joi, decembrie 30, 2010

Moldova a ales Europa

CHIŞINĂU (MEDIAFAX) - Liderii Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidului Democrat (PDM) şi Partidului Liberal (PL) au semnat, joi, acordul de constituire a coaliţiei de guvernare, în urma alegerilor legislative din Republica Moldova, desfăşurate la 28 noiembrie, relatează Timpul, în ediţia online.
"Ţin să mulţumesc colegilor pentru această perioadă care va fi de neuitat. Am găsit soluţii pentru ca Moldova să continue să se dezvolte. Alianţa pe care o constituim astăzi va funcţiona pe parcursul a patru ani de zile", a declarat liderul PLDM, Vlad Filat.
"Este o decizie conştientizată, care se referă la prezentul şi viitorul ţării. Le mulţumesc colegilor pentru flexibilitate, capacitatea de a găsi un numitor comun", a afirmat la rândul său preşedintele PDM, Marian Lupu.
"Republica Moldova are viitor. Avem multe lucruri de făcut. Avem nevoie de reforme juridice pe verticală. Dacă vom fi deştepţi şi uniţi venim nu pe patru ani. Rămâne să ne bucurăm. La mulţi ani!", a spus şi liderul PL, Mihai Ghimpu.
Consiliul Politic al Partidului Democrat din Moldova (PDM) a decis joi formarea unei coaliţii de centru-dreapta, a anunţat anterior liderul formaţiunii, Marian Lupu.
Potrivit lui Marian Lupu, în cadrul Consiliului s-au discutat trei opţiuni: o coaliţie de centru-stânga cu Partidul Comuniştilor (PCRM), o coaliţie de centru-dreapta cu Partidul Liberal Democrat (PLDM) şi Partidul Liberal (PL) sau să nu fie constituită nici o alianţă.
Cu majoritate de voturi s-a decis ca PDM să formeze o alianţă de centru-dreapta, iar pentru aceasta au votat 201 dintre cei 228 de membri. Cinci membri au fost împotrivă, iar 20 s-au abţinut.
Ioana Bojan, ioana.bojan@mediafax.ro

Potrivit Hotnews, ultimul scenariu prezentat de Mihai Ghimpu (seful PL) arata urmatoarea distributie a celor mai inalte functii in stat:

- Presedintele Republicii Moldova: Marian Lupu (seful PD)
- Presedintele Parlamentului: Mihai Ghimpu (seful PL)
- Premier: Vlad Filat (seful PLDM)

UPDATE. Preşedinte interimar al Republicii Moldova şi preşedinte al Parlamentului este Marian Lupu iar Vlad Filat a fost desemnat premier.

joi, decembrie 09, 2010

"O să vă cam popească Popa ăsta!"


3 decembrie 2009. România. Bucureşti. Momentul-cheie al confruntării
finale din alegerile prezidenţiale.



8 decembrie 2010. Indonezia. Jakarta. Nicolae Popa află de la magistraţii
Tribunalului din Jakarta că solicitarea României s-a admis
iar el va fi extrădat. Decizia instanţei este definitivă.

miercuri, decembrie 08, 2010

Cum se scrie istoria...

Fix acum un an s-a scris cam aşa. Şi acum, câteva amintiri...Scurte şi concise.

Campania candidatului Traian Băsescu a fost, în toată acea perioadă, condusă din mai multe puncte. Puncte – cheie. Lipscani, Cotroceni, Modrogan. O strategie care, în fapt, a dus la numeroase întârzieri încât, la un moment dat, nici nu mai ştiai cine şi ce face. Cu exactitate.

Bineînţeles că, în toată această poveste, PDL Bucureşti a fost ca şi inexistent. La un moment dat, Elena Udrea a preluat bătălia cu Vanghelie. Vanghelie care, să ne amintim, pusese un mash uriaş chiar lângă sediul de campanie al candidatului Traian Băsescu. Atunci, cladirea fostului magazin Bucureşti era a lui. Apoi, l-a pierdut.

Pe de altă parte, negocierile pe emisiunile cu candidaţi le făceau Sever Voinescu şi Victor Ponta- purtătorii de cuvânt ai candidaţilor. Iar Valeriu Turcan era obsedat să ştie ce fac şi ce spun trei personaje – Cozmin Guşă, Viorel Hrebenciuc şi Liviu Dragnea. Turcan spunea, la un moment dat, că între cei trei se dă o luptă subterană pentru monopolizarea relaţiei cu Crin Antonescu şi cu anturajul acestuia. La fel şi în ce priveşte relaţia cu institutele de sondare a opiniei publice. Nu ştiu dacă în toată aceste poveşti a existat, până acum, vreun câştigător.

Joi, pe 26 noiembrie, a apărut filmul cu copilul. Atunci am crezut că Traian Băsescu a pierdut. Candidatul însă reacţionează în aceeaşi seară. Stă până în creierii dimineţii în sediul de campanie din Lipscani. Iar în acea noapte, stafful de campanie al candidatului Traian Băsescu comandă două expertize: una în România, alta în SUA- unui expert acreditat de FBI.

Ce nu prea se ştie e că, în ultima săptămînă, din Lipscani se porneşte o campanie în campanie, cu scopul de a anihila acţiunile PSD. La fiecare milion de sms-uri ale PSD, în care se dădeau scoruri din sondaje, în favoarea lui Geoană, Lipscaniul dădea 1 milion de sms-uri exact cu aceleaşi cifre, dar în favoarea candidatului Băsescu.

Iar în noaptea de 2 decembrie se întâmplă vizita care avea se schimbe, din foarte multe puncte de vedere, soarta alegerilor. Geoană se duce la Vântu. De ce? Aproape nici că nu mai conta. Ceea ce era de demonstrat se demonstra foarte simplu. Şi, culmea, demonstraţia o făcea Geoană însuşi. Mai precis, prostia unui candidat cu şanse mari la prima funcţie în stat.
„Geoană intrând noaptea în casa lui Vântu din str. Paris”- momentul este surprins de nişte puşti care lucrau pentru Viorel Sima, freelancer, fost paparazzo la Atac. A doua zi, Caţavencu şi Hotnews dau toată povestea. Numai că, în acea zi, avea loc confruntarea fatală. Candidatul Băsescu îl ciuruie pe Geoană.
Eu scriu. Candidatul citeşte şi îmi preia titlul.
Pe 6 decembrie noaptea află că a câştigat alegerile. Şi mă citează exact cu ceea ce am gândit şi am scris atunci.

Dar să revenim la fatidica noapte pentru Geoană. Noaptea din casa lui Vântu. Atunci, pe 2 decembrie, era ultima zi de pescuit, plasa era cam goală şi Geoană, numai prin prostia lui, s-a vârât singur în ea. Mai sus sunt nişte fotografii. Primele două- până acum, n-au fost publicate. Aşadar, view & enjoy!

În urmă rămâne însă cea mai dură campanie prezidenţială pe care a trăit-o, până acum, România. O campanie care are, în continuare, foarte multe necunoscute. Dar are şi o singură pildă. Aceea că, în viaţă, prostia se plăteşte mereu.

P.S. Şi ca o coincidenţă, pentru „Popa ăsta, care o să popească pe mulţi”, Ministerul Afacerilor Externe a confirmat, astăzi, că instanţa indoneziană a hotărât că se poate da curs cererii de extrădare formulată de autorităţile române. Decizia este definitivă. Pentru extrădarea lui Popa, poate chiar în această lună, mai trebuie doar semnătura preşedintelui indonezian pe un decret.

duminică, decembrie 05, 2010

R.Moldova. Update.

Şeful administraţiei prezidenţiale ruse, Serghei Narîşkin, discută la această oră, la reşedinţa ambasadorului rus, Valeri Kuzmin, cu liderul PD Marian Lupu, controversatul om de afaceri ,Vlad Plahotniuc, şi preşedintele PCRM Vladimir Voronin.

Fostul general KGB, Serghei Narîşchin a fost numit în funcţia de şef al administraţiei prezidenţiale de la Kremlin în mai 2008.

Serghei Narîşkin s-a născut la 27 octombrie 1954 la Leningrad, iar în anul 1978 a terminat Institutul de Mecanică din Leningrad. A făcut Şcoala Superioară a KGB-ului din Minsk, după care a lucrat în diplomaţie în capitatele europene. În anii '90, a lucrat cu Putin la Departamentul Relaţii Economice Externe din Sankt Petersburg. Din anul 1992 Narîşkin a condus una dintre secţiile Comitetului pentru economie şi finanţe a primăriei din Sankt-Peterburg, rămânând apropiat al fostului preşedinte, actual premier, Vladimir Putin.
A avut unele activităţi în diferite bănci de stat şi private, fiind înlăturat în mod subtil, pentru relaţii prea apropiate cu unele medii oligarhice. Beneficiind de sprijinul acestor cercuri, în ianuarie 1997, a trecut la conducerea departamentului de investiţii a Comitetului pentru economie şi investiţii a administra- ţiei regiunii Leningrad, unde au fost reluate acuzaţiile de corupţie contra lui.
În anul 1998 a fost numit şeful Comitetului pentru relaţii de economie externă şi internaţ ională a regiunii Leningrad, lucrând în acest post până la numirea în februarie 2004 în funcţia de şef al Direcţiei Economice a administraţiei prezidenţiale de la Moscova. Din martie 2004 a fost numit şef al aparatului guvernului-ministru, fiind considerat un „spion“ al lui Putin în cadrul Guvernului, precum şi cauza schimbării unui număr de prim-miniştri şi miniştri din guvernul rus.

Sursa: Jurnaltv.md.

P.S. Întâlnirea s-a terminat. Se aşteaptă un anunţ public din partea liderilor PCRM şi PD privind alianţa. PL şi PLDM nu comentează, deocamdată, informaţia. Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al PD, în direct acum câteva minute la Jurnaltv.md, nu a confirmat dar nici nu a infirmat informaţiile privind potenţiala alianţă de centru stânga dorită de Kremlin.




