luni, martie 30, 2015

EXCLUSIV. Jocul pervers împotriva DNA

Nota prin care procurorul Mariana Alexandru s-a demascat, demolând indirect "dezvăluirile" jurnalistului Cătălin Tolontan 

O notă semnată chiar de fostul procuror DNA, Mariana Alexandru, în luna Septembrie 2014, în calitate de procuror șef adjunct al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul DNA ( Secția a II-a) și informări prezente în dosarul cauzei, arată negru pe alb, prin fapte, date și acțiuni, absolut toate măsurile luate de procurorul Alexandru în speța Gala Bute, în care a fost mai bine de 10 luni titular de instrumentare de dosar.

Documentele sunt cu atât mai importante cu cât, în spațiul public, s-a indus și susținut continuu  ideea că procurorul Alexandru care "lucra" la dosar "a fost dat afară din DNA" pentru că a vrut să-și ducă până la capăt ancheta. S-au lansat și chiar acuzații pe această temă. În realitate, în documente, chiar procurorul descrie toate activitățile pe care le-a dispus în instrumentare. 4 audieri de martor în mai bine de 10 luni.
Într-o asemenea cauză complexă, așa cum s-a dovedit a fi ulterior, practic, ce a realizat procurorul în economia cauzei Gala Bute înseamnă, generos vorbind, "mai nimic".

Astfel, potrivit notei semnate de procurorul Mariana Alexandru, ca procuror șef adjunct al Secției a II-a din DNA, în data de 28 Noiembrie 2013, a devenit titular de dosar, cauza fiind înregistrată sub numărul 320/P/ 2013.
În fapt, speța este exact aceeași din 2011, adică cea instrumentată inițial de procurorul Alina Stoica, plecată în decembrie 2013 din DNA în DIICOT, condus la acea oră de Alina Bica, după ce-l găsise ca unic vinovat în Gala Bute pe Rudel Obreja.

Documentele arată că, după 5 zile, pe 2 Decembrie 2013, prin ordonanța 320/P/2013, "s-a dispus" infirmarea rechizitoriului din 6 Noiembrie 2013 făcut initial  în dosar, "în vederea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial și contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, de către funcționarii din cadrul MDRT, Ministerului Economiei, companiilor naționale și ai Federației Române de Box implicați în săvârșirea faptelor descrise anterior, precum și cu privire la participarea inculpatului Obreja Rudel, în calitate de instigator sau complice la săvârșirea acestor fapte".

Fix în acea zi, pe 2 Decembrie 2013, pe blogul său, jurnalistul Cătălin Tolontan susține, publicând doar ordonanța de infirmare a rechizitoriului, puțin altceva decât se petrecuse în DNA. "ULTIMA ORĂ: Lovitură de teatru la DNA în Gala Bute: după articolul Gazetei, procurorul șef adjunct cere azi, 2 decembrie, urmărirea penală a responsabililor din ministerele Elenei Udrea și al lui Ion Ariton!". (dublu click)
În fapt, așa cum arată informarea și documentele, urmărirea penală fusese dispusă doar pe fapte și nicidecum individualizată pe persoanele din MDRT, Ministerul Economiei, companii naționale și Federația Română de Box, singura urmărire penală pe persoană fiind dispusă numai pe Rudel Obreja.

Culmea este că din 28 Noiembrie 2013 și până în Septembrie 2014, în dosarul 320/P/ 2013, care-l privea ca urmărit penal doar pe Rudel Obreja nu se mai întâmplă nimic esențial, așa cum se arată chiar în acte. 

Astfel, pe 13 Decembrie 2013, pe 13 Ianuarie 2014 și pe 30 Ianuarie 2014 se ridică doar înscrisuri, iar pe 8, 9, 16,17 și 30 Ianuarie 2014 doar se cer încrisuri de la instituții. Adică se trimit hârtii la ANT, Federația Română de Box,  MTS, MDRAP și se cer la fel suporți, medii de stocare a datelor informatice de la ANT. Pe 6 Ianuarie 2014 se dispune o expertiză grafică iar după 5 luni, adică pe 4 Iunie 2014 se cere o constatare tehnico științifică. 

Nu se fac niciun fel de audieri, așa cum apare chiar în nota semnată de Mariana Alexandru.

Pe 30 Ianuarie 2014, tot pe blogul său, Cătălin Tolontan anunță că "procurorul care din dosarul Ridzi redeschide cercetările în Gala Bute": "Mariana Alexandru a reluat, practic, de la zero dosarul galei profesioniste de box finanțate din bani europeni. (...) Știrea nouă este că procurorul șef al DNA, Codruţa Kovesi, a numit-o pe Mariana Alexandru drept procuror de caz în dosarul Gala Bute." ( dublu click)

Nota Marianei Alexandru arată altceva: că procurorul se ocupa, în mod oficial, ca titular de dosar, de mai bine de o lună de instrumentarea speței (28 Noiembrie 2013) iar în acea zi, de 30 Ianuarie 2014, doar solicitase niște înscrisuri de la MTS și MDRAP și ridicase altele. Adică cele descrise mai sus.
Pe românește, se bătea toba în public degeaba. Nu se întâmplase nimic esențial.

Al doilea moment cu adevărat important în dosar se petrece pe 12 Februarie 2014, așa cum arată documentele. Mai precis, speța Obreja este lăsată la o parte și practic se generează un nou dosar, cu un nou număr de înregistrare, prin sesizare din oficiu și disjungere, cu privire la funcționarii ministerelor și doar prin începerea urmăririi penale pe fapte, la fel cum se petrecuse și cu două luni înainte, pe 2 Decembrie 2013, când se infirmase rechizitoriul procurorului Alina Stoica.  
Acum, în realitate, pentru funcționari se constituie un nou dosar: 50/P/2014, în care din nou nu este identificată urmărirea penală pe persoane.

Astfel, se arată următoarele:
"- La data de 12 Februarie 2014, DNA- Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție s-a sesizat din oficiu cu privire la fapta prevăzută de art. 13 indice 2 din legea 78/2000 (infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial).

- Prin Ordonanța nr 320/P/ 2013, din 12 Februarie 2014, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la fapta prevăzută de art. 13 indice 2 din legea 78/2000 (...) cauza fiind înregistrată sub nr.50/P/2014

- Prin Ordonanța nr.50/P/2014 din 12 Februarie 2014, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la fapta prevăzută de art. 13 indice 2 din legea 78/2000".

În acest nou dosar, nr. 50/P/2014, de care se ocupa tot procuroarea Mariana Alexandru, în luna Februarie 2014, se petrec următoarele:

"- Pe  12 Februarie 2014 (în aceeași zi când se generează dosarul) - sunt delegați ofițeri de poliție judiciară pentru ridicare de înscrisuri și date informatice". Adică în instrumentarea cauzei mai sunt introduși 2 polițiști.

"- 14 Februarie 2014 ( la două zile) - sunt ridicate înscrisuri și date informatice și este audiat un singur martor

  - 17 Februarie 2014 ( la cinci zile)- mai sunt ridicate înscrisuri și date informatice și mai este audiat un martor". 

