miercuri, ianuarie 28, 2015

George Maior. Un om pentru o țară.

A avut întotdeauna două credințe. Sfinte. Justiția și securitatea națională. Și-a închinat peste 8 ani din viață, zi de zi, neîncetat, acestui crez. Pentru George Maior, directoratul Serviciului Român de Informații a fost o veritabilă profesie de credință. Nu vezi asta la mulți oameni. Nu întâlnești atâta dedicație, echilibru, minte lucidă și atât de mult suflet pus în lucruri și în ființe. Dar George Maior a făcut-o. A vrut mereu și mereu să fie mai bine pentru țara lui. Și pentru asta a mers tot timpul înainte. N-a făcut niciodată niciun pas înapoi. N-a cedat. Și asta știu toți.

Să conduci reprezentativ și operativ cel mai important serviciu de informații al țării este un lucru al dracului de greu. Să ții de prea multe ori pe umerii tăi tot statul, toate suspendările, toate loviturile la temelia României, să ții o luptă anticorupție cu toate motoarele la maximum, să perfectezi trainice partneriate strategice și nord atlantice cu un război la graniță, să întărești instituții fundamentale, să te pui scut mereu în sprijinul unei Justiții puternice, să tai din rădăcini influențe politice, să profesionalizezi și să reformezi cea mai importantă structură de securitate și informații a țării, să suporți isterii politice, acuzații halucinante, controverse, provocări, minciuni ordinare și diversiuni de toate tipurile, din toate părțile, spuneți-mi cine a mai făcut asta în România.
A făcut-o George Maior, un om care i-a servit mereu pe români, pe cetățenii acestei țări, niciodată pe politicieni. A fost o garanție a statului de drept.

Și-a dat demisia de la șefia SRI pentru că s-a luptat pentru instituție. A cerut să nu mai fie desființate legi prin care sunt prinși cei corupți. Avea această responsabilitate ca gestionar al principalei structuri de securitate națională a României. S-a bătut până în ultima clipă pentru ca SRI să se poată adapta ultimelor provocări interne și internaționale. Se ajunsese prea departe. A făcut un lucru bun că s-a luptat.

Din păcate, nu așa s-a văzut în afară. Subteranele disputei pe cele trei legi ce privesc securitatea națională împinseseră situația dincolo de limita raționalului. George Maior a știut exact cu ce se confruntă și a spus lucrurile răspicat.
În mod surprinzător, președintele Iohannis a profitat de controversă, din diferite calcule. Președintele Klaus Iohannis a greșit că a acceptat demisia directorului SRI, într-un asemenea moment și într-un asemenea fel.

Nu decapitezi cel mai important serviciu de informații al României, oficial, pe o controversă ce, până la urmă, putea fi rezolvată în timp. Nu iei decizii strategice pentru o națiune, nu faci asemenea mișcări pe un boom emoțional. Nu iei prin surprindere într-o marți, pe la prânz, cei mai puternici parteneri internaționali ai unui stat pe care îl conduci. Nu accepți să se termine abrupt, cinic și dureros un mandat de succes al unui om care aproape un deceniu ți-a dus țara pe care și tu o servești înainte. Nu asta a meritat. Nu așa se face. 
Un om de stat care a reformat din temelii România, care a fost curentul electric al luptei anticorupție în momente foarte grele, în momente în care nu mai era nimeni, în momente în care ai profitat și tu și care, în final, te-au adus la putere, un asemenea om care a întărit cât a putut el dreptatea în România și nu i-a fost deloc ușor, pe un asemenea om îl lași să iasă măcar din mandat. Demisia putea fi acceptată, elegant, după bilanț. Nu mai era mult.

Cine a câștigat din demisia lui George Maior din fruntea SRI? Cert, corupția și corupții. Cine a pierdut? România. Cine e vinovat? Moral, Daniel Morar și aliații săi. Ieri fostul procuror a pierdut mai mult decât a câștigat în toți acești ani. Pentru echitate, onestitate și adevăr, se impune și o demisie a lui Daniel Morar din Curtea Constituțională. Foarte probabil, fostul procuror nu și-o va da. Pentru că Daniel Morar nu mai e...acel Daniel Morar. Adevărata lui miză este DNA. Tot ce s-a întâmplat sper să nu fie doar o chestiune de parcurs, să nu fie doar o etapă. Să sperăm că și omul Daniel Morar se va opri la un moment dat.

