Când Pete Souza face o fotografie...

...fotografia aceea poate face istorie. Și a avut multe care au făcut înconjurul lumii. Una, de curând, memorabilă și interpretată în fel și chip. Cea din 2011, the situation room- când oficialii americani urmăreau live capturarea lui bin Laden. Da, fotografia aceea e a lui Pete Souza. Un jurnalist la bază, un ochi fenomenal, un simț al cadrului excepțional. Un om care reușește să capteze mai bine decât oricine mimica și fantasticul limbaj al trupului.
Pete Souza a lucrat mult timp în presă, a fost fotograful oficial al lui Ronald Regan, a făcut campanie cu Obama, a făcut fotografie și jurnalism de război și este, de la preluarea mandatului, fotograful oficial al președintelui american, Barack Obama. Anul 2011 la Casa Albă-poate fi văzut aici.
M-am uitat peste fotografiile făcute la Seul. Ca de obicei, excepționale.Enjoy. Alte fotografii sunt și pe siteul său, aici.

La Seul, m-am uitat și la fotografiile făcute de români. Abdullah al Iordaniei, același personaj dezinvolt, extrem de plăcut și occidentalizat, în contradicție cu tot ceea ce reprezintă- stabilitate în Orient, pragmatism și...Petra antică. Medvedev- rupt din alt film, cam aerian, ușurat, relaxat, nu mai are ce pierde. Cureaua de transmisie pentru "Vladimir", așa cum recunoștea, indirect, cu microfoanele deschise. Saakasvili- îngrășat pe fond de stres, n-a depășit momentul conflictului militar, parcă oricând dispus să-și roadă puțin cravata. Aliyev și Nazarbayev- doi adevărați grei, dictatori. Președintele Băsescu- aceeași problemă veche și haioasă: cravata care nu stă niciodată dreaptă atunci când trebuie.

Cazul Frunzăverde. Exercițiu de logică.

16 Martie 2012. Cătălin Șerban, vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara, este arestat.

Cam tot de atunci apar zvonurile, în interiorul PDL, privind plecarea lui Frunzăverde.

Scandalul Moldomin ia o amploare...internațională. De ce? Citiți aici.

De luni se știa clar că Frunzăverde pleacă din PDL. Marți, 27 Martie, Frunzăverde confirmă. Televiziunile se îngălbenesc. Motivele, zice el pe seară pentru România Liberă, se regăsesc în declarația sa din 24 Noiembrie 2010. Pe scurt, acolo acuza faptul că România s-a transformat "într-un stat polițienesc, cu telefoane ascultate și haos administrativ".

Să stai peste 20 de ani în partid, să fii ministru de atâtea ori în atâtea guverne, să controlezi un județ și nu numai- o zonă, să fii unul dintre membrii fondatori, să fii călit de atâtea rupturi, scandaluri, divergențe, de Opoziție dar și de Putere...și reziști. Ei bine, atunci nu pleci pentru că te-ai îndrăgostit, brusc, de alt partid sau că vrei să refaci dreapta. Nu pleci pentru că ți s-a luat de unii și de alții, oricare ar fi ei. Pentru că și atunci ai reizistat. Nu ai plecat nici atunci când numele ți-a apărut pomenit în scandalul vămilor.

Pleci însă atunci când simți că nu mai ai apărare și nici scăpare. Și poate deloc întâmplător Frunzăverde a trimis jurnaliștii fix la momentul 24 Noiembrie 2010. Pleci atunci când ai avertizat, nu s-a întâmplat nimic și a apărut ceva chiar și mai mare. Ceva care s-a întâmplat. Ceva ce...nici chiar tu nu poți opri.

Cătălin Voicu despre..Cătălin Voicu

"Nu am înțeles nicio frază cap-coadă", zice. Carevasăzică, delirul penal este greu de înțeles...chiar și pentru el.

Iată știrea, potrivit ziare. com. Singura lui armă este, evident, negarea autenticității înregistrărilor DNA.

