculeze publicului captiv. În toată această luptă vecină cu demența care a pus statul de drept în mare dificultate, zona media controlată de oligarhul Voiculescu a acordat susținere protestelor anti-Chevron în România, cu complicitatea actualilor guvernanți, foști protestatari. Iar acum, de exemplu, Victoria Nuland, emisarul Departamentului de Stat al SUA de care a fugit premierul României, a fost catalogată tot în media partenerului său de guvernare ca fiind demnitarul care"a lucrat pe un trauler de pescuit oceanic sovietic" și având o gândire "pe valuri". "România nu e colonie", "nu trebuie să fim verificați la unghiuțe", spuneau românilor și consilierii primului ministru. Acum un an și jumătate, și președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, era prezentat în aceeași zonă din media ca fiind "un tânăr comunist" dintr-un "partid maiost despre care s-a speculat că ar avea legături cu acțiuni teroriste".

Ce face zona din media controlată de celălalt oligarh, prieten al premierului României? În principal, falsifică realități, proiectează o Românie care n-are nicio legătură cu adevărul. Ceea ce e la fel de periculos.
Teme care deseori n-au nicio legătură cu realitatea sau actualitatea se propagă în spațiul public- "ce-ar face Elena Ceaușescu dacă n-ar fi fost împușcată". Și se distribuie în principal și mesajele PSD, ale guvernării, încercând să reducă toată spirala minciunilor pe care, de exemplu, o consolidează primul-ministru. În plus, pe diferite siteuri susținute financiar se generează intoxicări care apoi sunt rostogolite în alte zone din presă, se transformă infractorii în victime, se distorsionează mesajul actului de Justiție, se interzice prezentarea manifestațiilor publice, a vocilor credibile pentru sistemul judiciar, se atacă furibund adversarii.

În tot acest sumbru peisaj, această alianță toxică, ucigătoare pentru democrația din România și pentru progresul unei națiuni, ține publicul captiv și mințile care ar putea gândi ocupate. Instituțiile care sancționează derapajele media sunt deja parazitate politic iar jurnaliștii care nu li se supun și îndrăznesc să gândescă liber sunt transformați în adevărate ținte în mișcare.
Cine nu se încolonează în spatele acestui desant este executat, amenințat, presat, intimidat, înlăturat. Unii jurnaliști nu pot să reacționeze, pe alții nu-i interesează, altora le este pur și simplu teamă, doar câțiva au curaj. Cert este că se acționează la suprafață dar și în subteran prin acțiuni de mulți nebănuite.

O precizare importantă: acțiunile neautorizate de filaj sunt infracțiuni ce țin de siguranța națională a statului. Când țintele sunt jurnaliști critici cu guvernarea, apărători cunoscuți ai statului de drept, cine a comandat așa ceva trebuie să fie extrem de conștient că a trecut peste o graniță care, în orice stat democratic, este de neadmis.

După ce scutul mediatic va funcționa la capacități maxime astfel încât populația care-și ia cea mai mare parte a informațiilor de la televizor să nu poată reacționa pentru că se vor distorsiona realități întregi, vor continua liniștite toate atacurile la fundamentele statului de drept și la instituțiile care le susțin. Cu o presiune fantastică a grupurilor infracționale din partidele aflate la guvernare, vor intra în linia dărâmării Înalta Curte de Casație și Justiție- cele două complete penale, Direcția Națională Anticorupție și serviciile de informații.

"Traiane, te avertizez!(...) E momentul să te oprești din a face rău României (...) Am arătat poporului adevărata față de impostor (...) La finalul mandatului de Președinte și al imunității nemeritate, să-ți judece dosarele penale care te vor prinde din urmă". Această somație, ce sună a amenințare, i-a transmis-o ieri un condamnat la 5 ani de înschisoare cu executare în primă instanță, Președintelui României în funcție.

Sebastian Ghiță n-a ajuns încă la acest stadiu, dar pe calea pe care a luat-o, nici departe nu e. Săptămâna trecută, de exemplu, și-a permis să sune un jurnalist "ca să fie ajutat" cu SUA. Jurnalistul i-a transmis că a luat-o pe un drum greșit.

Terorismul înseamnă totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație ca să provoace teamă generalizată și să fie atinse scopuri politice. Suprapuneți peste acest tablou definitoriu câteva milioane de televizoare în saptele cărora se ascund niște politicieni, borfași și infractori. Iar în față stă poporul prizonier care se duce la vot de cel puțin trei ori anul acesta. Așa s-a născut cocteilul Molotov letal pentru democrația românească: Terorism mediatic, prin metode sovietice.

Când grupuri infracționale de crimă organizată reușesc să pună mâna pe o țară sau pe un șef al statului, s-a terminat. Dacă se va întâmpla asta, chiar toți vom fi răspunzători.

România. Când “fecundează bondarii”...

Pe vremea fostului premier al României, Adrian Năstase, ziariștii care nu-i conveneau aveau “poteci pe creier”, “se prefăceau că sunt proști” și rămăseseră “cu mintea la nivel de pionieri”. 

Pe vremea actualului premier al României, Victor Ponta, ziariștii incomozi sunt “băsiști”, "propagandiști", trebuie eliminați, amenințați, intimidați, lapidați.

“Ziariștii se întorc tot timpul spre lucruri rele și procedează cum se scarpină maimuța”, așa înțelegea profesia de jurnalist, acum 12 ani, Adrian Năstase. 

În 2014, Ponta îi trimite ca pe viitor să se refugieze în ambasade, în interviuri date în direct, la Antena 3.

