marți, iulie 15, 2014

Brutal K.O."Ponta MTO", chipul dezastrului






CTP în Gândul: Dublu viol cu perversiuni la Cotroceni ( dublu click)

marți, iulie 08, 2014

EXCLUSIV. Cum a ajuns Ghiță "cartoful fierbinte" al DNA și al Parchetului General

Direcția Națională Anticorupție a confirmat că dosarul penal deschis în urma denunțului fostului director AM Posdru, Carmen Roșu împotriva deputatului PSD, Sebastian Ghiță a fost trimis spre soluționare către Parchetul General. "Dosarul constituit în urma sesizării a fost declinat, la data de 2 Iulie 2014, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că faptele care fac obiectul sesizării nu atrag competența DNA", se arată în răspunsul DNA.
Numai că faptele care făceau obiectul sesizării inițiale erau șantaj și trafic de influență și atrăgeau competența DNA, având în vedere și calitatea de parlamentar a celui denunțat (dublu click).
Surse susțin că, deși considerat un dosar "important", timp de șapte luni, din luna Octombrie 2013, de la depunerea denunțului de către fostul director AM Posdru, până în luna Mai 2014, nu au fost făcute cercetări în acest dosar. În luna Mai 2014, după apariția în public a denunțului (15 Mai) a avut loc o singură audiere, procurorul a considerat că denunțătorul nu-și poate susține acuzațiile, că nu există probe iar în dosar oricum nu se mai puteau face prea multe cercetări având în vedere că, prin apariția în public a speței, toate părțile potențial implicate fuseseră deja puse în gardă. Ca atare, aceleași surse spun că acuzațiile privind șantajul și traficul de influență au fost imediat eliminate, au rămas doar cele ce reclamau potențiale amenințări și, doar așa, pe aceste considerente s-a putut trimite, acum câteva zile, pe 2 Iulie 2014, dosarul spre soluționare spre Parchetul General, prin declinare de competență.

În urmă cu doar câteva zile, surse din Parchetul General dădeau ca sigur închiderea unui alt dosar care-l viza pe deputatul PSD, după plângerea penală depusă de primarul sectorului 3, Robert Negoiță, pe aceeași acuzație- amenințare, primarul Negoiță neretrăgându-și plângerea. Astăzi, alte surse au confirmat că dosarul a fost clasat/ închis de către Parchetul General tot din lipsă de probe.

Pe 30 Iunie 2014, cu doar două zile înainte de declinarea dosarului C.Roșu/S. Ghiță de la DNA către Parchetul General, într-un interviu publicat în cotidianul Adevărul (dublu click), deputatul PSD, Sebastian Ghiță se întrecea pe sine în laude la adresa DNA, Pachetul General, Ministerului Justiției, DIICOT, ÎCCJ și ANI, invocând "numirile de specialiști", "oameni fără pată" și "relații instituționale excepționale". O atitudine total diferită având în vedere că, același deputat, în urmă cu doar două luni, pe 7 Aprilie 2014,  într-un alt interviu publicat în cotidianul Evenimentul Zilei (dublu click), adresa un avertisment dur, vorbind despre "dublul standard" al Justiției și despre același instituții- PÎCCJ, DNA, DIICOT, SRI, SIE, STS și "alte entități cu 3-4 litere" pe care "nu le-a văzut pe afișe".

Speța C.Roșu/ S. Ghiță este a doua controversă din interiorul sistemului judiciar, în linii mari, vizând aceeași tematică. Pe 1 Aprilie 2014, un alt procuror DNA a decis clasarea unui dosar la fel de important ce se referea la o puternică rețea de corupție din Justiția prahoveană, după instrumentarea cazului Cosma-Păvăleanu- Alexe. Deși surse susțin că în dosar sunt fapte, probe, inclusiv interceptări, totul a fost închis fără prea multe explicații, în Justiția prahoveană și nu numai pretrecându-se după acest moment multe schimbări și mutări de pe funcții la presiunile puternice ale PSD. Unele dintre acestea au fost, în mod paradoxal, anunțate chiar în rețeaua media din Prahova controlată de familia Cosma.
Surse susțin că, deși au fost strânse probe timp de un an și o lună pe mandat de siguranță națională, nu toate acestea au fost fructificate. DNA susține că, în acest caz, nu are în instrumentare un alt dosar pe această temă.

Pe de altă parte, DNA a confirmat că a început urmărirea penală față de faptă în dosarul deschis după depunerea în 2011 a sesizării ANAF cu privire la tranzacții suspecte efectuate de mai multe firme în scopul de a evita plata TVA încasat din contractele încheiate cu mai multe instituții de stat. "În dosarul constituit ca urmare a sesizării ANAF, se efectuează acte de urmărire penală față de faptă, nu există persoane care să aibă calitate procesuală în acest moment. Alte detalii nu putem oferi în acest moment", se arată în răspunsul DNA.
Ciudat este însă că, timp de 3 ani, DNA nu făcut cercetări cu privire la toate aspectele din sesizarea ANAF pentru a se lămuri dacă acestea se susțin sau nu. Deși considerat a fi un dosar "destul de slab", ANAF a susținut oficial în adrese trimise Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cât și către alte instituții că "există suspiciuni că între societățile menționate se desfășoară și alte tranzacții care au un caracter neobișnuit în raport cu activitățile curente în sensul prevăzut de art.23 din Legea 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea splălării banilor".
Toate documentele ANAF cu privire la această speță-  firme și persoane- au fost publicate pe 27 Martie 2014, într-o investigație comună a platformelor Rise Project- Centrul de Investigații Media (dublu click).

joi, iulie 03, 2014

Presa și Justiția. Pe înțelesul tuturor.