"Senatorul PSD Catalin Voicu a declarat, luni, la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), ca inregistrarile telefonice si ambientale prezentate ca probe de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie reprezinta franturi, mixaje si colaje din diferite discutii purtate cu diverse ocazii cu mai multe persoane.

Printre cei cu care vorbeste Voicu se numara omul de afaceri Marius Locic, fostul sef al Politiei Capitalei, Mihai Calinescu, sau patronul localului "Select" Liviu Capota.

"Nu am avut aceasta discutie - este trunchiata, e un mixaj din alte doua convorbiri mai lungi. Nu am inteles nicio fraza cap-coada, iar pe alocuri nu-mi recunosc vocea", a declarat Catalin Voicu dupa audierea mai multor fisiere audio puse in sala de judecata a ICCJ, unde s-a luat in discutie, luni, dosarul in care senatorul PSD este acuzat de trafic de influenta.

La randul sau, omul de afaceri Marius Locic a declarat de asemenea, in cazul unei inregistrari, ca o parte a discutiei s-a desfasurat intr-o seara, intr-un spatiu public si nu dimineata, in locuinta lui Catalin Voicu, asa cum apare in denumirea inregistrarii, in timp ce un alt fragment face parte dintr-o alta discutie.

Avocatii lui Catalin Voicu au contestat atat veridicitatea convorbirilor prezentate, cat si calitatea acestora.

"In opinia mea, nu se poate reda aceasta discutie. Eu nu am inteles nimic, nici din ascultarea la casca, nici din redarea de astazi din boxe. Cu ce aparatura s-au facut inregistrarile? Cum s-au facut transcrierile in aceste conditii?", a intrebat, retoric, avocatul lui Catalin Voicu, decanul Baroului Bucuresti, Ion Ilie Iordachescu.

Instanta a acordat un nou termen de judecata pentru data de 6 aprilie, cand urmeaza sa fie chemat expertul parte din acest dosar, cel care a expertizat inregistrarile efectuate in acest caz.

Pe 21 mai 2010, procurorii DNA au dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a senatorului Catalin Voicu.

In acelasi dosar, au fost trimisi in judecata Florin Costiniu, fost presedinte al Sectiei civile si de proprietate intelectuala din Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru complicitate la trafic de influenta, omul de afaceri Costel Casuneanu, asociat la SC PA&CO International SRL Bacau, pentru cumparare de influenta, in forma continuata, si Marius Locic, administrator al SC Locic Imobiliare SRL, pentru cumparare de influenta, fals in inscrisuri sub semnatura privata in legatura cu fapte de coruptie, participatie improprie la infractiunea de fals intelectual la legea contabilitatii in legatura cu fapte de coruptie, toate in forma continuata. "

"Bărbatul" cu "bombo" din..."Congo"

Boldea, telenovela serii. Trăiește, grăiește, acuză, se uită net, își ia agenda, pune mâna pe telefon și sună. Pentru că e plin de spume. Toți i-au stricat sejurul.

Și mă amuz teribil, deși nu mă suprind deloc, reacțiile unor politicieni și nu numai repoziționate brusc, de genul: “Ia te uită ce lucruri interesante spune Boldea”, “Boldea știe ce zice, cu siguranță știe ceva”, “Boldea știe multe”, “I-a spus procurorului că pleacă și așa e. Și da, procurorul i-a zis să plece”. Procurorul, evident, zice că nu e adevărat. E același procuror care s-a luptat cu mafia din Galați câțiva ani dar care, într-adevăr, a făcut și o greșeală. Dar să-l credem pe Boldea, nu? Că prea le zice el bine, cu multe “bombo” din îndepăratul "Congo".

Un Boldea care, disperat, vrea să facă show, în prime time, exact așa cum făcea și Hayssam, un terorist, victimă a sistemului. Un credibil Boldea care o sună pe mobil pe jurnalista de la Gândul, de pe un număr de Kenya, și spune că…e-n Congo. E adevărat, Congo sună bine, nu? Numai că între Congo și Kenya sunt cam 2.400 de km. Să-i faci cu mașina prin Africa, traversând Uganda, sau Rwanda, sau Burundi sau Tanzania…este, într-adevăr, o nebunie.