După aceea, procurorul Mariana Alexandru face pauză, așa cum arată datele. O pauză de 7 luni în care nu se mai face absolut nimic

Pe 24 Aprilie 2014, după două luni, pe blogul său, Cătălin Tolontan titrează: "Urmează al doilea KO în Gala Bute! Sursă judiciară: Chiar dacă ministrul Elena Udrea a semnat doar felicitările de Crăciun și de Paște, ea este unul dintre profitorii corupției din spatele galei de box! Cercetările de la DNA vizează ”infracțiunile din achizițiile publice în cazul Galei Bute” și îi încolțesc pe toți cei protejați pînă azi, în primul rînd pe fostul ministru Elena Udrea ULTIMA ORĂ: Firma Termogaz Company Hațeg a familiei Gărdean, unul dintre marii sponsori ai PD-L și beneficiar al banilor oferiți de ministerul Elenei Udrea, i-a plătit 2 milioane de lei lui Rudel Obreja, exact cît mai avea nevoie ca să-și achite creditul luat de la BRD și garantat de minister pentru Gala Bute! (...) Și, acum, date de ultimă oră. De dosar se ocupă o echipă coordonată de Mariana Alexandru, procuror șef adjunct în DNA. Alexandru e “un procuror meticulos și onest” potrivit unor caracterizări ale colegilor, care nu au nici un motiv să o laude, tot ei spunînd că “e cam obsedată de carieră”." (dublu click

În realitate, se arată negru pe alb că în dosar în acea perioadă și zi nu se întâmpla absolut nimic. 

 Pe 25 Aprilie 2014, a doua zi, tot pe blogul său, Cătălin Tolontan titrează:"Infracțiunile din Gala Bute au fost pregătite cu mult timp înainte, inclusiv în ședința de Guvern":" «Gala Bute a fost de la început și pînă la sfîrșit o fraudă. Ea a fost gîndită cu mult timp înainte și DNA va dovedi asta» Sursă judiciară(...) «Infracțiunile din Gala Bute au fost pregătite cu mult timp înainte, inclusiv în ședința de Guvern!»Sursă judiciară" (dublu click)

În realitate, nota și actele din dosar demonstrează iar că în speță, în acea perioadă și zi nu se întâmpla absolut nimic. 

Alte trei luni se scurg și în instrumentarea dosarului nu se întâmplă nimic și nici pe blogul lui Cătălin Tolontan nu mai apare nimic. E liniște până la mijlocul lunii August 2014.

Pe 15 August 2014 însă, tot pe blogul său, Cătălin Tolontan titrează: "Oamenii Elenei Udrea au început să vorbească: o dezvăluie drept "șefa Galei Bute"! "DNA a pornit urmărirea penală! Cercetările procurorilor au intrat în linie dreaptă și infracțiunile din MDRT ies una din alta precum păpușile rusești"(...) “Ultimele audieri nu au fost de speriat, dar s-a insistat pe implicarea șefilor și pe aflarea celor care au pus la cale mecanismul”(...)Timp de 7 luni au ţesut pînza. Documentele și mărturiile au început să se lege." (dublu click)

În realitate, nota și actele din dosar demonstrează iar că în speță, în acea perioadă și zi nu se întâmpla - din nou- absolut nimic. Procuroarea nu făcuse audieri, ultimele ( doar două) erau aceleași- tot din Februarie 2014 de când deschisese dosarul, nu se pornise nicio urmărire penală in personam, nu se ridicase nici noi documente și nu apăruseră nici noi mărturii, pentru că nu se făcuseră niciun fel de noi audieri. Singurele audieri datau din urmă cu 7 luni.

Interesant este că la două săptămâni după postarea din 15 August 2014,  așa cum reiese din notă și acte, procurorul Mariana Alexandru se apucă să mai facă audieri și să ceară înscrisuri la instituții. Însă face numai două audieri: doar doi martori neimportanți, pe  29 August 2014 și pe 2 Septembrie 2014. Iar hârtiile/ cererea de încrisuri, o face pe 1 și 2 Septembrie 2014. Atât. De atunci procurorul n-a mai instrumentat nimic.
În total procurorul- independent pe instrumentarea dosarului- a făcut 4 audieri a 4 martori în mai bine de 10 luni de la preluarea cauzei, defalcată în două spețe.

Procuroarea se afla deja sub lupa unui amplu control dispus de DNA, control care nu i-a ieșit deloc favorabil și care confirma suspiciuni ce o vizau în ultimul timp în legătură cu instrumentarea corectă și tergiversarea unor dosare importante. 

Pe 10 Septembrie 2014, am scris pe acest blog (dublu click), că unele dosare fuseseră intârziate fără motiv chiar 8-9 luni fără a se face cercetări deîndată, altele au fost declinate fără a avea la bază verificări temeinice, câteva dosare importante fiind pur și simplu ținute la sertar fără a se face niciun demers pentru finalizarea lor. 

Pe 10 Septembrie 2014, Mariana Alexandru, procuror șef adjunct al Secției a II-a din DNA deja plecase la pensie, la cerere, din DNA cu tot cu cei doi polițiști din dotare. Alesese o pensie de peste 10.000 de lei pe lună.

A doua zi, pe 11 Septembrie 2014, pe blogul său, Cătălin Tolontan, titrează surprins: "Procuroarea DNA care a redeschis Gala Bute se pensionează subit la 56 de ani", referirile la motivele plecării procuroarei fiind preluate de pe blogul meu  Însă Tolontan mai scrie: "Cercetările în dosarul Gala Bute intraseră în linie dreaptă în ultima perioadă. Pe 15 august 2014, Gazeta a publicat informația potrivit căreia mai mulți oameni din minister au indicat-o pe Elena Udrea drept șefa operațiunii Gala Bute și că au povestit întîlnirile dintre ei și ministru. Audierile reprezentau etapa finală, înainte ca Mariana Alexandru să încadreze legal cine va fi urmărit penal în acest dosar despre care și DLAF, și DNA susțin de trei ani de zile că are ca obiect o fraudă a 2,4 milioane de euro, bani europeni și din bugetul României." (...) Luni, 8 septembrie: Un număr important de funcţionari din Ministerul Dezvoltării și Turismului sînt audiaţi la DNA în cazul Galei Bute de către procuroarea de caz Mariana Alexandru, susţin mai mulţi ziariști.  După unele surse, e vorba de peste 15 oameni chemați la DNA."( dublu click)

În realitate, așa cum reiese chiar din acte, procuroarea audiase doar doi oameni, ultima dată pe 2 Septembrie. Nimeni nu indicase pe absolut nimeni șeful Galei Bute, cercetările nu intraseră deloc în linie dreaptă iar pe 8 Septembrie Mariana Alexandru nu audiase 15 oameni, pentru că nici nu se mai afla în DNA.