Stăm toată ziua și teoretizăm mizeriile unor infractori și apoi ne întrebăm de ce în România se fură.

E bătaie pe jurnalismul livrat la comandă, se fac întreceri muncitorești în sinistre spălări de cadavre, se dezvăluie comploturi de ne stă mintea-n loc, vorbim despre pușcării, despre politicieni infractori cu analiști puturoși de-atâta corupție, se plătesc și susțin puternice campanii penale, se isterizează gratuit populația, iar când se întâmplă ceva important nimeni nu mai e în stare să separe minciuna de adevăr. Taberele canibalizate se devorează, aruncându-și în cap întruna cu otravă și lături. Se judecă empatic. Realitatea și justețea nu mai interesează pe nimeni. Toate trec în plan secundar. Explici la pereți.

Șefa audiovizualului românesc, reprezentanta statului plătită din bani publici, e un fel de prim birjar al țării. N-are ce să conducă pentru că nici n-ar avea ce exemplu să dea. Nu-și face probleme că ar lua mică șpagă când o invocă,calcă pe gât” interlocutori, “taie pe rând membre cu fierăstrăul”, “bucăți din corp care atârnă”, “crapă creieri pe pereți”.  Recunoaște că protejează oligarhi de încălcări de lege cu care vorbește zi de zi la telefon pentru că- nu-i așa-  la rându-i, de ei a fost numită și protejată politic.
Cumva, joacă într-un film horror pe buzunarele noastre. Puterea e mulțumită, atât timp cât execută pe cine trebuie. Și-a adus instituția pe cele mai înalte culmi ale stalinismului acceptând, ba chiar aplaudând uneori, toată voma necontenită și isteria infracțională din spațiul public. Așa, un reprezentant strâmb al statului își face datoria. De vină suntem noi toți care acceptăm.

Niciodată, spre exemplu, nimeni n-a auzit de la CNA ca oamenii cu dosare penale să nu mai aibă ce căuta prin studiourile de televiziune. De dimineața până seara, mulți corupți își mută fundurile late și pușcăriabile dintr-un platou în altul, perorând aberații, linșaje, murdărind și împroșcând pe oricine, intoxicând non stop și inoculând populației numai dispreț față de norme, principii, valori. Oamenii ce să facă? Înghit ce li se oferă. Jegul și mârșăvia nu au niciodată limite. Poporul stă și se uită-n gura lor. Apoi se duce la vot. Și-apoi ne dăm cu toții de ceasul morții de ce votează românii penali din închisori.

E un cerc vicios pe care nimeni nu-l reușește să-l rupă. Nici n-a dorit foarte tare. Statul slăbit de Vîntu, și întărit după el, în esența și măruntaiele lui, e așezat strâmb. Strâmb de tot, fără repere și rânduieli sănătoase.
Vorba unui procuror: astăzi arestezi unul, mâine apar cinci în locul lui pe care-i vezi la televizor dând și lecții despre anticorupție. De multe ori se mai trezesc să mai spună și cât de mult iubesc DNA, când ei fură cu nesimțire și cu nemiluita. Iar când se ceartă pe bani sau pe putere, tot cu DNA se amenință, în plângeri penale. Un adevărat campionat al corupților în ipocrizie. Ei se sperie reciproc cu DNA când l-ar dărâma cu excavatorul, iar oamenii se uită sperând ca DNA să-i ia pe toți. Să facă odată curat.
Oricum, parcă nu se mai termină. La finalul unei lupte de un deceniu împotriva furăciunii generalizate, cu nume grele și intangibile care au intrat și vor mai intra în temniță, nu trăim mai bine deloc. N-avem autostrăzi, n-avem un standard mai ridicat de viață. Poporul e ținut continuu în sărăcie în timp ce mereu și mereu unii aflați la putere se îmbogățesc. De ce se întâmplă asta? Este simplu. În  adâncimea lui, sistemul este viciat. Viciul corupției n-a fost extirpat. Tot timpul, continuu, el s-a reinventat. Ei sunt aceeași, noi...tot aici.