La reşedinţa ambasadorului rus, după cum vedeţi, au fost invitaţi doar jurnaliştii pro-Kremlin.Plus, "prietenii mei", de la televiziunea de stat rusă. Aşadar, surse independente care pot relata despre această întâlnire nu prea există.

P.P.S. Publika tv a făcut rost de imagini de la întâlnire. Cei trei n-au declarat nimic concret la sfârşit. Narîşkin a plecat în seara asta spre Moscova. Singurul cu care nu s-a întâlnit este Vlad Filat. Pe de altă parte, până acum, niciun lider nu a confirmat oficial ştirea difuzată de Ria Novosti. N-ar fi nici prima şi nici ultima pe care agenţia o dă, în binecunoscutul stil rusesc, la comanda Kremlinului, doar pentru a testa reacţiile celor implicaţi. Şi nu numai pe ale lor.

P.P.P.S. Vorba lui Petru Terguţă, corespondentul A3 la Chişinău: "Mi-a plăcut o singură afirmatie făcută în această după-amiază. În Moldova, nu există partide politice, ci doar geopolitice."

R.Moldova a luat-o pe un alt drum



"Serghei Narâşkin a avut astăzi în jurul orei 12.00 o întrevedere cu Mihai Ghimpu. Şeful administraţiei prezidenţiale a Rusiei, Serghei Narîşkin, se află în Moldova însoţit și de viceministrul rus de Externe, Grigori Karasin.

Mihai Ghimpu: "A venit să se informeze despre situația postelectorala, să discute cu partidele care au acces în Parlament, pentru că vor relații bune cu Republica Moldova. Noi, la fel, vrem relații bune cu Rusia. A fost o discuție despre situația de azi, relațiile de azi și de mâine cu Rusia și cum le vedem fiecare. Mi-a spus ca nu se va întâlni cu Vlad Filat, pentru că el s-a întâlni cu Putin la Sankt Petersburg. Decizia de creare a coaliției aparține partidelor din Parlament".

Serghei Narâșkin: "Este foarte importantă orice discuție, mai ales după alegerile parlamentare, întrucât configurația puterii pe viitor va determina relația RM-Rusia pe viitor".Vorbind cu ocazia sosirii în Chișinău sâmbătă seara, el a zis că Rusia dorește relații de parteneriat mai adânci cu Moldova."

Narâșkin a fost, de altfel, cazat în Chişinău, într-un hotel de lux care-i aparţine lui Plahotniuc.

Sursa: http://www.timpul.md/



Şi cea mai tristă veste este următoarea, difuzată acum câteva minute de Publika tv:

"Potrivit Ria Novosti, PCRM şi PD au format o coaliţie de centru-stânga. Coaliţia a fost formată în urma consultărilor între Voronin şi liderul Partidului Democrat Marian Lupu. Coaliţia are astfel 57 de mandate, suficiente pentru a alege organele de conducere ale Parlamentului şi Guvernului. Dumitru Diacov nu crede că această informaţie este reală. "Am vorbit cu Marian Lupu şi nu mi-a spus despre semnarea niciunui document în acest sens", a mai adăugat acesta."

Dacă ştirea va fi confirmată, putem spune că filmul s-a rupt în Republica Moldova. Dacă se va rămâne în următoarea formulă, comuniştii nu-şi pot alege preşedintele plin, dar îţi pot alege speakerul- deci şi preşedintele interimar- şi premierul. Iar preşedinte interimar ar putea fi Lupu. Iar alegerile viitoare, când vor fi, le vor organiza comuniştii... Trist, dar ar putea fi foarte adevărat.

În esenţă, 32 de mii de voturi, adică două mandate pe care le are lipsă Alianţa, dacă se mai poate vorbi acum de Alianţă, au pecetluit se pare drumul spre Est al Republicii Moldova.

Republica Moldova, o ţară care-şi merită soarta

Iniţial, n-am vrut să scriu despre Republica Moldova. Ţara asta îmi lasă un gust amar de fiecare dată când îmi aduc aminte de ea. Şi evident, de fiecare dată când mă duc sau mă întorc de la Chişinău. Acum am fost pentru a treia oară. Şi să nu râdeţi deloc, pentru că este foarte adevărat. Pentru prima dată, mi s-a făcut dor de România. Da, de ţara mea, cu bune şi cu rele, aşa cum este ea.

Niciodată n-aş fi crezut că am să trăiesc un asemenea sentiment. Nu crezi, până nu vezi- se spune. Aşa cum nu simţi acel ceva, până când nu-l trăieşti. Şi mă şi gândeam...ce paradox. Taman în Republica Moldova să ţi se facă dor pentru prima oară de România. Da, şi exact asta mie mi s-a întâmplat.

În ultimii doi ani, de când mă duc acolo, mereu am considerat Chişinăul un fel de Bucureşti al anilor '90. Aparent, aşa pare totul. Însă doar aparent, pentru că acolo, ceva nu e deloc în ordine. Ceva nu e deloc ok. În aer, în oameni, nu ştiu...Disconfortul a fost, oricum, permanent.

Republica Moldova este de foarte mult timp tărâmul pe care se războiesc două mentalităţi, două culturi, două civilizaţii, două sfere de influenţă total diferite. Chişinăul şi împrejurimile lui par încă dominate de acel elan pro-occidental, însă restul ţării oftează de dor atunci când se gândeşte la mama Rusia.

Pentru marile puteri, vorba Startfor, Republica Moldova este interesantă doar atunci când te uiţi pe hartă.

Este o greşeală să se creadă că Moldova, fiind numai o parte a României, care a fost luată de URSS, odată dobândindu-şi propria independenţă, s-ar alipi României. În cei 70 de ani de la separare, Moldova a devenit ceva mai mult decât o provincie a României şi ceva mai puţin decât o naţiune. Şi aici este punctul în care geopolitica şi realităţile sociale se ciocnesc. Diferenţa dintre fostele ţări comuniste din Europa de Est şi Moldova este enormă. Toate fostele ţări comuniste privesc asocierea lor cu Moscova, în trecut, ca o perioadă neagră în istoria lor, în timp ce moldovenii, ca multe alte foste republici sovietice, îşi exprimă dorul după regulile sovietice.

Opţiunea pro- occidentală ar fi, cu siguranţă, un avantaj al NATO faţă în faţă cu Rusia, iar ruşii ştiu foarte bine asta. Şi de aceea fac tot ce le stă în putinţă să creeze un stat pro- rus din Republica Moldova. Sau, dacă nu, suficient de instabil încât nimeni să nu-l poată folosi împotriva lor.

Moldova a fost odată parte a României. A mai fost parte a Uniunii Sovietice. Moldova are sens doar atunci când face parte din ceva. URSS a dispărut, Europa are mai multe probleme decât poate rezolva şi nu caută unele noi. România este încă acolo. Nu este o soluţie perfectă şi cu siguranţă nu foarte mulţi moldoveni ar fi multumiţi, însă ESTE o soluţie, oricât de imperfectă ar fi”, spun americanii. Iar concluzia sibilinică, tot ei o trag: Republica Moldova va rămâne a Rusiei. Şi da, şi eu tind să cred aşa.

Oamenii au cu totul alte probleme: creşterea preţurilor, traiul zilnic, şomajul în creştere, criza care îi afectează şi pe ei. Când se gândesc la politică şi la alegerile nesfârşite din ultmii doi ani, devin obosiţi şi resemnaţi. Tinerii, în aprilie anul trecut, au ieşit în stradă. Au fost bătuţi, unii ucişi în bătaie de comunişti, alţii zac şi acum prin spitale. Şi ce-au reuşit? Nimic. Ţara, de aproape 2 ani, se zbate într-o criză politică şi constituţională fără precendent. Nu-şi poate alege preşedintele, pentru că niciunul dintre cele două blocurile politice importante nu au, în Parlament, cele 61 de mandate necesare să-şi impună candidatul pentru şefia statului. Supravieţuirea comunismului blochează totul. Şi totul e în blocaj din aprilie anul trecut.

Pe 5 aprilie 2009, în ciuda gravelor acuzaţii de fraudă, din alegerile parlamentare comuniştii au ieşit câştigători, cu 60 de mandate în Parlament. 1 mandat, „mandatul de aur”, le-a lipsit atunci să-şi impună preşedintele ţării. Au avut două tentative, ambele eşuate de alegere a şefului statului şi ca atare, Vladimir Voronin, pe atunci preşedinte, a fost forţat să dizolve Parlamentul.

Au urmat alegerile parlamentare anticipate- primele- din 29 iulie 2009. Comuniştii au obţinut mai puţin - dar suficient - 48 de mandate iar Alianţa pentru Integrare Europeană- 53. Alianţei de astă dată i-au lipsit 8 mandate ca să-şi aleagă preşedintele. Astfel, Marian Lupu- candidatul şi preşedintele PD- a eşuat de două ori, în alegerea ca şef de stat în Parament.

Cu toate astea, Alianţa avea 53 de mandate. 52 erau necesare pentru alegerea speakerului şi premierului. Ca atare, preşedintele PL, Mihai Ghimpu a fost ales speaker şi preşedinte interimar al Republicii Moldova iar Vlad Filat, preşedintele PLDM, a fost propus, votat şi astfel a devenit premier.

În noiembrie 2009 şi mai 2010 au fost, din nou, alegeri în Moldova. Locale, de această dată. Iar pe 5 septembrie a avut loc un alt referendum. Eşuat şi el. Doar 800.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova s-au prezentat la urne ca să decidă dacă e mai bine ca preşedintele lor să fie ales direct de popor. Au fost însă prea puţini. Evident, comuniştii n-au avut niciun interes să mobilizeze electoratul la vot.

Aşa că Mihai Ghimpu a dizolvat şi el Parlamentul. Şi pe 28 noiembrie au avut loc a doua serie de alegeri parlamentare anticipate. Degeaba. Pentru că situaţia nu s-a stabilizat deloc. Moldovenii n-au fost în stare să aleagă fără echivoc, între Est şi Vest. Între Occident şi mama Rusia. Între capitalism şi comunism. Moldovenii au oscilat din nou..Comunismul nu se lasă deloc alungat uşor...