Pe 12 Septembrie 2014, tot pe blogul său, Cătălin Tolontan vorbește despre "misterul dispariției unui procuror", inducând ideea îndepărtării procurorului pe motiv că lucra la Gala Bute, "după gestul spectaculos din Decembrie 2013", prezentând variantele plecării procuroarei care "era de negăsit". 
Apoi, același jurnalist, cam din acea perioadă, lansează critici la adresa DNA care reluase toată instrumentarea dosarului nelucrat de Alexandru și pe care jurnalistul îl urmărea extrem de atent, titrând chiar în luna Martie 2015 următoarele: "Gala Bute: Kovesi a ieșit împotriva lui Udrea dar nu spune ce s-a întâmplat cu Alexandru".

În realitate, imediat după începutul lunii Septembrie 2014 și ieșirea la pensie a procurorului Mariana Alexandru, dosarul a fost repartizat ca titular procuroarei Ana Dana și procurorului Marius Bulancea, care tot din Septembrie încep practic toate audierile și instrumentarea cazului. Au luat de la capăt absolut tot. În aproape trei ani, prin Alina Stoica și Mariana Alexandru, mare lucru nu prea se făcuse oricum.

Dosarul mort al lui Obreja, lăsat în paragină, a fost revitalizat, date din altă speță teritorială care nu fuseseră luate până atunci în calcul au fost introduse în dosar, se fac audieri pe bandă rulantă a funcționarilor din ministere, se fixează cadrul procesual, iar după mai multe extinderi și schimbări de încadrare juridică situația dosarului devine foarte dinamică. Practic, se pune totul cap la cap și se reface filmul actului de corupție.

Astfel că din Septembrie 2014 și până în Ianuarie 2015, prin extinderi, procurorii Ana Dana și Marius Bulancea deja reușesc să ducă ancheta departe. Pe 2 Februarie 2015, DNA cere începe urmărirea penală pe doi foști miniștri, pe 4 Februarie se extind iar cercetările pe alte fapte și se cere arestare preventivă, pe 10 Februarie 2015 se pune în mișcare acțiunea penală și reținerea iar pe 16 Februarie 2015, se cere urmărirea penală și arestarea pentru alte trei acuzații de luare de mită.

 Rudel Obreja este reținut de DNA pe 3 Februarie 2015, alături de 6 afaceriști și funcționari, însă pe cu totul alte fapte pe care începuse în 2 Decembrie 2013 urmărirea penală Mariana Alexandru. Obreja este acuzat de două infracțiuni de spălare de bani, două infracțiuni de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală.
Mariana Alexandru îl urmărea penal, fără audiere, din 2013, "în calitate de instigator sau complice la sărvâșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial și contra intereselor financiare ale Uniunii Europene".

"Jocul pervers împotriva DNA" pe care l-am descris mai sus, punct cu punct, constă în fapt în devoalarea voită și controlată a unor informații care deseori nu reflectau realitatea, alteori neincluse într-o cauză  (așa cum arată chiar documentele) către o sursă unică de presă cu scopul, foarte probabil, de a pune presiune, din exterior, pe tot DNA, de a decredibiliza instituția pe motiv că nu finalizează de mai bine de trei ani un dosar, interesele fiind, la fel de probabil, cu totul altele. Luni în șir s-a indus ideea că se lucrează cu mare viteză în dosar când, în realitate, pe românește, mare lucru nu se făcea.

Mariana Alexandru a fost din 1 Ianuarie 2006 și până la începutul lunii Septembrie 2014, procuror în cadrul DNA, structura centrală. De-a lungul mandatelor la șefia instituției, a fost "mâna dreaptă" a fostului procuror șef al DNA, Daniel Morar. Mariana Alexandru a ajuns adjunct al secției I a DNA, tot sub mandatul lui Daniel Morar, și-a depus candidatura în procedura de selecție în anul 2013 pentru șefia DNA, a fost susținută public atunci tot de fostul procuror Daniel Morar ca potențial om cu expertiză anticorupție la șefia DNA, iar după "cutremurul" public și judiciar generat de trimiterea în judecată a dosarului referendumului, aceeași Mariana Alexandru a fost propusă pentru a deveni adjunct al secției a II-a a DNA, funcție pe care a și obținut-o. Alexandru a beneficiat atunci atât de susținerea noii echipe de conducere a DNA a Laurei Codruța Koveși cât și de ambasada SUA.

A transmite informații eronate în public, fără verificare temeinică, prin rostogolirea și inflamarea subiectului în presă și televiziuni interesate, când în realitate în dosar nu se instrumenta nimic important, așa cum arată documentele, a avut, foarte probabil, rolul de irita politicieni și de a pune în gardă, așa cum se întâmplă de multe ori, potențiali inculpați, într-o cauză ce s-a demonstrat a fi complexă. 
În orice dosar, confidențialitatea instrumentării cauzei este, așa cum se știe, esențială iar linia de anchetă și strategia sunt secrete. 
Marele paradox este că aici, în ciuda a ceea ce se susținea intens public, realitatea faptică era cu totul alta.

Așa, teoretic, se poate demola un dosar de corupție. Practic, din fericire, nu s-a reușit.

duminică, martie 15, 2015

Voi continua lupta în Justiție cu oligarhii Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță până când se va afla adevărul!

Pentru că este vorba despre un proces în desfășurare, fie el și într-o instanță civilă, pentru opinia publică, fac următoarele precizări, fără a intra, deocamdată, în detalii care sunt cel puțin interesante.

Pe scurt, în proces vorbim despre o știre pe care conducerea RTV/Sebastian Ghiță au introdus-o, în regim de breaking news, în emisiunea pe care o moderam la România TV. Știrea era despre Dan Voiculescu și o discuție pe care ar fi avut-o cu Crin Antonescu, în perioada scandalului numirii procurorilor, despre Ministerul Justiției. Atunci, în Aprilie 2013, erau binecunoscute lupta și atacurile furibunde între oligarhii Sebastian Ghiță și Dan Voiculescu.

Dan Voiculescu a notificat RTV și mai apoi a dat în judecată RTV în principal, și pe mine, în secundar, ca moderator al emisiunii în care s-a difuzat breaking newsul. Eu n-am știut nimic despre notificare, am aflat, în concret, despre ce este vorba în acest proces, într-o discuție cu conducerea RTV, la sfârșitul lunii Noiembrie 2013, cu câteva zile înainte să demisonez de la RTV, situație care s-a petrecut pe 1 Decembrie 2013.

După mai bine de două luni de la demisie, în Februarie 2014, am aflat dintr-o comunicare a instanței sosită acasă- pentru că pe cele trimise la RTV nu le-am primit niciodată- că, fix la 4 zile de la anunțul public al demisiei mele, Dan Voiculescu a retras în mod inexplicabil procesul împotriva RTV și a îndreptat tot procesul împotriva mea.
Trecuse mai bine de jumătate de an de la difuzarea știrii lui Ghiță iar oligarhii Sebastian Ghiță și Dan Voiculescu nu se mai atacau. Ba, din contră, aș zice. Contextul relației dintre ei se schimbase total.