De la clasa politică, e clar - nu există absolut nicio speranță. Guvernul e plin de penali, premierul, camaradul marilor corupți –a fost în stare să pună pe butuci un stat de frica celui mai puternic procuror. Parlamentul este cazemata pușcăriabililor, partidul de guvernământ își continuă buna tradiție trecând la lupte fizice între tabere corupte, Opoziția mai are puțin și se strânge la propriu de gât. Cică așa încearcă să se coaguleze și să-și găsească un lider. Tactica n-o înțelegem noi pentru că nu suntem ca ei.
Iar peste toate, după ce s-a luptat cu mari corupți ai țării, președintele își termină mandatele succesive, în mod nemeritat, cu cea mai importantă luptă a sa pătată de propriul frate.
Pe mâna cui va intra România nimeni nu știe. Corupție multă e și într-o tabără și-n cealaltă. Blestemul peste poporul român e aproape împământenit: tot timpul trebuie să aleagă între rău și mai rău. Adevărat și trist.

Cucerirea Justiției este, bineînțeles, ultima redută. În jurul ei se dă anul acesta marea bătălie, pentru că, alături de Președinție, ea este adevărata miză într-un stat puternic și drept. Anul acesta, scapă cine poate sau intră unul câte unul în pușcărie. Realist vorbind, dacă s-ar face cu adevărat curat în toate partidele și în întreg sistemul de putere, oare cine ar mai rămâne întreg? Câți sunt curați? Foarte puțini, o știm cu toți.

Singura problema este că nici Justiția nu este atât de atotputernică pe cât credem. Fără a exagera, în linii mari, și ea este sub cota de avarie.
În țară, e prăpăd. În tribunale și judecătorii, cotcodăcește corupția de nu prea mai poate s-o extirpe nimeni. Judecătorii tineri n-au fost atât de puternici încât să reformeze sistemul. Unii sunt chiar mai rău decât cei bătrâni. Pe ici pe colo vezi unul câte mai răsărit.
În țară, nu sunt condamnări tocmai din această cauză. Doar câteva Curți de Apel sunt mai curățele și mai mișcă. Iar dacă vorbim de cei 2000 de procurori ai României, poate o să mă întrebați unde oare sunt ei.

În DNA sunt doar 120 oameni iar, dintre ei, maximum 50 cu tot cu țară duc greul cu toți acești mega infractori. Statul român și aici e așezat strâmb. Raportul e total disproporționat. De prea multe ori, totul atârnă de un fir de ață. Cu toate dosarele din ultimii ani, Justiția pe de-antregul și din rădăcinile ei nu s-a reformat.
În București se instrumentează marile dosare pentru că, în restul României, politicul și în Justiție și în servicii anticorupție a parazitat absolut tot. În Parchetul General sau Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, tribunale și judecătorii procurorii nu numai că bat palma cu politicienii corupți sau șefii județelor, dar de prea multe ori își canalizează toată energia demolând dosarele secțiilor teritoriale ale DNA.
În interior, lupta este infernală, interesele mari, boala este sistemică. Nu de puține ori am auzit procurori admirabili relatând fapte incredibile dar care, din păcate, se petrec. Am văzut și procurori și judecători săraci cu duhul. În sistemul judiciar, și el ros de atâtea tare, marele tablou este dezolant.

În București, altă tărășenie. Doar câțiva trag greul, restul se uită și mulți vor aplauze la scenă deschisă pe care niciodată nu le vor avea. Pentru că nu le merită și nu-și respectă profesia. Realitatea crudă e că doar câțiva din DNA se luptă, procurorul general al instituției își ia toate castanele, uneori târât de infractori prin multe mizerii, în timp ce unii procurori fac tot ce le stă în putință să se răzbune, să omoare dosare importante sau, mai simplu, zac în inactivitate crezând că așa pot salva spatele cuiva.
În sistem, munca laborioasă a procurorului nu prea mai există. Totul se face la foc automat.
Una peste alta, în Justiție, situația nu e deloc roz, lupta nicidecum ireversibilă. Vrem s-o recunoaștem sau nu, după noiembrie nu prea se știe cum, dacă și în ce ritm va mai funcționa DNA.

În România, nici restul marilor luptători anticorupție nu sunt atât de luptători și cinstiți pe cât credem. Unii creează, susțin, consolidează și apără infractori periculoși în dauna statului, câțiva îi și plătesc ani la rând– culmea- din buzunarele noastre, alții doar imită lupta că așa dă bine la public sau ambasade. Să zici că esti cu statul de drept! Prea mulți acționează, foarte probabil, în funcție de parandărăt.

Să faci presă în vremurile acestea - dacă mai poate fi numită așa- e o totală nebunie generalizată. Jurnaliștii se înjură, se scuipă, se pocnesc și trosnesc, se așteaptă după colț sau se iau de păr pentru subiecte mici, dar pentru orgolii mari- în spatele cărora stau, de prea puține ori, sănătoase principii de viață.
În general, se știe: unii iau bani, alții nu. Unii sunt corupți, alții nu. Unii acoperă și servesc oameni politici, alții nu. Unii scriu după dictare, alții nu. Foarte puțini mai sunt cinstiți, asta e o realitate. Multora nici nu le pasă sau sunt captivi. Și acesta e un trist adevăr.

