Nu, nu s-a scufundat barja. A fost, in total, Bucuresti- Tulcea- Sulina- Bucuresti, un drum de 25 de ore si 18 minute. Traseul Tulcea – Sulina si retur l-am facut in 15 ore si 18 minute. Pe ceas. Si cu barja. Si a fost groaznic.Dar nu ma plang. Meseria asta are momente placute, neplacute si infinite experiente din care mereu inveti. E atat de frumoasa, incat niciodata nu te plictisesti. Daca n-o faci sau nu-ti place, niciodata n-ai sa stii si n-ai sa intelegi, cu adevarat, de ce altii o indragesc atat de mult.
Cat despre ce s-a intamplat acolo, cam asta a fost... Adica:
- De cum am ajuns, ne-am instalat camerele pentru transmisii. Totul era ok. Probele facute. Totul mergea brici. Insa de cum a aterizat presedintele, instalatia de sunet n-a mai mers. Brusc. Asadar, am ramas fara sunet. Noroc ca baietii de la tehnic si-au dat seama. Si camerele au transmis discusul presedintelui cu sunetul luat de la microfoanele noastre puse pe boxe. Altfel, presedintele ar fi vorbit live, dar ca un peste. Si n-ar fi fost placut deloc.
-Cand a intrat presedintele in curtea ce dadea la Farul Vechi, camera tv ce-l dadea in direct si care era a noastra a ramas fara semnal video. Pe post, apare ca o defectiune tehnica. In termeni tehnici se numeste fed. In realitate, cablul video de la camera fusese taiat. Nu stiu de cine, ca n-am vazut. Cablul l-am schimbat imediat, pentru ca sa dea la final iesirea presedintelui din curticica..
-Cand si-a finalizat discursul presedintele si a terminat de raspuns si la intrebari, s-a pozat cu copiii din tabara. Din nou, regia ne comunica : „Nu aveti sunet”. Intreb operatorul unde a pus microfonul. Imi spune ca e pe boxa. Ma duc inspre boxa. Acolo, langa boxa, directorul SPP statea si vorbea cu un alt domn. Cand ma uit la microfon, era decablat. Microfonul propriu-zis era pus intr-o parte si cablul de sunet in alta parte. Era logic, cineva il demufase. Nu stiu cine, ca n-am vazut nici asta. Directorul SPP se intoarce brusc cu spatele, eu mufez microfonul si imi vad de treaba....
- Presedintele se indreapta spre faleza. Il filmam asa cum il filmeaza restul televiziunilor. Numai ca noi aveam si car pentru transmisie din direct. Pentru ca ale noastre cabluri nu aveau cum sa ajunga si pe faleza, carul isi strange echipamentele si vine inspre noi. Urmeaza un direct, o relatare despre ce a facut presedintele acolo... Pana ajunge carul, presedintele intra in restaurantul „La Marea Neagra”. Localul are si o terasa, in aer liber, unde se aseaza presedintele. La masa cu el sunt autoritatile locale, o doamna – director adjunct al Liceului Blaga din Tiraspol si mai multi profesori, din tabara. La celelalte mese sunt copiii. SPP impanzeste gardul exterior al terasei, ca presa sa nu-l poata filma pe presedinte. Oricum, nu se vedea nimic, presedintele statea cu spatele, iar camerele tv daca stau prea mult in soare risca sa aiba mari probleme. Asa ca punem camerele la umbra. Doar transmisia live se face din fata restaurantului. Si cam atat.
-La un moment dat, presedintele iese din local. Incercam sa-l dam in direct, atat cat ne permite lungimea cablurilor. Cablul video era ok, numai ca cel audio, al microfonului, era aprope imposibil de miscat. Presedintele mergea , operatorul de pe car putea sa se miste dupa el sa-l dea in direct, dar eu nu puteam mai deloc misca cablul audio. Multi ofiteri de la SPP stateau cu picioarele pe el. Eu ii spun asistentului ca nu pot misca cablul. Sa incerce sa le spuna oamenilor sa se dea jos de pe el. Il trag putin, se misca ceva...Presedintele aude. La un moment dat, seful statului se indreapta spre un grup si da mana cu un domn. Vede cablul si inclusiv presedintele pune piciorul pe el. Momentul este filmat. Din acel moment, transmisia din nou ramane fara sunet.
- Presedintele isi continua plimbarea pe faleza. Se indrepta spre elicopter. Nici cablul video si niciun caz cel audio nu mai permit transmisia in direct. Las microfonul de direct jos, pe trotuar, in grija asistentului, si imi continui filmarea. Cu celalalt operator. Dupa alte cinci minute, are loc ”incidentul”.
De ce s-a intamplat? Discutia despre cabluri si microfon probabil, sau cine stie ce, i-a adus aminte presedintelui de „scoala scoate tampiti” de la Romexpo. O discutie surprinsa doar pe camera Antena3. Si, evident, de camera Palatului Cotroceni.
Si cateva cuvinte. Pentru cei care nu lucreaza in tv si tot isi dau cu parerea. Nu e vorba de paparazzi, nici de hartiuire, nici de ceva asemanator. Iar filmarile, in public, pe domeniul public, sunt numai in responsabilitatea cameramanului si a reporterului. Ei decid cand filmeaza, ce filmeaza si ce nu. Ei si nimeni altcineva.
Pe de alta parte, orice filmare trebuie sa aiba imagine si sunet. Ca nu mai suntem pe vremea lui Charlie Chaplin si a filmului mut. Asta a fost in 1900. A trecut, totusi, un veac. Si peste secol, inca alti 9 ani...
Problema Palatului Cotroceni este alta: vocea presedintelui se capteaza pe microfoanele reporterilor sau pe cele de pe camerele de luat vederi, fie ca vrem, fie ca nu, atunci cand filmam. Presedintele are un timbru vocal puternic .Numai ca ceea ce spune dansul si nu vrea ca oamenii sa auda, asta nu mai este deloc problema mea. Si nici in responsabilitatile noastre, de ziaristi.
In alta ordine de idei, eu cred ca oamenii au dreptul sa-si cunoasca politicienii exact asa cum sunt. Acesta e unul din castigurile democratiei. Si asta a izbandit presa romaneasca dupa 22 decembrie 1989. Si eu cred ca e foarte important. Si e bine in acelasi timp. Vorba unui amic: „nu e prima data cand presedintele se infurie pe oglinda care-i este pusa in fata. Insa dupa atatia ani, te-ai astepta ca presedintele sa invete, totusi, ca nu oglinda este problema...”. Despre asta vorbim, aceasta este discutia, de fapt.
Cat despre SPP, pe orice administratie stim...A fost, este si va fi bratul lung al presedintelui, oricare ar fi el...seful statului. Numai ca singura treaba a SPP este sa asigure protectia fizica a demnitarului, nu sa stea cu picioarele pe cabluri, sa le taie, sa demufeze microfoane, sa ia pe sus ziaristii... iar treaba STS nu e deloc sa bruieze transmisiile tv, atunci cand semnalul este ridicat pe satelit. Nu, nu acestea sunt atributiile lor, potrivit legii si regulamentelor de organizare si functionare ale acestor servicii, regulamente clasificate sau nu.
Pentru toti ofiterii din preajma presedintelui. Aceasta este legea. Mai jos sunt spicuiri din prevederile legale. ROF-ul (Regulamentul de organizare si functionare) il gasiti la generalul Lucian Pahontu. In sertar. E document clasificat. Poate o sa va lase sa-l consultati. E vorba, totusi, de meseria voastra, nu de a mea.