CERTURILE CU SUA

ADRIAN NĂSTASE:  “Dacă e o problemă, spuneți, măi băieți, cine e ăla corupt pe care o să-l împușcăm pe stadion. Ne tot plimbăm cu corupția-n gură. O scoatem afară din țară, o întoarcem, ne tot jucăm cu poveștile astea. Există o plăcere masochistă. Poate au cei de la Sicomed un medicament pentru așa ceva ”, se certa acum 11 ani, pe 23 Aprilie 2003, pe tema criticilor privind corupția din țară, premierul României, Adrian Năstase, cu ambasadorul SUA, Michael Guest.

Și continua:”În calitate de prim-ministru, nu dau informații unor ambasadori la București. Ambasadorul american a spus “e păcat” și s-a înțeles “este o rușine”. În România trebuie să se învețe mai bine limba engleză”.  

“E ca o erecție. Potența financiară are și ea limitele ei, chiar dacă te numești Statele Unite”, declara Adrian Năstase în Martie 2003.

VICTOR PONTA: “Chevronul investește în România sau poate să plece dacă nu se aplică legea. Nu mi-a zis nimeni vreodată de la Chevron cum e cu parlamentarii. (...) I-am transmis însărcinatului cu afaceri al SUA că nu trebuie să ne atragă atenția niciodată la nimic.(...) De atras atenția nu ne mai atrage nici Moscova, nici altcineva. Ideea că o ambasadă atrage atenția este o idee total greșită”, a transmis public actualul premier al României, Victor Ponta, în decembrie 2013, tot ambasadei SUA la București după criticile privind modificările Codului Penal care legiferează corupția și subrezesc în țară statul de drept.

“PUNTEA DE LEGĂTURĂ CU RUSIA”

ADRIAN NĂSTASE: “De când a plecat George W.Bush din România, ne tot gândim ce a vrut să spună prin acest mesaj. Am luat legătura și cu rușii să vedem ce au înțeles ei și încă încercăm să descifrăm ideea”, declara ironic, în Ianuarie 2003, același Adrian Năstase despre “puntea de legătură” cu Rusia.

VICTOR PONTA:  Cumva, după 11 ani, Victor Ponta are aceeași problemă și în Ianuarie 2014, în direct la Antena 3, în sfârșit, a descifrat mesajul: “Vreau să vă aduc aminte ce a spus președintele Bush, nu? A fost la București și a zis că trebuie să fim poarta între Europa și.....celelalte țări din afara Europei. E, dacă noi putem să folosim această oportunitate, cum să n-o folosim? Da. Trebuie să fim un pod.(...) Nu că se supără europenii sau americanii. O problemă mai puțin și un partener puternic în plus e cu atât mai important”. A menționat apoi Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan și China. Spre China a privit 4 ani, între 2000 și 2004,  și Adrian Năstase.

ACUZAȚIILE DE CORUPȚIE

ADRIAN NĂSTASE: “Dacă eu, în momentul în care merg în străinătate, sunt conceput, sunt privit ca un neisprăvit, ca un corupt, cum pot eu să particip la lucrurile astea? Nu pricepeți? Chiar nu pricepeți, acolo, la Europa Liberă? Păi, nu se poate, iertați-mă, dar iar mă enervez”, declara în Ianuarie 2002, premierul României Adrian Năstase.

“Cei care stau toată ziua cu corupția-n gură să țină cont de cele 4 miliarde de dolari aduse de Guvern la avuția națională.(...) Cineva voia să vină, la un moment dat, să îmi numere găinile. Eu i-am sugerat mai bine să vină să îmi numere ouăle”, spunea tot el acum 12 ani.

În 2014, în dosarul Zambaccian, “bunuri din China” Adrian Năstase a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, 5 ani interzicerea unor drepturi și confiscarea a 400.000 de euro, printr-o sentință definitivă și irevocabilă de Curtea Supremă de Justiție de la București. “Un condamnat politic”, l-a etichetat Victor Ponta, actual premier al României, pe unicul mentor al său.

VICTOR PONTA: “Sunt convins că a şi depus o plângere la DNA astăzi. E obligaţia domniei sale, ca înalt funcţionar public, dacă cunoaşte vreo faptă de corupţie să meargă azi la DNA şi să depună o plângere. A depus azi? Atunci, dacă nu a depus, hai să vorbim de lucruri serioase.(…) Nu, eu am treabă de obicei. Domnia sa (n.m. Traian Băsescu) nu are”, a spus premierul României, Victor Ponta, în 2013, vizavi de acuzațiile de corupție la adresa sa.

CORUPȚIA DIN PSD

ADRIAN NĂSTASE: “Discuțiile noastre nu trebuie să se desfășoare ca între un tribunal de Inchiziție și un grup de inculpați. (...) Poate că, în România, se fură biciclete”, declara Adrian Năstase acum 11 despre acuzațiile de corupție aduse baronilor PSD.

VICTOR PONTA: “Sunt dosare de poliţie politică (…)Totul este, evident, o mascaradă. Nu știam de acea plângere a unui decedat.(...) E o idee paranoică să vreo să bagi în închisoare jumătate din populația țării doar pentru că a venit la referendum.(...) Seamănă foarte clar cu procesele staliniste”- Victor Ponta, actual premier despre dosarul referendumului în care este trimis în judecată președintele executiv al PSD, Liviu Dragnea.

MAZILIREA PROCURORILOR

ADRIAN NĂSTASE: “Bănuiesc că domnul Budușan este supărat că i s-a terminat sejurul la București și va trebui să se întoarcă acasă”, declara, în Martie 2001, fostul premier Adrian Năstase, după înlăturarea ilegală a procurorului Ovidiu Budușan de la conducerea Secției de Combatere a Corupției și Criminalității din Parchetul General.

VICTOR PONTA: “Nu știu cine a fost demis, Papici, marele băsist, morarist. N-a fost demis. I s-a terminat mandatul. (...) Că moare țara fără ei, să mai facă și ei un dosar.(...) Stă și el procuror simplu, că nu s-a născut șef. S-a terminat dosarul, gata. Pa și la revedere!”-după 12 ani, așa sună Victor Ponta, actual premier al României, la decapitarea șefului Secției I a DNA, după ce l-a trimis în judecată pe Liviu Dragnea în dosarul furtului de voturi la referendum.