Timp de 10 ani, stăpânii inelelor - oligarhii- au otrăvit pic cu pic și conștient România, capturând societatea, fâcând atmosfera irespirabilă din cauza puturoșeniei și putreziciunii lor. Totul petru bani, putere, interese infracționale și sub ochii tuturor, sub nasul și cu complicitatea statului. Niciodată nu le-a păsat de nimeni pentru că nu acesta a fost scopul lor.
Unul va mai dispărea foarte probabil din peisaj anul acesta, altul - mult mai periculos- e în libertate, deși toată lumea știe foarte bine ce face. Pentru moment, și el ca și înaintașii, este protejat tot de stat.

Ce nu trebuie să uităm noi nicio clipă este că,  mai ales în vremuri tulburi, conștiințele și caracterele se cern, iar jurnalismul este numai despre a spune adevărul oamenilor. A fi în slujba lui prespupune responsabilitate, multă cinste și valori cu adevărat înțelese, nu numai clamări de fațadă și bătăi vitejești cu pumnii în piept.
Adevărul trebuie mereu spus până la capăt. Indiferent pe cine și cum ar deranja. Aceasta este misiunea noastră. 
Domnia legii în statul de drept prea mulți o urlă de paradă și cu voce tare când, de fapt, și ei o gândesc mult prea strâmb.  

marți, iunie 17, 2014

Grupul organizat în Ploiești. Imagini noi.

O serie de imagini și fotografii apărute atât în presă cât și pe rețele de socializare arată că premierul Victor Ponta a asistat joi, 12 Iunie 2014, în Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești, la meciul decisiv dintre CSU Asesoft și CSM Oradea, în cadrul finalei Ligii Naționale de Baschet Masculin. Premierul a ajuns la meci cu puțin înaintea orei 20.00 și a plecat imediat după, iar această participare nu a figurat, potrivit siteului Guvernului (dublu click), în programul oficial al șefului Executivului

Cu puțin înainte de acest eveniment, la ora 18.30, premierul a făcut declarații de presă referitoare la negocierile eșuate cu FMI, având în vedere că în aceeași zi, la ora 10.30, se întâlnise la Palatul Victoria cu reprezentanți ai delegației comune a FMI, Comisiei Europene și Băncii Mondiale. După aceea, a plecat la meci. Într-o oră era în Ploiești.

Imaginile și fotografiile arată că la acest eveniment au participat următorii:

- Victor Ponta, premierul României- șef al Executivului și președinte al PSD.

- Vlad Alexandru Cosma, deputat PSD, aflat sub control judiciar, trimis în judecată de DNA alături de interlopul Răzvan Alexe- pentru trafic de influență, infracțiune asimilată actelor de corupție. Pe 11 Februarie 2014, DNA a cerut Parlamentului României încuviințarea arestării deputatului Vlad Cosma pentru trafic de influență ( trei acte materiale) iar aceasta a fost respinsă cu 222 de voturi.

- Mircea Cosma, vicepreședinte PSD și Președinte al Consiliului Județean Prahova, aflat sub control judiciar, trimis în judecată de DNA alături de interlopul Răzvan Alexe pentru de luare de mită și abuz în serviciu. Pe 11 Februarie 2014, procurorii DNA l-au reținut pentru 24 de ore pe Mircea Cosma iar apoi a fost eliberat.

- Sebastian Aurelian Ghiță, deputat PSD, vicepreședinte PSD online, membru al comisiei parlamentare de control asupra SRI, prieten al premierului Victor Ponta, oligarh. Pe numele lui este depusă la Parchetul General o plângere penală pentru amenințare din partea primarului PSD al sectorului 3, Robert Negoiță, iar la DNA un denunț penal pentru trafic de influență și șantaj.

- Alexandru Ghiță, fratele lui Sebastian Ghiță- acționar majoritar 2K Telecom, beneficiară a contractelor cu statul.

-  Daniel Savu, senator PSD, președinte PSD Prahova, membru al comisiei parlamentare de control asupra SRI.

- Iulian Bădescu, primarul PSD al municipiului Ploiești.

- Alexandru Iacobescu, prietenul premierului Victor Ponta, manager CSU Asesoft, director general RTV, omul de încredere al lui Sebastian Ghiță căruia i-au fost împrumutate, potrivit declarației de avere, 90,3 milioane de euro. 

- Vlad Dumitru Iacobescu, fratele lui Alexandru Iacobescu, acționar majoritar Asesoft, firmă fondată de Sebastian Ghiță.

- Bogdan Padiu, CEO Teamnet Group- firmă fondată de Sebastian Ghiță, beneficiară a contractelor cu statul. Potrivit siteului Teamnet (dublu click industrii/clienți) printre clienți se află: Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Apărării Naționale, Institutul Național de Fizică a Pământului, Primăria Municipiului București, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția Națională de Pescuit și Avacultură, Romatsa, Aeroportul Henri Coandă, Ministerul Transporturilor, APIA, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ANAF, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, Agenția Națională de Cadastru și Publicitare Imobiliară, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Casa Națională de Pensii Publice, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări, Ministerul Afacerilor Interne ( Serbia), Ministerul Sănătății, Spitalul Buhuși. 
Potrivit datelor publice (dublu click), IFC- divizia de investiții a Băncii Mondiale a achiziționat acum o lună un pachet de acțiuni la Teamnet. Documentele au fost semnate pe 15 Mai 2014. 
Platforma de investigație Rise Project susține într-un document publicat  (dublu click)că anul trecut s-a derulat o tranzacție între Teamnet și Institutul pentru Tehnologii Avansate (SRI) de 4,8 milioane ron. 

