Jocul cel mare

Day 1.

Cea mai grea decizie, pe termen scurt: câți oameni noi, câți oameni vechi, de la ce partide vor fi în viitorul cabinet

Cele mai previzibile mutări, pe termen scurt (dacă va fi schimbat regulamentul): schimbarea șefilor celor două Camere ale Parlamentului

Cele mai dificile conviețuiri, pe termen scurt (dacă nu va fi schimbat regulamentul): USL cu șefii celor două Camere  ale Parlamentului 


Cel mai confuz viitor: coabitarea președintelui Traian Băsescu cu USL

Cea mai spectaculoasă criză și prăbușire: leadership-ul PDL

Cel mai periculos joc: al lui Vasile Blaga

Cea mai rapidă revenire: a lui Viorel Hrebenciuc

Cea mai inexplicabilă siguranță: a lui Mihai Răzvan Ungureanu

Cea mai previzibilă nominalizare a președintelui: a lui Victor Ponta

Cea mai mare minciună: anume că ASTĂZI, minoritățile au trădat. “Trădaseră” de câteva zile bune

Cele mai sincere poziționări:

Ion Iliescu: “Ar fi o aventură care ar putea avea consecinţe negative”


MRU: “Eu, personal, nu mi-am spus ultimul cuvânt"


Cel mai simpatic discurs: al lui Toader Paleologu

Cea mai penibilă replică: “Am plâns pentru că mă doare burta” - a senatoarei Plăcintă

Cea mai îngrijorătoare reacție: euforia teribilă a lui Cătălin Voicu de după anunțarea rezultatului votului

Cel mai gingaș moment: Dan Voiculescu oferindu-i și mâncând alături de Adrian Năstase...dropsuri


Cea mai asemănătoare tensiune în Parlament: suspendarea președintelui în 2007

Cel mai mare joc...abia acum a început.

Assange și Nasrallah - The World Tomorrow

De departe, pe lângă prezidențialele din Franța, cea mai interesantă intervenție de azi e cea a lui Assange în dialog cu Hassan Nasrallah. De fapt, așa a debutat Assange în primul său talk-show tv, "Lumea de mâine", găzduit deloc întâmplător de Russia Today. În intervenție, liderul Hezbollah se dorește pacificatorul și negociatorul în conflictul din Siria. E disperare sau încordare de mușchi? Pot fi și ambele, evident. Cert este că Nasrallah are apariții rare în public și foarte bine focusate. Pe Siria, cred că e a treia intervenție. Prima dată și-a reiterat sprijinul pentru regimul Assad, a doua oară a spus că Assad trebuie să caute o soluție politică în rezolvarea conflictului și acum se autoproclamă drept negociator, mediator binevoitor și de încredere. Interesant.

Are you ready?

Yes, răspunde, în mod ciudat, Nasrallah, în engleză.

Așadar, până și Nasrallah are scăpările lui. :))

Cât despre interviul în sine, este evident că el nu are nicio legătură cu jurnalismul. Assange doar i-a recâștigat zâmbetul lui Nasrallah. Și poate nu numai atât.

Când Blejnar ne ia de proști...

E invitat la Realitatea și spune așa:

- e îngrijorat de nivelul contrabandei din Marea Britanie.

- nu are treabă cu niciun partid politic, nu e membru de partid. Că a fost numit cu o recomandare din partea unei organizații de partid, asta e cu totul altceva. (Peste 2 minute) Președintele și vicepreședintele ANAF sunt funcții politice. Wtf?

- v-a sunat premierul de dimineață. Nu ați întrebat de ce ați fost demis? NU.

- nu ați întrebat cine vă ia locul? NU.

- nu știa de ce a fost dat afară Pop de Boc, deși Pop îi era în subordine.

- numirea la Direcția Controlului Marilor Averi e deja făcută de Ialomițianu, zice. În 2011. Purtătorul de cuvânt al Guvernului "nu are toate detaliile". Omului i s-a desființat postul de pe care fusese detașat, a creat o altă direcție, a dat un concus, l-a câștigat, povestea-i gata. S-a acoperit legal. Case closed!

-În rest, nu știe nimic, n-a făcut nimic, toate sunt "simple speculații și declarații politice".

Un ardelean și un moldovean

Guvernul: Primul-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu a semnat astăzi, 17 aprilie 2012, decizia de revocare a domnului Sorin Blejnar din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Tot astăzi, Primul-ministru a semnat decizia de numire a domnului Şerban Pop în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Deciziile intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Guvernul: revocarea s-a făcut în baza rezultatelor unui control privind managementul ANAF iar prezența sa la șefia Direcției de Control asupra Marilor Averi depinde de noul șef al ANAF,“dacă se vor înțelege”.