Pe mandatul de premier al României și președinte al PSD al lui Adrian Năstase, principalul partid- stat al guvernării avea probleme uriașe legate de libertatea presei, instituții anti-corupție ale Justiției neinfluențate politic, luptă anti-corupție împotriva partidului și întregii clase politice și retorică anti-occidentală la orice critici privind corupția.

După 14 ani, pe mandatul de premier al României și președinte PSD al lui Victor Ponta, principalul partid al guvernării ridică aceleași probleme legate de libertatea presei, independența Justiției, continuarea unei lupte anti-corupție, discurs anti-occidental, stat de drept.   

“Ai grijă să nu-ți intre un bondar în pantaloni, că ăsta fecundează tot timpul”, avertiza, în stilu-i caracteristic arogant, în Aprilie 2003, Adrian Năstase în timpul unei vizite în serele Popești- Leordeni.

Și, într-un deceniu, în România, bondarul a fecundat. Ceva mai rău, dacă nu, cel puțin la fel.

EXCLUSIV. Subiectul SUA. Legătura dintre moguli, politicile editoriale în televiziuni și PSD

Mesajele PSD de astăzi, 10 ianuarie, care trebuie folosite de membrii de partid în toate aparițiile publice, pe tema vizitei oficialului SUA, Victoria Nuland la București, dezvăluie legătura dintre moguli ( Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță), politicile editoriale ale unor televiziuni și strategia politică a PSD.

Așa se face că demersul asumat și inițiat de Antena 3, post controlat de familia Voiculescu, despre o petiție care va fi trimisă președintelui SUA, Barack Obama și secretarului de stat, John Kerry, privind presupuse abuzuri în Justiție și nu numai ale regimului Băsescu, se regăsește ca mesaj principal chiar în mesajele pe care membrii PSD trebuie să le exprime și să le popularizeze astăzi, în toate emisiunile de televiziune și aparițiile publice. Foarte important: PSD nu amintește deloc în aceste mesaje că demersul este inițiat exclusiv de Antena 3. Ca atare, PSD își asumă total politica editorială a respectivului post de televiziune pe acest subiect, popularizată intens astăzi, în debutul vizitei oficialului SUA.

Un alt aspect extrem de important este că, în restul mesajului PSD pe tema vizitei Victoriei Nuland în România, se regăsește integral mesajul altui mogul: Sebastian Ghiță. Comunicatul difuzat ieri de omul de afaceri, apropiat al premierului Victor Ponta, deputat al PSD, prin care atât el cât și PSD încearcă să se recredibilizeze, este asumat în totalitate de partid pentru a fi difuzat și propagat în toate aparițiile publice ale reprezentanților PSD. Sebastian Ghiță controlează postul RTV cât și alte zone din presă.  

Din demersul integral al Antena 3 și comunicatul lui Sebastian Ghiță a reieșit poziția publică a PSD de astăzi, așa cum se obsevă mai jos. PSD, principalul partid de guvernare, condus de premierul Victor Ponta, nu are alt punct de vedere pe acest subiect.

Mesajele PSD. Astăzi, 10 Ianuarie 2014.

Comunicatul lui Sebastian Ghiță, om de afaceri, prieten apropiat al lui Victor Ponta, deputat PSD de ieri, 9 Ianuarie 2014.

 Sursa: captură EVZ.ro

Demersul Antena 3 popularizat în toată presa, de ieri, 9 Ianuarie 2014, post controlat de familia Voiculescu.

Sursa: captură Hotnews.ro

“Victor, ce vrei TU să faci pentru România?”

Orice ar fi răspuns cu adevărat la această întrebare Victor, premierul României, acum două luni jumătate, vicepreședintelui american, Joe Biden, în Casa Albă, au fost doar vorbe. Foarte important este ce-a făcut, în realitate, șeful Executivului român odată întors în București.

La ora la care scriu, Victoria Nuland, un important oficial american, trimis special al șefului diplomației SUA, John Kerry, este deja în Vilnius. Într-un turneu european fulger, de șase zile, care cuprinde alte patru state importante, administrația americană a inclus și România. Bucureștiul este singura capitală unde Victoria Nuland, o atentă cunoscătoare a realităților românești și a spațiului ex-sovietic, va sta două zile și are mai mult de lucru. Mâine va sosi.

“Eforturile pentru consolidarea statului de drept, probleme bilaterale și regionale” sunt pe agenda de discuții a asistentului pentru afaceri europene și eurasiatice al Departamentului de Stat. Asta înseamnă că, pentru a treia oară, în ultimul an și jumătate, administrația americană pune extrem de serios în discuție funcționarea parteneriatului strategic cu România.

Ultima dată,  SUA au transmis direct șefului Guvernului de la București, Victor Ponta, că asta înseamnă “instituții puternice, sistem judiciar și procurori independenți și puternici”. Și Casa Albă i-a scris premierului român, negru pe alb, într-un comunicat, că “succesul României ca partener democratic al SUA, cu stat de drept puternic, este vital” și “rămâne, în mod considerabil”, printre interesele comune ale celor două țări partenere.

Acum două luni și jumătate, la 10 minute după întâlnirea cu vicepreședintele american, Joe Biden, Victor Ponta a recunoscut că purtase discuții în Casa Albă despre o Justiție independentă și eficientă, că dăduse asigurări inclusiv că, în România, partea americană “nu va păți ca pe nu știu unde în lume și trebuie să fugă cu elicopterul”. După nici 24 de ore, tot din Washington D.C., același premier al României nega totul, ba chiar îl ridiculiza în România, într-un interviu transmis în direct, pe Philip Gordon, primul trimis al administrației americane la București devenit între timp asistent special al președintelui SUA, Barack Obama.