Când am primit citația instanței acasă, în Februarie 2014, exact în aceeași zi, l-am sunat pe Sebastian Ghiță. Mi-a spus că nu este adevărat că Dan Voiculescu a retras procesul împotriva RTV și că a îndreptat procesul împotriva mea. Mi-a spus că RTV a fost dat în judecată separat. I-am comunicat că nu e adevărat. A doua zi, Sebastian Ghiță a acceptat cu greu adevărul din acte, spunându-mi să iau legătura cu avocatul lui și al RTV pentru că RTV va suporta "orice daune" în ce mă privește și, culmea, eu pe el "să nu-l mai atac" și "să nu mai fac pe victima".

Am luat legătura cu avocatul lui Ghiță. În acel moment mi-am dat seama că procesul era deja pe rol de patru luni și tot așa am constatat că RTV depusese deja acte defavorabile în numele meu în instanța de judecată fără să mă anunțe și fără să aibă drept nici de delegare și nici de reprezentare în instanță semnat de mine. Ceea ce, în fapt, constituie o altă infracțiune.

Mai mult, avocatul pus de Ghiță îmi trimite să semnez o "convenție" prin care RTV se obligă, în primele 2 puncte, să plătească  "în tot sau în parte" suma solicitată de Dan Voiculescu în proces, adică inclusiv 250.000 de euro, iar eu, în următoarele alte 4 puncte aveam numai obligații la tăcere. De exemplu, eram "obligată să păstrez confidențialitatea" asupra litigiului, "cu putere obligatorie" asupra "oricăror alte afirmații, declarații, convenții sau înțelegeri, orale sau scrise".

Am fost uluită. Am luat Codul Penal, am citit și am recitit tot vreo două nopți și două zile și, evident, am decis că NICIODATĂ nu voi semna o asemenea mizerie.
Practic, pentru o știre dată de RTV/Ghiță în lupta lui cu Voiculescu, ca breaking news în emisiunea pe care o moderam ca angajat al RTV, eu eram forțată să mint în instanță, să nu spun adevărul, să tac pe vecie și, în plus, să fiu toată viața, indefinit, la mâna lui Sebastian Ghiță pentru ceva ce, culmea, el a făcut.
Cred și acum că acel document trimis de Ghiță prin avocați este la limita penalului, respectiv a capitolului "Infracțiuni contra înfăptuirii Justiției".
Atunci, Ghiță a crezut că voi semna "convenția" lui. Acum cred că, în sinea lui, este deplin conștient că asta nu se va întâmpla niciodată în privința mea, indiferent ce ar face.

Ca atare, am decis atunci să merg în instanță cu absolut toate probele și dovezile, ceea ce a provocat pe moment un adevărat șoc lui Sebastian Ghiță și avocaților. Am depus toate actele în Justiție, am făcut propria apărare, l-am chemat în garanție, parte în proces, nicidecum ca martor, pe Sebastian Ghiță, chiar dacă reclamantul Dan Voiculescu aproape a insistat să nu se întâmple asta.

Practic, sunt în instanță cu ambii oligarhi. Unul care acum vrea să se judece, în ciuda tuturor evidențelor, doar cu mine, pentru ceea ce în realitate a făcut celălalt și cu celălalt care, la un moment dat și-a asumat iar acum nu știe cum să fugă.

Deși a fost chemat, Sebastian Ghiță a refuzat nemotivat, în ciuda solicitărilor instanței, să se prezinte în proces.

De exemplu, în una din zilele când Sebastian Ghiță trebuia să facă asta iar ședința de judecată a durat până la ora 20.00, fiind chemat de judecător să răspundă la un interogatoriu, Sebastia Ghiță era în clubul Fratelli. Petrecea. Avocatul lui a susținut în fața Justiției că Ghiță nu poate veni în instanță pentru că este un om ocupat (dublu click).

În plus, i-am chemat parte în proces și pe toți cei care au avut legătură cu difuzarea știrii lui Ghiță ca breaking news în emisiunea pe care o moderam în direct.

După un an întreg de proces cu episoade interesante pe care nu le voi detalia, instanța/ Tribunalul București a decis că:

-  "respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Sorina Matei, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie SC Ridzone Computers SRL, Popa Cătălin, Moisoiu Bogdan şi Ghiţă Sebastian, ca neîntemeiată "

  "respinge ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei Sorina Matei la plata sumei de 250 000 Euro pentru prejudiciile aduse imaginii, onoarei, reputaţiei şi prestigiului reclamantului Dan Voiculescu, precum şi la obligarea pârâtei la difuzarea dispozitivului hotărârii pe postul de televiziune România TV"

-  "respinge ca neîntemeiată cererea de publicare a hotărârii judecătoreşti în integralitate"

 "admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Dan Voiculescu în contradictoriu cu pârâta Sorina Matei. Constată caracterul ilicit al faptelor imputate pârâtei" și "obligă pârâta la publicarea, pe proprie cheltuială, a dispozitivului prezentei hotărâri, în trei ziare de circulaţie naţională, respectiv Evenimentul Zilei, Libertatea şi Adevărul, după rămânerea definitivă a acesteia".

Așadar, am decis să fac apel și să mă judec mai departe în Justiție cu ambii oligarhi, în același proces chiar dacă nu le convine deloc- caz unic pentru un jurnalist- respectiv cu Dan Voiculescu (condamnat la 10 ani de pușcărie) și Sebastian Ghiță ( urmărit penal pentru sprijinirea de grup infracțional organizat, sub control judiciar) până când se va afla adevărul.

Și asta pentru că adevărul este unul singur.

SMSuri Sebastian Ghiță.

Mailuri Sebastian Ghiță și avocați.

"Convenție" propusă de Sebastian Ghiță/avocați. Nesemnată de mine și depusă în instanță. 


joi, februarie 05, 2015

Răspuns

Pentru că în această seară, în timp ce mă aflam în emisie, în direct, Elena Udrea a făcut mai multe afirmații grave și neadevărate la adresa mea, am decis să ofer opiniei publice și tuturor oamenilor care mă cunosc următorul răspuns:

Nu mă miră absolut deloc acuzațiile Elenei Udrea, având în vedere că știu de mult timp că Elena Udrea are o mare problemă cu mine. Ca atare, s-o luăm cu începutul. E important să vedem cum totul s-a declanșat.

Mai întâi, în 2013, când după numirea procurorilor, am scris pe acest blog că nu mi se pare corect ce se întâmplă, că Elena Udrea s-a băgat în negocierea numrii procurorilor și că Alina Bica nu poate fi numită șefă DIICOT- având în vedere controversele din jurul dânsei și relațiile cunoscute de prietenie și susținere din partea Elenei Udrea și Liviu Dragnea, Elena Udrea a ieșit public, într-un weekend, într-o emisiune televizată, și m-a acuzat cu subiect și predicat că mint, că dânsa nu are nicio treabă cu numirea procurorilor și că nu înțelege de ce refuz să îi răspund la telefon. 

Lucram pe atunci la RTV și culmea, chiar în acea după amiază, un coleg din presă, jurnalist cu notorietate și credibilitate, îmi povestea cum dăduse întâmplător peste Elena Udrea și Alina Bica, într-un restaurant din București, în zilele numirii procurorilor când vorbeau chiar despre asta. O altă confirmare, după alte zeci de confirmări.