În acest moment, tot ce se poate nădăjdui este că șeful statului și al CSAT, președintele Iohannis nu va accepta sub nicio formă să se oprească motoarele Justiției, nu va încuviința “să se termine totul”, așa cum se dorește. Corupția este un cancer, este doar o altă formă de tiranie, este un pericol pentru securitatea națională, este o amenințare pentru economie. Corupția subminează suveranitatea statelor, capacitatea lor militară. Când politicienii pot fi cumpărați, când instanțele pot fi manipulate, când presa devine un instrument de propagandă”, atunci vom avea o Românie ușor de manipulat din afară, o României care-și pierde controlul asupra propriului destin.

N-am rostit eu aceste adevăruri. Le-am văzut cu ochii mei când le-a spus vicepreședintele SUA în București. În asta cred și pentru aceste adevăruri trebuie să se bată toată  România. Așa cum a făcut-o George Maior. Un ardelean cumpătat, deschis, sincer, cinstit, corect pe care, credeți sau nu, nicio clipă nu l-a schimbat funcția. 
Un om de calibru care, indiferent ce s-a întâmplat, a ținut statul pe șine. Un om pentru o țară. A făcut mai mult bine decât știți. Așa este el. 

marți, ianuarie 27, 2015

Când Daniel Morar și-a dărâmat singur statuia

N-am să înțeleg niciodată de ce trebuie să cităm din alții când mai simplu și corect ar fi să spunem adevărul. N-am să înțeleg de ce uneori uităm care ne este meseria. Niciodată n-am să pricep de ce trebuie să ne închinăm la mai mulți Dumnezei, când pe lumea asta este doar unul. N-am să reușesc să înțeleg sentimente ca ura, iraționalul dus dincolo de extrem sau talibanismul uneori vecin cu nebunia. Niciodată  nu mă voi preface că plouă, când toată lumea știe nu e deloc așa. Și nimeni nu vorbește. Nu vând castraveți la grădinari, cum spune un prieten, mai pe românește.

Am vrut schimbăm atitudini, am vrut să schimbăm regulile, am vrut să arătăm societătii românesti că se poate face și altceva. Am vrut să schimbăm ideea societătii românești despre Justiție, am vrut să arătăm noi, procurorii DNA, că orice persoană în momentul în care corupe sau se lasă coruptă ajunge la închisoare și trebuie să plătească pentru acest lucru.(…)”

“În România, după cum ați vazut cu toții, era o intensă dezbatere despre numele persoanelor care vor conduce de aici înainte Ministerul Public, fie că era Procurorul General al României, fie că era Procurorul Șef al DNA. În această mare de incertitudini, a apărut la un moment dat o certitudine: oricine poate fi Procuror General al României, oricine, mai puțin Daniel Morar. Deși în principiu această atitudine este una criticabilă, am acceptat-o. Am acceptat-o pentru că venea de la vocile cele mai importante, haideți să spunem din statul român.(…)”

Singura mea miză a rămas aceea ca în fruntea DNA să fie cei mai buni oameni, nu cei buni, nu cei medii, oamenii buni și oamenii medii generează și realizează performanțe medii si bune. Doar oamenii foarte buni sunt cei care fac diferența, doar ei sunt cei care contează la acest nivel. Prin urmare, în aceasta notă, în aceasta cheie trebuie înteleasa declarația mea din aceasta săptămână în care mi-am manifestat opinia că în fruntea Direcției Naționale Anticorupție trebuie să fie un procuror din DNA. Sunt oameni validati, sunt oameni foarte bine pregătiti profesional, sunt printre cei mai buni.(…)

Le cer acestor magistrați să-și păstreze aceeași atitudine în măsura în care pot, ca să vă pot cere dumneavoastră să îi ajutați cât puteți și că pot cere Comisiei Europene să manifeste aceleași standard de exigență, aceleași criterii de apreciere a Justiției române ca și până acum (…).”