LEGEA NR. 191/1998
privind organizarea si funcþionarea Serviciului de Protectie si Pazã, modificatã si completatã prin Ordonanta de urgentã nr. 103/2002, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 67/2003
Secþiunea a 3-a Atributiile Serviciului de Protectie si Pazã
Art. 14. — (1) Serviciul de Protectie si Pazã, prin structurile sale specializate, are urmãtoarele atributii:
a) organizeazã si executã activitãti pentru prevenirea si anihilarea oricãror actiuni prin care s-ar atenta la viata, integritatea fizicã, libertatea de actiune si sãnãtatea persoanelor a cãror protectie este obligat sã o asigure, precum si pentru realizarea pazei si apãrãrii sediilor de lucru si resedintelor acestora;
h) intervine, independent sau în cooperare cu alte organe prevãzute de lege, pentru prevenirea si contracararea actiunilor de naturã sã punã în pericol viata, integritatea fizicã, sãnãtatea sau libertatea de actiune a persoanelor cãrora le asigurã protectie si securitatea obiectivelor pãzite, precum si pentru capturarea sau anihilarea elementelor teroriste ori agresive;
CAPITOLUL V
DISPOZITII FINALE
Art. 29. — (1) În cazul constatãrii unei infractiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun în pericol viata, integritatea fizicã sau sãnãtatea persoanelor prevãzute la art. 1 alin. (1), cãrora li se asigurã protectie, ori obiectivele aflate în pazã, personalul Serviciului de Protectie si Pazã poate imobiliza fãptuitorul, predându-l de îndatã organelor competente, împreunã cu actul de constatare si cu mijloacele materiale de probã.
Si alte cateva importante precizari, in contextul dat.
1. Ofiterul SPP nu avea sub nicio forma dreptul sa ma atinga. Putea doar sa raspunda: „ Nu pot. Persoana este pe domeniul public”.
2. Eu nu am incalcat nicio lege. Nu am pus in pericol integritatea fizica a demnitarului. A pune in pericol integritatea fizica inseamna agresiune sau intentie vadita. Iar imaginile arata ca in niciun caz nu poate fi vorba despre asa ceva.
3. Eram pe domeniul public. Asta in cazul in care faleza si trotuarele din Sulina nu s-au privatizat intre timp, brusc.
4. Daca un comandant (oricare ar fi el, fie si seful CSAT) da un ordin ilegal si doreste sa-si asume integral raspunderea, in fapt si in drept, aceasta raspundere va fi impartita cu subordonatul care a executat.
5. Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii,
obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. Neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor.
6. Nu era instalat niciun dispozitiv care sa ingradeasca prezenta oamenilor langa presedinte.
7. In atributiile SPP nu intra si imaginea. A demnitarului, presa...Imaginea, generic vorbind, oricare ar fi ea.
Una peste alta, in mod normal, lucrurile acestea n-ar trebui sa se intample. Nimeni n-ar trebui nici macar sa se gandeasca la ele, d'apoi sa le puna in practica fara nicio ezitare. In mod normal, imi spun prietenii, eu ar trebui sa dau in judecata ofiterul care m-a bruscat. In mod normal, ar trebui sa chem in instanta si SPP-ul in solidar...Si in mod normal, as castiga fara probleme. In mod anormal, n-am s-o fac. Pentru ca, in mod normal, astept ca aceste lucruri sa nu se mai repete. Nu numai cu mine, cu niciun ziarist din tara asta. Suntem in 2009 si, cel putin calendaristic, credem ca traim alte vremuri. Viitorul imi va arata daca ma insel sau nu....
duminică, iunie 28, 2009
vineri, iunie 26, 2009
Voi scrie
Numai ca acum sunt pe o barja. Ma intorc din Sulina. Incercam sa ajungem in Tulcea. Conexiunea de Internet e foarte slaba si totul se incarca foarte greu. Dar cand voi ajunge in Bucuresti, bineinteles ca voi scrie. Despre tot ce s-a intamplat. Cu bune si cu rele. Pe scurt, adevarul despre incident .
Apropo, stiati cat se face cu barja din Tulcea pana in Sulina tur si retur? Pai va spun eu. Turul a durat 6 ore si returul 9-10 ore. Nu pot sa va spun exact, pe ceas, cat a durat returul pentru ca inca la Tulcea n-am ajuns.
Pe Sulina nu se circula noaptea, ci numai atunci cand se mijeste de ziua. Asadar noi am plecat din Tulcea joi dimineata la 3.00 pe ploaie, am intrat pe canal pe la 5.00 si am ajuns in Sulina la 9.00.
Azi, la 5.00 dimineata eram din nou pe barja si, cum va spuneam, tot acolo suntem.
In concluzie, cam 15-16 ore de drum, ca sa poti cara tot echipamentul tehnic pentru ca domnul presedinte sa fie dat in direct. Liveeee, la televizor. 15 ore pana la capatul lumii, ingramaditi in masini, in zgomotul infernal al barjei, ca sa ajungi intr-un oras in care parca timpul s-a oprit definitiv in loc acum 30 de ani. O poveste. Trista, din pacate.
Pentru cei ce nu stiu si dau lectii...Ei bine, si asta inseamna meseria de ziarist.
Apropo, stiati cat se face cu barja din Tulcea pana in Sulina tur si retur? Pai va spun eu. Turul a durat 6 ore si returul 9-10 ore. Nu pot sa va spun exact, pe ceas, cat a durat returul pentru ca inca la Tulcea n-am ajuns.
Pe Sulina nu se circula noaptea, ci numai atunci cand se mijeste de ziua. Asadar noi am plecat din Tulcea joi dimineata la 3.00 pe ploaie, am intrat pe canal pe la 5.00 si am ajuns in Sulina la 9.00.
Azi, la 5.00 dimineata eram din nou pe barja si, cum va spuneam, tot acolo suntem.
In concluzie, cam 15-16 ore de drum, ca sa poti cara tot echipamentul tehnic pentru ca domnul presedinte sa fie dat in direct. Liveeee, la televizor. 15 ore pana la capatul lumii, ingramaditi in masini, in zgomotul infernal al barjei, ca sa ajungi intr-un oras in care parca timpul s-a oprit definitiv in loc acum 30 de ani. O poveste. Trista, din pacate.
Pentru cei ce nu stiu si dau lectii...Ei bine, si asta inseamna meseria de ziarist.
miercuri, iunie 24, 2009
Despre ipocrizie.
Sau fariseism. Si cateva sinonime. Asa, ca sa ne facem pe deplin intelesi. Duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, machiavelism, tartuferie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, iezuitism, mascaradă.
Ale cui? Ale multora, zic eu. Citeam reportajul lui Tolontan despre sedinta CNA. Si, sincer, m-a scarbit. Nu reportajul in sine, ca e scris bine, ci niste replici, atitudini, justificari penibile, cred eu.
Nu stiau PDL, PSD, premierul ce face doamna Ridzi? Stiau foarte bine. Dar nu s-au bagat ca, deh.... Ridzi e doar o unealta aici, in tot acest lant. A prestat si ea, cum au prestat, presteaza si vor presta si altii...Pentru cine? Pentru cine apare in stiri, evident...
Nu stia presa, oamenii din tv ce face Ritzi? N-a vazut nimeni, pana in aceasta saptamana, clipurile alea penibile pe toate posturile? Bineinteles ca le-au vazut toti. Stiau si jurnalistii ce face Ridzi. De ce-au tacut pana zilele acestea? Pentru ca nu e problema lor daca Ridzi e fraiera. Si cam e...
N-a vazut pana acum fascinantul domnul Grigore, Onisei, domnul Rasvan Popescu sau experimentata Narcisa Iorga (ultimii doi personaje cu ani destui in presa)...N-au vazut ei pana acum stiri platite la televiziuni sau in ziare? Uaaau. Asta chiar ca ar fi o stire. Miros de la o posta mereu si nu se intampla de ieri, de azi...Ci asa, de vreo 10 ani, stimabili domni si doamne.
Deci, sa nu ne ascundem dupa copaci. Si sa fim chiar toti ipocriti. Prostia si inconstienta doamnei Ritzi Pitzi, ce oricum scotea pe toata lumea din sarite, se pot traduce asa:
1. A aruncat cu bani in stanga si-n dreapta, crezand probabil ca e intangibila. O fi gandit ca o apara beneficiarii din PDL si din familia prezidentiala. Si tare mi-e ca nu va fi deloc asa...
2. Aeriana cum e, a uitat ca a venit campania electorala. Aia importanta. Si ca orice greseala ce implica familia prezidentiala va fi folosita crunt impotriva ei. Chiar atat de zombi sau foarte sigura pe ea e, de nici ca s-a gandit?