Mi s-a părut nedrept ce face Elena Udrea acuzându-mă public de minciună, știam că Elena Udrea era cea care mințea și am crezut și atunci, ca și acum, că am dreptul ca jurnalist și cetățean al acestei țări să nu-i răspund Elenei Udrea la telefon. 

Așa a pornit antipatia Elenei Udrea față de mine. Cum am îndrăznit? Cum am avut curajul să scriu și eu, dar și alți jurnaliști, cum am avut tupeul să nu-i răspund la telefon. Am îndrăznit pentru că sunt jurnalist, știam adevărul, singura responsabilitate a mea este în fața opiniei publice și, iată, totul este confirmat acum, după 2 ani, de realitatea pe care o vedem cu toții. Alina Bica, confidenta, este în arest. Pentru șpăgi.

Ca să nu fie dubii, precizez că nu am avut nici până atunci o relație specială cu Elena Udrea. Totul a fost întotdeauna strict politician- jurnalist. Dacă țin bine minte, cred că am realizat vreo 2, maximum 3 interviuri cu dânsa și solicitam să intervină pe telefon atunci când subiectele publice cereau. Așa cum fac toți jurnaliștii. În rest, nimic.

Însă antipatia s-a accentuat în toamna anului trecut, de la apariția în public a dosarului Microsoft. Atunci a început nebunia și acuzațiile care mai de care mai halucinante la adresa mea.

Ca jurnalist care are ca unică datorie față de oameni, am considerat că este absolut corect să prezint în emisiune toate detaliile dosarului Microsoft, așa cum am prezentat toate dosarele de mare corupție ale PSD și PNL. Asta a deranjat. Chiar foarte tare.

Atunci am aflat și eu, tot public, așa cum ați aflat și voi, că sunt ofițer acoperit deși nu sunt, nu am fost niciodată și nici nu voi fi al vreunui serviciu de informații vreodată, 

Am aflat tot public, de la televizor, de la oamenii apropiați și consultanții politici ai Elenei Udrea că sunt plătită din banii de la Microsoft, deși când se luau șpăgile Microsoft lucram în trustul Intact, unde am stat 14 ani, am mai lucrat 2 ani în RTV și de câteva luni lucram la B1,

Am aflat de asemenea, tot public, faptul că este o mare problemă cu mine, că "nimeni nu mă poate opri",

Am fost amenințată, în mod public, tot la televizor, cu "dezvăluiri" de la cine îmi iau eu salariul, 

Am fost acuzată, tot la televizor, în public, de faptul că "am denigrat" niște stimabili afaceriști și că îi fac cu "ou și cu oțet" pe nedrept, ei aflându-se în arest pentru niște șpăgi

Și tot așa. Până în această săptămână când am aflat, tot public, în interviul acordat Hotnews, de la Elena Udrea că sunt "purtător de cuvânt" al șefei DNA deși, în mod evident, este o aberație ceea ce afirmă. 
Și a mai spus Elena Udrea așa: "Nicolae Dumitru este un om care a fost arestat în cauza Microsoft și despre care, spre exemplu, de la doamna Sorina Matei nu am auzit un cuvânt". 

Ca atare, o rog pe această cale pe Elena Udrea să se hotărască odată: ori am denigrat afaceriști care zac prin beciurile DNA și i-am făcut "ou și cu oțet" pentru că am prezentat tot dosarul Microsoft la televizor, inclusiv cu acuzațiile la adresa lui Nicu Niro, ori n-am prezentat nimic. Pentru că nici eu nu mai reușesc să înțeleg acuzațiile. Se bat, efectiv, cap în cap.

Casetele martor de la CNA cred că sunt dovada că am prezentat absolut tot din dosarul Microsoft pe ecran.

Astăzi, doamna Udrea a continuat tirul acuzațiilor la adresa mea spunând cu subiect și predicat, tot public, că "mi s-a plătit salariul sau i se plătește salariul de către domnul Nicolae Dumitru, spre exemplu", și asta la cererea prim-adjunctului SRI. 

Apoi revine: "atunci când dânsa a fost angajată la B1". Și merge înainte: "Problema e că sunt oameni care nu au caracter și care, deși știu că au fost plătiți de multe ori din banii unor acuzați în dosare penale, cu toate acestea, expun teorii deontologice și moraliste la televizor. În mod ipocrit".

Ca atare, pentru că totul durează de luni bune, am avut decența să tac, să înghit mizerii, injurii și pentru că s-a ajuns prea departe, spun foarte clar, pe românește:

- Nu l-am cunoscut, întâlnit, vorbit vreoadată în viața mea cu Nicolae Dumitru, zis Nicu Niro. Nu l-am văzut niciodată. Așa cum nu i-am întâlnit, vorbit, cunoscut vreodată pe ceilalți afaceriști. Părerile mele despre acești oameni, inclusiv acest Niro au fost exprimate, deseori, pe acest blog. Aici, aici și aici.

- În emisiune, am prezentat tot, dar absolut tot dosarul Microsoft. Așa este corect. Asta face un jurnalist.

- Nu am firme, nu am acordat niciodată în viața mea consultanță nimănui, trăiesc din salariu, salariul este virat pe card. Așa cum din salariu am trăit și la Jurnalul Național, Antena 1, Antena 3, România TV și B1 TV. Niciodată în viața mea nu am avut vreo legătură cu oamenii de afaceri. Nu-i cunosc. Nu mă interesează.

- Nu sunt, nu am fost, nu voi fi niciodată niciodată ofițer acoperit, agent de influență al niciunui serviciu de informații din România. Cred că toți oamenii puternici din statul român pot verifica destul de ușor. Eu nu am puterea asta. Adevărul e unul singur. Și adevărul este că nu am fost niciodată, nu sunt și nici nu voi fi.

- Îl cunosc pe domnul George Maior de peste 13 ani, de când era membru PSD pentru că eu am fost acreditată, ca reporter, la Jurnalul Național, Antena 1, Antena 3, peste 11 ani la PSD. Așa cum cunosc aproape tot partidul. Pe domnul Maior îl știu un om corect, sincer, echilibrat și de onoare. Am făcut câteva interviuri publice, la RTV și B1 TV cu dânsul, când era director SRI. Așa am aflat că există și un prim adjunct al SRI, pe care l-am văzut, întâmplător, de câteva ori în viața asta. 

-Nu am primit niciodată bani de la nimeni, de la niciun om de afaceri sau politician. Dacă va face cineva vreodată asta cu mine, să știe public de pe acum, în caz că nu s-a prins: mă voi duce la Parchet sau DNA. Ca să fie foarte clar!

- Nu lucrez pentru DNA, voi susține cu toate puterile mele de om, de jurnalist și de cetățean lupta anticorupție. Nu voi abandona niciodată. Nu mă impresionează amenințările, acuzațiile pentru că am trecut prin multe: Cătălin Voicu, Mitică Iliescu, Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță. Pentru mine, ca simplu om, nu a fost și nu este ușor să înfrunt asemenea oameni, atunci când nimeni nu a făcut asta în România, eu știind clar că adevărul nu este de partea lor.