- Persoane din RTV: conducere- manager, director editorial, publisher, un alt director și un realizator. Plus avocatul lui Sebastian Aurelian Ghiță.


 Surse: facebook, M&M Production, presă locală, phon.ro, DigiSport 1 HD.

Momentul când căpitanul echipei CSU Asesoft îi mulțumește lui Sebastian Aurelian Ghiță (1.14-1.23)


SPONSORII.
Potrivit imaginilor de la meci dar și inscripționărilor de pe echipamentele echipei principalii sponsori au fost Teamnet, Idilis, România TV. Pe tricourile jucătărilor apare însă și Consiliul Local Ploiești. Pe siteului oficial al CSU Asesoft (dublu click) apar toate firmele ce sponsorizează echipa, nu și Consiliul Local Ploiești.

Consiliul Local Ploiești este format, potrivit siteului instituției, din 27 de membri. 14 apar ca reprezentanți ai USL.

Teamnet, firma fondată de Sebastian Aurelian Ghiță, este condusă de Bogdan Padiu, în calitate de CEO Teamnet Group- prezent la meci, și este beneficiară a contractelor cu statul.

Idilis este, potrivit Hotnews, brandul comercial al firmei 2K Telecom, firmă la care fratele (prezent la meci) lui Sebastian Aurelian Ghiță este acționar majoritar.

România TV- televiziune controlată de Sebastian Aurelian Ghiță, unde asociat unic este Radu Mihai Tronaru, șoferul său.

Primăria Ploiești- inscripționată pe podeaua Sălii Sporturilor Olimpia - este condusă de primarul PSD Iulian Bădescu, prezent la meci alături de premierul Victor Ponta.

Surse: pagina de internet a CSU Asesoft, DigiSport 1 HD, M&M Production, facebook.

ALTE PARTICIPĂRI ÎN PLOIEȘTI.
3 Iunie 2013. Ploiești. În imagini: premierul Victor Ponta, Mircea Cosma- președintele Consiliului Județean, Iulian Bădescu- primarul PSD al municipiului Ploiești, Nicolae Bănicioiu, Radu Ștefan Oprea- senator PSD Prahova, Gabriel Anghel zis "Ceață", Cristian Anastasescu- cumnatul lui Sebastian Ghiță, Sebastian Aurelian Ghiță- prieten, deputat și vicepreședinte PSD, Alexandru Ghiță- fratele lui Sebastian Aurelian Ghiță- acționar majoritar 2K Telecom.
Sursa: Adevărul.

4 Octombrie 2013. Ploiești. În imagini: Victor Ponta, premier al României, Liviu Dragnea, vicepremier, Iulian Bădescu- primar PSD al Municipiului Ploiești,  Nicolae Bănicioiu, Mircea Cosma- președinte Consiliul Județean Prahova, Radu Ștefan Oprea- senator PSD Prahova, Daniel Savu- senator PSD Prahova, Sebastian Aurelian Ghiță- deputat PSD, prieten, vicepreședinte PSD, Vlad Alexandru Cosma, deputat PSD Prahova.
Sursa: facebook, youtube.

Imagini postate pe contul oficial al Guvernului României. 4 Octombrie 2013 ( 00.01-00.36) 


15 Mai 2011. Ploiești. Victor Ponta și Sebastian Ghiță la un meci al Asesoft.
 Sursa: iploiesti.ro

joi, iunie 12, 2014

Atenție la pericolul maculării serviciilor secrete!

Un singur rând nevinovat dintr-un document parte a unei investigații jurnalistice profesioniste a devoalat zilele acestea o legătură extrem de periculoasă în zona sistemului de securitate și siguranță națională parte a unui carusel financiar de-a dreptul halucinant. Pe principiul obiectiv și sănătos, follow the money- niciodată nu știi unde aceștia te duc, s-a descoperit o relaționare directă și fără echivoc între zone extrem de sensibile, vitale chiar, ale serviciilor de informații și entități private, controlate, prin diferiți interpuși, de politicieni.
Forța acestei legături o dă o tranzacție financiară ce nu poate fi pusă ușor sub semnul întrebării, negru pe alb: o plată efectuată de stat/serviciu secret către privat/controlat de politician: 1 milion de euro într-o lună a anului trecut. Este o premieră. Niciodată în presă n-a mai apărut așa ceva.

Și de aici încep întrebările care, pe același principiu- follow the money- niciodată nu știi de unde ar trebui să înceapă și unde în realitate se sfârșesc.
În primul rând și foarte important, vorbim despre bani publici. Pentru ce anume sunt făcute aceste plăți, sunt parte a unui contract, a mai multor contracte, câte contracte există în totalitate pe aceste paliere, în ce condiții și perioade au fost făcute, cum se face că, în astfel de zone exclusiviste și senzitive, au acces privați nu foarte experimentați în legături directe sau indirecte cu politicieni importanți- toate acestea reprezintă o primă mare zonă de mister.