Tot zilele trecute, inclusiv aseară, am aflat că sunt pe cale să generez o mare problemă constituțională, sunt pe cale să declanșez un conflict între puterile statului. Pare un lucru serios și nu vreau să fac asta. Acesta este motivul pentru care am decis să pun capăt carierei mele în fruntea Ministerului Public

- Daniel Morar, fost Procuror Șef al DNA, fost Prim Adjunct al Procurorului General al României

Special la auzul acestor vorbe, rostite apăsat într-o vineri, pe ora 11.00, a lui Aprilie 2013, câteva mașini dintr-o coloană s-au oprit pe DN1. Oamenii au coborât să ia puțin aer pentru că nu mai puteau. Îl ascultau la radio pe cel mai respectat om din Justiția română. Ieșea din Ministerul Public. Oamenii au început să plângă.

Au plans și la masă. Mâncau și unii plângeau. Eram la un seminar. A fost un cutremur. Alții n-au mai venit deloc, în DNA erau liste de susținere a procedurii propuse și susținute de Daniel Morar în CSM. Toată lumea a fost alături de fostul procuror șef al DNA, pe atunci așa zisa “problemă constituțională a României”. O statuie.

Cu câteva zile înainte de anunț, într-un interviu pe care mi l-a acordat, procurorul Daniel Morar aproape că și-a pus în direct, în văzul României, toată cariera pe masă. A spus cu subiect și predicat cine trebuie să fie în fruntea DNA, cine e apt în viziunea lui să conducă, cine avea capacitate și experiență și cine nu, a spus că nu e bine. În acea seară și-a jucat și mandatul de judecător la Curtea Constituțională. A rămas totuși în funcție.

Cu acele credințe Daniel Morar a plecat din sistem. Conflictul, și atunci, ca și acum, devenise public. Degenerase. La vremea aceea, se lupta deja de 4 ani cu Parchetul General și SRI. O tâmpenie s-a transformat într-un război personal care în timp a căpătat proporții uriașe. Atunci Daniel Morar a pierdut. Au trecut deja 6 ani, și-acum s-a ajuns, paradoxal, în același punct.  Conflict instituțional fără precedent între puterile statului.

Adevărata miză a fostului procuror șef al DNA, așa cum a mărturisit-o la plecare, a fost și a rămas DNA. Cumva acest conflict personal l-a dus la un război fără menajamente pe care, vrem să recunoaștem sau nu, l-a continuat fără încetare la Curtea Constituțională.

S-o spunem sincer: șeful de facto al CCR este procurorul Daniel Morar. Este judecător, dar a fost și va rămâne procuror. Este un om care are meseria în sânge.
În timp, s-a impus ca un atent cunoscător al legilor și al funcționării statului român. La ce oameni și ce expertiză este în CCR, nici n-a fost foarte greu. Daniel Morar este printre puținii, dacă nu singurul, care știe exact care sunt pârghiile de funcționare ale instituțiilor anticorupție și nu numai. Pentru că el le-a pus pe picioare, el a lucrat cu ele. Atunci nu mai era nicio problemă.

Conflictul personal dus până dincolo de limitele acceptabile l-au determinat, în timp, să capaciteze toată Curtea Constituțională, așa cum a făcut și cu CSM și DNA în trecut. Și a început bucată cu bucată să așeze legislativ instituțiile statului român, din temelii, așa cum vrea el. Viziunea este total diferită, prinsă într-un război ce pare nesfârșit și care dăunează României.

În esență, durerea în timp a devenit funcționarea DNA la capacități aproape maxime. Nu a convenit nici că DNA este cea mai credibilă instituție anticorupție a momentului. Nu convin procurorii, nu convin judecătorii, nu este de acceptat că oameni apropiați au plecat cu coada între picioare, că mari dosare sunt continuate sau descoperite, că se fac arestări preventive.
Secțiile teritoriale paralizate atâția ani au început să se miște, oamenii slabi și-au dovedit neputința, oamenii prezentați a fi profesioniști s-au dovedit a fi cel puțin catastrofe. Este și asta o realitate care trebuie acceptată.
Aici filosofiile de lucru și de viață se ciocnesc. Însă fiecare șef are dreptul la propriul mod de lucru, la propria echipă și propria concepție și propriul stil. Acum DNA funcționează, asta știe toată lumea. Asta este foarte bine.