3. Oricum, nu era simpatizata de presa. Iar ca si comunicator al partidului, Guvernului si ministerului e cam jalnica a dumneavoastra doamna Ridzi. In astfel de conditii, nu era atat de greu de presupus ce va urma.
Ce m-a enervat pe mine in toata aceasta poveste? Nu, nu ce a facut Ridzi. Nu, chiar nu e o noutate. Au facut si fac si altii din Guvern. Pe mine, ca spectator al acestei triste povesti despre ipocrizie, m-a enervat Chilian. A parodiat un inegalabil cantec pentru doamna Ridzi de la PDL si Guvern. Pai stai si te gandesti acum. Eu, in locul lui Chilian.. Merita sa-ti murdaresti de buna voie si nesilit de nimeni opera cu zoaiele politicii dambovitene? Eu cred ca nu. Categoric, nu. Si poate ca da, nici domnul Chilian nu e asa cum il credeam noi. Noi astia care-l ascultam, inganam si uneori visam...
Ale cui? Ale multora, zic eu. Citeam reportajul lui Tolontan despre sedinta CNA. Si, sincer, m-a scarbit. Nu reportajul in sine, ca e scris bine, ci niste replici, atitudini, justificari penibile, cred eu.
Nu stiau PDL, PSD, premierul ce face doamna Ridzi? Stiau foarte bine. Dar nu s-au bagat ca, deh.... Ridzi e doar o unealta aici, in tot acest lant. A prestat si ea, cum au prestat, presteaza si vor presta si altii...Pentru cine? Pentru cine apare in stiri, evident...
Nu stia presa, oamenii din tv ce face Ritzi? N-a vazut nimeni, pana in aceasta saptamana, clipurile alea penibile pe toate posturile? Bineinteles ca le-au vazut toti. Stiau si jurnalistii ce face Ridzi. De ce-au tacut pana zilele acestea? Pentru ca nu e problema lor daca Ridzi e fraiera. Si cam e...
N-a vazut pana acum fascinantul domnul Grigore, Onisei, domnul Rasvan Popescu sau experimentata Narcisa Iorga (ultimii doi personaje cu ani destui in presa)...N-au vazut ei pana acum stiri platite la televiziuni sau in ziare? Uaaau. Asta chiar ca ar fi o stire. Miros de la o posta mereu si nu se intampla de ieri, de azi...Ci asa, de vreo 10 ani, stimabili domni si doamne.
Deci, sa nu ne ascundem dupa copaci. Si sa fim chiar toti ipocriti. Prostia si inconstienta doamnei Ritzi Pitzi, ce oricum scotea pe toata lumea din sarite, se pot traduce asa:
1. A aruncat cu bani in stanga si-n dreapta, crezand probabil ca e intangibila. O fi gandit ca o apara beneficiarii din PDL si din familia prezidentiala. Si tare mi-e ca nu va fi deloc asa...
2. Aeriana cum e, a uitat ca a venit campania electorala. Aia importanta. Si ca orice greseala ce implica familia prezidentiala va fi folosita crunt impotriva ei. Chiar atat de zombi sau foarte sigura pe ea e, de nici ca s-a gandit?
3. Oricum, nu era simpatizata de presa. Iar ca si comunicator al partidului, Guvernului si ministerului e cam jalnica a dumneavoastra doamna Ridzi. In astfel de conditii, nu era atat de greu de presupus ce va urma.
Ce m-a enervat pe mine in toata aceasta poveste? Nu, nu ce a facut Ridzi. Nu, chiar nu e o noutate. Au facut si fac si altii din Guvern. Pe mine, ca spectator al acestei triste povesti despre ipocrizie, m-a enervat Chilian. A parodiat un inegalabil cantec pentru doamna Ridzi de la PDL si Guvern. Pai stai si te gandesti acum. Eu, in locul lui Chilian.. Merita sa-ti murdaresti de buna voie si nesilit de nimeni opera cu zoaiele politicii dambovitene? Eu cred ca nu. Categoric, nu. Si poate ca da, nici domnul Chilian nu e asa cum il credeam noi. Noi astia care-l ascultam, inganam si uneori visam...
duminică, iunie 21, 2009
Remember. Cum a fost acum 5 ani.
Basescu vs.Geoana. Acum cinci ani. Am facut la vremea aceea toata campania la Primarie cu Mircea Geoana. Am mers prin atatea fabrici si uzine incat nici ca mai vreau sa merg vreodata, in viata asta. Mi-au ramas in minte asa:
-Dezbaterea nesfarsita din cercurile staffului, impropriu zis PSD, daca Geoana trebuie sa-si dea jos sau nu, in timpul campaniei, haina si cravata. Ca sa nu mai para un parasutat ministru de externe si de serviciu, in cursa pentru Primaria Capitalei.
- Ochelarii si geanta Dior ale Rodicai Nassar, intr-o uzina din care toti am iesit negri de atata funingine.
- Noaptea alegerilor cand Geoana a ramas singur in cort dupa aflarea exit pollurilor. Nimeni, dar nimeni de la partid nu s-a mai obosit sa vina sa-l sustina in cortul din Piata Revolutiei. Sa nu uitam, ca pe vremea aia presedinte al PSD era Adrian Nastase.
- O discutie cu Mircea Geoana ( devenise presedinte), dupa mult timp, in sediul PSD, in care l-am intrebat de ce a acceptat. Raspunsul a fost scurt si cred ca sincer. Nu-l reproduc.
Filmul „Prim ar vrea sa fie” a fost realizat de Sorin Bogdan si Andreea Cretulescu. Felicitari inca o data pentru ce au reusit sa realizeze. Poate fi material didactic pentru cei mai noi in presa, dar si pentru analistii "l'ombelico del mondo". Adica pentru cei care nu erau atat de multi si nici de serviciu atunci. Si nu se ocupau nici de politica, chiar daca acum spun ca stiu tot si orice despre oricine.
Oricum, e previzibil ca in acest an tensiunile vor fi, normal, mult, mult mai mari. Scandalurile, de asemenea, poate pe masura. Dar am asaaaa, un feeling...ca rezultatul va fi la fel. Poate nu din primul tur, ca asta ar fi culmea...Si daca va fi asa, Mircea Geoana ar trebui sa nu uite ce-l asteapta. Filmul asta poate-i va aminti. Macar, asa... Un pic...
UPDATE. Sunt multe personaje in acest film. Uitati-va unde erau acum cinci ani si ganditi-va unde sunt acum. Si poate asta spune si mai multe.
Episodul 1.
Episodul 2.
Episodul 3.
Episodul 4.
Episodul 5.
Episodul 6.
Episodul 7.
Episodul 8.
Episodul 9.
-Dezbaterea nesfarsita din cercurile staffului, impropriu zis PSD, daca Geoana trebuie sa-si dea jos sau nu, in timpul campaniei, haina si cravata. Ca sa nu mai para un parasutat ministru de externe si de serviciu, in cursa pentru Primaria Capitalei.
- Ochelarii si geanta Dior ale Rodicai Nassar, intr-o uzina din care toti am iesit negri de atata funingine.
- Noaptea alegerilor cand Geoana a ramas singur in cort dupa aflarea exit pollurilor. Nimeni, dar nimeni de la partid nu s-a mai obosit sa vina sa-l sustina in cortul din Piata Revolutiei. Sa nu uitam, ca pe vremea aia presedinte al PSD era Adrian Nastase.
- O discutie cu Mircea Geoana ( devenise presedinte), dupa mult timp, in sediul PSD, in care l-am intrebat de ce a acceptat. Raspunsul a fost scurt si cred ca sincer. Nu-l reproduc.
Filmul „Prim ar vrea sa fie” a fost realizat de Sorin Bogdan si Andreea Cretulescu. Felicitari inca o data pentru ce au reusit sa realizeze. Poate fi material didactic pentru cei mai noi in presa, dar si pentru analistii "l'ombelico del mondo". Adica pentru cei care nu erau atat de multi si nici de serviciu atunci. Si nu se ocupau nici de politica, chiar daca acum spun ca stiu tot si orice despre oricine.