Vorbim despre același violent Boldea care, de 6 ani, este chiar capul unei rețele infracționale dar care, în Parlament, când zăcea ca deputat, era profund îngrijorat de crima organizată.

Îl auzim acum pe însuși Boldea, cel care cu toate cele 13 capete de acuzare luate în plex - printre care și spălare de bani- în timp ce lua cu japca terenuri, case, monumente și căuta disperat oameni ai străzii ca să-i înșele pe alții, îi cataloga pe infractori, în celebra epistolă “De profesie, intelop”, drept “reziduuri ale societății”. Credibil, nu? Multe “bombo” din "Congo"...

Un mare avocat Boldea care declara, în scris, că a câștigat 0 lei din avocatură, dar care recunoștea acum 7 ani că da, se spune despre el că este avocatul lumii interlope gălățene. Și care-i problema? 185.000 de euro a transferat în conturile tatălui și fratelui cu o zi înainte să plece. Și cu toate acestea,”nu existau indicii”. Dar despre gafele domnului Codruț Olaru, poate într-o altă postare...

Am creionat aici doar puțin profilul “credibilului” deputat fugar Boldea ce tinde șmecherește să se înfățișeze ca victimă nevinovată a sistemului. Se luptă cu “elefantul” Toader, cu Buda, cu Roberta. Sună bine, nu? Nu spun că PDL nu are, în această cauză, o mare vină și responsabilitate. Dar de-aici și până a-i plânge de milă lui Boldea, parcă e prea mult. Și Boldea nu se oprește. Băsescu, Kovesi, Olaru...Pe toți îi ia la rost. Lupta s-ar da între EL, victima, și EI, sistemul.

A fugit legal omul, are bani "să reziste" vreo doi ani...Dar nu rezistă. Peste 20 de ore cu avionul, cu mașina, călare, pe jos, cu autobuzul, pe elefant, antilopă și babuin...nu mai poate prin Africa neagră. Și se-ntoarce că... n-are haine decât pentru safari. Își caută disperat bilete. Îi e dor și îl doare. “Multe, multe bombo” din "Congo"...

P.S. Abia acum am ascultat integral ce a zis individul la A3. El vine în țară și pentru că... "vrea să fie bărbat în continuare". Bun așa, zic!

În țara lui “merge și așa”

În țara lui “merge și așa”…de ce să fie curat când poate să fie mizerie? De ce să fie ceva frumos amenajat când se poate și în țigănie? De ce? D’aia. Pentru că, în România, merge și așa.

Azi am fost la Zoo Băneasa. Mizerie de la un capăt până la celălalt. Dacă nu ești atent pe alei, aluneci pe porțiuni de gheață mizerabilă. De ce? Pentru că aleile nimeni nu le-a curățat de atâta timp. Dacă vrei să privești animalele, unele stau la căldură. Dacă vrei să te uiți prin geam, nu poți. Geamurile sunt...nu murdare. Sunt groaznic de murdare. Unele, pline de vopsea antică. De ce? Pentru că unii nu-și fac treaba. Și...merge și așa...

Cuștile interioare - și ele sunt murdare, cele din aer liber – nici ele nu sunt curățate- ba chiar sunt pline de unele obiecte aflate în paragină. Aleile sunt pline de gunoaie, coșurile sunt rupte, toaletele...nu poți intra în ele.
Păcat de animalele frumoase, păcat de păsări, de reptile. Păcat de tot ceea ce e acolo. În fața Zoo Băneasa sfârâie două grătare în altă țigănie de nedescris. În plus, mașinile sunt parcate în noroaie, prin pădure. Suntem în România anului 2012 și degeaba. Nimeni nu a învățat absolut nimic.