De atunci, timp de două luni și jumătate, premierul României a trecut la fapte. Ca atare, până acum, Victoria Nuland și nici Departamentul de Stat nu și l-au trecut pe Victor Ponta în program. Fără să vrea, chiar ministrul de externe, Titus Corlățean atunci când încerca să explice că "programul primului ministru era făcut de multă vreme și n-a mai putut fi schimbat" s-a scăpat și a zis că, de fapt, "agenda a făcut-o partea americană". Pus față-n față cu această situație extrem de delicată generată de un refuz ferm, premierul român a plecat, într-o deplasare privată, la Viena. Un alibi care nu se știe cât va ține, dar totuși a fugit în apropiere în caz că ceva, pe ultima sută de metri, se va schimba.

Statul de drept s-a zdruncinat și se cutremură continuu la București de un an și jumătate. Puterea politică, reprezentată de Executiv, nu poate accepta separația puterilor în stat, funcționarea unei Justiții independente, nesubordonarea politică a magistraților, transparența decizională, continuarea luptei anticorupție și nici libertatea de exprimare. Un pachet exploziv, letal pentru democrație, bubuie din când în când într-un stat partener al SUA, membru al NATO și al Uniunii Europene. Fără ancora de stabilitate care a reprezentat-o de un deceniu Președinția României, după câte s-au petrecut și urmează să se întâmple în acest an prin excelență electoral, nimeni nu știe dacă ceva, cumva, va mai rezista în București.

Numai pe invers a ales de când s-a întors de la Washington, premierul României, Victor Ponta. Decizia politică, puterea judiciară și libertatea presei- toate sunt în acest moment viciate de extrem de puternice grupuri de interse și de presiune, unele partinice, altele cu accente infracționale, cu care a pactizat și care sunt încurajate de șeful Executivului să facă orice doar pentru a avea el liniște, susținere electorală, protecție mediatică și sprijin asigurat într-o eventuală cursă prezidențială. Pe Victor Ponta nu-l prea interesează România, îl preocupă, în mod cinic, numai destinul său care, din punct de vedere politic, va fi pus în joc în acest an.

DECIZIA POLITICĂ. Prin “Marțea neagră”, ziua în care partidul condus de Victor Ponta a inițiat și votat, alături de partenerul de guvernare, legalizarea corupției la București, șeful Executivului român, fost procuror, a demonstrat că între Washington și ilegalitate, este mai aproape de cea din urmă. Modificările la Codul Penal, legea amnistiei și grațierii, pregătirea unei ordonanțe de urgență pentru eliberarea unor clienți politici din pușcărie, demisia subită a Avocatului Poporului- toate au arătat că în București, oricând, statul de drept se poate dărâma “cărămidă cu cărămidă” la comandă politică. Iar Victor Ponta nu numai că a știut totul dar, în subteran, a și aprobat. Un commando politic infracțional format în principal din personaje certate cu legea, fără niciun fel de repect pentru valori și principii, toate apropiate și acceptate de premierul României erau pe punctul să arunce statul român înapoi în timp cu un deceniu. Tot Occidentul a reacționat vehement, tăvălugul s-a oprit puțin numai datorită reacției unei părți din media. Însă și acum șeful Executivului de la București este alături de prietenii săi.

“Afacerea” Roșia Montană, “afacerea” Rompetrol, China- sunt alte trei exemple deocamdată cunoscute publicului care-l pun serios pe premierul României sub semnul întrebării. În spatele vorbelor lui, sunt fapte. Iar faptele sunt coodonate și comandate de aceleași puternice grupuri de interese și presiune. Vorbim despre mulți bani, despre influență și poate chiar despre modificarea unor orientări strategice ale României. În toate acestea, de exemplu, rolul cercului de apropiați ai premierului de la București este mai important decât se credea.

     

JUSTIȚIA. Decapitarea șefilor secției I a DNA, motorul principalei instituții anticorupție din România doar pentru că s-a trimis în judecată un dosar care devoala un mecanism politic de fraudă în timpul unui proces democratic – și asta a plănuit și a și reușit Victor Ponta, premierul României. Colegii săi din studenție, ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, și procurorul general al României, Tiberiu Nițu, au fost în toată această acțiune doar buni prieteni și simpli executanți.

Desele intimidări publice la adresa procurorilor și judecătorilor în timp ce instrumentau sau chiar judecau importante dosare de corupție, pactizarea declarată cu infractorii ulterior condamnați, presiuni și reușite în oprirea unor anchete în plină desfășurare ( cazul Bolintineanu)- toate acestea l-au pus în opoziție pe premierul de la București cu orice concept al statului de drept care ar putea fi înțeles de  Occident sau Uniunea Europeană.

Când îți sunt mai aprope de suflet, de interes sau de puterea financiară un Becali, un Voiculescu, un Fenechiu, un Dragnea, un Năstase sau orice alt condamnat definitiv și irevocabil cu executare, în momentul acela, premierul României se poziționează mult prea departe de Washington. Se apropie mai degrabă, prin atitudine vizavi de Justiție de un alt om politic pe care-l admiră. Numele lui este Recep Tayyip Erdogan. Întreg Occidentul privește cu îngrijorare ceea ce se întâmplă în Istanbul.

În mod extrem de periculos, Parchetul General este, de ceva timp, subordonat politic premierului de la București și apropiaților săi. Există presiuni uriașe pe procurori și judecători și în alte dosare dificile pentru cercul de partid și nu numai al primului ministru. Dosarul de Prahova “Păvăleanu- Alexe” ce aduce la lumină un adevărat grup infracțional organizat este doar un exemplu. Dosarul Constantin Nicolescu, în care s-a dat deja o sentință nedefinitivă de închisoare cu executare, este alt exemplu.