Multe întrebări se ridică și când ne gândim la controlul obiectiv și necesar în aceste zone vitale. Cine verifică aceste contracte, ce instituție poate spune cu ceritudine, fără dubiu, dacă ele sunt în regulă sau nu, în condițiile în care transparența nu există deloc?
Dacă ne mai gândim că politicienii care au legături directe sau indirecte cu privații contractați și plătiți din bani publici, mai sunt și parte a unor mecanisme de control - este efectiv de râsu’ plânsu’. Își vor controla ei, la o adică, propriile contracte bănoase cu serviciile secrete? Evident, nu. Incompatibilitatea este clară. Nici nu mai încape o discuție. Doar drenează bani publici din tranzacțiile către privații pe care-i interpun în joc. De asta și fac totul: bani, informație, putere, control total.

În cazul în care politicianul mai are la activ și o imagine catastrofală, caracterizat prin agresivitate, amoralitate perfectă, cinism și sete nestăpânită de putere, cu câteva plângeri și denunțuri pentru șantaj, amenințare și trafic de influență, culmea, atenție, uneori exact în cazul și în numele acelorași firme către care serviciile speciale fac plăți- avem de-a face cu un adevărat cocktail Molotov, cu o adevărată ghiulea prinsă de piciorul serviciilor secrete. Niciodată nu știi când va exploda și încotro schijele se vor îndrepta.

Așadar, din multe puncte de vedere, problema pare uriașă și serioasă. 
Dar vă propun să facem un exercițiu util: din tot ceea ce am descris mai sus, să scoatem politicienii din tablou. Uitați de ei pentru moment.
Așa veți observa că mai bine de jumătate din probleme- pur și simplu dispar. În toate țările lumii serviciile secrete contractează entitați private consolidate și specializate, fac plăți către acestea- din fonduri publice- pentru echipamente, tehnică, softuri și tot ceea ce este necesar. Singurele principii de la care nu se abdică este legalitatea, controlul strict și transparența. Audierile din Congresul american, mai ales în momente critice, sunt un veritabil exemplu în acest sens.

Însă atunci când politicul intră pe fir, interferează în cel mai mic mod- totul se dărâmă. Pentru că acționează ca un virus. Este ca un castel de cărți de joc care se prăvălește punând sub serioase semne de întrebare zone esențiale și consolidate ale unui stat, expundându-l astfel pericolelor într-un mod foarte primejdios.   

Dar să revenim la politicieni. Dacă ei mai sunt, de exemplu, și pe radarul SUA- la secțiunea “așa nu”, vorbesc și acționează ca vectori de imagine în numele serviciilor secrete, iar firmele private pe care le controlează au mai dat și chix în momente critice exact pe ceea ce sunt plătite, demonstrându-și la scară largă amatorismul, nu mai e nimic de spus. Discuția e închisă. Și este grav.

Foarte important de precizat este că vânzările de- atenție- pachete minoritare ale privaților controlați de politicieni către structuri internaționale- care se produc de câteva săptămâni, nu rezolvă deloc problema. O maschează, o zugrăvește prin occidentalizare și, în realitate, o face tot mai greu de gestionat. Totul se întâmplă doar pentru adormirea vigilenței partenerilor strategici ai României. Iar asta este la fel de gravPachetele majoritare- dirijate prin interpuși, paravane, fantome- fac ca totul să rămână în aceleași gheare distructive ale politicului. E o păcăleală și-un distih cunoscut: “Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Rețeta e tipic românescă. Se aplică perfect aici.

Și mai este ceva ce nu poate fi deloc neglijat.
Aproape toate investigațiile profesioniste care apar în presă de luni bune – puse cap la cap- pe subiectul relației cu accente penale ale unui anumit gen de politicieni cu privați sugând de la stat- descriu un adevărat păienjăniș relațional în care apar zeci, poate sute de firme, plăți în zig-zag, sume halucinante, entități- bidon, entități- fantomă, offshore-uri, prieteni, rude, afaceriști care mai de care mai controversați, interni și externi, totul mufat politic și transpartinic în care se învârt netrasparent fonduri publice uriașe. Un adevărat roller coster operațional financiar și tranzacțional, pe care nu-l verifică nimeni
Un neuron nu foarte dezvoltat nu poate crea și ghidona singur așa ceva.

Ca atare, stând strâmb și judecând drept, neuronul nu pare a fi decât un alt paravan uman generat dintr-o greșeală strategică binecunoscută. Indiferent ce nume ar avea și ce pedigree ar purta politicianul, oligarhul, afaceristul un lucru trebuie spus apăsat, cu bună credință și curaj: nu poate scurtcircuita și curenta măruntaiele siguranței naționale ale unei țăriIntern și internațional, efectele deja s-au văzut și, cu greu, au fost recunoscute. Orice ar face, prezența lui acolo, are sevă, miez și orizonturi toxice. 