Astfel că, PCRM-ul lui Voronin a obţinut în viitorul Parlament 42 de mandate (39,32% = 676.789 de voturi), PLDM-ul lui Filat- 32 de mandate (29,38% = 505.745 de voturi), PD-ul lui Lupu şi Plahotniuc- 15 mandate(12,72% = 218.871 de voturi) iar PL-ul lui Ghimpu şi Chirtoacă- 12 mandate( 9,96% = 171.444 de voturi).

Adică comuniştii au 42 de mandate şi Alianţa pentru Integrare Europeană doar 59 din cele 61 necesare pentru alegerea şefului de stat.

În total, din cei 4 milioane de moldoveni, cu 1 milion dintre ei, conform statisticilor neoficiale, plecaţi în străinătate, la alegerile parlamentare anticipate de pe 28 noiembrie au votat 1.572.000 de oameni. O prezenţă de 59,15%. Bună, s-ar putea spune.

Însă puţini ştiu că fără votul celor 58.318 de moldoveni din străinătate, situaţia în Republica Moldova ar fi arătat şi mai prost.

Şi asta pentru că majoritatea voturilor( 31.975) au fost pentru PLDM-ul lui Vlad Filat. Iar după el, la votul din diasporă, s-au clasat următorii: PL-ul lui Ghimpu cu 16.299 de voturi, PD-ul lui Lupu şi Plahotniuc cu 5.693 de voturi şi PCRM-ul lui Voronin cu 4351 de voturi.

În Italia s-a votat masiv( 16 secţii de vot- unde au votat 28.585 de persoane), în România la fel ( 8 secţii de vot- 9.724 persoane), Rusia( 4 secţii de vot- 4330 de persoane), Spania – 2528 de persoane, SUA- 2778 de persoane, Grecia -2.499 de persoane şi Franţa- 2477 de persoane.

O particularitate a reprezentat-o, evident, secţia de vot deschisă la ambasada Republicii Moldova din Moscova- unde viteza şi prezenţa la vot erau foarte, foarte mari.

La un moment dat, în seara zilei de 28 noiembrie, Comsia Electorală Centrală (omolog al BECului de la noi) a anunţat că, în unele secţii de vot din străinătate s-a intrat în „procedură excepţională”. La Paris, Moscova, Padova, Roma şi Bologna se terminaseră buletinele. Aşa că s-a votat pe coli A4 cu şampila preşedintelui secţiei de votare drept metodă de control. 919 oameni au făcut aşa. În alte secţii, printre care, evident, şi Moscova programul s-a prelungit cu 2 ore, scrutinul sfârşindu-se la ora 23.00. Iar în alte secţii, tot din străinătate, buletinele nu mai aveau loc în urne. Aşa că s-au desigilat urnele, s-au scos voturile, s-au sigilat la loc şi votul a continuat.

Organizare proastă. Sau, mă rog, destul de slabă.

Dar acest vot - masiv pentru Republica Moldova - în străinătate a adus 2 mandate în plus Alianţei pentru Integrare Europeană. Şi 2 în minus, bineînţeles pentru PCRM. Pentru că, fără diasporă, comuniştii ar fi avut acum cu 4 mandate şi nu doar cu 2 în plus.

Însă nici asta n-a fost suficient.

Paşii spre Vest, în Republica Moldova, se fac greu şi destul de timid. Votul din 28 noiembrie a fost, totuşi, un vot în oglindă”, dacă ne gâdim la momentul aprilie 2009. Atunci, comuniştii reuşeau să obţină 60 de mandate şi ceilalţi 41. Acum, comuniştii au 42 şi Alianţa pentru Integrare Europeană 59.

Aşadar, de mai bine de o săptămână, la Chişinău, au loc negocieri. Secrete, transparente, dar au loc. Până acum, ele nu au dus la niciun rezultat. O alianţă a lui Vlad Filat cu comuniştii ar fi, teoretic dar şi practic, imposibilă. Pentru că tot electoratul lui Filat este clar anticomunist.

Iar atragerea a doi parlamentari de la PCRM, cu toţi banii lui Plahotniuc, către Alianţa pentru Integrare Europeană, a devenit şi asta o procedură greoaie, în condiţiile în care şi în Alianţă relaţiile dintre cele trei partide importante- PLDM, PD şi PNL- scârţâie serios.

Trei lideri cu ambiţii politice şi personalităţi complexe. Într-un fel asta a fost bine asta pentru opţiunea electoratului din Republica Moldova. A avut de unde alege. Dar în alt fel, acum, exact aceste ambiţii nesfârşite într-o ţară profund instabilă arată cum avantajele se pot transforma în mari dezavantaje. Când politicienii se pun pe ei în faţa intereselor tuturor.

Urmăresc zilnic ştirile care vin de acolo. Iar ultima este destul de trisă. Serghei Narîşkin, şeful Administraţiei Prezidenţiale de la Moscova, ajunge în această seară la Chişinău, ca să deblocheze situaţia politică. Narîşkin va vorbi atât cu Voronin, cât şi cu Ghimpu. Ruşii doresc o coaliţie de centru stânga. Una largă. PCRM-PLDM-PD. „Dacă Filat va face marea greşeală şi se va alia cu comuniştii, va fi un al doilea Iurie Roşca al Republicii Moldova”, îmi spuneau, la C.E.C., ziariştii moldoveni.

La noi, electoratul se mişcă greu. Dar nu uită şi nu iartă”. Şi poate că de asta, din 2005, după ce i-a dat voturile lui Voronin, PPCD-ul lui Iurie Roşca n-a mai intat în Parlament.

Ghimpu este primul preşedinte al Republicii Moldova care n-a fost la Moscova de Ziua Victoriei, de 9 Mai. O imensă sfidare pentru Kremlin. Da, şi pentru asta, electoratul a votat cu Ghimpu. Dar, pentru Republica Moldova, şi acest important gest s-a dovedit insuficient.

Dacă pleacă soldaţii moldoveni la Moscova, atunci nu merg eu. Nu sunt motive pentru care Republica Moldova să participe la paradă, cu atât mai puţin cu cât Republica Moldova a fost unul din perdanţii celui de-al Doilea Război Mondial. Pe mine nu mă leagă nimic de Moscova. Acolo merg doar învingătorii, ce să caute învinşii?! Sunt de acord că se împlinesc 65 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, dar nu pot să uit toate nenorocirile, deportările, foametea prin care au trecut cetăţenii Republicii Moldova pe timpul Uniunii Sovietice ”, declara, la Vocea Basarabiei, Mihai Ghimpu acum câteva luni, în preajma zilei de 9 Mai.

Şi cu toate acestea, în Republica Moldova, comunismul e iubit, e votat, e ales şi are faţă umană. Le este bine cu comuniştii, aşa zic unii. Ei bine, exact asta eu nu pot înţelege nicicând.

Corespondentul televiziunii de stat ruse la alegerile de la Chişinău mi-a arătat încă o dată faţa şmecheră, dominatoare şi arogantă a Kremlinului. L-a deranjat profund că vorbeam şi i-am cerut să vorbească româneşte, deşi el înţelegea şi putea să vorbească limba. Şi pe mine m-a deranjat că vorbea rusa şi îşi umilea de-a dreptul echipa închiriată din Republica Moldova. Deci...normal că, permanent, ne-am rejectat reciproc. Iar ceilalţi ziarişti veniţi din Rusia nu i-au filmat, la vot, decât pe Voronin şi Lupu. Şi ăsta un amănunt important.

În fine, următorul test al supravieţuirii comunismului cu faţă umană în Republica Moldova va fi anul viitor. Atunci, vor fi din nou alegeri locale. Iar Dorin Chirtoacă, nepot al lui Mihai Ghimpu şi vicepreşedinte al PL, va candida iar la funcţia de primar al Chişinăului. Dacă va fi reales, blocul pro-occidental poate mai are vreo şansă în Moldova. Dacă Chirtoacă sau orice lider cu viziuni pro- Vest pierde, şi asta nu este deloc exclus, atunci Republica Moldova îşi merită soarta.

Şi ca să ne înţelegem bine, vă aduc aminte cel mai important lucru: în orice stat, poporul este suveran.

sâmbătă, decembrie 04, 2010

Diplomaţia în fundul gol

Ce ştiu americanii despre :

Ilham Aliyev, Corleone din Azerbaidjan. Citiţi şi distraţi-vă aici.

Qadhafi al Libiei. Aici
.

Sarkozy, înaintea întâlnirii cu Obama. Aici.

Cuplul teribil Putin-Medvedev. Aici.

Asasinarea lui Litvinenko. Aici şi aici.

Planurile lui Putin. Aici, aici, aici, aici, aici şi aici.

" Medvedev sits in the driver’s seat of a new car, examines the inside,
the instrument panel, and the pedals. He looks around, but the steering
wheel is missing. He turns to Putin and asks: “Vladimir Vladimirovich,
where is the steering wheel?” Putin pulls a remote control out of his
pocket and says, “I’ll be the one doing the driving.

Berlusconi, valetul lui Putin. Aici, aici , aici, aici, aici şi aici .

Americanii ştiu tot

Pe 21 Ianuarie 2009, Hillary Rodham Clinton este numită secretar de stat
în Administraţia Obama. Pe 11 Iunie 2009,
Mark H. Gitenstein este nonimalizat
de preşedintele Obama ambasador US în România. Pe 16 Iunie 2009, secretarul de
stat, Hillary Clinton vrea să afle tot despre România. Şi trimite următoarea
notă către ambasada US din Bucureşti.

Sursa, aici. WikiLeaks, of course.
R 162145Z JUN 09
FM SECSTATE WASHDC
TO AMEMBASSY BUCHAREST
INFO DIA WASHINGTON DC//
DHI-1B/CLM//DP// CIA WASHINGTON DC//NHTC// 0000

S E C R E T STATE 062395

NOFORN

EO 12958 DECL: 06/16/2034
TAGS PINR, KSPR, ECON, RO
SUBJECT: (S)
REPORTING AND COLLECTION NEEDS: ROMANIA

REF: STATE 18770
Classified By: SUZANNE MCCORMICK, DIRECTOR, INR/OPS.
REASON: 1.4(C)

1. (S/NF) This cable provides the full text of the
new National HUMINT Collection Directive (NHCD) on
Romania (paragraph 3-end) as well as a request for
continued DOS reporting of biographic information
relating to Romania (paragraph 2).