Ultima lovitură dată Justiției a constat în subordonarea fără dubiu a Consiliului Superior al Magistraturii, instituția care ar trebui să garanteze independența actului de Justiție. Negocierile politice de culise purtate de tot de amicii primului ministru au adus pe funcție un președinte și un vicepreședinte al CSM care, într-un an, cel mai probabil, vor goli de substanță și însemnătate întreaga instituție. Șeful secției de judecători aproape că nu are niciun cuvânt de spus iar șeful secției de procurori este mai apropiat de infractori decât de actul de Justiție. Totul s-a văzut de a doua zi, de când, în cazul Năstase, același premier de la București ,Victor Ponta, prin atitudine, a derapat.

       

 LIBERTATEA PRESEI. Să explici în acest moment unei Puteri ca acestea ce înseamnă libertatea de exprimare, ce presupune informarea corectă a publicului, ce necesită echilibrul, deontologia, credibilitatea și, până la urmă, meseria de jurnalist este un exercițiu pe cât de inutil, pe atât de periculos. Te poți trezi cu câteva telefoane de amenințare pe care nici marii infractori ai României n-au avut până acum curajul să le dea. Te poți trezi cu presiuni, cu interdicții, poți ajunge trezi mutat, schimbat, cu contractul tăiat sau dat afară.

Vârful de lance al acestei operațiuni care implică importante mișcări în presă este același bun prieten al premierului, afaceristul și deputatul Sebastian Ghiță. Odată ce-a dat mâna cu puterea lui Dan Voiculescu, Ghiță face orice pentru a-și proteja mediatic prietenul pe care vrea să-l pună în fruntea statului. Ținta este unanimitatea, crearea unei realități publice paralele și influențarea/ intoxicarea electoratului în perspectiva alegerilor ce vin.

Ca atare, se cumpără asiduu tot ce mișcă în presă, se destructurează la bucată televiziuni, se comandă în mod direct instituții care ar trebui să vegheze la derapajele mediatice, se influențează și comandă politici editoriale. Un flux financiar nemaiîntâlnit dar provenit numai din contracte cu statul, adică din bani publici, este direcționat doar spre cercul intim de decizie al șefului Executivului. Fiecare are un preț, se spune.

Câteva voci libere și zone din presă n-au- se dovedește. Asta deranjează extrem de tare. Iar cei care trebuie “executați” sunt luați om la om, presați și intimidați. Uneori, execuțiile reușesc, alteori nu. Un singur lucru este aproape cert: nici chiar Adrian Năstase nu acționa atât de cinic, de clar și ferm.

ȘANTAJAREA OCCIDENTULUI. O premieră absolută în mandatul premierului de la București o reprezintă amenințările și șantajul adresate partenerului strategic al României- Statele Unite ale Americii. “Chevronul investește în România sau poate să plece dacă nu se aplică legea. Nu mi-a zis nimeni vreodată de la Chevron cum e cu paralemtnarii. Aici cred că a fost o greșeală (...) I-am transmis însărcinatului cu afaceri al SUA că nu trebuie să ne atragă atenția niciodată la nimic.(...) De atras atenția nu ne mai atrage nici Moscova, nici altcineva (...) Ideea că o ambasadă atrage atenția este o idee total greșită”, a declarant șeful Executivului român.

Niciun premier sau președinte al României n-a adresat asemenea mesaj în ultimii 25 de ani, partenerului strategic și aliatului României din NATO- SUA.

Statul sunt eu, a spus de fapt șeful Executivului. Dacă vreau eu, aplic legea, dacă nu, nu- Chevronul- o investiție majoră și strategică a României, poate să plece din țară. Tot eu sunt legea, doar eu o fac și tot eu o aplic. Indiferent ce aș săvârși, când este vorba de un premier- șef de Executiv, nu înseamnă că este ilegal. Ca atare, în fața oricăror acțiuni ale mele, tot Occidentul trebuie să tacă. Așa a gândit și Richard Nixon. A demisionat din funcția de președinte al SUA acum 40 de ani.

Esențial este că în spatele tuturor celor de mai sus sunt fapte și acțiuni concrete. Fată-n față cu aceste certitudini, limbajul dublu al premierului a falimentat, dimensiunea sa externă la care a tot lucrat intens tot cercul de apropiați s-a evaporat. Ce-a făcut, încă mai face și ce și-a propus Victor Ponta pentru România este evident, nu mai necesită pentru nimeni niciun cuvânt, nicio explicație.

Două lucruri par însă evidente: greu de crezut că premierul de la București, cumva, se va opri. Și, în același timp, este imposibil de gândit că cineva va accepta ca România s-o ia pe acest drum.

Pentru România, Uniunea Europeană, NATO, partenerii săi strategici dar și pentru regiune, riscurile unui asemenea derapaj sunt majore.

Cineva, cu siguranță, va pierde. Foarte probabil, nu vor fi cei care, în mod sincer și cinstit, au pus întrebarea de mai sus. Ci acei care au răspuns... exact așa cum au răspuns. Fiecare pasăre piere pe limba sa.

17 Februarie 2009. Dosarele lui Adrian Năstase. Președintele Băsescu, Victor Ponta tace în sală: "Deci de unde le scoateți politice? (...) V-aţi făcut voi de la PSD dosare unii la alţii şi ţipaţi toată ziua că e vinovat Morar şi Băsescu"

17 Februarie 2009. Palatul Cotroceni. Întâlnire cu reprezentanții instituțiilor cu responsabilități în domeniul Justiției. Guvernarea PDL-PSD. Victor Ponta în sală, ca ministru pentru Relația cu Parlamentul, Mircea Geoană, președinte al PSD și al Senatului. PSD, prin Florin Iordache, un apropiat al fostului premier, redeschide subiectul "dosarelor politice ale lui Adrian Năstase". Victor Ponta nu spune nimic.

Ascultați AICI ÎNREGISTRAREA AUDIO A DISCUȚIILOR( DUBLU CLICK).