Pericolul real este că tinde cu pași repezi să maculeze ireparabil, să otrăvească primejdios toată încrederea în ceva ce cu sacrificii s-a obținut și este fundamental: anticorpii statali. Iar asta va fi, cu adevărat, letal.

miercuri, iunie 04, 2014

Când oligarhii lui Ponta au declanșat bătălia cu "Sistemul”

Știți cât le-a luat? Nici două săptămâni. Ieri, dacă ați fi dat drumul la televizor de dimineață, ați fi aflat că șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale, Marcel Opriș, este internat în stare gravă într-un spital din Viena din cauza unei boli care “i-a pus și în trecut viața în pericol” și care acum a recidivat. Ați mai fi aflat că data externării este 17 Iunie și că însuși premierul prezidențiabil al României, Victor Ponta îi urează directorului STS multă sănătate.
În realitate, șeful STS n-avea nimic. A ajuns în carne, oase și fără nicio boală la Parlament dar între timp, informația fusese difuzată publicului de presa controlată de cei doi oligarhi ai premierului: Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță.

Veți spune poate că este o întâmplare, dar acum două săptămâni niciun fel de întâmplare n-a fost atunci când în hotel cu vicepreședintele SUA, Joe Biden, a fost cazat, rezervat și plătit un personaj al lumii interlope adus tocmai din Cluj ca să defileze cu o armă albă într-un perimetru securizat pentru ca, mai apoi, să compromită întreg sistemul național de securitate. Nu, asta a fost premeditare.
În cazul Nelson Mondialul, organul de presă controlat de oligarhul Dan Voiculescu a introdus personajul, iar zona de media a celuilalt oligarh, Sebastian Ghiță, a inflamat imediat subiectul dorind să amplifice scandalul.

Se poate observa așadar o rețetă, ba chiar un tandem extrem de periculos al celor doi oligarhi atunci când sunt vizate subiecte ce țin de siguranța națională. Însă ceea ce s-a plănuit în hotelul în care era cazat vicepreședintele american este cu mult mai grav. Ținta a fost discreditarea tuturor instituțiilor care se ocupau de vizita oficialului SUA, adică SPP, SRI, STS, MAI, SIE, MapN, fracturarea relației privilegiate și de încredere pe care o au aceste servicii de informații cu cele partenere ale SUA, dezonorarea Secret Service, autorizat prin lege să protejeze demnitarii americani și, având în vedere că România n-a avut niciodată incidente grave de securitate în timpul vizitelor demnitarilor străini, direct pe tavă s-ar fi cerut capul directorului SPP, generalul Lucian Pahonțu.

Nici asta nu le-a reușit. După câte lesne putem constata, sunt însă neobosiți și inventivi. Tot încearcă. Ca atare, ieri, nici o potențială imposibilitate de exercitare a funcției/mandatului în cazul Marcel Opriș n-a ieșit prea bine. A căzut în ridicol.

Oligarhii și nu numai ei vizează, cu orice preț, tot ceea ce n-au reușit până acum să distrugă sau, prin diferite metode, să cucerească: sistemul de securitate și siguranță națională. Așa că nu le rămân decât încercările de compromitere publică a capilor serviciilor de informații sau a structurilor pe care aceștia le conduc, prin provocări constante. Cumva, în România anilor politici fierbinți, nici asta nu mai este o noutate. Singurele lucruri care diferă acum sunt lipsa de măsură, virulența și impetuozitatea.

În 2007, la prima suspendare a președintelui, vânat a fost SRI. Autori au fost tot lideri politici susținuți de oligarhi. Pe numele lor, Dan Voiculescu- președinte al comisiei de suspendare, Mircea Geoană- pe atunci, președinte de partid, Viorel Hrebenciuc și Cătălin Voicu- lideri PSD. Ultimul este acum în pușcărie.

În 2009, lupta cea mare a fost tot cu oligarhii care s-au luat la întrecere: cine să pună mâna mai bine pe viitorul președinte al țării. Erau trei: Sorin Ovidiu Vîntu,  Dan Voiculescu și Dinu Patriciu. Cu doar câteva zile înainte de alegeri, să ne aducem aminte: prezidențiabilul Mircea Geoană a anunțat că va schimba procurorul general al României. Așadar, ținta a fost inclusiv Justiția și foarte posibil statul de drept al țării. Și tot atunci, catastrofa PSD a prezidențialelor tot în capul directorului STS, Marcel Opriș, s-a spart, dacă ne aducem la fel de bine aminte.

În 2012, în timpul celei de-a doua suspendări din funcție a președintelui, s-a convocat chiar un CSAT în care a fost supusă la vot demiterea din funcție a lui Marcel Opriș. Nu a fost consens. Nu a putut fi schimbat.
A urmat accidentul din Apuseni, un proiect de lege asumat de premierul Victor Ponta de dezmembrare a STS din structura sistemului de siguranță națională și refuzul contrasemnării unui decret de decorare. Ținta aceeași: Marcel Opriș, șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale.