A. (S/NF) The NHCD below supercedes the NHCD contained
in Ref C and reflects the results of a recent Washington
review of reporting and collection needs focused on
Romania and sets forth a list of priorities (paragraph
3) and reporting and collection needs (paragraph 4)
intended to guide participating USG agencies as
theyallocate resources and update plans to collect
information on Romania. The priorities may also serve
as a useful tool to help the Embassy manage reporting and
collection, including formulation of Mission Strategic
Plans (MSPs).

B. (S/NF) This NHCD is compliant with the National
Intelligence Priorities Framework (NIPF), which was
established in response to NSPD-26 of February 24, 2003.
If needed, GRPO can provide further background on
the NIPF and the use of NIPF abbreviations (shown
in parentheses following each sub-issue below) in NHCDs.

C. (S/NF) Important information responsive to the NHCD often is available to
non-State members of the Country Team whose agencies participated in the review
leading to the NHCD,s issuance. COMs, DCMs, and State reporting officers can assist
by coordinating with other Country Team members to encourage relevant reporting
through their own or State Department channels.

2. (S/NF) State biographic reporting ) including on Romania:

A. (S/NF) The intelligence community relies on State reporting officers for much
of the biographical information collected worldwide. Informal biographic reporting
via email and other means is vital to the community’s collection efforts and can
be sent to the INR/B (Biographic) office for dissemination to the IC. State
reporting officers are encouraged to report on noteworthy Palestinians as
information becomes available.

B. (S/NF) Reporting officers should include as much of the following information as
possible when they have information relating to persons linked to Romania: office and
organizational titles; names, position titles and other information on business
cards; numbers of telephones, cell phones,pagers and faxes; compendia of contact
information, such as telephone directories (in compact disc or electronic format if
available) and e-mail listings; internet and intranet “handles”, internet e-mail
addresses, web site identification-URLs; credit card account numbers;
frequent flyer account numbers; work schedules, and other relevant biographical
information.

3. (S/NF) Romanian NHCD - priority issues:

A. National Leadership and Governance
1) Rule of Law, Corruption, and Crime(CRIM-4)
2) National Leadership (LEAD-3H)
3) Political Evolution and Democratic Reform (DEPS-4H)

B. Financial Stability, Energy Security, and Societal Challenges
1) Financial Stability and Economic Development (ECFS-5)
2) Energy Security(ESEC-3H)
3) Money Laundering (MONY-5H)
4) Demographics, Minorities, and Human Rights (DEMG-5H)

C. Foreign Relations
1) Black Sea, Balkans, and Other Regional Neighbors (FPOL-4H)
2) Russia (FPOL-4H)
3) European Union (FPOL-4H)
4) The United States (FPOL-4H)
5) International Organizations and Other Foreign Relations (FPOL-4H)

D. National Security
1) GRPO can provide text of this issue.
2) North Atlantic Treaty Organization (FMCC-4H)
3) Force Structure, Modernization, and Readiness (FMCC-4H)
4) Proliferation and Counterproliferation (ACWP-4H)
5) Counterterrorism and Terrorism (TERR-4H)
6) Information to Support US Military Operational Planning (INFR-5H)

E. Telecommunications Infrastructure and Information Systems (INFR-5H)

4. (S/NF) Reporting and collection needs:

A. National Leadership and Governance

1) Rule of Law, Corruption, and Crime
(CRIM-4). Policies, plans, and efforts to develop, protect, and strengthen
independent and effective judiciary, including advocates, opponents, obstacles,
and progress. Government, non-public and public views about, and indications of,
impact of corruption and crime on governance, internal development, financial
stability, intelligence and security services, weapons security, military readiness,
and foreign investment. Details about organized crime groups, including leadership,
links to government and foreign entities, drug and human trafficking, money
laundering, credit card fraud, and computer-related crimes, including child
pornography. Details about cyber crime. Government plans and efforts to combat cyber
crime. Details about drugtrafficking, including trends, types of drugs, production,
identification of trafficking groups and individuals, money laundering, and smuggling
methods and routes. Government counter-drug control and enforcement plans,
organizations, capabilities, and activities. Government efforts to cooperate with
international partners to control illicit drug trade. Illegal acquisition of
government documents, such as passports and driver licenses. Links between organized
crime groups, cyber criminals, and terrorists. Details about law enforcement
organizations and capabilities, including procedures, capabilities, challenges,
and plans to remedy obstacles to swift and equal justice. Plans and efforts of law
enforcement organizations to use biometric systems.

2) National Leadership (LEAD-3H).

Objectives, strategies, efforts, authorities, and responsibilities of national
leaders. Philosophies and motives behind leadership objectives, strategies,
and efforts. Identities, motives, influence, and relations among principal advisors,
supporters, and opponents. Decisionmaking procedures, including differences under
varying circumstances. Relations among national government entities, including
president, premier, ministers, national security and defense council, intelligence
and security services, legislature, prosecutor general, and judiciary. Corruption
among senior officials, including off-budget financial flows in support of senior
leaders. Sources of funding for political candidates, and government plans and
efforts to ensure funding transparency.
Public support for or opposition to administration, as well as government
strategies and tactics to increase, maintain, and exercise authority. Assessment,
vulnerability, personality, financial, health, and biometric information about
current and emerging leaders and advisors. 3) Political Evolution and Democratic
Reform (DEPS-4H). Government and public commitment to, and plans and efforts to
protect and strengthen, representative government, rule of law, freedom of press,
religious freedom, private ownership, and individual liberties. Policies and efforts
regarding political, judicial, economic, social, and educational reform. Plans and
programs to manage perceptions, including through media manipulation. Popular
attitudes about Romania,s evolvingpolitical, philosophical, and regional identity.
Identification, roles, goals, and composition of significant societal groups,
such as nongovernmental organizations (NGOs). Developments within political parties
and blocs. Details about internal workings of major political parties. Strength and
vitality of political parties. Information about opposition and extremist groups,
including domestic and foreign support.


B. Financial Stability, Energy Security, and Societal Challenges

1) Financial Stability and Economic Development (ECFS-5). Plans and efforts to
respond to global financial crisis. Public response to financial challenges.
Leadership concerns about, and efforts to avoid, economic collapse. Opposition,
extremist, and fringe group plans and efforts to exploit financial crisis to achieve
objectives. Plans and efforts regarding economic cooperation with the US, EU, Group
of Eight, and international financial institutions, including World Bank,
International Monetary Fund (IMF), European Bank for Reconstruction and
Development,and Paris Club. Plans and efforts to pursue economic reform, including
amongmonetary and fiscal policies. Plans and efforts to develop national
infrastructure,and private sector and market institutions, including financial
system. Plans andefforts to adopt international investment norms, protect
intellectual property, and support entrepreneurs, especially in small and medium
businesses. Plans andefforts to attract and retain foreign investment. Plans and
efforts to protect foreign investors from government corruption and inefficiencies.
National and regional economic conditions, including real output, domestic and
foreign investment,foreign trade, capital flight, monetization, and gray economy.
Plans and efforts to limit capital flight and barter. Economic policy decisionmaker
identities, philosophies, roles, interrelations, and decisionmaking processes.
Role of private businessmen in economic planning. Published and non-published
national budget,including oversight and associated banks and financial institutions.
Details about major financial institutions. Plans and efforts to comply with IMF
agreements.Plans and efforts regarding Euro adoption.

2) Energy Security (ESEC-3H). Policies, plans, and efforts to diversify energy
sources and develop, rehabilitate, or expand energy infrastructure, including
investment in capacity, efficiency, storage, nuclear power, flex-fuel, or other
sources of alternative energy. Details about financing strategies, and openness
to foreign investment. Willingness, plans, and efforts to develop and implement
unified Europe energy security strategy. Declared and secret energy agreements
with Russia, Iran, other Caspian basin countries, and others. Details about national
energy policymakers, key commercial figures in the sector, and their relations with
other national leaders. Views about and responses to Russian plans and efforts
regarding Romanian dependence on Russian energy. Factors, including corruption
and foreign influence, affecting government decisionmaking on key energy issues.
Energy imports, including sufficiency, impact on economy, and influence on
bilateralrelations. Organized crime involvement in energy sector.

3) Money Laundering (MONY-5H). Government plans and efforts to implement
anti-moneylaundering legislation, enforcement, and prosecution. Money
laundering,includingmethods, techniques, transactions, locations, and associated
individuals,organizations, and institutions. Use of shell corporations and
non-financial intermediaries, such as lawyers, accountants, and casinos, as well
as related bank accounts to launder criminal proceeds. Links between money
laundering groups and terrorists. Drug traffic involvement in money laundering.
Use of money laundering as an influence-gaining measure.

4) Demographics, Minorities, and Human Rights (DEMG-5H). Information about, and
government policies and efforts regarding, religious and ethnic minorities,
especially Hungarians, Roma, and Turks. Public attitudes toward minorities.
Indications of human rights abuses. Details about demography, including birth rate,
fertility rate, mortality rate, incidence of infectious diseases, and migration.
Plans and efforts to respond to declining birth rates, including through promotion
of immigration.