Sorin Blejnar: “ Mi-am înaintat demisia în alb încă de acum două luni, atunci când mi s-a stabilit acel target de 1,5% din PIB în ceea ce priveşte veniturile aduse de ANAF la buget din combaterea evaziunii fiscale. Din punctul meu de vedere, a fost un target nerealist. Eu sunt ardelean, un om de onoare, când am un target pe care nu-l pot atinge îmi dau demisia. (…) Am înaintat demisia de atunci pentru că nu ştiam dacă vom atinge ţinta. A fost un gest de onoare. Nu m-am gândit dacă voi rămâne sau nu în funcţie, eu mă gândesc cum să colectez impozite şi taxe şi cum să echilibrez balanţa bugetară a României.(…) Mâine dimineaţă preiau efectiv conducerea noii direcţii pentru controlul averilor mari. Ţinta premierului este irealizabilă din punct de vedere al încasărilor, este realizabilă din punct de vedere al veniturilor constatate.
Întrebat dacă a demisionat sau a fost demis, Blejnar a spus sec: Eu mi-am dat demisia acum două luni, dar punerea acesteia în aplicare ţine doar de premier.

“Nu există vreun raport privind managementul ANAF”

Deci…Blejnar nu mai e șef al ANAF. În locul lui vine Șerban Pop. Sunt singurele lucruri clare.

Și acum dilemele( o parte dintre ele):

1. Dacă Blejnar i-a spus acum două luni lui MRU că targetul e “nerealist”, cine nu are onoare, că tot o invocă domn’ Blejnar? El pentru că după două luni și-a adus aminte că și-a dat demisia, în condițiile în care demisia e un act unilateral de voință? El pentru că, în tot acest timp- când era, în fapt, demisionar, a făcut declarații în calitate de președinte ANAF? Sau MRU pentru că “a pierdut-o” și azi l-a revocat?

2. Termenul “nerealist”, folosit public de Blejnar. Dacă targetul e “nerealist”-probabil că i l-a comunicat și lui MRU. Iar dacă termenul dat de premier e așa, înseamnă că și premierul e“nerealist”- pentru că el l-a dat. Și dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că Blejnar, ardeleanul cu onoare, îl atacă pe moldoveanul MRU...

3. Raportul privind managementul ANAF. Purtătorul de cuvânt al Guvernului spune că există și că el arată deficiențele de management. Blejnar spune că nu și nu...Cineva minte.

4. Blejnar se autoproclamă imediat șef peste Direcția de Control asupra Marilor Averi. De mâinedimineață chiar, dacă decizia privind revocarea se publică în Monitorul Oficial. În mod logic, noul șef al ANAF, Șerban Pop ar fi trebuit să-i propună lui Blejnar o asemenea funcție. I-a propus-o? Dacă nu ( a zis că nu știa și că nu a fost consultat în privința numirii lui Șerban Pop), atunci de ce se grăbește Blejnar să anunțe singur că va ocupa imediat o funcție “creată în 2011 pentru care a dat examen în 2005”?

5. Iar dacă, prin absurd, Pop i-a propus lui Blejnar funcția, ce-l recomandă pe “onorabilul ardelean”pentru ea? Pentru că, dacă e să-l cred pe purtătorul de cuvânt al Guvernului, unul dintre reproșurile care i se aduc lui Blejnar este “management defectuos”…Iar dacă în privința controlului marilor averi, “onorabilul” domn Blejnar se poate grăbi să anunțe că poate lucra imediat în strcturile guvernamentale ale administrației MRU, înseamnă că țintele nu sunt chiar atât de nerealiste, nu?

Când oamenii nu vor să spună adevărul, lucrurile importante se regăsesc mereu în detalii. Iar încazul Blejnar, logica e, evident, fracturată și detaliile nu coincid, ba din contră.

Remarc faptul că la fiecare intervenție a “onorabilului” domn Blejnar, detaliile s-au schimbat. Hmmm…Cine mine? Chiar acum Blejnar a spus că nu a folosit termenul de “nerealist”…

Siria.Până când ?

Autoritățile din Siria spun că vor înceta joi orice operațiune militară. Anunțul a fost făcut de televiziunea de stat. Tot joi ar trebui să intre în vigoare armistițiul negociat de ONU. Conducerea statului sirian i-a spus și lui Kofi Annan că intervențiile se vor opri. Însă, toată lumea e neîncrezătoare. Rebelii, o parte strânși în Armata Liberă siriană sunt sceptici. Pentru că și miercuri, în Homs, masacrul a continuat.