Oricum, e previzibil ca in acest an tensiunile vor fi, normal, mult, mult mai mari. Scandalurile, de asemenea, poate pe masura. Dar am asaaaa, un feeling...ca rezultatul va fi la fel. Poate nu din primul tur, ca asta ar fi culmea...Si daca va fi asa, Mircea Geoana ar trebui sa nu uite ce-l asteapta. Filmul asta poate-i va aminti. Macar, asa... Un pic...
UPDATE. Sunt multe personaje in acest film. Uitati-va unde erau acum cinci ani si ganditi-va unde sunt acum. Si poate asta spune si mai multe.
Episodul 1.
Episodul 2.
Episodul 3.
Episodul 4.
Episodul 5.
Episodul 6.
Episodul 7.
Episodul 8.
Episodul 9.
sâmbătă, iunie 20, 2009
"Tampitii". Sau viata in Carrefour.
Carrefour Feeria. 21 si ceva seara. Vineri. Lume, asa si asa..Parca, parca, totusi putin mai multa decat de obicei. Deh, vine weekendul. Poporul se aprovizioneaza.Vin doua zile libere si oamenii poate pleaca si ei din obositorul oras.
Ajung in fata galantarului cu mezeluri. Aici, doua vanzatoare agitate si obosite de atata munca, alergat, oameni cu fite, nervosi sau mult prea nehotarati, pastramuri, carnati, salamuri si carnuri pentru toate gusturile, incearca sa faca fata, cat mai pot si ele, valului de clienti, ajunsi si ei la raion, pe ultima suta de metri.
Trag un bilet si imi astept randul. Ma uit la oameni. Mda, un vechi obicei.... Am tras biletul 41, una dintre vanzatoare striga clientul 29...Deci mai am ceva de stat pe aici.
Un domn vorbeste atat de tare la telefon, incat se uita la el vreo trei raioane. Ma mai intalnisem cu el cand am luat cirese. Si cand am luat suc parca l-am auzit. Cred ca de mai bine de o jumatate de ora urla pur si simplu la telefon. Ceva, cu niste avocati...Discutii pe procedura si despre comportamentul oamenilor...Omul chiar nu realizeaza ca foarte multi chiar se uita la el.
Langa mine, un domn in varsta, probabil cu sotia...care mai are putin si-si lipeste nu numai nasul, dar chiar toata fata de galantar. „Uiteeeee, ce bine arata astaaaa!”, zice ea. Da nerabdatoare din picior, isi freaca mainile, el- sotul- sta cu mainile incrucisate, cu privirea fix in parte cealalta, isi sprijina fundul de carucior si ii raspunde: „ Daaaa, buuun.Arata bine, d'asta luam!”.Haios..
30! Nu e nimeni? 31! Femeia comanda, in sfarsit. 200 de grame de muschi. Era la oferta. Vreo 10-12 oameni asteptau si ei sa le vina randul...intr-o zi.
La un moment dat, pe langa mine, un domn cu tricou rosu si pantaloni pescaresti se duce repede si trage bitetul cu respectivul numar de rand. Are un bluetooth la ureche, pare important, are un cos plin. Si cam atat.
Astept. Ma plictisesc. Incep sa-mi rup bonurile de masa din cotor. Asta cu ruptul bonurilor intotdeauna mi-a displacut. Vanzatoarea striga: 35! Domnul in tricou rosu se duce in fata si cu mult tupeu striga: „Aici, aici, dommna!” Si da sa comande, in stilul cel mai normal cu putinta...
Raman masca. Cat de firesc se comporta. Bineinteles ca nu ma pot abtine. Zic: „Nu va suparati, domnule. Dar ce numar aveti pe bon?” Se intoarce, isi desface pumnul si vad: 47. Ii spun: „Pai aveti 47 si nu 35! V-am vazut cand ati luat bonul dupa mine. Noi toti stam la coada si nu e normal sa faceti asa”.
Vanzatoarea, desi oboosita, se prinde. Imi zambeste smechereste. Probabil ca da..Nu e nici primul si nici ultimul care face asa. Si nu-l serveste pe tupeist. Trece la urmatorul: 36!
Numai ca eu nu observasem ca, intre timp, tupeistul mai avea putin si imi dadea cu tot caruciorul lui burdusit asa, fix in cap.
Incepe sa ma injure, sa urle, sa bombane...Ma abtin cat pot. La un moment dat, incepe sa le spuna oamenilor ca sunt nu stiu cum, cate-n luna si in stele: „ S-a trezit corecta...Ha,ha, ha!Jenant”...Si ii replic: „ Domnule, care-i problema? Suntem peste 10 oameni aici. V-ati bagat in fata. Si ati mai si mintit.”
„ Domnisoara, eu nu m-am nascut sa stau la rand ca dumneavoastra”. Deja imi vine mie sa-i dau eu cu toate sticlele de suc in cap. „ Daca nu stati la rand, duceti-va si va plimbati. Veniti cand va striga doamna”...” Auzi, fa, domnisoara, haide sa ne plimbam amandoi”.
Cata nestimtire. Imi vine sa-i pun eu acum tot caruciorul meu fix in nas. Sa-i pice bluetoothul de la ureche. Da, oricum nu vorbeste cu cineva. In fine...Asta e. Badarania, marlania, grosolania, cabotinismul in tara asta inving mereu. Mai ales cand el are doi metri si tu esti o pitica. Ajutorul si muschiul nu sunt, evident, de partea mea....
Ma uitam la el. Cu coada ochiului. Un om in toata firea, de peste 45 de ani, parea familist.... Daca l-ai fi vazut si nu l-ai fi prins cu mata-n sac, ai fi zis ca e un om intreg la minte, de casa, harnic, agitandu-se asa, parea chiar saritor...
Numai ca asta era doar in gandul meu. Tupeistul tot bodogane...Ma injura din nou. Continua si e destul de deranjant. Vanzatoarea striga: 38! 39! 40! Ei zice:”Hai, haaaai mai repedeeee doamnaaa! Mai repedeeee” Vanzatoarea pare un mic robot si nu zice nimic. Tupeistul se bataie, se aseaza la coada. Si dadea asa, din cand in cand, parca de oftica, cu pumnu-n galantar.
41! Ma duc, ii arat doamnei bonul si comand...El tot injura...Si ii zic: „ Domnule, tara asta e plina de nesimtiti, smecheri si de smenari. Ia mai stati si la coada, sa vedeti cum e. Dumneavoastra credeti ca noi toti, astia, zece oameni de aici, care stam la coada, suntem mai prosti, ca suntem corecti? Si dumneavoastra sunteti cel mai destept, ca sunteti mai smecher cumva?”
„ Zicea ala bine...Niste tampiti”, il aud....Sa-mi pice pastrama printre degete. Si creierul parca mi-a trosnit... Ramasesem asa, cu pachetul in mana...Nici nu mai stiam ce voiam sa fac cu el. Parca ma lovise un tractor. Pana imi serveste vanzatoarea mie toata comanda...44! 45! Nu sunt? 46!47! Comanda si tupeistul. Era deja in trepidatii.
Plec. Nu mai zic nimic. Am ramas speechless. Arunc o privire spre cei care mai erau acolo. Doi tineri, un el si o ea, se tineau de mana. Doi domni in toata firea. O doamna mai in varsta, una mai tanara si grasa lesinata peste niste carnati din acelasi galantar. Nimeni n-a reactionat. Nimeni n-a scos nicio vorba. Toti au auzit si toti tacut. De parca tupeistul, daca ar fi trecut peste ei la rand si peste alti 100, n-ar fi fost nicio problema. Ba, din contra. Ar fi fost ceva firesc..Exact asa parea...Doar cu tinerii, si ei muti, m-am intersectat, in priviri, evident....Mi-am dat seama ca imi dadeau dreptate. Sau...cine stie? Poate nu?