C. Foreign Relations

1) Black Sea, Balkans, and Other Regional Neighbors (FPOL-4H). Plans and efforts
regarding relations with Black Sea and other regional neighbors. Plans and efforts
to jointly respond to challenges regarding counterterrorism, counterproliferation,
counternarcotics, and illegal migration. Plans and efforts regarding cooperative
agreements, especially Black Sea FOR, Harmony, Enhanced Black Sea Security
Proposal, and Black Sea Economic Cooperation Zone. Romanian participation in
US-sponsored programs designed to promote regional security cooperation, healthy
civil-military relations, and effective management of military resources. Plans
and efforts regarding Russian influence in the region, especially on politics,
energy, and other domestic issues. Plans and efforts to cooperate with regional
neighbors on energy security. Details about disputes and rivalries with neighbors.
Policies, plans, and efforts regarding Romanian minorities in neighboring
countries.Relations with, and military deployments in, the Balkans. Plans and
efforts to promote democracy in Eastern Europe and the Balkans, especially
Macedonia. Plans and efforts regarding Moldova and Kosovo. Policies, plans, and
efforts regarding Ballistic Missile Defense.

2) Russia (FPOL-4H). Policies, plans, and efforts regarding relations with Russia,
especially on strategic issues, such as energy, security, transportation, and trade.
Details about personal relations between Romanian leaders and Russian officials or
businessmen. Senior leadership, intelligence officials, and ministerial-level
vulnerabilities to Russian influence. Efforts to cooperate with or oppose Russia
in support of, or opposition to, US policies. Leadership and public views about
relations with Russia. Government and public attitudes about Russia,s strategic
objectives in the region, and Romania,s vulnerability to Russian coercion and
influence.

3) European Union (FPOL-4H). Philosophies and motives behind leadership objectives,
strategies, and efforts regarding the European Union (EU). Evidence of, and
thoughts about, increasing reliance upon EU, and diminishing reliance upon US,
regional leadership. Leadership and public views about levels of influence among
European states, including relations between states and EU institutions as well
as emergence of a preeminent state or a core alliance in Europe. Evidence of
Romanian mismanagement of EU funding, and government efforts to ensure transparent
management of foreign aid. Details about formal and informal alliances between
Romania and other EU states, including plans and efforts to cooperate on issues
of mutual concern. Plans and efforts to cooperate with regional neighbors,
EU members, and non-state actors to influence EU policies. Plans and efforts,
including investment strategies, regarding European Security and Defense Policy
(ESDP). Plans and efforts regarding EU expansion. Plans and efforts regarding
specific EU policies and decisions.

4) The United States (FPOL-4H). Policies, strategies, and efforts concerning
relations with the US. Expectations regarding diplomatic, security, and economic
relations with the US. Leadership and public perceptions about US regional policies,
presence, and activities. Plans and efforts to support or oppose US positions in
international fora. 5) International Organizations and Other Foreign Relations
(FPOL-4H). Plans and efforts to pursue national objectives in international fora,
such as the United Nations and the Organization for Security and Cooperation in
Europe. Plans and efforts regarding leadership opportunities in international
organizations. Details about relations with China and nations that are hostile to
US interests.

D. National Security

1) GRPO can provide text of this issue and related requirements.

2) North Atlantic Treaty Organization (FMCC-4H). Plans, efforts, and ability to
maintain defense spending for force modernization, North Atlantic Treaty
Organization (NATO) interoperability, meeting NATO-required spending levels and
force goals, and defense capability initiative implementation. Strategy and
efforts to win public support for such spending. Plans and efforts to fulfill
commitments to NATO, including manpower and equipment for out-of-area operations.
Actions to accommodate NATO procedures and methods. Government and public
confidence in NATO Article 5 security guarantees. Attitudes toward stationing or
long-term deployment of NATO or US forces on Romanian soil, NATO commands in
Romania, and out-of-country deployments of Romanian forces. Plans and efforts
regarding NATO enlargement, including strategic concepts and future roles of the
alliance. Government, including military, intelligence, and security service
willingness, ability, and efforts to protect US and NATO classified information.
Awareness of and concern about foreign penetration. Implementation and
strengthening of personnel-vetting procedures. Policies, plans, and efforts
regarding EU defense and security cooperation, including ESDP; views and intentions
regarding any conflict between ESDP and NATO obligations.

3) Force Structure, Modernization, and Readiness (FMCC-4H). Details about threat
assessment, including agreement and disagreement among civilian and military leaders.
Perceptions about, and response to, cyber warfare threat. Plans and efforts to
support or oppose US objectives in Afghanistan, Iraq, and elsewhere. Willingness
and capability to participate in NATO, EU, and other multilateral relationships,
including out-of-area operations, multinational peacekeeping force in Southeast
Europe, and humanitarian and peacekeeping operations. Policies and efforts regarding
access, overflight, and transit of US military forces and equipment. Disposition,
readiness, and mission of military forces. Plans and efforts regarding force
structure, military reform, and modernization, including future roles, strengths,
and compositions of military services. Details about military cooperation with
other nations. Details about defense industry, including plans and efforts to
cooperate with foreign nations and actors. Weapon system development programs,
firms, and facilities. Types, production rates, and factory markings of major
weapon systems. Decisionmaking regarding acquisition of US or other nation weapon
systems. Military and paramilitary manpower, structure, budget and expenditure
by service and function, mission, doctrine, tactics, order of battle, command and
control, equipment, maintenance, training, exercise participation, support for
international peacekeeping operations, professionalism, non-commissioned officer
development, health care, pay, housing, loyalty, and morale. Civil-military
relations. Perceptions about, and commitment to, intelligence sharing agreements
with the US. Indications of national-level denial and deception program, including
doctrine, targets, goals, organizations, and activities. Location, mission,
organization, associated personnel, funding, development, and use of underground
facilities and other hardened structures, including for protection of command and
control networks, civil and military leaders, and critical resources. Details about,
and transfer of, advanced engineering techniques to harden key facilities,
including by use of specialty concretes. Details about dual use of underground
civil infrastructure. Plans and efforts to help other states develop underground
facilities and other hardened structures.

4) Proliferation and Counterproliferation (ACWP-4H). Commitment, plans, efforts,
and ability to manage a secure military export regime, including details about
monitoring end user activities and imposing penalties for violations. Organizational
readiness and capability of border police and customs officials to control borders.
Plans and efforts to adhere to international control regimes. Plans and efforts to
implement legislation and enforce effective export licensing regimes. Willingness
and efforts to cooperate with the US to prevent proliferation. Foreign use of
Romania as weapons transshipment point. Details about weapons transportation,
including associated firms, agents, modes, methods, routes, nodes, schedules,
and communications. Details about organizations, groups, and individuals engage
in sales of weapons or technologies to states that are hostile to US interests
or non-state entities. Plans and efforts to circumvent antiproliferation treaties
and arrangements.

5) Counterterrorism and Terrorism (TERR-4H). Government counterterrorism policies,
plans, capabilities, and efforts. Government and public support for or opposition
to US efforts, including military operations, in the war on international terrorism.
Government willingness, capability, and effort to establish and protect legislative
framework to combat terrorists; control borders; detain terrorists; seize
terrorist-associated bank accounts; share intelligence; and protect weapons,
associated facilities, and energy and other critical infrastructure against
terrorist attack and intrusion. Terrorist plans to attack US and other persons,
facilities, or interests. Terrorist plans and efforts to acquire or transship
chemical, biological, radiological, or nuclear weapons. Terrorist identities,
motives, objectives, strategies, locations, facilities, command structures,
links to other groups or states, associations with humanitarian or medical groups,
use of forged and/or modified travel documents, telecommunication methods and
modes, transportation, funding, finance and business operations, security,
recruitment, and training. Indications of foreign entity, public, or local
support for terrorists. Details about terrorist involvement in illicit drug and
other criminal trade. 6) Information to Support US Military Operational Planning
(INFR-5H). Information to support US contingency planning, including for noncombatant
evacuation, and humanitarian and medical relief operations. Current status,
vulnerability of, and plans to modify, critical infrastructures, especially
transportation, energy, and communications. Civilian and military medical and
life science capabilities and infrastructures. Military medical research and
development, including new vaccines,therapeutics, and chemical, biological,
radiological, and nuclear medical defense. Information, including statistics, about
infectious diseases, such as avian influenza, tuberculosis, human immunodeficiency
virus/acquired immune deficiency syndrome, hepatitis A, and tickborne encephalitis.
Locations and levels of chemical and radiological contamination of food, water, air,
and soil. Locations and types of industrial facilities with chemicals stored onsite.
Descriptions and locations of potential evacuation sites, police and fire stations,
hospitals, hotels, and diplomatic facilities. Plans and capabilities of government
and NGOs to support, including provision of security for, relief operations.
Policies, plans, and efforts regarding detained, captured, and arrested US persons,
including prisoners of war and missing in action.

E. Telecommunications Infrastructure and Information Systems (INFR-5H). Current
specifications, vulnerabilities, and capabilities of, and planned upgrades to,
national telecommunications infrastructure and information systems, networks,
and technologies used by civilian and military government authorities, including
intelligence and security services. Plans and efforts to acquire US export-controlled
telecommunications equipment and technology. Official and personal phone numbers,
fax numbers, and e-mail addresses of principal civilian and military leaders.


CLINTON

P.S. În aceeaşi zi, informaţii identice au fost cerute de secretarul de stat
Hillary Clinton şi pentru Ungaria, Slovenia şi Bulgaria. Aici , aici şi aici.

marți, noiembrie 23, 2010

MAI = Casa de nebuni

Că, în general, când încep să se plătească poliţele într-o structură ca Ministerul de Interne, nimic nu e ceea ce pare- asta putem lua în considerare. Dar ce se întâmplă în MAI, de câteva săptămâni încoace, parcă nu mai justifică absolut nimic.
Că Aurelian Vasea Şoric- e un imbecil, asta a văzut o ţară-ntreagă. Că Tobă, şeful Poliţiei Române, are nişte probleme cu capul de a putut ţine un asemenea om în braţe- şi asta e o problemă. Mare...
Iar că Valentin Fătuloiu şi beizadeaua dragă ajung să se tragă de bretele cu mafioţii, să se plimbe cu pungile cu bani şi cu camerele video prin minister- ca să-i dea în gât pe corupători... şi asta e o problemă de psihopupu.
Asta ca să nu mai vorbesc despre decesele "în condiţii suspecte" despre care vorbeşte Fătuloiu aici sau despre instalaţia de bruiaj funcţională care ori era a lui Fătuloiu, ori a lui Chelu (vezi sfârşit de referat arestare, pagina 16, de aici). Şi dacă, să zicem, era a lui Chelu, cum de a intrat cu ea în minister? Din referatul DNA nu prea se înteţelege a cui era jucăria- minune. Oricum, era, mă rog, un detaliu...

