joi, decembrie 20, 2007

Cica n-a fugit....A fost sa bea o cafea!

Gardianul publica un interviu naucitor cu "victima" accidentului. Cu Mr. Orban. Omul, probabil, se uita la televizor, inchis in casa, si se intreba ce are lumea cu el... Halucinant din multe puncte de vedere! Si ziaristul, nu pot sa nu remarc...fff istet...Cum de stia el, saracutul ziarist, sa-l intrebe direct pe Mr. Orban daca i s-a umblat cumva in masina...Putea ca macar la publicare sa schimbe formularea...Ludovic Orban: Eram la petrecerea unui coleg al baiatului meu, langa Apaca. A venit, la un moment dat, parintele unui copil si a zis ca afara ninge, moment in care m-am desfigurat pentru ca eu, cand aud de zapada, mi-aduc aminte de deszapezire. Asa ca am plecat imediat si mi-am lasat acolo copilul si sotia. Sunt peste 15 martori care pot spune ca la acea petrecere nu am baut nici macar un pahar de alcool. Asa ca vreau sa fie foarte clar: nu am baut nimic, nu am lovit pe nimeni cu masina si nu am fugit de la fata locului!

Rep: Ce probe ar fi ca nu a existat nici o victima si nu ati fugit de la fata locului?


L.O.: Se vede clar si pe acea caseta de la televizor ca am stat ca un fraier acolo. Pe urma, spuneti-mi, se vede cumva vreo victima sau cineva cazut? Nu. Nu stiu de unde au scos chestia cu victima, dar eu, repet, nu am lovit pe nimeni.


Rep: Cine a sunat la 112? Stiti cine a facut apelul?


L.O.- Sigur pot sa va spun doar faptul ca am rugat trei persoane sa sune la 112, inclusiv pe proprietarul Matizului avariat, iar acesta m-a asigurat ca s-a facut apel ca sa vina politia. Repet, am stat ca un fraier acolo ca sa astept sa vina politia.


Rep: - A venit vreo Salvare? Pentru ca cei de la Ambulanta au sustinut ca au fost sunati si au venit la fata locului dar n-au gasit nimic.


L.O. - Au tot trecut pe-acolo Salvari, dar nici una nu s-a oprit la noi. Treceau. Nici nu aveau de ce sa vina, nu era nici o victima la accidentul facut de mine. Va spun sigur, nu a stationat nici o Salvare la locul accidentului! Repet, eu n-am fugit de la fata locului.

Rep: -Si presupusa victima? Ce puteti spune de informatiile legate de acest aspect?


L.O. – Ce victima? Uitati-va la film, sa intrebe la baietii care m-au urmarit!


Rep: -Ati fost urmarit?


L.O. – Atunci? Eu cred ca tot timpul. Cred c-am fost urmarit. Eu, dupa cate am vazut pe film, este facut cu camera si s-a filmat cu „zoom“. Nu stiu ce incearca sa mi se insceneze, dar eu am declarat adevarul.


Rep: Cine ar vrea sa va insceneze ceva? Aveti dusmani in partid, colegi dusmani in Executiv?


L.O. – Nu. Nu cred ca e vorba de asa ceva.


Rep: - A aparut pe agentii ca marti, in cursul serii, premierul Calin Popescu Tariceanu v-ar fi cerut demisia. Confirmati, infirmati?


L.O.- Intre mine si premier este o relatie armonioasa. Nici vorba de asa ceva. Iar in privinta demisiei, de ce sa-mi dau demisia? Am facut ceva rau, vreo ilegalitate legata de activitatea mea, de functia pe care o detin?Nu-mi dau demisia, nu mi-o voi da, nici din functia de ministru al transporturilor, nici din cea de presedinte al Federatiei de Bridge! Agentia ar trebui sa raspunda. Semneaza cineva stirea asta ca sa pot da autorul in judecata? Pentru ca asta as face! E o mare magarie!


Rep: Domnule ministru, o ultima intrebare: ati observat ceva anormal la locul accidentului? Spuneati ceva de o inscenare… Ati observat cumva daca vi s-a umblat la masina?