Oamenii buni sunt cei care fac diferența, dar “oamenii buni” nu sunt deloc toți cei nominalizați pe vremuri. Apoi “problema funcționării DNA a fost pusă în brațele SRI, ulterior și a judecătorilor. În general, cam nimic nu este bine și cam totul trebuie reașezat. Asta s-a apucat de mai bine de o jumătate de an Curtea Constituțională să facă. Reașează practic instrumentele de luptă anticorupție ale tuturor procurorilor țării. O face pentru că poate. Și pentru că tot ce decide este obligatoriu să fie respectat cu sfințenie.

Așadar, mai întâi, au fost declarate neconstituționale secțiuni întregi din Codul de Procedură Penală. Controlul judidiciar, controlul judiciar pe cauțiune, procedurile de camera preliminară, plângerea la soluție. În majoritatea cazurilor, raportor pe spețe a fost Daniel Morar. Ca și în trecutul carierei, colegii l-au urmat. Culmea este că pe controlul judiciar a fost nevoie de intervenția de urgență a Guvernului ca dosarele DNA să nu fie dărâmate și zeci de infractori celebri să nu scape. Curtea s-a arătat îngrijorată de borfașii României.

Al doilea asalt a pornit la sfârșitul anului trecut. Legea cartelelor pre pay a fost declarată neconstituțională deși nimeni nu știe până acum de ce românii cu abonamente sunt mai proști decât corupții cu cartele. Nu s-a plâns nimeni de nerespectarea drepturilor omului sau de invadarea vieții private. Apoi legea retenției datelor a fost suspendată cu totul din vigoare iar legea securității cibernetice a picat cu totul la Curte săptămâna trecută. Pe toate cele trei spețele raportor a fost procurorul Daniel Morar.
Legile nu erau perfecte, dar foarte probabil, niciun act ce atingea sistemul judiciar n-ar fi trecut fără să fie demolat cu totul de Curtea Constituțională.

Cel mai grav derapaj este desființarea legii privind retenția datelor, legea 82/2012. Potrivit unei statistici a Consiliului Superior al Magistraturii, în 2013, 12. 322 de dosare penale au fost întocmite pe baza funcționării acestei legi. Adică 10% din totalul dosarelor din toată țara.  Legea a fost suspendată de 7 luni, dosarele uneori nu se pot face, alteori se instrumentează mult mai greu. Vorbim despre toată gama de infracțiuni. Clasa politică și infractorii n-au niciun interes să accelereze inițierea legii pentru că îi vizează și pe ei direct. Și așa, curat constituțional, se încetinește lupta.

De ce face asta un om al Justiției? De ce legea a fost extinsă voit și la organele penale care-și luau oricum mandat de la judecător? De ce au fost afectate toate parchetele din țară și DNA? De ce la inițierea legii același om al Justiției a cerut pârghia legislativă, s-a folosit de ea în instrumentări importante și acum o taie? Se apucă acum toți cei nouă judecători ai Curții să întocmească cele peste 6000 de dosare,cât statistic s-au pierdut în 6 luni? De unde mai iei fizic și retroactiv datele? Răspunsurile la toate aceste întrebări nu există.

Prin demolarea acestei legi importante există doar certitudinea că acest conflict personal a fost transformat într-unul instituțional și constitutional nepermis. Au fost depășite orice limite. Ca atare, sub acest asalt, instituțiile vizate – atât DNA cât și SRI- au fost nevoite să reacționeze. Mai întâi, prin comunicate de presă și uneori prin declarații publice. Asta a deranjat și totul a ajuns public.

S-a degenerat imediat într-o adevărată isterie națională, folosindu-se vechile referene și spaime ale românilor vizavi de Securitate, Poliție Politică, ascultarea telefoanelor, urmărirea pas cu pas și retoricile privind libertatea, invadarea vieții personale și drepturile omului. S-a mai spus, din aceeași zonă, că serviciile au acum prea multă putere. Paradoxal, n-au mai multă decât acum câțiva ani, n-au mai multă decât în 2012 sau decât în 2014, când se spunea că aleg însuși Președintele României. Aceste teorii atent inoculate au fost invalidate de realitate. Nu serviciile de informații au ales șeful statului, ci românii.

Culmea este că serviciile de informații au acum mai puțină putere. Pentru că tocmai s-a desființat o lege. Nimeni nu spune că legea retenției datelor funcționa și, până acum, nimeni nu s-a plâns de toate grozăviile de mai sus. Însă atunci când dai o gaură legislativă se numește vid. Adică nu mai este nimic. Legea 82/2012 care exista...nu mai există. Și asta e tot o realitate.

