Cum se scrie istoria...

Fix acum un an s-a scris cam aşa. Şi acum, câteva amintiri...Scurte şi concise.

Campania candidatului Traian Băsescu a fost, în toată acea perioadă, condusă din mai multe puncte. Puncte – cheie. Lipscani, Cotroceni, Modrogan. O strategie care, în fapt, a dus la numeroase întârzieri încât, la un moment dat, nici nu mai ştiai cine şi ce face. Cu exactitate.

Bineînţeles că, în toată această poveste, PDL Bucureşti a fost ca şi inexistent. La un moment dat, Elena Udrea a preluat bătălia cu Vanghelie. Vanghelie care, să ne amintim, pusese un mash uriaş chiar lângă sediul de campanie al candidatului Traian Băsescu. Atunci, cladirea fostului magazin Bucureşti era a lui. Apoi, l-a pierdut.

Pe de altă parte, negocierile pe emisiunile cu candidaţi le făceau Sever Voinescu şi Victor Ponta- purtătorii de cuvânt ai candidaţilor. Iar Valeriu Turcan era obsedat să ştie ce fac şi ce spun trei personaje – Cozmin Guşă, Viorel Hrebenciuc şi Liviu Dragnea. Turcan spunea, la un moment dat, că între cei trei se dă o luptă subterană pentru monopolizarea relaţiei cu Crin Antonescu şi cu anturajul acestuia. La fel şi în ce priveşte relaţia cu institutele de sondare a opiniei publice. Nu ştiu dacă în toată aceste poveşti a existat, până acum, vreun câştigător.

Joi, pe 26 noiembrie, a apărut filmul cu copilul. Atunci am crezut că Traian Băsescu a pierdut. Candidatul însă reacţionează în aceeaşi seară. Stă până în creierii dimineţii în sediul de campanie din Lipscani. Iar în acea noapte, stafful de campanie al candidatului Traian Băsescu comandă două expertize: una în România, alta în SUA- unui expert acreditat de FBI.

Ce nu prea se ştie e că, în ultima săptămînă, din Lipscani se porneşte o campanie în campanie, cu scopul de a anihila acţiunile PSD. La fiecare milion de sms-uri ale PSD, în care se dădeau scoruri din sondaje, în favoarea lui Geoană, Lipscaniul dădea 1 milion de sms-uri exact cu aceleaşi cifre, dar în favoarea candidatului Băsescu.

Iar în noaptea de 2 decembrie se întâmplă vizita care avea se schimbe, din foarte multe puncte de vedere, soarta alegerilor. Geoană se duce la Vântu. De ce? Aproape nici că nu mai conta. Ceea ce era de demonstrat se demonstra foarte simplu. Şi, culmea, demonstraţia o făcea Geoană însuşi. Mai precis, prostia unui candidat cu şanse mari la prima funcţie în stat.
„Geoană intrând noaptea în casa lui Vântu din str. Paris”- momentul este surprins de nişte puşti care lucrau pentru Viorel Sima, freelancer, fost paparazzo la Atac. A doua zi, Caţavencu şi Hotnews dau toată povestea. Numai că, în acea zi, avea loc confruntarea fatală. Candidatul Băsescu îl ciuruie pe Geoană.
Eu scriu. Candidatul citeşte şi îmi preia titlul.
Pe 6 decembrie noaptea află că a câştigat alegerile. Şi mă citează exact cu ceea ce am gândit şi am scris atunci.

Dar să revenim la fatidica noapte pentru Geoană. Noaptea din casa lui Vântu. Atunci, pe 2 decembrie, era ultima zi de pescuit, plasa era cam goală şi Geoană, numai prin prostia lui, s-a vârât singur în ea. Mai sus sunt nişte fotografii. Primele două- până acum, n-au fost publicate. Aşadar, view & enjoy!

În urmă rămâne însă cea mai dură campanie prezidenţială pe care a trăit-o, până acum, România. O campanie care are, în continuare, foarte multe necunoscute. Dar are şi o singură pildă. Aceea că, în viaţă, prostia se plăteşte mereu.

P.S. Şi ca o coincidenţă, pentru „Popa ăsta, care o să popească pe mulţi”, Ministerul Afacerilor Externe a confirmat, astăzi, că instanţa indoneziană a hotărât că se poate da curs cererii de extrădare formulată de autorităţile române. Decizia este definitivă. Pentru extrădarea lui Popa, poate chiar în această lună, mai trebuie doar semnătura preşedintelui indonezian pe un decret.