Când am ieșit pe porțile Zoo Băneasa mi-a fost, efectiv, rușine. Nu din cauza animalelor, ci din cauza oamenilor și unor administratori incompetenți. Directorul Adminitrației Grădina Zoologică nu că ar trebuit dat afară, ci ar trebui mutat pe altă planetă. Să faci curat nu ține numai de bani, ține și de bun simț.

Singurul lucru bun e că azi după-amiază erau foarte mulți oameni la Zoo Băneasa. Foarte mulți tineri, mulți părinți cu copii...Câțiva aveau aceeași părere: Zoo Băneasa e un loc prea frumos cu prea multă mizerie.

Orice altă grădină zoologică din Europa sau America Centrală nu poate fi comparată cu Zoo Băneasa, aflată la o aruncătură de băț de capitala țării. Și asta pentru că, peste hotare, oamenii sunt conștienți că Zoo este un punct de atracție turistic foarte important, atât de important încât îți dă o perspectivă asupra locului, asupra oamenilor care sunt gospodari sau...nu.

Perspectiva mea după această vizită este că mizeria și incompetența nu se plătesc. Pentru că, nu-i așa? Merge și așa...

Tricky Dick

Cum s-a ales Richard Milhous Nixon cu pseudonimul Tricky Dick? Ei bine, circulă câteva versiuni pe această temă. Prima e aceea că folosea tot feluri de trucuri pentru a-și pune în dificultate partenerii în timpul campaniei pentru Senat din California, în 1950. Alții spun că scandalul Watergate l-a cadorisit, într-un fel, cu apelativul. Oricum, nu momentul contează foarte tare, ci ideea în sine. Richard Milhous Nixon, alias Tricky Dick, știa să-și blocheze adversarul prin tot felul de trucuri, de neimaginat la acea vreme. Era un interlocutor redutabil pentru orice jurnalist care dorea să-l intervieveze.






Frost/Nixon este strădania unui jurnalist nespecializat în d'ale politicii de a devoala politicianul de top al sistemului. Filmul este excepțional pentru că prezintă, în linii mari, povestea întreagă. Interviul autentic este savuros. Ambele ar trebui predate în școală ca tehnică de interviu. Un jurnalist de la Reuters îmi arăta, acum câțiva ani, cum un coleg de-al său i-a pus unui politician aceeași întrebare, în moduri total diferite și deloc deranjant, toată emisiunea. Iar politicianul, până la urmă, i-a răspuns la întrebare. Și asta, până la urmă, tot tehnică se numește…

În același timp, Frost/Nixon este și psihanaliza unui interviu în care jurnalistul îl “dovedește” pe politician folosindu-i propriile arme. Faptul că Nixon a glăsuit memorabila replică “when the president does it, does means that it is not illegal” a reprezentat atunci dovada supremă, tardivă de altfel, că tot fundamentul administrației Nixon era construit pe niste valori și concepte total eronate. Ba chiar periculoase.

Din startul interviului cu MRU, eu am avut acest flash-back al duelului David Frost- Richard Nixon. Și azi m-am amuzat văzând că nu am fost singura. Problema e că în realitate, în ’77, a învins Frost. Aseară, a învins MRU. Asta a fost diferența. Mirarea nu mi-a fost mare. Restul...cred că s-a tot spus și scris. Vă recomand să vedeți filmul și interviul autentic. Unii vor învăța din el, alții poate nu. E o chestiune de respect pentru meserie până la urmă...

Un interviu, psihologie curată

Logică, silogism, mimică, gestică, truc, ton, cuvânt. Salutar- salvator a fost declicul, important în orice dezbatere face to face cu miză. Când psihologic ți-ai pierdut din secunda doi adversarul, meciul câștigat e garantat, oricât ar dura el.

MRU:“Încerc să ghicesc întrebarea dumneavoastră”(aluzie la întrebările abracadabrante de 5 minute ale moderatorului, în care amesteca temele, fără logică și fără esență)

MRU:"Îmi este greu să înțeleg logica acestei presupuneri..."