Așadar, mizeriile, aberațiile, alegațiile și acuzațiile nu le mai înghit și cred că toată lumea trebuie să răspundă în fața Justiției. Nu mă interesează războaiele Elenei Udrea cu DNA și SRI, în condițiile în care Elena Udrea are la activ multiple cereri de arestare cu acuzații de corupție foarte grave.

Tocmai de aceea am decis să public, în premieră, contractul meu cu B1 TV, pe carte de muncă și drepturi de autor. Este singurul pe care-l am. Deci cine mă plătește? Coca Cola, Romtelecom sau tot soiul de firme care cumpără publicitate? Din publicitate trăiesc televziunile. Eu lucrez la B1 tv și B1 tv mă plătește.

Tot ce pot să vă asigur este că voi prezenta publicului absolut toate dosarele de corupție, indiferent de partide și de nume. Voi prezenta tot. Asta este întotdeauna, singura, unica misiune a unui jurnalist.

Oamenii nu pot fi cumpărați nici en gros, nici en detail, nici la kilogram, nici la pungă sau la sacoșă. Să vă fie clar!

Contractul meu pe drepturi de autor, din 1 Februarie 2014.


Contractul meu pe carte de muncă încheiat la 1 Februarie 2014. 

miercuri, ianuarie 28, 2015

George Maior. Un om pentru o țară.

A avut întotdeauna două credințe. Sfinte. Justiția și securitatea națională. Și-a închinat peste 8 ani din viață, zi de zi, neîncetat, acestui crez. Pentru George Maior, directoratul Serviciului Român de Informații a fost o veritabilă profesie de credință. Nu vezi asta la mulți oameni. Nu întâlnești atâta dedicație, echilibru, minte lucidă și atât de mult suflet pus în lucruri și în ființe. Dar George Maior a făcut-o. A vrut mereu și mereu să fie mai bine pentru țara lui. Și pentru asta a mers tot timpul înainte. N-a făcut niciodată niciun pas înapoi. N-a cedat. Și asta știu toți.

Să conduci reprezentativ și operativ cel mai important serviciu de informații al țării este un lucru al dracului de greu. Să ții de prea multe ori pe umerii tăi tot statul, toate suspendările, toate loviturile la temelia României, să ții o luptă anticorupție cu toate motoarele la maximum, să perfectezi trainice partneriate strategice și nord atlantice cu un război la graniță, să întărești instituții fundamentale, să te pui scut mereu în sprijinul unei Justiții puternice, să tai din rădăcini influențe politice, să profesionalizezi și să reformezi cea mai importantă structură de securitate și informații a țării, să suporți isterii politice, acuzații halucinante, controverse, provocări, minciuni ordinare și diversiuni de toate tipurile, din toate părțile, spuneți-mi cine a mai făcut asta în România.
A făcut-o George Maior, un om care i-a servit mereu pe români, pe cetățenii acestei țări, niciodată pe politicieni. A fost o garanție a statului de drept.

Și-a dat demisia de la șefia SRI pentru că s-a luptat pentru instituție. A cerut să nu mai fie desființate legi prin care sunt prinși cei corupți. Avea această responsabilitate ca gestionar al principalei structuri de securitate națională a României. S-a bătut până în ultima clipă pentru ca SRI să se poată adapta ultimelor provocări interne și internaționale. Se ajunsese prea departe. A făcut un lucru bun că s-a luptat.

Din păcate, nu așa s-a văzut în afară. Subteranele disputei pe cele trei legi ce privesc securitatea națională împinseseră situația dincolo de limita raționalului. George Maior a știut exact cu ce se confruntă și a spus lucrurile răspicat.
În mod surprinzător, președintele Iohannis a profitat de controversă, din diferite calcule. Președintele Klaus Iohannis a greșit că a acceptat demisia directorului SRI, într-un asemenea moment și într-un asemenea fel.

Nu decapitezi cel mai important serviciu de informații al României, oficial, pe o controversă ce, până la urmă, putea fi rezolvată în timp. Nu iei decizii strategice pentru o națiune, nu faci asemenea mișcări pe un boom emoțional. Nu iei prin surprindere într-o marți, pe la prânz, cei mai puternici parteneri internaționali ai unui stat pe care îl conduci. Nu accepți să se termine abrupt, cinic și dureros un mandat de succes al unui om care aproape un deceniu ți-a dus țara pe care și tu o servești înainte. Nu asta a meritat. Nu așa se face. 
Un om de stat care a reformat din temelii România, care a fost curentul electric al luptei anticorupție în momente foarte grele, în momente în care nu mai era nimeni, în momente în care ai profitat și tu și care, în final, te-au adus la putere, un asemenea om care a întărit cât a putut el dreptatea în România și nu i-a fost deloc ușor, pe un asemenea om îl lași să iasă măcar din mandat. Demisia putea fi acceptată, elegant, după bilanț. Nu mai era mult.

Cine a câștigat din demisia lui George Maior din fruntea SRI? Cert, corupția și corupții. Cine a pierdut? România. Cine e vinovat? Moral, Daniel Morar și aliații săi. Ieri fostul procuror a pierdut mai mult decât a câștigat în toți acești ani. Pentru echitate, onestitate și adevăr, se impune și o demisie a lui Daniel Morar din Curtea Constituțională. Foarte probabil, fostul procuror nu și-o va da. Pentru că Daniel Morar nu mai e...acel Daniel Morar. Adevărata lui miză este DNA. Tot ce s-a întâmplat sper să nu fie doar o chestiune de parcurs, să nu fie doar o etapă. Să sperăm că și omul Daniel Morar se va opri la un moment dat.

În acest moment, tot ce se poate nădăjdui este că șeful statului și al CSAT, președintele Iohannis nu va accepta sub nicio formă să se oprească motoarele Justiției, nu va încuviința “să se termine totul”, așa cum se dorește. Corupția este un cancer, este doar o altă formă de tiranie, este un pericol pentru securitatea națională, este o amenințare pentru economie. Corupția subminează suveranitatea statelor, capacitatea lor militară. Când politicienii pot fi cumpărați, când instanțele pot fi manipulate, când presa devine un instrument de propagandă”, atunci vom avea o Românie ușor de manipulat din afară, o României care-și pierde controlul asupra propriului destin.

N-am rostit eu aceste adevăruri. Le-am văzut cu ochii mei când le-a spus vicepreședintele SUA în București. În asta cred și pentru aceste adevăruri trebuie să se bată toată  România. Așa cum a făcut-o George Maior. Un ardelean cumpătat, deschis, sincer, cinstit, corect pe care, credeți sau nu, nicio clipă nu l-a schimbat funcția. 
Un om de calibru care, indiferent ce s-a întâmplat, a ținut statul pe șine. Un om pentru o țară. A făcut mai mult bine decât știți. Așa este el. 

marți, ianuarie 27, 2015

Când Daniel Morar și-a dărâmat singur statuia

N-am să înțeleg niciodată de ce trebuie să cităm din alții când mai simplu și corect ar fi să spunem adevărul. N-am să înțeleg de ce uneori uităm care ne este meseria. Niciodată n-am să pricep de ce trebuie să ne închinăm la mai mulți Dumnezei, când pe lumea asta este doar unul. N-am să reușesc să înțeleg sentimente ca ura, iraționalul dus dincolo de extrem sau talibanismul uneori vecin cu nebunia. Niciodată  nu mă voi preface că plouă, când toată lumea știe nu e deloc așa. Și nimeni nu vorbește. Nu vând castraveți la grădinari, cum spune un prieten, mai pe românește.