Față de anii anteriori, în materie de oligarhi, o diferență notabilă este aceea că locul lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost ocupat acum cu și mai mare succes de Sebastian Ghiță. Adică chiar de cel care l-a băgat în pușcărie. În esență, un personaj cu mult mai periculos prin cinism, agresivitate, fără morală și principii și cu un constant limbaj dublu. Un intelect rudimentar care ar călca pe orice și oricine numai ca să fie mare.
Constanta asalturilor din 2007, 2009, 2012 și 2014 la adresa structurilor de siguranță națională este una singură. În spatele oligarhilor stă același partid- PSD- reprezentat prin președinții săi-  fie că s-au numit Mircea Geoană sau urmașul său, Victor Ponta.

Spre deosebire de Geoană însă, Victor Ponta suferă mai pregnant de obsesia serviciilor. De cum a venit în fruntea Guvernului, și-a tras imediat cea mai nereformată structură de informații a țării în subordine directă- DGIPI. Nici nu l-a interesat dacă serviciul este curat sau nu. Tot ce a vrut neapărat a fost să-l controleze. Apoi, a pus ochii pe structurile Armatei, a încercat să smulgă STS din CSAT și, din frică și disperare de propria corupție din partid, a sfârșit pitit în buncărul de la MapN unde-și mutase temporar biroul.

Acum, prezidențiabil nehotărât, în decădere și izolat pe scena politică, acuză toate serviciile de informații pe care n-a reușit să și le subordoneze că fabrică prezidențiabili “în laboratoare” și că nu-l vor pe el viitor președinte al României. Ar fi amuzant dacă, pentru un șef al Executivului român, n-ar fi de plans. Însă problema cu structurile de securitate națională o are și prietenul premierului, Sebastian Ghiță. Și el are obsesia serviciilor. De mic, de când se întâlnea cu șefi de unitate, prin Ploiești, pe la vânzări de mașini de spălat, până când s-a dat de ceasul morții să ajungă membru al comisiei de control a SRI.
După ce a dat nasul cu Puterea, micul Ghiță, vorba lui Cătălin Voicu, s-a văzut subit un fel de Dumnezeu al României. Acum are, în mod paradoxal, și “credința” că e ceva profund  în neregulă când DNA, SRI, SIE și alte structuri beneficiază de o încredere impresionantă din partea populației . Constatăm astfel că oligarhul din biroul premierului a ajuns să fie în total contrasens cu românii  pe care prietenul și protectorul său politic îi reprezintă. Nu înțelege sub nicio formă de ce poporul are încredere în stat. În stat de drept, în direcție strategică și luptă anticorupție în beneficiul populației. Vorba aceea, cine se aseamănă, mereu se adună.

Acum câteva zile, procurorul șef al DNA- principala instituție anticorupție a României-  a spus printre rânduri că este într-un real pericol din cauza investigațiilor de corupție la adresa politicienilor. A vorbit despre posibilitate de schimbare de competențe, de desființare, ba chiar modificări legislative, în ciuda faptului că instituția este de ani buni un exemplu de bună practică europeană.
Culmea este că nici acest pericol nu este nou și, de mai bine de cinci ani, a devenit tot o constantă. Autorul este același: un PSD aflat la Putere.

În 2009, tot un reprezentant al partidului cu puternică influență în leadership, Cătălin Voicu, povestea colegilor săi cum unește el “DNA-ul cu DIICOT-ul. Ca să pot da afară pe toată lumea! Purificare! Nu mai e Direcția Națională Anticorupție, e Direcție de Crimă Organizată și Anticorupție! Am demult proiectul ăsta în cap. L-ai adus pe Miclescu de la pensie, l-ai pus acolo, ai terminat, e fiară! “…"Băi, șefule, dar nu ne ia iar pe noi?", îl întreba pe Voicu Alexandru Mazăre. "Nu! Cine să vă ia pe voi?" "Un Dumnezeu, poate, atât".
Așadar, pericolul este cât se poate de real, actorii se mai schimbă doar pentru că mai intră și în pușcărie, însă obsesiile au rămas aceleași: structurile de securitate națională și Justiția României.
Tot atunci, în 2009, DGIPI-ul, acum în subordinea directă a prezidențiabilului premier Victor Ponta, ne amintim: spulbera un Guvern și o coaliție aflată la Putere, schimba trei miniștri de Interne și lăsa, prin Moș Crăciun, dosare, pe băncuță, în Cișmigiu pe care le găsea subordonatul lui Voicu, Marian Vanghelie
Anul acesta, foarte probabil, Moș Crăciun va veni direct în studiourile oligarhice de televiziune.

În plină campanie prezidențială, acum cinci ani, Cătălin Tolontan i-a spus lui Vîntu: ”Avem un stat slab și moguli puternici”. Iar Vîntu a rostit celebrul dicton: ”Întăriți-vă statul, domnilor!”.

În 2014, în debutul campaniei prezidențiale, vedem că, deși vânat constant și de-a dreptul obsesiv de aceeași zonă politică, statul nu mai crede sub nicio formă în Moș Crăciun. Și, culmea, nici în oligarhie

Până la urmă, este o realitate: și marele Vîntu din 2000, 2009, 2011, în 2014 este minuscul. Prin tot ceea ce a făcut, s-a întors fix acolo de unde a și venit. La origini. În pușcărie.