Ideea e una. Si e urmatoarea: Chiar trebuie sa fim toti tampiti? Nu trebuie niciodata sa reactionam? Unde-i spiritul civic? Da, stiu...suna aiurea. Dar asa i se spune...Stiam ca a murit putin...Dar chiar nu mai invie niciodata? Nici macar putin, asa? Eu cred ca nu...Chiar nu putem sta in halul asta forever ...Ca o masa apatica, moale, dispusa sa inghita orice, oriunde si la orice ora...Ei bine, nu trebuie sa fim toti tampiti....Chiar daca asa ni se spune..Sau ni se cere..Sau ni se preda...Sau chiar ni se exemplifica, din cand in cand...Da, la televizor, tribuna cu nivel a natiunii. Chiar nu puteam fi toti asa de tampiti...
Ajung in fata galantarului cu mezeluri. Aici, doua vanzatoare agitate si obosite de atata munca, alergat, oameni cu fite, nervosi sau mult prea nehotarati, pastramuri, carnati, salamuri si carnuri pentru toate gusturile, incearca sa faca fata, cat mai pot si ele, valului de clienti, ajunsi si ei la raion, pe ultima suta de metri.
Trag un bilet si imi astept randul. Ma uit la oameni. Mda, un vechi obicei.... Am tras biletul 41, una dintre vanzatoare striga clientul 29...Deci mai am ceva de stat pe aici.
Un domn vorbeste atat de tare la telefon, incat se uita la el vreo trei raioane. Ma mai intalnisem cu el cand am luat cirese. Si cand am luat suc parca l-am auzit. Cred ca de mai bine de o jumatate de ora urla pur si simplu la telefon. Ceva, cu niste avocati...Discutii pe procedura si despre comportamentul oamenilor...Omul chiar nu realizeaza ca foarte multi chiar se uita la el.
Langa mine, un domn in varsta, probabil cu sotia...care mai are putin si-si lipeste nu numai nasul, dar chiar toata fata de galantar. „Uiteeeee, ce bine arata astaaaa!”, zice ea. Da nerabdatoare din picior, isi freaca mainile, el- sotul- sta cu mainile incrucisate, cu privirea fix in parte cealalta, isi sprijina fundul de carucior si ii raspunde: „ Daaaa, buuun.Arata bine, d'asta luam!”.Haios..
30! Nu e nimeni? 31! Femeia comanda, in sfarsit. 200 de grame de muschi. Era la oferta. Vreo 10-12 oameni asteptau si ei sa le vina randul...intr-o zi.
La un moment dat, pe langa mine, un domn cu tricou rosu si pantaloni pescaresti se duce repede si trage bitetul cu respectivul numar de rand. Are un bluetooth la ureche, pare important, are un cos plin. Si cam atat.
Astept. Ma plictisesc. Incep sa-mi rup bonurile de masa din cotor. Asta cu ruptul bonurilor intotdeauna mi-a displacut. Vanzatoarea striga: 35! Domnul in tricou rosu se duce in fata si cu mult tupeu striga: „Aici, aici, dommna!” Si da sa comande, in stilul cel mai normal cu putinta...
Raman masca. Cat de firesc se comporta. Bineinteles ca nu ma pot abtine. Zic: „Nu va suparati, domnule. Dar ce numar aveti pe bon?” Se intoarce, isi desface pumnul si vad: 47. Ii spun: „Pai aveti 47 si nu 35! V-am vazut cand ati luat bonul dupa mine. Noi toti stam la coada si nu e normal sa faceti asa”.
Vanzatoarea, desi oboosita, se prinde. Imi zambeste smechereste. Probabil ca da..Nu e nici primul si nici ultimul care face asa. Si nu-l serveste pe tupeist. Trece la urmatorul: 36!
Numai ca eu nu observasem ca, intre timp, tupeistul mai avea putin si imi dadea cu tot caruciorul lui burdusit asa, fix in cap.
Incepe sa ma injure, sa urle, sa bombane...Ma abtin cat pot. La un moment dat, incepe sa le spuna oamenilor ca sunt nu stiu cum, cate-n luna si in stele: „ S-a trezit corecta...Ha,ha, ha!Jenant”...Si ii replic: „ Domnule, care-i problema? Suntem peste 10 oameni aici. V-ati bagat in fata. Si ati mai si mintit.”
„ Domnisoara, eu nu m-am nascut sa stau la rand ca dumneavoastra”. Deja imi vine mie sa-i dau eu cu toate sticlele de suc in cap. „ Daca nu stati la rand, duceti-va si va plimbati. Veniti cand va striga doamna”...” Auzi, fa, domnisoara, haide sa ne plimbam amandoi”.
Cata nestimtire. Imi vine sa-i pun eu acum tot caruciorul meu fix in nas. Sa-i pice bluetoothul de la ureche. Da, oricum nu vorbeste cu cineva. In fine...Asta e. Badarania, marlania, grosolania, cabotinismul in tara asta inving mereu. Mai ales cand el are doi metri si tu esti o pitica. Ajutorul si muschiul nu sunt, evident, de partea mea....
Ma uitam la el. Cu coada ochiului. Un om in toata firea, de peste 45 de ani, parea familist.... Daca l-ai fi vazut si nu l-ai fi prins cu mata-n sac, ai fi zis ca e un om intreg la minte, de casa, harnic, agitandu-se asa, parea chiar saritor...
Numai ca asta era doar in gandul meu. Tupeistul tot bodogane...Ma injura din nou. Continua si e destul de deranjant. Vanzatoarea striga: 38! 39! 40! Ei zice:”Hai, haaaai mai repedeeee doamnaaa! Mai repedeeee” Vanzatoarea pare un mic robot si nu zice nimic. Tupeistul se bataie, se aseaza la coada. Si dadea asa, din cand in cand, parca de oftica, cu pumnu-n galantar.
41! Ma duc, ii arat doamnei bonul si comand...El tot injura...Si ii zic: „ Domnule, tara asta e plina de nesimtiti, smecheri si de smenari. Ia mai stati si la coada, sa vedeti cum e. Dumneavoastra credeti ca noi toti, astia, zece oameni de aici, care stam la coada, suntem mai prosti, ca suntem corecti? Si dumneavoastra sunteti cel mai destept, ca sunteti mai smecher cumva?”
„ Zicea ala bine...Niste tampiti”, il aud....Sa-mi pice pastrama printre degete. Si creierul parca mi-a trosnit... Ramasesem asa, cu pachetul in mana...Nici nu mai stiam ce voiam sa fac cu el. Parca ma lovise un tractor. Pana imi serveste vanzatoarea mie toata comanda...44! 45! Nu sunt? 46!47! Comanda si tupeistul. Era deja in trepidatii.
Plec. Nu mai zic nimic. Am ramas speechless. Arunc o privire spre cei care mai erau acolo. Doi tineri, un el si o ea, se tineau de mana. Doi domni in toata firea. O doamna mai in varsta, una mai tanara si grasa lesinata peste niste carnati din acelasi galantar. Nimeni n-a reactionat. Nimeni n-a scos nicio vorba. Toti au auzit si toti tacut. De parca tupeistul, daca ar fi trecut peste ei la rand si peste alti 100, n-ar fi fost nicio problema. Ba, din contra. Ar fi fost ceva firesc..Exact asa parea...Doar cu tinerii, si ei muti, m-am intersectat, in priviri, evident....Mi-am dat seama ca imi dadeau dreptate. Sau...cine stie? Poate nu?
Ideea e una. Si e urmatoarea: Chiar trebuie sa fim toti tampiti? Nu trebuie niciodata sa reactionam? Unde-i spiritul civic? Da, stiu...suna aiurea. Dar asa i se spune...Stiam ca a murit putin...Dar chiar nu mai invie niciodata? Nici macar putin, asa? Eu cred ca nu...Chiar nu putem sta in halul asta forever ...Ca o masa apatica, moale, dispusa sa inghita orice, oriunde si la orice ora...Ei bine, nu trebuie sa fim toti tampiti....Chiar daca asa ni se spune..Sau ni se cere..Sau ni se preda...Sau chiar ni se exemplifica, din cand in cand...Da, la televizor, tribuna cu nivel a natiunii. Chiar nu puteam fi toti asa de tampiti...
miercuri, iunie 17, 2009
„Tampitii” si disperarea lui Turcan
Buuun. Ne ducem la filmare. Ajungem la Romexpo....Se pregatea locul unde urma sa vorbeasca presedintele...