Abordările emoționale au continuat. Judecătorii s-au plâns că sunt presați de comunicate de presă, că se simt amenințați de un politician- de Sebastian Ghiță, s-au plâns chiar Comisiei Eurpene. Suprarealism tragi-comic halucinant, interpretări, parabole și realități duale cu consecințe grave asupra statului român. CCR contra tuturor. Franz Kafka dacă n-ar fi murit, la cei peste 130 de ani pe care i-ar fi avut acum, foarte probabil ar mai fi scris o carte.

În același registru, se cere deîndată medierea Președintelui Iohannis. Dacă nu o face se spune că nu-și mai exercită atribuțiile constituționale. Nu înțeleg ce anume trebuie să medieze șeful statului din moment ce toată Curtea Constituțională aproape că s-a apucat să legifereze în motivări? Ce să negociezi când deciziile Curții sunt definitive și general obligatorii pentru toată lumea? Inclusiv pentru Președinte.

Astăzi, procurorul care a declanșat jihadul s-a trezit cu propria instituție băgată-n într-un scandal uriaș, cu principiul demolator și bătătorit “toți pentru unul, unul pentru toți- murim până la capăt” în plină funcțiune, cu parte a ”edificiului instituțional al statului de drept” decredibilizat puternic în ochii românilor și cu un coleg urmărit penal pentru constituire de grup infracțional organizat și pentru alte fapte de corupție foarte grave, presărat cu interlopi și struți, pe care nu poate să-l urnească legal din funcție. Așa Curtea Constituțională a intrat cu totul în capul într-un zid din care nu prea mai știe cum să iasă.

Nimeni, niciodată, n-a contestat meritele nimănui. Măreția unui om vine din ceea ce lasă în urmă. Instituții trainice, puternice, eficace, solide care duc țara înainte.
Nu cred în energii demolatorare, în ură oarbă, în sedimentare obsesivă și anuală a straturilor de orgolii, nu cred în cei care privesc mereu și mereu în urmă cu mânie. Nu așa se construiește sănătos o țară, nu așa se fundamentează un stat puternic.

Daniel Morar nu este nici statul român, nici Dumnezeul României, nici Justiția, așa cum statul român nu poată numele nici vreunui politician, procuror, judecător sau șef de serviciu secret sau de parchet, fie el și DNA. Statul îl reprezintă instituțiile lui în ansamblu. Statul de drept înseamnă instituții funcționale, neamputate și neterfelite într-o hărmălaie paroxistică vecină cu nebunia. 
Procurorul Daniel Morar este doar un om care acum greșește. Când în loc să construiască a ales să dârâme, probabil n-a crezut nicio clipă că își demolează singur ceea ce are mai de preț: statuia.
Aici suntem.

miercuri, decembrie 17, 2014

Trei dosare penale pe numele lui Sebastian Ghiță au fost închise de DIICOT prin două NUP-uri, o clasare și două declinări în mandatele Alinei Bica și Codruț Olaru

Dosarele vizau infracțiuni la adresa securității naționale a României, de criminalitate organizată, corupție, înșelăciune



Un răspuns oficial al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism arată că în perioada 6 Noiembrie 2009 -28 Mai 2014, sub mandatele Alinei Bica și procurorului Codruț Olaru, trei dosare penale înregistrate la DIICOT în ce-l privește pe Sebastian Ghiță au fost soluționate fie prin neîncepere de urmărire penală, fie prin neîncepere de urmărire penală și declinare la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fie prin clasare și declinare în favoarea Secției de Urmărire Penală și Criminalistică.

Primul dosar -612/D/P/2005 a fost soluționat de DIICOT, la data de 6 Noiembrie 2009, când instituția era condusă de procurorul Codruț Olaru, cu neîncepere de urmărire penală față de Sebastian Ghiță pentru săvârșirea infracțiunilor de "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup care se pedespește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi" ( art.7 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate)  și "introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal constituie infracțiunea de contrababdă și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani" ( art 270 din Legea 86/2006 privind controlul vamal al României). După ce a fost dată neîncepere de urmărire penală, dosarul a fost declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Al doilea dosar- 299/D/P/2010 a fost soluționat de DIICOT, la data de 14 Noiembrie 2013, când instituția era condusă de Alina Bica, cu neîncepere de urmărire penală față de Sebastian Ghiță pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup care se pedespește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi ( art.7 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate)