Kofi Annan remarca, la un moment dat, că negocierile cu regimul Assad sunt printre cele mai grele dintre cele la care a luat parte. De altfel, și imaginile din satelit difuzate arată că trupele lui Assad nu se retrag. Până acum sunt peste 100.000 de refugiați în Iordania și Turcia. Și continuă...

Dacă aveți cumva curiozitatea să dați o căutare pe youtube, în ultima săptămână, după cuvintele syria bbc- veți vedea imagini cutremurătoare. Copii împușcați în cap, părinți împușcați odată cu copiii, zeci de cadavre ale rebelilor zăcând pe străzi.

După ce l-a intervievat, Barbara Walters mărturisea că Bashar al Assad e "disconeccted". Era uluită, ca jurnalist, de siguranța, detașarea și umorul președintelui sirian. Bashar al Assad însă știe exact ce face. Știe că, deocamdată, nimeni nu-l poate opri. Pentru că riscurile, pentru zonă, sunt imense.

Acum 7 ani, pe principiul "Libanul sunt eu", foarte probabil, din ordinul lui a fost asasinat și Hariri, arhitectul reconstrucției Libanului. A fost un cutremur politic doborâtor pentru stabilitatea zonei. Nici atunci, pe Assad, nimeni nu l-a putut opri.

Borbely, demisie sau suspendare

Mie nu-mi plac minciuna și ipocrizia. Și nu-mi plac nici oamenii care-și aduc aminte doar ce vor ei și când vor ei. Așa, în funcție de...”context”.

Acum aproape un an, trei jurnaliști deștepți( unul din țară, doi din București, nu dau nume) au aflat că au avut loc niște percheziții. Locațiile erau mai multe și, inițial, nu erau în Capitală. În baza legii 544, privind liberul acces la informații publice, au trimis o cerere oficială la DNA. DNA le-a răspuns. În răspuns, era invocat și numele lui Laszlo Borbely, guru al UDMR. Și atunci a început show-ul. Informația a explodat.

Presa a scormonit pe unde a putut. Ministrul spunea că nu știe nimic și că nu are nicio legătură. UDMR a făcut scut și nu numai atât. “Cerem Procurorului General o verificare a scurgerilor de informații. Trebuie să se oprească procedurile care s-au repetat în acești ani și care nu pot fi acceptate. Nu este de acceptat într-un stat de drept, într-o societate democratică, ca numele unui ministru, numele unui om, indiferent dacă este ministru sau cetăţean simplu, să fie aruncat pe baza unor speculaţii, a unor acuzaţii nefondate într-o dezbatere publică, iar printr-o astfel de procedură să fie distrus numele şi reputaţia unui om. Nu putem accepta şi vom cere o anchetă, o verificare şi pedepsirea celor care procedează astfel . DNA face jocuri”. Asta spuneau mai marii UDMR, pe 14 iulie 2011, acuzând în bloc niște instituții importante ale statului, în timp ce ei înșiși erau la guvernare. Ba, mai mult….

“Consiliul Permanent al UDMR îl susţine necondiţionat pe domnul Borbely în continuare şi suntem convinşi că acuzaţiile nefondate vor fi demontate în câteva zile şi acest subiect va fi stins”, spunea președintele UDMR, tot în acea zi.

Mai bine de două săptămâni informații, pe bandă rulantă, ieșeau la iveală. Mătușa, cuscra, apartamentul, administratorul, consilierii, banii, renovările, contractele, toată încrengătura. UDMR făcea în continuare scut, amenintând voalat cu ieșirea de la guvernare. Audierile de la Oradea ale rudelor domnului ministru...continuau. Apropiații erau cercetați oficial.

În acele zile, Daniel Morar, procurorul șef al DNA, a ieșit public, într-un interviu, și a tras un semnal de alarmă. O presiune fantastică din partea politicienilor se pusese pe procurori. “Am văzut în ce constau declaratiilor de sustinere ale colegilor de partid sau ale altor partide politice şi nu fac decât să constat că se întâmplă lucruri care în ultima vreme se repetă în mod obişnuit. Această solidaritate nu ar fi nicio problemă pentru procurori dacă s-ar opri aici, însă aceste forme de solidaritate sunt condimentate cu afirmaţii făcute în totală necunoştinţă de cauză şi cu acuzaţii la adresa DNA sau a procurorilor. Aceste personaje care fac acuzaţii nu cunosc nici situaţia de fapt nici, nici situaţia juridică şi nici normele juridice aplicabile în materie, fără ca asta sa-i impiedice să facă acuzaţii de genul DNA este o instituţie abuzivă. Problema se pune atunci când acest climat pune presiune pe procuror, în condiţiile în care oricum instrumentarea unui astfel de dosar este oricum destul de dificilă". Și Daniel Morar avea dreptatea lui.