Whatever, băieţii de la Intene, trecând peste războiul fără perdea pe care l-au declanşat, e clar...au mari probleme cu capul.

Exemplul perfect e aici. Un interviu cu chestorul Ştefan Pop de la DGIPI care, în timpul unui uriaş scandal, începe să bată câmpii. Nu ştie cât e bugetul serviciului, când e întrebat de filaj... îl apucă tăcerile profunde iar, în Austria când era, spune că aresta 6500 de români pe an. Adică 17-18 pe zi. Omul, să ne înţelegem, e şef de serviciu şi nici măcar nu are proprietatea cuvintelor....Şi câte şi mai câte nu zice...

Casa de nebuni şi teatrul absurdului perfect sunt la MAI. Unde e legea? Unde e ordinea? Unde e rigoarea, fermitatea, autoritatea? Unde-i adevărul? Se mai gândeşte cineva la asta? Evident că nu...Toţi şi-au pus poalele-n cap şi toţi vorbesc de mafioţi, bani, corupţie la cel mai înalt nivel şi asasinate la comandă. Şi toţi sunt în funcţii. Absolut toţi.

Însă repet.Faptul că pe ditamai şeful "Doi ş'un sfert" (personaj care are rang de ministru) îl apucă interviurile în premieră când scandalul în prorpia-i ogradă e cât casa şi, peste asta, le gestionează şi jalnic, confirmă teoria că, oricât de mari ar fi poliţele de plătit în Interne, ar trebui demişi toţi. De sus până jos. Scurt şi fără niciun drept de apel.
Şi, peste asta, ar mai trebui trimişi toţi direct şi forţat...pe la un tratament psihologic intensiv. Să se relaxeze...Măcar pentru sănătatea noastră mintală, a profanilor. Pentru că trebuie să-i suportăm zi de zi şi e crâncen... Pentru că aşa ceva, până acum, România cred că nu a mai întâlnit.

miercuri, noiembrie 17, 2010

„Case closed”

Încep altfel de data asta. Şi spun că jurnaliştii de televiziune au devenit, în timp, nişte fiinţe imposibile. Imposibil de surprins, imposibil de impresionat, imposibil de năucit. Nu-i mai mişcă nimic. Sau, mă rog, aproape nimic. Accidente, tragedii, lacrimi, morţi, descoperiri ale NASA, răsturnări de guverne, catastrofe aviatice, înjurături ca la uşa cortului în Parlament, proteste care degenerează în bătăi, războaie. Toate-s la ordinea zilei. Şi toate se întâmplă. De atâţia ani. Iar în fiecare zi, puţin câte puţin, emoţia moare. Pentru că în fiecare zi... e puţin câte puţin din toate astea...Şi, paradoxal, e mereu altceva.

Oamenii de televiziune vor, în general, totul repede, vor totul în direct, vor totul numai ei, vor să fie primii şi vor să fie cei mai buni. Şi poate că e firesc să fie aşa. Meseria asta, e adevărat, te mănăncă. Te face dependent de cifre, de evenimente, de secunde, de informaţii, de confirmări, de lucruri seci. Oricare ar fi ele. Te face pe tine, ca jurnalist de televiziune, deseori, să devii inert faţă-n faţă cu trăirea firească, umană. Pentru că e multă uzură, sunt multe pachete ţigări terminate, zilnic, mult prea devreme, sunt mulţi nervi tari, dar şi multă pasiune pentru o meserie frumoasă de-a dreptul...

Dar sunt şi momente ca astăzi, când timpul parcă se opreşte-n loc. Şi are răbdare cu toată lumea. Pentru că se întâmplă un eveniment. Minor, iniţial. Marele comisar- şef Aurelian Vasea Şoric vorbeşte....Şi vorbeşte...Şi vorbeşte...Şi vorbeşte...

Şi...tăcere.

Toată foiala nesfârşită din redacţie se opreşte. Dintr-odată...Brusc. Privirile sunt aţintite spre televizoare. Cei care stau jos au urechile ciulite. Comisarul- şef Aurelian Vasea Şoric plânge, râde, ameninţă, iar plânge..De unul singur...Pune pe şeful cagulaţilor din judeţ, cu casca-n cap şi, evident, cu cagula pe faţă să vorbească în conferinţa de presă...WTF? În ce ţară sănătoasă la cap se întâmplă asta?! Se ia o mică pauză, inspectoratul se răscoală, ameninţă centrul- Bucureştiul, Şoric prinde curaj şi o ia de la capăt....

Plânge din nou, râde din nou, ameninţă din nou....Şi de nebun, o dă pe engleză.... Maria îl face praf pe la 13.00 şi ceva şi, mai târziu, Radu cu Dana la fel...Iar Vasea Şoric continuă...Ne spune că, în general, noi suntem toţi nişte idioţi, atacăm familia iar el cam stătea în casă cu interlopul...Iniţial, în casa ăluia şi, mai apoi, deh...gard în gard...că asta-i viaţa şi...vremurile.

Aşa se poartă pe la Neamţ, aşa e moda. Şi apropo, interlopul e substantiv sau adjectiv?, întreabă Vasea Şoric, un şef de Poliţie judeţeană pe raza căruia a avut loc un asasinat la comandă.„ It's a misunderstanding. Case closed”...Se ridică oamenii de pe scaune...Se râde, se comentează, se spune că aşa ceva nu poate fi real, nu poate fi adevărat...Nici chiar la noi, în ţara asta.

Mai mult, între substantivul „asasinat” şi adjectivul „interlop” şeful Poliţiei Neamţ nu face nicio legătură. De ce? Pentru că, în România, cămătăria nu e o infracţiune. E un lucru bun, prin care nişte oameni ajută alţi oameni...”Nu se poate aşa ceva. Aşa ceva e imposibil!!!!”, se exclamă prin faţa televizoarelor.

Îţi moare creierul. Îl asculţi, nu poţi să nu-l asculţi...Nu trebuie să-l întrebi, de fapt, nimic...Doar trebuie să-l laşi pe dobitoc să vorbească . La un moment dat, dacă ai îngerul mai slab, poţi să dai în râsu'- plânsu'. Pentru că instinctul îţi spune că e mai bine să laşi televizorul , să îţi iei geanta şi fugi acum din ţară. Pentru că Vasea Şoric, of course, e de neoprit. Şi cel mai trist...E perfect adevărat. Nu e deloc un fake.

Personajul e prost, e agramat, e şantajist, e dependent de interlopi – pe care nici nu-i recunoaşte ca fiinţe umane pe raza judeţului, e licean de mate- fizică, e decorat cu Virtutea Militară, e fost anchetat de DNA- DNA de la masa lui Mararu, e dator la bancă, e vai de assul lui. E un crocodil în lacrimi, cocktailul instituţional-infracţional perfect, bunăoară...

E cel care, să ne înţelegem bine, a prins, LA PONT, asasinul căutat de două zile, prin toată Moldova, cu elicopterele şi găsit, de fapt, sub patul bunicii....

E acelaşi individ care nu-şi aduce prea bine aminte dacă l-a înregistrat pe şeful Poliţiei Române când îl boscorodea pe Fătuloiu...

Şi, bineînţeles, e cel...felicitat de ministru pentru cum a gestionat totul!

E cel care nu-şi dă demisia. Pentru că nu vrea el, uite aşa. Oricum nu putea opri incidentul minor- un biet asasinat la comandă. De ce să şi-o dea? Cu ce a greşit el? Şi ce, dacă vine altul, o fi vreun Dumnezeu?

E uluitor.

Eu cred că pentru stimabilul Vasea Şoric, Academia Română, ar trebui să inventeze, pe bună dreptate, un nou grad de comparaţie.

E comisarul- şef de la IPJ Neamţ. Şi, până acum, niciodată, niciunul n-a mai fost ca el!

E cel pentru care ar trebui să fie demis nu numai Tobă, dar şi Fătuloiu şi Igaş. Decapitaţi toţi, fără ezitare. Pentru că în ţara asta, nici filajele nu merg, procurorii fac cămătărie şi nu se mai ştie nici când infractorii ies din închisoare.

E poliţistul tupeist, manelist, substantiv, adjectiv, cămătar, interlop şi infractor care duhneşte a îndestulare şi nesimţire.

E din categoria celor care, în meseria asta, te fac să te trezeşti subit la viaţă. Pentru că, oricât de cerebral ai fi, la el, totul te revoltă.

E cel care dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit, poate, inventat.

Şi e România. Final de 2010. Batem la uşa Schengen şi uşa nu se deschide. Să nu ne mai întrebăm de ce, zic.

Prea mulţi sunt, la noi, ca Vasea Şoric...

luni, noiembrie 08, 2010

Limite

Cristi Puiu, în România Liberă, spune aşa: „Mă uit şi eu la televizor şi mă crucesc. Toată nebunia asta mă pune pe gânduri(...) Subiectul Păunescu necesită o analiză serioasă, nu trebuie expediat în câteva cuvinte. E drept că e nevoie să treacă puţin timp. Acum, la cald, nu putem judeca lucid. Dar, cu siguranţă, avem cu toţii nevoie de o privire retrospectivă justă. Dacă merita Adrian Păunescu funeralii naţionale? Să nu uităm că suntem poporul care l-a făcut Sfânt pe Ştefan cel Mare. Merita el asta? Pentru mine, Păunescu reprezintă în bună măsură Epoca de Aur şi aş spune că abia acum, prin moartea lui, s-a dus cu adevărat acea lume. Regimul comunist a căzut pentru mine în doi timpi: primul pas a fost moartea lui Ceauşescu şi acum, cu cea a lui Păunescu, putem zice cu adevărat adio acelor vremuri".