Florin Iordache, vicepreşedintele Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, un etern apropiat al lui Adrian Năstase:

"Chiar nu putem fi consideraţi o anexă a Parchetului. De fiecare dată când solicităm, spuneţi-ne pe ce să ne axăm, nu e atributul Comisiei Juridice să sortăm care sunt bune, care nu sunt bune. Da chiar nu putem da un vot pe nimic. Eu sunt de acord, dar eu m-am uitat şi eu în raport, Nu spune foarte clar nici în acest raport tehnic că trebuia să ne pronunţăm într-un anumit fel pe dosarele lui Adrian Năstase. Şi de aceea a fost un vot împotrivă, pentru că efectiv pe ce s-a dorit, punctul de vedere al nostru a fost că într-adevăr, cu tot respectul pentru colegii noştri, au fost nişte dosare politice"

Traian Băsescu, Președinte al României:

« Aceste dosare au fost la mine şi eu le-am avizat pentru începerea urmăririi penale şi pot să vă spun ce era acolo, ca să vedeţi cât sunt de politice. Era plângerea lui Sergiu Sechelariu că i-a dat şpagă lui Adrian Năstase. Era plângerea doamnei care a fost inspector la Inspectoratul în Construcţii, care şi ea spunea că pentru a fi numită a trebuit să facă nu ştiu ce. Era plângerea consulului sau declaraţia consulului de la Beijing, care spunea cum domnul Adrian Năstase i-a dat 500 de mii de dolari ca să cumpere mobilier. Şi pe urmă era iarăşi declaraţia lui Sergiu Sechelariu cu containerele din China au venit la Bacău.  Ei, ăsta e dosarul politic. Eu ce să vă spun? Politic, nepolitic, doar dacă vi l-aţi făcut în acelaşi partid. Că domnul Sergiu Sechelariu a fost membru PSD, dânsul a iniţiat plângerea, doamna de la Inspectoratul în Construcţii a fost de la PSD, dânsa a făcut plângere. Consulul era numit de primul-ministru, la Beijing, deci consulii nu se numesc de preşedinte, deci nu domnul Iliescu l-a numit, ci l-a numit primul-ministru. Omul ăsta a scris ce a trebuit. Dosarele astea au fost la mine. Deci de unde le scoateţi politice? Chiar este o chestie de eleganţă. Eu am aici acest dosar. Prima dată când mai aud că dosarele lui Adrian Năstase sunt politice le fac publice ca să ne liniştim odată cu minciuna asta. V-aţi făcut voi de la PSD dosare unii la alţii şi ţipaţi toată ziua că e vinovat Daniel Morar şi Traian Băsescu"

Mircea Geoană, pe atunci președinte PSD, fără a fi în relații bune cu Adrian Năstase: "Dar nu e singurul partid care procedează aşa. E o practică curentă".

Traian Băsescu, Președinte al României:

"Da, deci domnul vicepreşedinte, eu nu vreau să tensionăm lucrurile, dar vreau să le discutăm cinstit. Vreţi să... dacă tot aţi spus că sunt nule probele, eu le dau drumul la presă, domnule, ca să închidem subiectul. De aici nu a ieşit niciodată un colţ de hârtie dintr-un dosar şi au trecut slava Domnului vreo 15 - 16 dosare de miniştri, cu toate cele şase ale miniştrilor din guvernul liberal. Nu am vazut o dată o cerere de anchetare, că de fapt ce îi cere procurorul, îi cere lui Adrian Năstase, cum cere şi altora, vino în faţa mea să-mi dai declaraţie despre ce e aici, ce a scris consulul de la Beijing, ce a scris doamna de la inspecţia în Construcţii şi ce a scris Sergiu Sechelariu. Asta e semnificaţia la ce aveţi de făcut. Nu este de trimitere în judecată, procurorul se va dumiri dacă este corect sau nu. Dar ceea ce faceţi şi încercaţi să faceţi aici, între oameni care ştiu despre ce este vorba, e jenant. Eu...domnul Diaconu (Ştefan, consilier prezidenţial - n.r.), putem scoate din arhivă dosarul, pentru că poate să-l vada oricine în momentul de faţa şi dosarul Zambaccian, ne dumirim dacă Sergiu Sechelariu e cumva sau doamna Jianu sau consulul de la Beijing, ne dumirim acum. Nu are sens să mai mergeţi să pedalaţi pe asta, pentru că mă obligaţi să fac publice dosarele ca să mă apăr, că m-am săturat de povestea politică".

Mai multe fotografii AICI.

Mesajele PSD. Adrian Năstase nu apare în temele partidului, PSD se îmbărbătează

Adrian Năstase. Adevărurile unei condamnări zguduitoare.

Când Victor Ponta, premierul în exercițiu al României, a spus oamenilor în seara condamnării lui Adrian Năstase, că acesta este un caz “comparabil” cu cel al Iuliei Tymoshenko, în mod cert, șeful Executivului român și-a confundat țara. Era în capitala României, atunci când, în numele Guvernului de la București, rostea aceste vorbe, iar el se credea, cumva, în Kiev, Ucraina.

Cert este că toți cei cinci judecători ai Curții Supreme din România l-au condamnat în unanimitate, definitiv și irevocabil, pe fostul premier Adrian Năstase, mentor politic al actualului prim-ministru român, Victor Ponta, la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în formă continuată și la trei ani de închisoare cu suspendare pentru șantaj. Când Victor Ponta îl compara pe Adrian Năstase cu Iulia Tymoshenko, Năstase fusese deja încarcerat în penitenciar cu sentința cea mai grea- 4 ani în temnița statului, iar  pentru Tymoshenko se făceau de mai bine de doi ani uriașe eforturi internaționale pentru eliberarea din închisoare.