MRU:"Și acum vreau să vă aduc un zâmbet pe buze.În anul I de facultate, făceam cu toții logică..."

MRU:"Domnule Gâdea, n-ați făcut psihologie..."

MG:"Nu.."

MRU:"E vorba și de experiența personală..."

MG:“Domnule prim-ministru, eu nu încerc să vă psihanalizez pe dumneavostră..”

MRU:“Ați face o mare greșeală”

MRU:“Domnule Gâdea, eu nu sunt Pythia”

MG:“Dar sunteți prim-ministru..”

MRU:“Îmi pare rău că NU vă pot spune atâtea lucruri cât MERITĂ să fie spuse”

MRU:“Domnule Gâdea, vă întrerup, vă dau șansa să vă relaxați puțin”

MRU:“Detectez din vocea dumneavoastră că abia așteptați să mă votați. Promit că o să vă dau prilejul...”

MRU:"Cum spuneți dummeavostră la plural substantivul propriu Iași? Sau genitiv plural.."

MG:"N-am să intru în capcana dvs, pe teritoriul dumneavostră"

MRU:"Sună bine să aud asta din gura dumneavostră"

MRU:"Domnul Badea, la mine vă strâmbați?"

MB:"Nu, la producătoarea mea care vorbea în timp ce vorbeați și dvs."

MRU:"Îmi cer scuze că am intrat în dialog pe timpul dumneavostră"

MRU:“Pachetul 3 Energie..Știți despre ce e vorba, nu intru în detalii”

Din păcate, Pachetul 3 Energie era o știre importantă. Tot din păcate, moderatorul nu știa despre ce e vorba. Și ca să nu întrebe, ca să nu se facă de râs, a abandonat discuția. Ca și în cazul Hăhăianu...Auzise moderatorul ceva, dar nu mai știa exact ce...

Spunea un excepțional jurnalist, care-și respectă meseria, că interviul dat de MRU ne spune nouă, tuturor, că e “musai să fim deștepți, documentați și sintetici”. Clonțul, încrâncenarea, n-au fost arme. Pentru că n-au fost folosite în coroborare cu toate celelalte. Și jurnalistul avea dreptate. Pentru că exact așa a fost..
După salutar- salvator, corectură...corecție a fost continuarea. Moderatorul, din nou, nu s-a prins.

Confruntarea MRU-Mihai Gâdea a fost psihologie curată. Sprâncenele arcuite au primit ca replică zâmbetul- uneori, ironic, încleștarea a fost dezarmată de relaxare impusă, lipsa de documentare a fost bătută de precizie, întrebarea- discurs a fost întreruptă și combătută cu o înțepătură precisă și cu răspunsuri voit aproximative, dubitative. A fost un interviu în care intervievatul a luat, culmea, uneori, locul moderatorului. A fost un interviu care a început cu apelativul “domnule prim-ministru” și s-a terminat cu “domnule profesor”.

A fost un interviu în care, intenționat, MRU nu a spus nimic și a speculat toate, absolut toate lacunele moderatorului. Nedând nicio știre, de fapt, asta a și dorit să se rețină. Detaliile. Articulate. Și, recunosc...a și reușit. De altfel, nici n-a fost prea greu.

A fost un interviu urmărit de foarte multă lume, terminat prin K.O. în casa adversarului. Să intri, în final, într-o dezbatere lingvistică cu MRU mi s-a părut sinucidere curată. Mai ales că adjectivul salutar, greșeala inițială a moderatorului, fusese speculată de MRU în mod corect.

În esență, a fost… singurul interviu-eveniment pe care eu l-am văzut în ultimii ani, în care un alt tip de politician, inteligent, extrem de abil și foarte, foarte atent la nuanțe și detalii, cu intenție și precizie chirurgicală a făcut praf un moderator…printr-un zâmbet larg, prin trucuri inteligente, prin replici dure rostite pe un ton...duios.

P.S. Vorba unora: dacă o ține tot așa, MRU are toate șansele să devină, în trei ani, Președinte.Aș spune...un Președinte fortuit :))