Dan C. Mihăescu, în acelaşi ziar, şi el spune: „Acum sufletul omului trebuie lăsat să plece, să se ducă dincolo". A adăugat totuşi: „Am trecut pe lângă cimitirul Bellu şi am rămas şocat. Fanfară şi onoruri militare pentru Păunescu! Probabil când o să se ducă Sergiu Nicolaescu o să fie mobilizată Armata, să tragă salve de tun! Ce să mai spui? Ca la noi".

Gândul, într-o prezentare extrem de corectă, trece şi el în revistă beţia de cuvinte. Oameni politici care nu mai au demult proprietatea vorbelor şi care l-au făcut după moarte pe Păunescu „la fel de mare ca Eminescu”, „mai mare decât Eminescu”, „Zeu din Olimp”, „Dumnezeu al literaturii române”, „geniu neînţeles ...A fost, bineînţeles, şi „Dumnezeu al sufletului românesc”... Iar Vadim, oricum, a fost maxim.

Tot azi am aflat că Andrii Popa a fost compus tot de Păunescu şi că am asistat, de fapt, la ultimul cenaclu, nu la înmormântarea lui. Iar sicriul n-ar fi trebuit să fie depus la Ateneu, ci trecut direct pe sub Arcul de Triumf!

Multe limite au fost depăşite. Mult prea multe prostii au fost spuse dintr-o isterie a vorbelor şi a atitudinilor pe care, la un moment dat, cred că nimeni n-o mai înţelegea. Sacralizat, sanctificat, beatificat şi erou naţional poate fi oricine. Iar concluzia este că, în spaţiul public, cultura generală şi decenţa lipsesc cu desăvârşire. De parcă, la noi, dreapta măsură nu mai poate fi deloc găsită. Sau, mă rog, e pierdută demult.

Vorba Leliei Munteanu- ce noroc a avut Eminescu că, pe vremea lui, nu se inventase televizorul. Oricum, şi el, şi Caragiale, şi Sadoveanu, şi Coşbuc, şi Nichita dar şi Marin Preda...Toţi au fost călcaţi azi în picioare de disperarea unor oameni care, în Cimintirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, se cocoţau pe cruci sau se imortalizau cu sicriul. O altă faţă a isteriei...În timpul ăsta, o fiinţă- nici nu mai contează cine- intra de-a dreptul în pământ.

Există vreo logică? Oare cine mai poate înţelege?! Pentru că eu, uneori, chiar nu mai înţeleg...

duminică, noiembrie 07, 2010

Ploieşti, 15 iunie 1985.

Când eram mică, credeam că ştiu atât de bine unele locuri încât, dacă plec de acasă, pot să ajung la ele chiar şi cu ochii închişi. Bine, ideea o puneam în practică numai atunci când nu putea să mă vadă bunica. Şi numai pe străzi lăturalnice. De frică să nu mă calce vreo maşină.

Iar zilele acestea, în mod ciudat şi straniu, mi-au amintit mult de copilărie. De locurile pe lângă care treceam zilnic sau poate chiar de mai multe ori pe zi. De alimentară, de tutungerie, de cofetările, de şcoală, grădiniţă, de vecinii bunicii...Feţe, oameni, gesturi, clădiri, mirosuri, trăiri şi multe alte locuri. Şi stadionul...Pentru că universul copilăriei mele a fost şi s-a născut pe şoseaua Mihai Bravu din Ploieşti.

Casa bunicii era destul de aproape de stadionul „Petrolul”. Când erau meciuri, mereu era agitaţie şi gălăgie. Însă nu aveam mulţi fani ai fotbalului în familie, aşa că, pe stadion, n-am intrat de foarte multe ori. Trecerea pe lângă el îmi trăda mereu curiozitatea...Porţile mari uneori erau deschise, se vedea iarba şi imensitatea lui. Pentru că atunci imens îmi părea.... Alteori, erau ferecate.

Iar pe stadion, din ce ţin minte, am intrat doar de vreo patru ori. La o defilare pentru Ceauşescu, unde ne-a dus şcoala, la un curs de arte marţiale pe care voiam să-l fac, cu sora mea la gimnastică şi...într-o după-amiază, târziu, cu mama şi cu prietena ei cea mai bună, la un soi de concert.

Cenaclul Flacăra s-a numit, într-adevăr, spectacolul. Aveam aproape 7 ani. Iar de atunci nu-mi aduc aminte decât atât: patru momente.

PRIMUL. Era ceva foarte intens, se cânta...Şi se cânta foarte tare. Era foarte multă lume, era frenezie şi scena era luminată prost. Adică mult, mult mai slab decât spectacolele de acum. În rest, oamenii fredonau într-un soi de semiîntuneric. Cine cânta...nu ştiu. Cine se agita pe scenă... nici asta nu ştiu. Dar ţin minte că interpretul sau interpreţii se tot agitau, recitau şi cântau. Parcă în neştire.

AL DOILEA. Am ajuns pe stadion când nu se lăsase întunericul şi totul s-a sfârşit noaptea. Stăteam în tribună, pe nişte bănci din lemn, mă uitam în jos, printre scânduri, şi-mi era frică. Pentru că vedeam pâmântul. Eram la ceva înălţime, oamenii mişcau băncile şi credeam că am să pic.

AL TREILEA. Era deja noapte şi, la un moment dat, în stânga mea, ceva s-a întâmplat. Oamenii au început să fugă, s-a creat busculadă. O parte a altei tribune se prăbuşea de undeva de la bază. Unele bănci se prăvăleau una peste alta. Toţi se înghesuiau spre ieşire. Se ţipa încontinuu. Cu mama şi cu prietena ei am ajuns pe pâmânt, sub tribuna noastră, sărind prin spaţiile goale dintre băncile de lemn. Momentul exact al ieşirii de pe stadion nu-l mai ţin deloc minte. Însă îmi amintesc nebunia, haosul, groaza, întunericul şi urletele. Iar dacă n-aş fi citit ce s-a întâmplat, aş fi rămas în cap, nu ştiu de ce, cu fragmente din amintirea unui cutremur. Poate şi pentru că spaima pe care am trăit-o atunci, la vârsta aceea, doar cu asta, mai târziu, se putea compara.

AL PATRULEA. Când am ajuns acasă toate trei, bunica era foarte speriată. Prietena mamei a rămas peste noapte la noi şi au discutat mult despre ce s-a întâmplat pe stadion. Am adormit cu greu, tocmai din cauza conversaţiilor.

După ani buni, am realizat că, de fapt, în acea zi era 15 iunie 1985. Şi mama cu prietena ei mă luaseară la spectacolul de muzică şi poezie al lui Adrian Păunescu. Un spectacol care s-a sfârşit într-o tragedie. Cu oameni călcaţi în picioare, cinci morţi şi sute de răniţi.

Am căutat, în timp, imagini de acolo. Şi n-am găsit. Unii au scris că a fost, de fapt, furtună violentă. Iar asta ar fi provocat totul. Că Păunescu ar fi fost avertizat de staff să oprească cenaclul pentru că sistemele electrice nu erau împământate. El ar fi refuzat şi ar fi dat chiar dispoziţie ca porţile să fie închise. Şi ar fi fost un scurtciruit. Asta ar fi declanşat haosul. Eu nu-mi aduc aminte de nicio furtună. Dar, repet, aveam 7 ani...Mama sigur ştie mai bine. Şi am s-o întreb despre asta în curând.

În fine, când am tot văzut zilele acestea imaginile filmului documentar „Te salut, generaţie în blugimi-am amintit iar de spaima trăită. Păunescu, e adevărat, a mişcat o generaţie. Generaţia mamei mele. Era socotit un zeu. Dar a făcut-o cu complicitatea regimului ceauşist. Pentru că, să fim serioşi, pe vremurile acelea, cenaclul nu putea să se nască şi să trăiască altfel..."Generaţia în blugi" era spirit, era o aşa-zisă libertate, dar era, în fapt, şi destulă propagandă.

Cenaclul a fost interzis după momentul Ploieşti iar, în '89, poetul a fost fugărit şi scuipat de câţiva revoluţionari pe lângă ambasada SUA. Apoi, şi-a făcut mea culpa cu celebra expresie: „Am fost un porc”.

Eu însă n-am putut să fiu niciodată un fan Păunescu. Nu neapărat din cauza experienţei trăite, ci din cauza relaţiei duplicitare a poetului cu fostul regim Ceauşescu. Chiar şi după Revoluţie, atitudinea îi trăda uneori gândurile iar personalitatea puternică şi temperamentul vulcanic le făcea, pentru mine cel puţin, aproape nedigerabile. A fost însă o uzină ce producea la foc continuu poezie. Nu i-a depăşit însă nici pe Eminescu şi nici pe Nichita. Şi a mai fost, e foarte adevărat, un mare descoperitor de talente.

În esenţă, a fost un om controversat, mereu doritor de lumină dar şi cu destul de multe umbre. O fiinţă înzestrată însă cu un autentic spirit liric care prin versuri puternice şi simple a fascinat masele. N-a fost un mare om politic. Aşa a fost Adrian Păunescu. Şi cred că mereu trebuie să-i dăm Cezarului doar ce-i al Cezarului..

joi, octombrie 21, 2010

Doi ani

Cam de atunci tac. Şi până astăzi când, în urma unei postări de pe facebook a „geniului” şi colegului de trust Victor Ciutacu, am decis să reacţionez. Pentru că, în acest caz , mizeria a depăşit multe limite. Mult prea multe, aş zice.

Pe scurt, de doi ani, acest individ cu care eu n-am dialogat niciodată şi nici nu-mi doresc, aruncă cu tot felul de halucinaţii în mine, doar-doar de-oi reacţiona. În mare, imaginaţia nu îi este foarte bogată. Deci, aberaţiile sunt aceleaşi: aş fi „omul lui Băsescu” sau, mă rog, „omul SRI-ului”. Când nu e clară niciuna şi nici alta...găseşte variaţiuni. Astăzi, de exemplu, ofticat probabil că Dan Andronic a preluat pe blogul lui un comentariu pe care l-am scris eu în noaptea trecută, „geniul” Ciutacu postează, pe facebook, următoarele: „Când Dan Andronic o felicită şi, concomitent, căinează pe Sorina Matei, pot doar să iau act de ordinul de zi pe unitate”. Aşadar, cum spuneam... variaţiuni pe aceeaşi temă...seacă şi de tristă amintire. Cine nu e cu mine, e împotriva noastră.

