vineri, octombrie 16, 2009

Printre satisfactiile muncii de ziarist

De mai bine de un an, scriu pe acest blog despre mafia din jurul lui Mitica Iliescu, despre Catalin Voicu, despre Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, SPP, Acvila, incredibile lucruri, fapte pe care le-au facut sau le-au planuit acesti oameni...Am vorbit despre nesfarsitul scandal si marea miza de la Ministerul de Interne.

Tot de atunci, doi ministri de Interne au demisionat, unul a fost demis, un Guvern s-a rupt si, apoi, s-a facut praf in Parlament.

Desi informatiile erau verificate, paraverificate si stiam ca sunt adevarate, extrem de interesant mi s-a parut ca nimeni, absolut nimeni din presa nu a preluat acest subiect.

Dupa un an, in aceasta seara, presedintele Basescu a vorbit, in premiera, despre marea miza. Si, in mare parte, a confirmat ceea ce am scris eu. De ce a facut-o abia acum? Nu stiu...Ce am banuit si am si scris dealtfel a fost ca Nica a cedat presiunilor fostului general SPP.

Dar macar asa l-am auzit si eu, tot in aceasta seara, pe Vanghelie cum ii tremura vocea, cum Mitica Iliescu a cerut, virulent, dovezi....Am vazut cum clica a intrat in panica. Si de aici si satisfactia. Ca a fi ziarist in Romania, a urmari de foarte mult timp niste oameni periculosi si a scrie despre ei nu inseamna neaparat ca esti nebun. Ci doar insistent si cam tacanit de corect.

Apropo, pentru cunoscatorii problemei: inteleg ca imediat dupa demiterea lui Nica, Gigi Rizea s-a internat, brusc, in spital.... Astept, oricum, cu nerabdare evolutiile pe acest subiect. Un adevarat roman- foileton. Sau, mai bine zis, o descriere perfecta a Romaniei in spatele usilor inchise, din ultimii 20 de ani.

Alte mici satisfactii: optiunea initiala pentru Mihai Tanasescu, alegerea lui Lucian Croitoru...sunt mutari pe care am banuit ca le va face presedintele.
Dar n-am banuit deloc ca azi, o emotie demna si fireasca o voi intalni la un politician in Palatul Cotroceni.

Azi, ma uitam la Croitoru, dupa intrarea sa in scena, pe scarile Palatului. Vorbea de la pupitrul presedintelui, presedintele il urmarea extrem de atent din stanga, Croitoru vorbea, vorbea si la un moment dat m-am uitat unde se uita si el. Si m-am mai uitat o data... Lucian Croitoru avea atat de mari emotii incat se uita pur si simplu in gol. Avea aproape 20 de camere in fata, o tara il urmarea in direct...O mare de fotoreporteri ii vana cu blitzurile toti muschii fetei...Si omul zilei avea emotii. A fost firesc, uman, omenesc, trecand peste limbajul convergent bancaro-pasaresc. A fost placut. Pacat ca de azi s-a facut si el politician.

Ce n-am inteles inca la Croitoru este schimbarea drastica de optiune intr-un singur an. In decembrie 2008, a refuzat sa fie premier al unui Guvern cu o sustinere de 70%... In octombrie 2009, a acceptat sa fie premier al unui Guvern care n-are nimic...Cine stie, poate raspunsul il am cand va prezenta, daca va apuca sa prezinte, structura noului Guvern. Peste 10 zile sau la urmatoarea nominalizare, cand va fi ea....Daca, intr-adevar, va fi asa.

vineri, octombrie 09, 2009

Am sa votez

Dar n-am pe cine...Ma uit la emisiunea lui Mihai Gadea. Si da, sunt masochista...In seara asta, m-am uitat si la reluare, intrebandu-ma ce-o fi oare in capul lui Oprescu...Si ce-o fi fost in capul meu. Acum un an si patru luni.

Ma uit si ma tot uit. Si, sincer, habar nu am cine i-a bagat in cap prostia candidaturii, nici nu vreau sa aflu, e major, e vaccinat, e doctor... Nu mai vreau sa stiu nici cine-i sta in spate, cui da voturile in turul doi...Dar sunt convinsa ca, in aceste zile, Sorin Oprescu isi face cel mai mare deserviciu al vietii lui.

E gol de continut, e doar plin cu vorbe, e franc, e adevarat..."Al dracu' are verb", vorba lui Vanghelie. E Sorin Oprescu. Si e...cam atat. L-am votat la Primarie, l-am votat si in turul doi pentru ca il stiam, aveam habar de ce a patit in PSD, am crezut ca isi doreste, intr-adevar, Primaria...O pierduse de atatea ori din varii motive(ba furat de PSD, ba din inclinatia de dreapta a bucurestenilor, ba din cauza inabilitatilor sale) incat chiar am crezut ca si-o doreste atat de tare, ca nu va face marea greseala de a renunta atat de usor la ea.