Intreb. Pe unde vine? Erau doua cai de acces spre acel loc. Mi se spune.
Ma duc cu operatorul Razvan Stancu sa-l asteptam pe presedinte. Mai erau cam 10 minute. Vine un domn de la SPP cu mult bun simt si ne spune frumos: ”Va rog....intrati....” Ii raspund domnului: ”Nu, stati linistit. Doar il filmam cand intra.Fara intrebari...”Oricum, ne saturasem si noi de atatea intrebari. Si oricum, stiam ca presedintele nu prea raspunde la intrebari daca nu-si pregateste din timp iesirile sau conferintele de presa.
Soseste coloana. Presedintele se da jos din masina. Liiceanu si inca doi, trei...il asteptau de ceva timp. Il intampina...Operatorul Razvan Stancu e in fata presedintelui, alaturi de alti doi( operatorul oficial si un altul, al „concurentei”, ce nu avea microfon si nici reporter langa el).
Aud ceea ce incepe sa se dicute. Presedintele are o voce puternica. E aproape imposibil sa nu fii atent. Microfonul e, oricum, pornit. Il tin undeva, in jos, sa nu sara nici in ochii „binevoitorilor”, dar in asa fel incat sa si capteze cate ceva...ce-o putea si el. Mai e o speranta, microfonul de pe camera, ce capteaza ambianta. Dar problema e ca el inregistreaza de obicei si zgomotul de fond. Caut cu ochii operatorul, in speranta sa fie pe Rec. Nu-l vad pe moment, dar omul intr-adevar era pe faza. Pe Rec. Adica inregistra...
Undeva, in spate, Turcan se intretinea jovial cu ziaristele. Paranteza. Azi, de dimineata, la Cotroceni, mai incercase un dialog cu mine. Dialogul a esuat. Turcan vorbea singur....In fine... Sa revenim.
La un moment dat, se vede si pe imagini , Turcan vine cu viteza din spate (Time Code: 00.26). Se aseaza fix intre mine si Liiceanu. Vede microfonul meu..Si incepe sa vorbeasca asa..aiurea... si exact cand presedintele isi continua dialogul cu filosoful. „ Buna, ce faci? Mai esti suparata pe mine?”..Si tot vorbea neincetat, degeaba si la fel de trist. Nu-i raspund. Si nici ca-i voi raspunde vreodata. Stiam exact ce facea. Si n-am riscat sa pierd sincronul, doar pentru a-i da lui Turcan macar cu cubul in cap.
Domnul Turcan, normal, nu vorbea intruna doar pentru ca-i e tare dor de mine. Voia, de fapt, ca vocea lui, de mult mai aproape, sa se capteze pe microfonul meu, astfel incat sa se suprapuna cu conversatia celor doua personaje...Si sa nu mai reusesc sa inregistrez deloc discutia presedintelui cu Liiceanu. Sau, oricum, sa nu se mai inteleaga nimic.
Numai ca Turcane, de data asta ai ajuns chiar prea tarziu. Replica cu tampitii fusese cu 2-3 secunde mai devreme. Nesansa, destinul....Asta e...Asa se intampla cand nu esti pe faza, cand stai sa te harjonesti, cand esti cu capul in nori, numai purtator de cuvant sau de imagine al presedintelui nu...
S-a intamplat exact ca si in Liban, cand domnul Turcan facea poze ca tot turistul, in costum si cu rucsacul in spate la tot ce misca, in timp ce presedintele Romaniei declara in fata oamenilor de afaceri libanezi ca o parte din banii de la FMI ar putea fi folositi pentru salarii si pensii. Cand i-a picat fisa lui Turcan despre ce a zis presedintele? Ei bine, dupa vreo 3-4 ore...Cand stirea nu numai ca ajunsese in tara, dar aparusera si reactiile, controversa...Cand deja toti jurnalistii erau la aeroport, pe picior de plecare din Beirut.. ..Si tot Turcan s-a trezit atunci, dupa nu stiu cate ore, sa dea smsuri, sa tipe, sa urle, sa zbiere ca stirile date de noi nu sunt adevarate, ca noi n-am tradus bine, ca presedintele n-a zis niciodata asa ceva...
Asaaaa...Sa revenim la Bookfest. Turcan sesizeaza ca se intampla ceva..( Cica a fost si el reporter la Radio Contactul lui Tariceanu...Din 1996 pana in 1999. Facea si editare, se lauda el. Asa ca macar cum e cu sunetul mai tine si el minte, totusi, ceva)...Si striga catre ofiterii SPP..”Mai, voi nu vedeti?Aveti grija ca astia se apropie prea mult de presedinte...Cu microfoanele” ...Citatul e, intr-adevar, aproximativ...
Presedintele deja ajunsese la locul unde urma sa aiba loc lansarea. Turcan mai susoteste ceva cu alti ofiteri de la SPP( unul dintre ei- un capitan pe care nu-l nominalizez)...Dar faptul era deja consumat...
Ce s-a intamplat la final, cand a plecat presedintele? Ceea ce puteam sa pun pariu ca o sa sa aiba loc.... Operatorilor le-a fost aproape imposibil sa treaca de zidul SPP ca sa filmeze iesirea presedintelui din pavilion, iar reporterilor...mie, de exemplu, toti ofiterii SPP mi-au dat peste mana atunci cand au vazut microfonul....Sa filmezi si sa si inregistrezi pe sunet iesirea presedintelui de la Bookfest, condus tot de Liiceanu...a fost un adevarat test de forta, nervi, ghionturi, coate-n stomac....
Ceea ce mi s-a parut culmea a fost ceea ce a facut un fotoreporter. A facut, cot la cot cu SPP-ul, zid in spatele presedintelui. Nu i-a lasat pe cameramani si pe reporteri deloc sa treaca. Si la final a fost si el recompensat. Cand seful statului se urcase in masina, fotoreporterul primea multumiri din partea cuiva din SPP. Si mai primea ceva. O strangere calduroasa de mana. Evident, pentru ajutorul oferit..Servil si gratuit..
Precizez ca fotoreporterul nu a avut in niciun moment aparatul foto la el. Il stiu din vedere, de pe teren, e vechi in breasla si e batran. Si, dupa parerea mea, e extrem de rusinos ce a facut.
Intreb. Pe unde vine? Erau doua cai de acces spre acel loc. Mi se spune.
Ma duc cu operatorul Razvan Stancu sa-l asteptam pe presedinte. Mai erau cam 10 minute. Vine un domn de la SPP cu mult bun simt si ne spune frumos: ”Va rog....intrati....” Ii raspund domnului: ”Nu, stati linistit. Doar il filmam cand intra.Fara intrebari...”Oricum, ne saturasem si noi de atatea intrebari. Si oricum, stiam ca presedintele nu prea raspunde la intrebari daca nu-si pregateste din timp iesirile sau conferintele de presa.
Soseste coloana. Presedintele se da jos din masina. Liiceanu si inca doi, trei...il asteptau de ceva timp. Il intampina...Operatorul Razvan Stancu e in fata presedintelui, alaturi de alti doi( operatorul oficial si un altul, al „concurentei”, ce nu avea microfon si nici reporter langa el).
Aud ceea ce incepe sa se dicute. Presedintele are o voce puternica. E aproape imposibil sa nu fii atent. Microfonul e, oricum, pornit. Il tin undeva, in jos, sa nu sara nici in ochii „binevoitorilor”, dar in asa fel incat sa si capteze cate ceva...ce-o putea si el. Mai e o speranta, microfonul de pe camera, ce capteaza ambianta. Dar problema e ca el inregistreaza de obicei si zgomotul de fond. Caut cu ochii operatorul, in speranta sa fie pe Rec. Nu-l vad pe moment, dar omul intr-adevar era pe faza. Pe Rec. Adica inregistra...
Undeva, in spate, Turcan se intretinea jovial cu ziaristele. Paranteza. Azi, de dimineata, la Cotroceni, mai incercase un dialog cu mine. Dialogul a esuat. Turcan vorbea singur....In fine... Sa revenim.