În fapt, cu Dan Andronic am aceeaşi legătură ca şi cu Victor Ciutacu. Adică niciuna. Diferenţa între Andronic şi Ciutacu e că primul nu mă înjură public şi nu mă acuză de toate schizofreniile lumii. Şi când lumea n-o face, Ciutacu se oftică. E foarte simplu...

Scriu această postare nu pentru elegantul, graţiosul, modestul şi veritabilul jurnalist coleg de trust, ci pentru oamenii care mă citesc, jurnaliştii care mă respectă şi prietenii care mă cunosc. Şi, mai ales, pentru acei respectabili, oneşti şi tăcuţi colegi de breaslă care, deşi nu mă ştiu foarte bine, astăzi mi-au arătat un lucru simplu: că există.

E adevărat, nu suntem toţi la fel. Şi nici nu putem fi, slavă Domnului. Dar la fel de adevărat este că firea şi caracterul omului nu se schimbă niciodată.
Aşa că nu mă voi trage şi nu ne vom trage niciodată cu politicienii de bretele. Pentru că nu putem. Şi pentru că, în 13 ani de meserie, eu n-am făcut-o niciodată.

Nu asta e menirea ziaristului, el trebuie doar să informeze corect publicul. Asta e singura lui ţintă. Corectitudinea, dreptatea, echilibrul, justa măsură, încrederea, informaţiile fără greşeală şi, bineînţeles, isteţimea minţii... Astea sunt cele care fac diferenţa şi te fac, cu adevărat, puternic în meseria asta. Sunt lucruri pe care, indivizi ca Victor Ciutacu de exemplu, nu le vor avea niciodată. De ce? E atât de simplu...Pentru că niciodată, cu adevărat, nu le vor înţelege.

N-am de ce să nu scriu despre Cătălin Voicu sau Mitică Iliescu pentru că eu de opt ani sunt cu ochii pe aceşti oameni. De când individul Ciutacu abdicase de la meserie şi era la APAPS. Eu eram atunci tot ziarist, tot pe Cotroceni, şi nu-mi aduc aminte ca vreun angajat al trustului să mă fi acuzat vreodată că sunt omul lui Ion Iliescu, preşedinte al României. Sau al SRI-ului. Ar fi fost ceva vecin cu demenţa. Pentru simplul fapt că Radu Timofte şi SRI-ul erau sub influenţa directă a unor oameni ca Mitică Iliescu şi Sorin Ovidiu Vântu.

Pentru cei care nu ştiu, nici cu Vanghelie nu comunic deloc. Absolut deloc. Şi nici cu Hrebenciuc – decât strict profesional şi numai pe chestii oficiale. Nu pun infractorii pe piedestal, nu fac jocuri de imagine, nu ameninţ, nu împroşc cu noroi gratuit, întotdeauna discut cu şefii mei direcţi situaţiile delicate în care te aruncă, fără voie uneori, meseria asta.

A, şi nu am pus în viaţa mea mâna pe vreun ban. De 13 ani lucrez în acest trust pe un salariu. N-am avut niciodată vreo colaborare externă.

Cred că n-are sens să mai continuu, cei care mă ştiu...cunosc adevărul. Şi mai ştiu, de asemenea, că sunt un om dintr-o bucată. Cei care habar n-au, să se informeze exact că d'aia au legitimaţie de jurnalist. Cei care fac, scriu şi spun mizerii despre mine şi o vor face şi de acum încolo, rămâne valabil ce precizam în postarea anterioară : la coşul de gunoi cu ei. Pentru mine aceşti oameni nu există.

Pentru restul, respectul vi-l înapoiez cu aceeaşi căldură şi simpatie.

Vorba reclamei pe lângă care trec în fiecare dimineaţă şi mă face să zâmbesc: „Suntem cu toţii diferiţi. Din fericire”.

P.S. Îmi cer scuze pentru că nu am putut aproba comentariile voastre dar ceva s-a întâmplat cu blogul meu azi. Când le aprob, îmi dă eroare şi îmi apar diverse coduri. Nu ştiu exact care este cauza, nu m-am ocupat foarte mult de problemă şi nici nu mă pricep foarte bine chestii de genul ăsta. Aşa că îmi cer scuze încă odată şi sper să se rezolve. Şi da, promit să răspund mai des la mesaje. Dar din păcate, timpul şi evenimentele mă presează.

miercuri, octombrie 20, 2010

Creiere de borfaşi

Îmi tot vin comentarii pe mail...de ce nu mai scriu de Voicu şi, mai nou, de Vântu. Şi am să vă răspund la modul cel mai sincer cu putinţă. N-am timp. N-am timp nici să mor, nici să dorm, nici să mănânc.

Dar o să scriu. Nu ştiu când, dar o voi face. Pentru că e adevărat. De la Voicu i s-a tras şi lui Vântu. A picat pe un mandat de siguranţă naţională şi, de aici, lucrurile au evoluat. Inimaginabil de mult. Pentru că au fost la fel de proşti şi la fel de siguri pe ei. Amândoi.
Şi nu numai în acţiuni, dar şi în mentalităţi şi profiluri îi leagă multe. Malefici, aroganţi, îngrozitori, combinagii, infractori, rudimentari în gândire...Vorba aceea, marile spirite întotdeauna se întâlnesc.

Amândoi au avut ani de zile la picioarele lor serviciile de informaţii. Amândoi au devenit, graţie guvernărilor ultimului deceniu, o putere în stat. Fiecare, e adevărat, cu puterea lui.
Dar sistemul care i-a tolerat şi le-a dat puterea e la fel de vinovat pentru tot ceea ce se întâmplă de la alegeri încoace. Pentru mizeria care iese la suprafaţă. Şi stai şi te întrebi: ce e mai rău? Că s-au întâmplat, că i-a lăsat să devină puternici? Că s-a ştiut şi s-a tăcut? Sau că murdăria iese la suprafaţă şi împroaşcă pe mulţi acum?

Eu de trei ani scriu de Voicu şi gruparea- minune. Şi am fost singura. Iar până când nu s-a spart buba, n-a preluat nimeni. Şi am înghiţit multe pentru asta de la toţi neisprăviţii, tupeiştii şi pseudo-jurnaliştii acestei ţări. Dar am mers mereu pe un principiu. Sănătos, zic eu: îţi faci meseria, orice ar fi, şi până la capăt. Dacă ţi-o faci corect, nimeni care o respectă nu are nimic a îţi reproşa. Şi încă un lucru. De reţinut. Mizerabili sunt pe toate drumurile. Cine are curaj şi argumente să te înfrunte, s-o facă. Cine nu, la coşul de gunoi cu ei.

De ce nu s-a întrebat nimeni cum de un personaj al crimei organizate ajunge să aibă influenţă uluitoare în politică, la Curtea Supremă şi în Justiţia românească? De ce un analfabet ca Voicu a fost cât p'aci să ajungă Ministru de Interne înainte şi după alegeri? De ce îşi dorea atât de tare Mitică Iliescu - creierul organizaţiei- să pună mâna pe DGIPI şi pe multe alte structuri? De ce oamenii ăştia au reuşit să facă toate numai prin şantaj, şpagă, combinaţii, droguri, casete cu fete, lume interlopă şi numai nenorociri de tipul ăsta?
Pentru că 20 de ani au avut succes. Iar politicienii ţării au fost mici.

Vă întrebaţi de ce Vântu făcea ce făcea din minţile şi conştiinţele unor oameni( o parte dintre ei) sănătoşi la cap de la Realitatea? De ce infractorul Vântu favoriza un alt infractor care-l putea băga definitiv în puşcărie...şi o făcea de 10 ani?
Pentru că şi lui i-a mers. Şi le-a mers ambilor bine până pe 6 decembrie 2009. Erau încrezători în victoria măreţului lor candidat pe care-l înjurau ca la uşa cortului din sculare şi până-n culcare. Viitorul preşedinte al României, să ne înţelegem bine. Nu dădeau doi bani pe el, nu că individul ar musti de inteligenţă. Dar Geoană era, în fapt, doar un vehicul. Câştiga el, Mitică şi Vântu aveau totul. Ce mai, erau stăpânii lumii, erau făuritorii noii Românii.

Numai că rezultatul a fost altul. Şi aici s-a rupt filmul. Iar nopţile de 2 şi 6 decembrie 2009 poate, într-adevăr, ar trebui trecute în catastifele istoriei recente ale acestei ţări.

Eu am 32 de ani şi vreau să trăiesc într-o ţară în care nu analfabeţii crimei organizate să mă conducă. Şi nici marii literaţi de tip Vântu- cu rafturile bibliotecii burduşite de Colecţia Săracului de 10 ron de la Adevărul, ca să dea bine. Nu, nu vreau să modernizeze statul somităţile infracţionale ale României care au lăsat pe drum 318.000 de români.

Şi d'aia, tocmai d'aia am să scriu. Repet, când o să am timp....

luni, octombrie 18, 2010

Vântu, mai prost decât Geoană

Aici, aici, aici, aici , aici , aici, aici şi aici curge Vântu. A fost mai prost decât Geoană. Poate "catastifele istoriei" îl vor aminti aşa. Căci "poporul ăsta tâmpit" şi "prostimea" îl ştiu după o singură faptă. Remarcabilă. Pe 24 Mai 2000, 318.000 de tâmpiţi şi proşti şi-au pierdut banii de la FNI.

UPDATE. În discuţia despre Ministerul de Finanţe şi Ministerul Apărării, din noaptea alegerilor, Vântu discută la telefon cu Dan Radu Ruşanu şi nu cu Dan Ioan Popescu. Cineva a greşit şi după aceea toată lumea a preluat. La fel de greşit.