L.O.- Da. La masina mea s-a umblat, dupa accident, in mod evident! In intervalul in care, ramas la fata locului, am fost sa beau o cafea. Am observat ca mi-a fost deschisa o portiera si mi-a disparut din masina un document foarte important! Aveam acte in masina, aveam si documente… mi-a disparut unul dintre ele, foarte important!


Rep: - Un document din minister sau unul de la partid?


L.O. - De la partid! De la PNL!


Rep. – Ati reclamat la politie?


L.O.Ce politie? Nici n-a venit la fata locului! Dar este cert ca mi s-a umblat la masina!

miercuri, decembrie 19, 2007

Dedicatie pentru...

...prieteni, dusmani, oameni sinceri, mincinosi, oameni cu atatea fete de nici ei nu mai stiu cate au, "nemernici", "papagali", oameni simpli si personaje care nu-mi vor spune niciodata nimic...

luni, decembrie 17, 2007

Revolutia de pe strada mea...

Vlad mi-a dat leapsa Revolutiei. O leapsa care, trebuie sa recunosc, m-a pus putin pe ganduri. Si care m-a facut sa-mi amintesc... Si sa-mi dau seama ca nu mai stiu unde e cartea mea de versuri "Intâmplări de pe strada mea"- a Anei Blandiana, cu Motanul Arpagic.

Se intampla prin 1988 cred. Aveam 10 ani. Si mama, cea care in fiecare zi imi aducea cate o carte, mi-a adus si versurile pentru copii cu Motanul. Arpagic. Ma indragostisem de poezia aia. Chit ca aflasem, dupa citiri repetate in casa, ca e vorba de Ceausescu. Mi-l imaginam in fel si chip pe Arpagic. Reusisem sa invat chiar si poezia pe dinafara. Si cand mai uitam cate ceva, o cautam sa ma verific. Si ma enervam brusc. Mereu n-o gaseam. De ce? Mama o lua la serviciu. S-o traga la xerox.


La Revolutie aveam, logic, 11 ani. Stateam la curte, la bunici. Undeva in Ploiesti. Si mai stiu ca inainte de ziua de 22, capatasem brusc o pasiune. Ascultam Europa Libera. Bunica ma tot intreba ce se mai aude, unchii la fel ( ei nu ascultau) si seara ma duceam in vizita cu bunica la familion si povesteam. Eu ce intelesesem, bunica ce intelegea de la mine. Mereu, dupa vizite, mesajul era acelasi: "Sorina, sa nu spui la nimeni ca noi ascultam Europa Libera".
Totul a mers snur. Pana intr-o seara. Cand, suparata pe bunica, am inceput sa strig cat ma tineau plamanii, aproape de miezul noptii, in curtea luuunga si mare, in fata careia era chiar statia de autobuz: " Eu ascult Europa Liberaaaaaaaa. Ati auzit? Europa Libera. Eu ascult Europaaaaa Liberaaaa!!". " Tuturel, nu mai striga! Te rog Tuturel!". Eu, Tuturel, nimic. Strigam sa auda toata lumea. Aflasem de Tokes, episcopul reformat, preotul maghiar...Manifestanti...Stirile erau atat de scurte, incat trebuia sa fiu foarte atenta. Sa prind tot, sa explic foarte exact....
Intr-o seara, mama m-a luat la ea. La bloc. Deceptie totala. Din cauza, radioului. La bloc, n-aveam. Asa ca nu am plecat pana nu s-a inteles cu mine. Si nu m-am lasat pana nu am luat ditamai radioul cu mine.

La bloc ajunsa, alta problema. Europa Libera se prindea numai in baie. Am ascultat si acolo. Tin minte, tot despre Tokes si despre sosirea lui Ceausescu din vizita din Iran..A fost un adevarat chin. Mama dadea drumul la apa sa nu se auda radioul pe care-l dadusem taaare sa aud bine. Eu, bineinteles, inchideam robinetul..Si tot asa. Ea spunea ca se aude in tot blocul, eu aveam damblaua mea...