La un moment dat, se vede si pe imagini , Turcan vine cu viteza din spate (Time Code: 00.26). Se aseaza fix intre mine si Liiceanu. Vede microfonul meu..Si incepe sa vorbeasca asa..aiurea... si exact cand presedintele isi continua dialogul cu filosoful. „ Buna, ce faci? Mai esti suparata pe mine?”..Si tot vorbea neincetat, degeaba si la fel de trist. Nu-i raspund. Si nici ca-i voi raspunde vreodata. Stiam exact ce facea. Si n-am riscat sa pierd sincronul, doar pentru a-i da lui Turcan macar cu cubul in cap.
Domnul Turcan, normal, nu vorbea intruna doar pentru ca-i e tare dor de mine. Voia, de fapt, ca vocea lui, de mult mai aproape, sa se capteze pe microfonul meu, astfel incat sa se suprapuna cu conversatia celor doua personaje...Si sa nu mai reusesc sa inregistrez deloc discutia presedintelui cu Liiceanu. Sau, oricum, sa nu se mai inteleaga nimic.
Numai ca Turcane, de data asta ai ajuns chiar prea tarziu. Replica cu tampitii fusese cu 2-3 secunde mai devreme. Nesansa, destinul....Asta e...Asa se intampla cand nu esti pe faza, cand stai sa te harjonesti, cand esti cu capul in nori, numai purtator de cuvant sau de imagine al presedintelui nu...
S-a intamplat exact ca si in Liban, cand domnul Turcan facea poze ca tot turistul, in costum si cu rucsacul in spate la tot ce misca, in timp ce presedintele Romaniei declara in fata oamenilor de afaceri libanezi ca o parte din banii de la FMI ar putea fi folositi pentru salarii si pensii. Cand i-a picat fisa lui Turcan despre ce a zis presedintele? Ei bine, dupa vreo 3-4 ore...Cand stirea nu numai ca ajunsese in tara, dar aparusera si reactiile, controversa...Cand deja toti jurnalistii erau la aeroport, pe picior de plecare din Beirut.. ..Si tot Turcan s-a trezit atunci, dupa nu stiu cate ore, sa dea smsuri, sa tipe, sa urle, sa zbiere ca stirile date de noi nu sunt adevarate, ca noi n-am tradus bine, ca presedintele n-a zis niciodata asa ceva...
Asaaaa...Sa revenim la Bookfest. Turcan sesizeaza ca se intampla ceva..( Cica a fost si el reporter la Radio Contactul lui Tariceanu...Din 1996 pana in 1999. Facea si editare, se lauda el. Asa ca macar cum e cu sunetul mai tine si el minte, totusi, ceva)...Si striga catre ofiterii SPP..”Mai, voi nu vedeti?Aveti grija ca astia se apropie prea mult de presedinte...Cu microfoanele” ...Citatul e, intr-adevar, aproximativ...
Presedintele deja ajunsese la locul unde urma sa aiba loc lansarea. Turcan mai susoteste ceva cu alti ofiteri de la SPP( unul dintre ei- un capitan pe care nu-l nominalizez)...Dar faptul era deja consumat...
Ce s-a intamplat la final, cand a plecat presedintele? Ceea ce puteam sa pun pariu ca o sa sa aiba loc.... Operatorilor le-a fost aproape imposibil sa treaca de zidul SPP ca sa filmeze iesirea presedintelui din pavilion, iar reporterilor...mie, de exemplu, toti ofiterii SPP mi-au dat peste mana atunci cand au vazut microfonul....Sa filmezi si sa si inregistrezi pe sunet iesirea presedintelui de la Bookfest, condus tot de Liiceanu...a fost un adevarat test de forta, nervi, ghionturi, coate-n stomac....
Ceea ce mi s-a parut culmea a fost ceea ce a facut un fotoreporter. A facut, cot la cot cu SPP-ul, zid in spatele presedintelui. Nu i-a lasat pe cameramani si pe reporteri deloc sa treaca. Si la final a fost si el recompensat. Cand seful statului se urcase in masina, fotoreporterul primea multumiri din partea cuiva din SPP. Si mai primea ceva. O strangere calduroasa de mana. Evident, pentru ajutorul oferit..Servil si gratuit..
Precizez ca fotoreporterul nu a avut in niciun moment aparatul foto la el. Il stiu din vedere, de pe teren, e vechi in breasla si e batran. Si, dupa parerea mea, e extrem de rusinos ce a facut.
marți, iunie 16, 2009
"Meserii inutile: ziarist". Un text senzational despre niste oameni, scris de un condei care, de multe ori, descreteste frunti. Inclusiv pe a mea. Semnatura...o stim cu totii: Lelia Munteanu. Cititi-o! Viata unora dintre noi e.. acolo. Acolo, printre randurile Leliei. Felicitarile mele pentru tot ce scrii!
UPDATE. Dar la fel de adevarat este si ceea ce scrie Cristi.
UPDATE. Dar la fel de adevarat este si ceea ce scrie Cristi.
luni, iunie 15, 2009
Sa continuam. Tot "cu" si "despre" domnul Turcan...
Imi scrie un student al domnului. Pe blog. Mai precis pe 4 iunie, la ora 23.54. Pentru corectitudine, verificati aici.
„Am citit si am ras. Spui ca ai incredere in talentele tale de reporter.Turcan preda la jurnalistica chestii de comunicare dar foarte interesant sunt intre marketing electoral si chestii militare gen operatiuni psihologice. Se naste o intrebare ce cauta o persoana care preda operatiuni psihologce in functia de purtator de cuvant? Asta e o intrebare si sper sa o deslusesti”
Stiam ca se duce la cursuri. Initial, demuuuuult, am sperat ca mai are o sansa. Ca deh, poate mai vrea si el sa invete cate ceva. Poate, poate...intr-o zi...cine stie? Poate intr-o zi va reusi si el sa faca un briefing de presa. Ar fi fost, oricum, primul din acest mandat al presedintelui. Si tot primul din ultimii doi ani si ceva, de cand domnul Turcan ocupa vremelnic un scaun prin Palatul Cotroceni. Cred ca ar fi fost primul din viata lui, dar...asta e! N-a fost sa fie...Primul briefing va urma, stati linistiti. Cred ca mai aveti de asteptat mult, mult timp...
Dar... sa revenim. Asaaa, la cursuri..Domnul Turcan toata ziulica era la cursuri, pentru ca domnul Turcan mai si preda. Exact. Cum singurel se prezinta pe siteul Cotroceniului. Sau aici...Valeriu Turcan...Din 2007 – „Lector asociat în cadrul programului Master al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, Cursul Procese şi tendinţe în comunicarea politică”.
Ce preda? Sincer, nici nu vreau sa stiu. Si nici ca vreau sa-mi imaginez. Pentru ca „problemuta” lui e alta. Stiu ca si-ar dori si el sa faca parte dintr-un CA, ca „aia de la Guvern”, stiu ca nu prea poate, stiu ca are afacerile lui pe parte de „consultanta”, dar presupun ca nu fuge toata ziulica din Cotroceni doar de amorul jurnalismului gratis oferit vlastarelor breslei romanesti.
So, care-i problemuta domnului? Pai...na, ca-l da de gol declaratia de avere. Pentru ca tot de vreo doi ani si ceva uita domnul Turcan sa-si declare si aceste venituri.
Legea spune ca orele de curs pot fi platite, in sistem de plata cu ora, unui asistent la nivel de lector/sef de lucrari, numai daca indeplineste conditiile de ocupare a postului respectiv( daca este doctor sau doctorand si are vechimea necesara)...
Iar domnul Turcan ne spune ca este doctorand al Universitatii Bucuresti, din 2005. Si cam atat...Hmmm...Cam scurt si sec. In fine...
Vedem, de asemenea, ca are si un restantier, la anul I, semestrul II... Deci, de ce nu scrie cat castiga? I-o fi rusine? Sau din contra? Nu stiu...Eu doar am intrebat...