Am vrut schimbăm atitudini, am vrut să schimbăm regulile, am vrut să arătăm societătii românesti că se poate face și altceva. Am vrut să schimbăm ideea societătii românești despre Justiție, am vrut să arătăm noi, procurorii DNA, că orice persoană în momentul în care corupe sau se lasă coruptă ajunge la închisoare și trebuie să plătească pentru acest lucru.(…)”

“În România, după cum ați vazut cu toții, era o intensă dezbatere despre numele persoanelor care vor conduce de aici înainte Ministerul Public, fie că era Procurorul General al României, fie că era Procurorul Șef al DNA. În această mare de incertitudini, a apărut la un moment dat o certitudine: oricine poate fi Procuror General al României, oricine, mai puțin Daniel Morar. Deși în principiu această atitudine este una criticabilă, am acceptat-o. Am acceptat-o pentru că venea de la vocile cele mai importante, haideți să spunem din statul român.(…)”

Singura mea miză a rămas aceea ca în fruntea DNA să fie cei mai buni oameni, nu cei buni, nu cei medii, oamenii buni și oamenii medii generează și realizează performanțe medii si bune. Doar oamenii foarte buni sunt cei care fac diferența, doar ei sunt cei care contează la acest nivel. Prin urmare, în aceasta notă, în aceasta cheie trebuie înteleasa declarația mea din aceasta săptămână în care mi-am manifestat opinia că în fruntea Direcției Naționale Anticorupție trebuie să fie un procuror din DNA. Sunt oameni validati, sunt oameni foarte bine pregătiti profesional, sunt printre cei mai buni.(…)

Le cer acestor magistrați să-și păstreze aceeași atitudine în măsura în care pot, ca să vă pot cere dumneavoastră să îi ajutați cât puteți și că pot cere Comisiei Europene să manifeste aceleași standard de exigență, aceleași criterii de apreciere a Justiției române ca și până acum (…).”

Tot zilele trecute, inclusiv aseară, am aflat că sunt pe cale să generez o mare problemă constituțională, sunt pe cale să declanșez un conflict între puterile statului. Pare un lucru serios și nu vreau să fac asta. Acesta este motivul pentru care am decis să pun capăt carierei mele în fruntea Ministerului Public

- Daniel Morar, fost Procuror Șef al DNA, fost Prim Adjunct al Procurorului General al României

Special la auzul acestor vorbe, rostite apăsat într-o vineri, pe ora 11.00, a lui Aprilie 2013, câteva mașini dintr-o coloană s-au oprit pe DN1. Oamenii au coborât să ia puțin aer pentru că nu mai puteau. Îl ascultau la radio pe cel mai respectat om din Justiția română. Ieșea din Ministerul Public. Oamenii au început să plângă.

Au plans și la masă. Mâncau și unii plângeau. Eram la un seminar. A fost un cutremur. Alții n-au mai venit deloc, în DNA erau liste de susținere a procedurii propuse și susținute de Daniel Morar în CSM. Toată lumea a fost alături de fostul procuror șef al DNA, pe atunci așa zisa “problemă constituțională a României”. O statuie.

Cu câteva zile înainte de anunț, într-un interviu pe care mi l-a acordat, procurorul Daniel Morar aproape că și-a pus în direct, în văzul României, toată cariera pe masă. A spus cu subiect și predicat cine trebuie să fie în fruntea DNA, cine e apt în viziunea lui să conducă, cine avea capacitate și experiență și cine nu, a spus că nu e bine. În acea seară și-a jucat și mandatul de judecător la Curtea Constituțională. A rămas totuși în funcție.

Cu acele credințe Daniel Morar a plecat din sistem. Conflictul, și atunci, ca și acum, devenise public. Degenerase. La vremea aceea, se lupta deja de 4 ani cu Parchetul General și SRI. O tâmpenie s-a transformat într-un război personal care în timp a căpătat proporții uriașe. Atunci Daniel Morar a pierdut. Au trecut deja 6 ani, și-acum s-a ajuns, paradoxal, în același punct.  Conflict instituțional fără precedent între puterile statului.

Adevărata miză a fostului procuror șef al DNA, așa cum a mărturisit-o la plecare, a fost și a rămas DNA. Cumva acest conflict personal l-a dus la un război fără menajamente pe care, vrem să recunoaștem sau nu, l-a continuat fără încetare la Curtea Constituțională.

S-o spunem sincer: șeful de facto al CCR este procurorul Daniel Morar. Este judecător, dar a fost și va rămâne procuror. Este un om care are meseria în sânge.
În timp, s-a impus ca un atent cunoscător al legilor și al funcționării statului român. La ce oameni și ce expertiză este în CCR, nici n-a fost foarte greu. Daniel Morar este printre puținii, dacă nu singurul, care știe exact care sunt pârghiile de funcționare ale instituțiilor anticorupție și nu numai. Pentru că el le-a pus pe picioare, el a lucrat cu ele. Atunci nu mai era nicio problemă.

Conflictul personal dus până dincolo de limitele acceptabile l-au determinat, în timp, să capaciteze toată Curtea Constituțională, așa cum a făcut și cu CSM și DNA în trecut. Și a început bucată cu bucată să așeze legislativ instituțiile statului român, din temelii, așa cum vrea el. Viziunea este total diferită, prinsă într-un război ce pare nesfârșit și care dăunează României.

În esență, durerea în timp a devenit funcționarea DNA la capacități aproape maxime. Nu a convenit nici că DNA este cea mai credibilă instituție anticorupție a momentului. Nu convin procurorii, nu convin judecătorii, nu este de acceptat că oameni apropiați au plecat cu coada între picioare, că mari dosare sunt continuate sau descoperite, că se fac arestări preventive.
Secțiile teritoriale paralizate atâția ani au început să se miște, oamenii slabi și-au dovedit neputința, oamenii prezentați a fi profesioniști s-au dovedit a fi cel puțin catastrofe. Este și asta o realitate care trebuie acceptată.
Aici filosofiile de lucru și de viață se ciocnesc. Însă fiecare șef are dreptul la propriul mod de lucru, la propria echipă și propria concepție și propriul stil. Acum DNA funcționează, asta știe toată lumea. Asta este foarte bine.