Pe 22, eram unde ma lasa, deseori, bunica. La rand. La coada la pui. Acolo m-a prins Revolutia. Eram cu verisoara mea, Dana- 13 ani. Unchiul meu, care lucra atunci, parca pe un santier, a venit degraba si ne-a luat. Cu ditamai camionul. Ma ofticasem. Ca statusem acolo inca de dimineata. Bunica ma lasase putin singura. Si eram fericita. Mai aveam putin de stat, lasase banii la mine, stiam ce sa cer...Eram responsabila pe situatie...Cumparam pui...

Dar, pe la 12.00, a venit. " Gata fetele! Haideti, urcati! A inceput Revolutia". N-aveam ce sa fac. Am urcat. Stateam in fata. A fost prima si ultima oara cand am mers cu un camion. Mi-a ramas in cap drumul. Eu intrebam de Ceausescu, unchiul Sandu imi spunea ca o sa aflam acasa.

Si am aflat acasa. Ceausescu fugise. Cu elicopterul. Toata familia se agita. Eu am revenit la vechiul hobby- radioul, parca am vazut ceva imagini si cu mitingul si huiduiala, iar mama. Unde era mama? Imi spune bunica: "E la Revolutie!". Unde, la Bucuresti?" Nu, aici, la Ploiesti.In centru.E si aici Revolutie".

As fi dat orice sa ma duc si eu. Oftica de copil era nemasurata. M-am dat peste cap, am plans, am facut ...dar ce n-am facut. Cum? Sa nu vad si eu Revolutia? N-am vazut-o, bineinteles. Nu m-a lasat bunica. Restul noptilor ce au urmat le-am petrecut in fata televizorului. Cu tot familionul...

joi, decembrie 13, 2007

Umbrele


I-ati vazut si i-ati auzit de multe ori …. I-ati admirat sau i-ati urat ….I-ati ascultat sau i-ati ignorat. De multe ori i-ati simtit pe pielea voastra. Cu unii dintre ei ati lucrat direct , cu altii ati colaborat , pe multi ii stiti de la televizor ….Pe unii nu-i stiti deloc si nu-i veti sti niciodata . Cei mai multi dintre voi lucrati pe politic ….Ii stiti pe demnitari mai bine decat ii stiu colaboratorii lor cei mai apropiati . Cu cei mai multi chiar aveti o relatie de amicitie . E-adevarat ca cei mai multi cu care beti o cafea pe la bufetele din Palatul Parlamentului , cei mai “vorbareti” sunt cei care aspira la vreo demnitate publica … Dar , de departe cei mai interesanti sunt cei in “fonctie”sau cei care au avut una…. Ce ziarist roman nu a visat macar o data sa stea la o cafea cu Iliescu , Constantinescu, Nastase, Vacaroiu, Radu Vasile sau multi altii …. De cele mai multe ori v-ati lovit insa de spranceana coborata a bodyguard-ului (pardon , ofiterului de protectie – am auzit ca sunt foarte sensibili). Unii au asa un talent sa te refuze incat ajungi sa-ti ceri scuze ca-i rogi ceva …Altii ti-o reteaza scurt “ Sefu nu e disponibil , incercati mai tarziu !” dupa care nu-ti mai raspund la telefon …. Pe altii ii suni ca disperata cand ai nevoie de omul lui … Sunt convinsa ca ati patit-o de multe ori …. Va dau o leapsa de nu va vedeti …. Vreau intamplari , impresii , prejudecati cu si despre SPP si spp-isti ….

PS : comentariile spp-istilor interzise .

vineri, decembrie 07, 2007

Trafic in Bucuresti.
Trafic in New York.
Rush hour in Kaohsiung,Taiwan.
Moscova si traficul.
Trafic in Taipei.
Parisul in trafic.
Crazy driving in India.
Sa mergi prin Cario.
Saigon. Best days ever.
M-am trezit cu o leapsa de la Lucian. Cum arata primarul ideal....Hmmm...Greu...Daca e vorba despre Bucuresti, si daca as fi afurisita, as spune ca nu s-a nascut inca. Daca as fi putin mai simpatica si optimista, as spune ca traieste. Si seamana mai mult cu Razvan Murgeanu..Voi ce parere aveti? Cine credeti ca ar trebui sa fie primar general al Bucurestiului?