- amenințări la adresa securității naționale a României: subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării; inițierea, organizarea, sărvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură; atentatele contra unei colectivități săvârșite prin orice mijloace ( art 3, alin f,h,j din Legea 51/1991 privind securitatea națională a României)

-  interceptarea fără drept a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care nu este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic- constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani ( art 43 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției)

- autorizarea și/sau înregistrarea entităților care desfășoară activități de schimb valutar pe teritoriul României, altele decât cele care fac obiectul supravegherii Băncii Naționale a României ( art 23 din Legea 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului).

Pe 14 Noiembrie 2013, Sebastian Ghiță era deja deputat PSD ales în Parlamentul României, membru al comisiei de control asupra activității SRI.

Al treilea dosar- 102/D/P/2010 a fost soluționat de DIICOT la data de 28 Mai 2014, când instituția era condusă de Alina Bica, cu clasare pentru săvârșirea infracțiunii de "inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire, sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi" ( art. 367  Cod Penal/Constituirea unui grup infracțional organizat).

În același dosar au fost declinate în favoarea Secției de Urmărire Penală și Criminalistică săvârșirea unătoarelor infracțiuni:

- inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani ( art 244, Înșelăciunea/ Cod Penal)

- infracțiunea de concurență neloială ( art 5 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale)

- infracțiuni pentru fapte comise fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute prin lege- reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, distribuirea, închirierea sau importul pe piața internă a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe, comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, retransmiterea prin cablu a  operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, realizarea de opere derivate, fixarea, în scop comercial a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. ( art 140 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe)

- constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 de lei la 500.000.000 de lei fapta persoanei care își însusește, fără dreptm calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoștința publică opera sub un alt nume decât acela decis de autor.  (art 141 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe)

- constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet sau prin alte rețele de calculatoare, fără consimțământul titularilor de drepturi de autor, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanților de baze de date ori ale copiilor acestora indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual (  art 138 indice 8, din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe).

Răspunsul oficial al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este semnat de procurorul șef adjunct al Direcției, Elena Giorgiana Hosu.

vineri, decembrie 05, 2014

Sebastian Ghiță a refuzat nemotivat să se prezinte în fața Justiției. S-a dus la petrecere în clubul Fratelli.

Sebastian Ghiță a refuzat ieri după-amiază nemotivat să se prezinte în fața instanței de judecată a Tribunalului București, deși primise o citație din partea Justiției încă de pe 22 Octombrie 2014, în dosarul în care instanța a decis să-l cheme în garanție și să-l supună unui interogatoriu.

Înainte de începutul ședinței de judecată, avocatul său a transmis că Sebastian Ghiță nu se va prezenta niciodată în fața instanței iar la finalul ședinței judecătorul a întrebat care sunt motivele pentru care Sebastian Ghiță nu dorește să apară în fața instanței.

Avocatul său, Andrei Nicolescu ( dublu click) , a spus judecătorului că Sebastian Ghiță este deputat în Parlamentul României și este ocupat. Judecătorul a întrebat apoi avocatul dacă există vreo motivație scrisă sau vreo imposibilitate fizică, medicală, pentru care Sebastian Ghiță refuză să apară în fața instanței de judecată deși aceasta l-a citat. Avocatul a spus că nu deține o astfel de motivație scrisă și nici nu a putut să prezinte un motiv clar pentru care Sebastian Ghiță nu dorește să apară în fața instanței.

Judecătorul a decis ca Sebastian Ghiță să fie citat din nou iar dacă refuză în continuare să vină în fața unei instanțe de judecată ar fi bine să prezinte și o motivație Justiției. Ședința de judecată a durat ieri până la ora 20.00.

Potrivit relatărilor Evenimentului Zilei, Sebastian Ghiță a fost aseară și a petrecut în Clubul Fratelli din București, alături de 800 de tineri din PSD. "Sebastian Ghiță și echipa de campanie a lui Victor Ponta au fost cei care au organizat evenimentul", susține Evenimentul Zilei. ( dublu click articol Evenimentul Zilei)


Sursa: fotografii de la petrecerea de aseară din Clubul Fratelli/ București,  publicate de Evenimentul Zilei  (dublu click)