Cazul Adrian Năstase înseamnă pentru România sfârșitul unei lupte teribile pe care Justiția a dat-o cu politicul, sub toate formele și întruchipările lui. La București, în dosarul Zambaccian în care a fost condamnat Năstase – o adevărată epopee pantagruelică a faptelor și probelor de corupție- așa cum arată rechizitoriul, Justiția a ieșit după 8 ani învingătoare.

Familia puternicului fost premier primea din China containere de nimicuri, pe sute de mii de euro, pe bani pitiți în cărți decupate, toate foloase necuvenite cu care fostul premier și-a transformat casele în adevărate bazare ticsite cu chinezării. Se numește luare de mită în formă continuată.   

În Kiev, un fost premier, Iulia Tymoshenko, a fost condamnat în doar 4 luni, la 7 ani de închisoare, pentru “abuz de putere” numai pentru că semnase un acord de aprovizionare cu gaz rusesc fără aprobarea Guvernului ucrainean. O decizie politică ce s-a trasformat, brusc, într-o adevărată execuție publică și judiciară, stârnind consternarea organizațiilor internaționale, a Uniunii Europene, a Senatului Statelor Unite, a Curții Europene pentru Drepturilor Omului, a tuturor liderilor occidentali și până și a lui Dalai Lama.

Așadar, situațiile, procesul în sine, faptele, probele, condamnarea, contextul și până și personajele sub nicio formă nu pot fi comparate. România nu este Ucraina. Iar premierul de la București,  prin comparația făcută, fără tăgadă, nu numai că și-a greșit patria, dar făcut și o uriașă gafă politică, internă și, mai ales, internațională.

“Un condamnat politic”, “un regim politic abuziv”, “o victimă a unui președinte iresponsabil”, “un sistem de dosare penale”. Și tirul declarațiilor premierului Ponta a continuat, dând efectiv de pereți cu tot sistemul judiciar românesc pe care l-a acuzat, fără nicio probă, că a încercat chiar lui să-i facă dosare penale. Nervozitatea șefului Executivului român a fost ușor sesizabilă. Aproape că a tranzitat sticla televizoarelor supărarea crâncenă a primului ministru de la București atunci când a trebuit să-l vadă, pentru a doua oară, în al doilea mandat al său, pe Adrian Năstase, omul care l-a creat, conturat și definit politic pe Victor Ponta, intrând din nou în pușcărie.

Iar asta, foarte probabil, n-a mai surprins pe nimeni. Pentru că, de fiecare dată, când Adrian Năstase a trecut prin momente delicate, Victor Ponta a cedat psihic.

Să ne amintim foarte bine: în chiar prima ședință de Guvern pe care a condus-o Victor Ponta în calitate de prim ministru, prima sa grijă a fost numirea lui Adrian Grăjdan în funcția de șef al Inspectoratului de Stat de Construcții, luarea ISC în subordinea directă a sa  iar, ulterior, instuția s-a retras brusc din primul proces penal în care a fost judecat Adrian Năstase. Procurorii au fost vigilenți iar Adrian Năstase a ajuns până la urmă la închisoare, fiind condamnat de judecători. Însă Victor Ponta n-a dezvăluit niciodată de ce și cine l-a determinat să-l numească în prima sa misiune de prim ministru pe Grăjdan la conducerea unei instituții care a vrut să dărâme un mare dosar de corupție.

“Mă întreb dacă Băsescu e fericit acum”, spunea același Victor Ponta, la ușile Spitalului Floreasca, nervos și aproape transfigurat, în seara de 21 Iunie 2012, când tot Adrian Năstase, după prima sentință definitivă,  a încercat să se sinucidă. Toată descărcarea psihică a premierului a fost pusă atunci pe încărcatura momentului dar și pe relația foarte apropiată dintre Năstase și Ponta.

Ulterior însă, față-n față cu o asemenea condamnare dar și cu o plângere penală pe numele său la Parchet, Victor Ponta a cedat și, din frică tot de Justiție, a declanșat suspendarea din funcție Președintelui României.

Vă întrebați poate ce-i datorează Victor Ponta lui Adrian Năstase de premierul României are asemenea reacții, unele transformate în decizii politice fără precedent care au subrezit statul de drept din România?  Totul sau aproape totul, acesta ar fi răspunsul cel mai sincer. Adrian Năstase, un om extrem de puternic al anilor 2000, l-a luat pe Victor Ponta de la Parchetul General, i-a schimbat meseria, l-a pus șef al Corpului de Control al primului ministru, l-a făcut politician, tânăr social democrat urmaș al lui Titulescu, l-a susținut în partid, i-a dat organizații și decizie pe mână, pentru ca acum 4 ani să-i dea și tot PSD-ul cadou. Ce-a făcut Ponta pentru Năstase? Tot ce-a putut, dar n-a reușit să dărâme Justiția, chiar și după "marțea neagră".

În ultima emisiune în care a participat în calitate de eliberat condiționat, Adrian Năstase i-a reproșat voalat discipolului său marile greșeli pe care le-a făcut în calitate de prim-ministru. “A lăsat să se regerereze sistemul judiciar, sistemul lui Băsescu.(...) Credeți că dacă eu am intrat în închisoare nu mai e corupție în România?”, se întreba într-un citat aproximativ și, evident, retoric Adrian Năstase.

Niciodată fostul premier n-a înțeles că nu despre asta era vorba. Ci despre un sentiment de siguranță și de dreptate care se dă societății atunci când Justiția funcționează. Acela că, indiferent cine ai fi, cum te-ai numi, ce putere și ce funcții ai avea într-un  stat democratic, până la urmă, toate acestea sunt trecătoare. Nimeni n-are plăceri bolnăvicioase să vadă oameni încătușați, dar ilegalitățile, furtul și corupția se plătesc în cele din urmă. Așa funcționează un stat în care cinstea încă mai contează. Iar actul de Justiție este, deocamdată, implacabil.