Acum, sincer, imi pare nespus de rau ca i-am dat votul. Daca stateam acasa, ar fi fost fix la fel. N-ar fi facut nimic in Bucuresti nici pana la aceasta ora, ar fi candidat, dar barem stiam...Stiam ca nu-mi pare rau. Stiam ca votul meu nu i l-am dat.

Cand ma gandesc ca am facut eforturi sustinute sa-i inghitit halucinanta autostrada suspendata si alte aberatii... imi vine sa nu mai votez niciodata. Dar ce e mai trist pentru mine, e ca pe Sorin Oprescu nici nu pare chiar deloc sa-l deranjeze faptul ca n-a facut absolut nimic de cand si eu l-am ales Primar.

Il ascult, si tot ascult si vad ca cineva i-a bagat atat de bine in cap Presedintia, ca tare cred ca nu si-o mai scoate usor de acolo... Exemplu. Intrebare de o suta de puncte a lui Gadea: "Cum stati cu politica externa, domnule Oprescu?""Pai, am si eu niste raspunsuri... Si presupun ca o sa fie si cateva intrebari..O sa le dau la momentul potrivit. Am si eu niste pareri.(...)Il cunosc pe primarul Vienei si pe cel al Moscovei". Cand l-am auzit, mi s-a facut rau....Sorin Oprescu face politica externa cu primarul Vienei. Sorin Oprescu...politica externa...In dreapta lui Medvedev sau in stanga lui Obama? Mda, cam neplacut...

A fost aceeasi senzatie "de penibil fata de penibilul raspunsului lui", ca atunci cand m-a izbit in sinapse franceza lui Crin Antonescu... . Sau cand acelasi Crin, "oficial", se intalnea cu delegatia FMI, el- presedinte de partid, candidat serios la Presedintie, in concediu in strainatate fiind...

Aceeasi senzatie o am si cand il vad pe Geoana ca intra in Cotroceni si se umfla brusc in pene. Trage atat de mult aer in piept incat pare, fizic, ca in secunda doi va decola nu stiu spre ce vazduhuri...Vrea sa para impozant, dar e doar foarte, foarte amuzant. Niciodata n-am sa inteleg de ce o face...De ce cateodata il urmareste doar cu coada ochiului pe Basescu, dar nu intoarce capul...Si se vedeeee...De ce se batoseste in asa hal...De ce e atat de crispat cand da ochii cu inamicul....De ce atunci cand intra in Palat repeta, obsesiv aproape, ca peste doua luni, o luna...nu stiu cate saptamani vine si... ocupa Palatul Cotroceni.

De ce fac ei toate astea? Nu, nu inteleg... Ori consilierii sunt foarte prosti, ori ei sunt, intr-adevar, foarte slabi.

Oricum, pe toti indivizii cei de mai sus nu-i votez ca sunt mult, mult prea firavi... politic .N-au sange, n-au cojones, n-au stomac, n-au vena, n-au stofa, n-au nicio anvergura de sef de stat.

Dar nici pe Traian Basescu nu-l votez ca este mult prea puternic. In plus, la Basescu nu-mi place deloc ce vad ca si-a creat in jurul lui. In cinci ani, sistemul pus la punct e mult prea viguros, complicat, mult prea subteran. E plin de executanti, de slugarnici, de excese, de tratament nedrept aplicat presei, de lipsa de profesionalism, de mult tupeu, minciuna, aranjamente, de odioseniile jandarmilor sub ghiulul lui Pahontu si multe, multe altele...

Eu cred sincer ca un sef de stat se intareste prin oamenii puternici, cu personalitate, profesionisti, vigurosi pe care-i are in juru-i. Asta il face mare, asta ii da si lui anvergura, asta ii da taria de care are atata nevoie, si nicidecum puterea in exces pe care i-o dau gratis necuvantatorii, puterea pe care i-o servesc la tava oamenii slabi...

Pe de alta parte, ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Abilitatea politica a candidatului Traian Basescu e net superioara adversarilor sai. Ca si Ion Iliescu, Traian Basescu este un animal politic pur -sange. Basescu si Iliescu sunt singurii oameni politici pe care-i cunosc ce se incarca, fizic aproape, din electrizarea maselor. Din multime isi trag seva, energia politica, acolo isi indreapta mesajele...Dar eu nu sunt multimea. Si multimea nu vede ce vad eu.

Da-i unui om puterea si ai sa vezi ce-o sa faca cu ea, spunea o vorba inteleapta. Si lui Basescu i-am dat-o. In 2004. Nu neaparat din simpatie, ci pentru ca aproape nimeni care vedea zilnic sistemul pe interior nu-l mai suporta pe Nastase. Acum, dupa ce am vazut ce-a creat si Basescu in juru-i, nici lui nu i-o mai dau. Deloc.

Cu toate astea, as vrea sa votez la aceste alegeri. Si voi vota. Un vot nul sau un vot alb...e si el un vot, nu? O libera exprimare. E un protest. Protestul meu.