În timp, subiectul de presă s-a stins. Aproape un an, procurorii au tot lucrat. Borbely a stat ca pe ace. La fel și UDMR. Iar eu, ca și mulți din presă, n-am uitat. Borbely era mult prea important. Demult așteptam acest dosar.

Ieri, după comunicatul DNA, oficial și public, din rândul UDMR, doar Gyorgy Frunda l-a mai apărat pe ministrul Borbely, invocând aceleași aberante acuzații. Frunda la rându-i investigat în legătură cu averea și având un mare cui împotriva DNA, ANI, Parchet, a orice.

Dar acum, când ai un comunicat oficial al DNA care solicită începerea urmăririi penale fată de un ministru, cercetat fiind pentru două fapte de trafic de influență și un fals în declarații, cam ce poți să mai zici?

Nu sunt avocatul nimănui, n-am nicio treabă cu procurorii și nici cu Daniel Morar, dar este un lucru de bun simț că nu trebuie să arunci acuzații fără acoperire. “DNA face jocuri”. Asta e ideea care a răsărit și în mintea și din gura UDMR, și din cea a lui Ioan Oltean- PDL și din cea a celor din PSD cu probleme. Pe principiul, DNA să ia, dar să nu fie de la noi.

Dar dacă îi ia de la toți pe cei care au încălcat legea, cam ce problemă ar fi? Astăzi, domnul Borbely, care susține în continuare că nu știe nimic și că a aflat din presă de toată tărășenia, dacă ar avea onoare, ar trebui să demisioneze repede din funcție. Dacă nu, foarte probabil va fi suspendat de președinte.

UDMR, la rându-i, ar trebui să tacă mâlc. Dacă nu, să-și ceară scuze pentru acuzațiile din iulie 2011.

Iar procurorii să-și facă treaba indiferent de guvernări și de culori politice. Poate ar trebui mai bine instrumentate cazurile, asta e o altă discuție. De judecători nici nu mai zic nimic. Acolo e altă cangrenă...

Dar închei cu o întrebare simplă a unui cetățean din țara asta care mă întreabă când o să vedem un mare politician la pușcărie. Îi spun că asta e treaba judecătorilor, ei vor decide. Îmi zice: românii s-au săturat, dacă nu sunt în stare să-i aresteze, să iasă public și să spună: corupția ne-a învins!

Dezarmant. Răspundeți-i voi...

Un interlocutor dificil: MRU

Un excepțional jurnalist spunea, în seara precedentului interviu dat de către MRU, ceva simplu și adevărat. Acest interlocutor, spunea jurnalistul, ne transmite indirect nouă, acestei bresle, că e “musai să fim deștepți, documentați și sintetici”. Și observ că nimeni n-a învățat nimic din asta. Pentru că premierul este, într-adevăr, un interlocutor dificil. Sau, mai bine spus, neobișnuit, în comparație cu ceea ce a existat în politica românească până acum.

Concizie, exactitate, documentare. Filosofia nu merge. Ironiile și atacurile – nici atât. Premierul este, cu certitudine, personajul care știe exact CE vrea să transmită, CÂND vrea să transmită și CUM vrea să transmită. DE CE- e treaba jurnalistului să afle și a analiștilor să descifreze...ulterior.

Cert este că, în seara asta, în opinia mea, premierul a dorit să dea niște semnale importante. Printre publicități foarte multe, teme fracturate și confuzii (Transelectrica-Termoelectrica) a și reușit puțin. Dar parcă a lipsit ceva...

Nu vreau să fiu deloc să fiu cârcotașă, dar am observat că... MRU a făcut niște referiri intenționate la liberalii “ca și el”. Mai e oare liberal? De ce a simțit nevoia să tragă această tușă? Nu se știe. Moderatorul n-a întrebat.

MRU a vorbit despre agenda Opoziției care e “încărcată” iar a dânsului care, paradoxal, “e mai liberă”. N-a vrut Opoziția să se vadă cu el? De ce nu a avut loc întâlnirea anunțată și de PDL de acum câteva bune săptămâni? Nici asta nu se știe. Moderatorul n-a întrebat.

MRU a vorbit și despre “turnesolul” celor trei luni de activitate guvernamentală, despre împliniri și eșecuri după 100 de zile, despre “așteptările” cărora le va răspunde. Ce înseamnă asta mai exact? Moderatorul n-a accentuat nici aici. Semnalele se pot, evident, interpreta în fel și chip.

Premierul este, cu siguranță, omul detaliilor. Un interlocutor ofertant și, deopotrivă, incitant pentru orice jurnalist.