Cu acest “sistem” și cu aceste gânduri s-a luptat, fără succes, 8 ani, în România, Adrian Năstase. Asta contestă și acum premierul Victor Ponta.

“Sistemul” pe care însă îl hulea Năstase poartă și niște nume. Mariana Alexandru, Lucian Papici, Mihaela Iorga Moraru, Cătălin Vartic, Doru Țuluș, Daniel Morar, Laura Codruța Koveși, Călin Nistor - toți procurori DNA. Livia Stanciu, Ionuț Matei, secția I și a II-a penală a Curții Supreme de Justiție- toți judecători. Monica Macovei și Cătălin Predoiu- foști miniștri ai Justiției, șefii seviciilor de informații, Traian Băsescu- președinte al României.

Fără acești procurori probele din dosarele lui Adrian Năstase, unele strânse chiar de la colegii săi PSD, n-ar fi existat, fără probe judecătorii n-ar fi putut să ia o decizie unanimă de condamnare definitivă cu executare, fără miniștri care să nu interfereze politic și să susțină independența Justiției magistrații n-ar fi putut să-și facă meseria, fără menținerea echilibrelor statului român nu poate exista o Justiție indepdendentă iar fără voință politică nu se poate face absolut nimic. Acesta este adevărul.

“Este dezastruos ce se întâmplă. Nu cred că așa se poate trata politica într-o țară civilizată. Dacă ar fi să vorbim din punct de vedere uman, e dezastru. Nu cred că se putea aștepta nimeni. Cred că a adus și el niște servicii destul de mari acestei țări. E prea mult, creăm un precedent foarte periculos și nu ajută nimic la democrația din România”. Vorbele-i aparțin lui Marian Vanghelie, vicepreședinte PSD, iar reacția disperată, organică aproape, este definitorie pentru cutremurul pe care l-a simțit partidul de guvernare odată cu a doua încarcerare a lui Adrian Năstase.

Liderii PSD, în ultimii 15 ani, oricum s-ar numi ei, n-au putut accepta niciodată ideea unei Justiții libere.

Pe vremea lui Adrian Năstase deși sistemul era corupt dar puternic, în România, n-au fost condamări importante. Toate instituțiile erau paralizate și controlate politic. Ba chiar un procuror dintr-un caz dificil pentru PDSR la acea vreme, s-a sinucis. 

Mircea Geoană, venit și el la conducerea partidului și într-o alianță puternică de guvernare, n-a avut niciodată ca prioritate lupta anti-corupție, ba chiar a încercat s-o saboteze dând mâna cu rețele mafiote. 

Acum gândiți-vă: ce să creadă un Marian Vanghelie, un Marian Oprișan, un Radu Mazăre, un Nicușor Constantinescu, un Mircea Cosma, un Liviu Dragnea, un Dan Voiculescu, un Sebastian Ghiță când se uită la televizor, se gândesc la ce-au făcut și fac în continuare, și-l văd pe Adrian Năstase?

E furie, e guvernarea lor și totuși se intră, din nou, la pușcărie. Ei vor garanții, nu cătușe. Așa ceva ei nu pot să conceapă.

Încă nu se știe ce sinergie va genera totul în PSD, dar condamnarea lui Adrian Năstase a accentuat în USL o falie care va fi, cel mai probabil, imposibil de depășit. Partenerii de guvernare ai PSD, liberalii, nu numai că n-au făcut scandal, dar au accentuat că deciziile Justiției în urma unor procese și sentințe nu pot fi comentate politic. Și asta l-a deranjat pe premierul Ponta, care a avut grijă să bată obrazul partenerului său, Crin Antonescu, că tot el, social democrat, s-a luptat să-l apere pe un liberal, Relu Fenechiu, de Justiție. Rămâne de văzut și de analizat cum vor reacționa și liberalii în cazul unor sentințe ale Justiției în privința oamenilor lor. Greu de crezut că va fi aceeași tăcere, dar dacă Crin Antonescu își dorește să fie președinte al României ar trebui să înțeleagă cu adevărat că, în ciuda tuturor populismelor, într-o țară democratică, statul de drept și Justiția indepdendentă sunt fundamentale. Fără ele niciun popor nu merge înainte.

S-a mers înainte, dar s-a mers și înapoi în aceeași zi, în România. CSM, garantul indepedenței Justiției, a capotat după doi ani de crâncenă bătălie politică. Noua conducere a Consiliului Superior al Magistraturii, aleasă chiar în timpul pronunțării sentinței fostului premier Năstase, este mult prea departe de ceea ce a reușit ieri România. Un președinte al CSM care aproape că nu contează și un vicepreședinte extrem de controversat, tributar practicilor și mentalității erei Adrian Năstase, suspectat că a intervenit în actul de Justiție, favorizând infractorii. Pe principiul “nimic nu este ireversibil”, asta a ales, tot în mod democratic, dar după puternice presiuni politice, același sistem judiciar din România.

Paradoxul este că, în București, prezentul a câștigat o luptă teribilă, dar viitorul a pierdut o instituție.

De acum înainte, toți magistrații români vor avea atâta independență și libertate în a prinde corupții cât își vor cere și își vor lua cu mâna lor de la aceeași Putere care a apărat teribil un infractor de Justiție dar cu care ei, în subteran, și-au negociat liniștiți funcțiile.

În viață se spune că nici măcar binele nu se poate face cu forța. Uneori, trebuie să intri cu capul în zid ca să-ți dai seama că drumul e greșit și că trebuie să o iei, până la urmă, pe drumul cel bun, de la capăt. Și la București, la un moment dat, cumva, cineva o va lua, cu siguranță. Nimeni nu știe când, și nimeni nu știe de unde și ce anume va mai rămâne din toată această bătălie.

Însă în același timp, nimeni să nu uite că, acum mai bine de un deceniu, ce s-a întâmplat ieri în România era de neconceput. Era de neimaginat, dar iată că s-a realizat. Deci se poate.