Oamenii buni sunt cei care fac diferența, dar “oamenii buni” nu sunt deloc toți cei nominalizați pe vremuri. Apoi “problema funcționării DNA a fost pusă în brațele SRI, ulterior și a judecătorilor. În general, cam nimic nu este bine și cam totul trebuie reașezat. Asta s-a apucat de mai bine de o jumătate de an Curtea Constituțională să facă. Reașează practic instrumentele de luptă anticorupție ale tuturor procurorilor țării. O face pentru că poate. Și pentru că tot ce decide este obligatoriu să fie respectat cu sfințenie.

Așadar, mai întâi, au fost declarate neconstituționale secțiuni întregi din Codul de Procedură Penală. Controlul judidiciar, controlul judiciar pe cauțiune, procedurile de camera preliminară, plângerea la soluție. În majoritatea cazurilor, raportor pe spețe a fost Daniel Morar. Ca și în trecutul carierei, colegii l-au urmat. Culmea este că pe controlul judiciar a fost nevoie de intervenția de urgență a Guvernului ca dosarele DNA să nu fie dărâmate și zeci de infractori celebri să nu scape. Curtea s-a arătat îngrijorată de borfașii României.

Al doilea asalt a pornit la sfârșitul anului trecut. Legea cartelelor pre pay a fost declarată neconstituțională deși nimeni nu știe până acum de ce românii cu abonamente sunt mai proști decât corupții cu cartele. Nu s-a plâns nimeni de nerespectarea drepturilor omului sau de invadarea vieții private. Apoi legea retenției datelor a fost suspendată cu totul din vigoare iar legea securității cibernetice a picat cu totul la Curte săptămâna trecută. Pe toate cele trei spețele raportor a fost procurorul Daniel Morar.
Legile nu erau perfecte, dar foarte probabil, niciun act ce atingea sistemul judiciar n-ar fi trecut fără să fie demolat cu totul de Curtea Constituțională.

Cel mai grav derapaj este desființarea legii privind retenția datelor, legea 82/2012. Potrivit unei statistici a Consiliului Superior al Magistraturii, în 2013, 12. 322 de dosare penale au fost întocmite pe baza funcționării acestei legi. Adică 10% din totalul dosarelor din toată țara.  Legea a fost suspendată de 7 luni, dosarele uneori nu se pot face, alteori se instrumentează mult mai greu. Vorbim despre toată gama de infracțiuni. Clasa politică și infractorii n-au niciun interes să accelereze inițierea legii pentru că îi vizează și pe ei direct. Și așa, curat constituțional, se încetinește lupta.

De ce face asta un om al Justiției? De ce legea a fost extinsă voit și la organele penale care-și luau oricum mandat de la judecător? De ce au fost afectate toate parchetele din țară și DNA? De ce la inițierea legii același om al Justiției a cerut pârghia legislativă, s-a folosit de ea în instrumentări importante și acum o taie? Se apucă acum toți cei nouă judecători ai Curții să întocmească cele peste 6000 de dosare,cât statistic s-au pierdut în 6 luni? De unde mai iei fizic și retroactiv datele? Răspunsurile la toate aceste întrebări nu există.

Prin demolarea acestei legi importante există doar certitudinea că acest conflict personal a fost transformat într-unul instituțional și constitutional nepermis. Au fost depășite orice limite. Ca atare, sub acest asalt, instituțiile vizate – atât DNA cât și SRI- au fost nevoite să reacționeze. Mai întâi, prin comunicate de presă și uneori prin declarații publice. Asta a deranjat și totul a ajuns public.

S-a degenerat imediat într-o adevărată isterie națională, folosindu-se vechile referene și spaime ale românilor vizavi de Securitate, Poliție Politică, ascultarea telefoanelor, urmărirea pas cu pas și retoricile privind libertatea, invadarea vieții personale și drepturile omului. S-a mai spus, din aceeași zonă, că serviciile au acum prea multă putere. Paradoxal, n-au mai multă decât acum câțiva ani, n-au mai multă decât în 2012 sau decât în 2014, când se spunea că aleg însuși Președintele României. Aceste teorii atent inoculate au fost invalidate de realitate. Nu serviciile de informații au ales șeful statului, ci românii.

Culmea este că serviciile de informații au acum mai puțină putere. Pentru că tocmai s-a desființat o lege. Nimeni nu spune că legea retenției datelor funcționa și, până acum, nimeni nu s-a plâns de toate grozăviile de mai sus. Însă atunci când dai o gaură legislativă se numește vid. Adică nu mai este nimic. Legea 82/2012 care exista...nu mai există. Și asta e tot o realitate.

Abordările emoționale au continuat. Judecătorii s-au plâns că sunt presați de comunicate de presă, că se simt amenințați de un politician- de Sebastian Ghiță, s-au plâns chiar Comisiei Eurpene. Suprarealism tragi-comic halucinant, interpretări, parabole și realități duale cu consecințe grave asupra statului român. CCR contra tuturor. Franz Kafka dacă n-ar fi murit, la cei peste 130 de ani pe care i-ar fi avut acum, foarte probabil ar mai fi scris o carte.

În același registru, se cere deîndată medierea Președintelui Iohannis. Dacă nu o face se spune că nu-și mai exercită atribuțiile constituționale. Nu înțeleg ce anume trebuie să medieze șeful statului din moment ce toată Curtea Constituțională aproape că s-a apucat să legifereze în motivări? Ce să negociezi când deciziile Curții sunt definitive și general obligatorii pentru toată lumea? Inclusiv pentru Președinte.

Astăzi, procurorul care a declanșat jihadul s-a trezit cu propria instituție băgată-n într-un scandal uriaș, cu principiul demolator și bătătorit “toți pentru unul, unul pentru toți- murim până la capăt” în plină funcțiune, cu parte a ”edificiului instituțional al statului de drept” decredibilizat puternic în ochii românilor și cu un coleg urmărit penal pentru constituire de grup infracțional organizat și pentru alte fapte de corupție foarte grave, presărat cu interlopi și struți, pe care nu poate să-l urnească legal din funcție. Așa Curtea Constituțională a intrat cu totul în capul într-un zid din care nu prea mai știe cum să iasă.

Nimeni, niciodată, n-a contestat meritele nimănui. Măreția unui om vine din ceea ce lasă în urmă. Instituții trainice, puternice, eficace, solide care duc țara înainte.
Nu cred în energii demolatorare, în ură oarbă, în sedimentare obsesivă și anuală a straturilor de orgolii, nu cred în cei care privesc mereu și mereu în urmă cu mânie. Nu așa se construiește sănătos o țară, nu așa se fundamentează un stat puternic.

Daniel Morar nu este nici statul român, nici Dumnezeul României, nici Justiția, așa cum statul român nu poată numele nici vreunui politician, procuror, judecător sau șef de serviciu secret sau de parchet, fie el și DNA. Statul îl reprezintă instituțiile lui în ansamblu. Statul de drept înseamnă instituții funcționale, neamputate și neterfelite într-o hărmălaie paroxistică vecină cu nebunia. 
Procurorul Daniel Morar este doar un om care acum greșește. Când în loc să construiască a ales să dârâme, probabil n-a crezut nicio clipă că își demolează singur ceea ce are mai de preț: statuia.
Aici suntem.