Buuun...Alte „problemute” din declaratia de avere? Pai ar mai fi:
Prima. domnul Turcan si-a mai cumparat o Toyota. Mai avea una, scrie tot el. „An de fabricatie 2001”. „Gagălul” celuilalt respectabil domn Vanghelie ne spune ca Toyota din 2001 era una Land Cruiser, „maare cat o garsoniera”, cutie de viteze mecanica...Restul, cititi si voi... Numai ca manuta domnului Turcan ne scrie ca asta are „an de fabricatie 2008”. Sa continui? Cam cat costa vaporul asta? Luati de cititi. „Noua versiune a modelului Toyota Land Cruiser este disponibila de saptamana trecuta si in Romania, la preturi ce pornesc de la 74.100 cu TVA pentru varianta standard diesel si 75.000 de euro cu TVA pentru varianta standard pe benzina, a anuntat luni importatorul marcii japoneze pe piata romaneasca, citat de Mediafax”... N-are domnul Turcan bani? Am zis eu asa ceva?
Apropo de prima "problemuta". Daca spune ca a incurcat anul fabricatiei masinii, cu anul cumpararii ei...si aici apare o alta problemuta. Pe 13 iunie 2008, Turcan cu manuta lui a scris ca nu poseda decat una bucata Land Cruiser. Asa ca daca a incurcat borcanele( ceea ce nu m-ar mira deloc) de ce nu si-a trecut-o in declaratia de avere atunci?
A doua. Banii domnului Turcan au cam disparut....L-o fi lovit criza? Land Cruiserul? Este oricum tot dupa sufletul omului...Ideea e ca l-a lovit ceva, cumva..
Si asta pentru ca in iunie 2008, domnul Turcan avea cam asa:
La BRD- 7186 de euro
La BRD- 4388 de dolari
La BRD- 9952 de ron
La ING-4710 de ron ( fonduri de investitii sau echivalente)
La BRD- 11472 de euro( depozit din credit)
La Banca Transilvania- 54.800 de ron ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)
La SIF Muntenia- 3325 ron ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)
Si datorii:
34.000 de euro de dat la BRD( scadent in 2032)
114.300 de euro de dat tot la BRD( scadent in 2037)
Ce mai are saracul acum? Sau, ma rog, pe 1 aprilie 2009, cand si-a completat hartiuta? Pai, cam asa..
Doar 6501 de ron la ING( in fonduri de investitii sau echivalente)
Doar 106.661 de ron la Banca Transilvania ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)-s-au cam dublat
Doar 974 de ron la SIF Muntenia ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)
Datorii?
Ce se stia:
34.000 de euro de dat la BRD( scadent in 2032)
114.300 de euro de dat tot la BRD( scadent in 2037)
Si doua persoane fizice anonime:
P(ersoana)F(izica) – 14.000 de euro( pe care trebuie sa-i dea inapoi prin 2009-2010)
P(ersoana)F(izica) – 7500 de euro( pe care trebuie sa-i dea inapoi prin 2009-2010)
Tot ce sper ca doar ca domnul Turcan sa nu fi imprumutat banii de la Camatari...Deh, nu s-ar cade...E totusi consilier de stat ( cu toate ca rangul lui ar fi cel de secretar de stat).Altfel nu vad de ce e asa rusinos sa scrii de la cine te-ai imprumutat....Acum, na... daca vrei sa stai in Mogosoaia, pe acolo pe langa tarlaua lui Mitica Iliescu...presupun ca respectivul creditor nu e unul oarecare, nu? Logic, altfel n-ar fi un anonim...sau doi anonimi...Nu-i asa?
UPDATE. Dragi anonimi, stati linistiti. Stiu exact de unde se acceseaza acest blog si de unde vin comentariile. Sunt countere si motoare speciale pe internet pentru asa ceva. Domnul Turcan, un alt „Gagăl” sigur n-a prins de veste nici de asta pana acum...
„Am citit si am ras. Spui ca ai incredere in talentele tale de reporter.Turcan preda la jurnalistica chestii de comunicare dar foarte interesant sunt intre marketing electoral si chestii militare gen operatiuni psihologice. Se naste o intrebare ce cauta o persoana care preda operatiuni psihologce in functia de purtator de cuvant? Asta e o intrebare si sper sa o deslusesti”
Stiam ca se duce la cursuri. Initial, demuuuuult, am sperat ca mai are o sansa. Ca deh, poate mai vrea si el sa invete cate ceva. Poate, poate...intr-o zi...cine stie? Poate intr-o zi va reusi si el sa faca un briefing de presa. Ar fi fost, oricum, primul din acest mandat al presedintelui. Si tot primul din ultimii doi ani si ceva, de cand domnul Turcan ocupa vremelnic un scaun prin Palatul Cotroceni. Cred ca ar fi fost primul din viata lui, dar...asta e! N-a fost sa fie...Primul briefing va urma, stati linistiti. Cred ca mai aveti de asteptat mult, mult timp...
Dar... sa revenim. Asaaa, la cursuri..Domnul Turcan toata ziulica era la cursuri, pentru ca domnul Turcan mai si preda. Exact. Cum singurel se prezinta pe siteul Cotroceniului. Sau aici...Valeriu Turcan...Din 2007 – „Lector asociat în cadrul programului Master al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, Cursul Procese şi tendinţe în comunicarea politică”.
Ce preda? Sincer, nici nu vreau sa stiu. Si nici ca vreau sa-mi imaginez. Pentru ca „problemuta” lui e alta. Stiu ca si-ar dori si el sa faca parte dintr-un CA, ca „aia de la Guvern”, stiu ca nu prea poate, stiu ca are afacerile lui pe parte de „consultanta”, dar presupun ca nu fuge toata ziulica din Cotroceni doar de amorul jurnalismului gratis oferit vlastarelor breslei romanesti.
So, care-i problemuta domnului? Pai...na, ca-l da de gol declaratia de avere. Pentru ca tot de vreo doi ani si ceva uita domnul Turcan sa-si declare si aceste venituri.
Legea spune ca orele de curs pot fi platite, in sistem de plata cu ora, unui asistent la nivel de lector/sef de lucrari, numai daca indeplineste conditiile de ocupare a postului respectiv( daca este doctor sau doctorand si are vechimea necesara)...
Iar domnul Turcan ne spune ca este doctorand al Universitatii Bucuresti, din 2005. Si cam atat...Hmmm...Cam scurt si sec. In fine...
Vedem, de asemenea, ca are si un restantier, la anul I, semestrul II... Deci, de ce nu scrie cat castiga? I-o fi rusine? Sau din contra? Nu stiu...Eu doar am intrebat...
Buuun...Alte „problemute” din declaratia de avere? Pai ar mai fi:
Prima. domnul Turcan si-a mai cumparat o Toyota. Mai avea una, scrie tot el. „An de fabricatie 2001”. „Gagălul” celuilalt respectabil domn Vanghelie ne spune ca Toyota din 2001 era una Land Cruiser, „maare cat o garsoniera”, cutie de viteze mecanica...Restul, cititi si voi... Numai ca manuta domnului Turcan ne scrie ca asta are „an de fabricatie 2008”. Sa continui? Cam cat costa vaporul asta? Luati de cititi. „Noua versiune a modelului Toyota Land Cruiser este disponibila de saptamana trecuta si in Romania, la preturi ce pornesc de la 74.100 cu TVA pentru varianta standard diesel si 75.000 de euro cu TVA pentru varianta standard pe benzina, a anuntat luni importatorul marcii japoneze pe piata romaneasca, citat de Mediafax”... N-are domnul Turcan bani? Am zis eu asa ceva?
Apropo de prima "problemuta". Daca spune ca a incurcat anul fabricatiei masinii, cu anul cumpararii ei...si aici apare o alta problemuta. Pe 13 iunie 2008, Turcan cu manuta lui a scris ca nu poseda decat una bucata Land Cruiser. Asa ca daca a incurcat borcanele( ceea ce nu m-ar mira deloc) de ce nu si-a trecut-o in declaratia de avere atunci?
A doua. Banii domnului Turcan au cam disparut....L-o fi lovit criza? Land Cruiserul? Este oricum tot dupa sufletul omului...Ideea e ca l-a lovit ceva, cumva..
Si asta pentru ca in iunie 2008, domnul Turcan avea cam asa:
La BRD- 7186 de euro
La BRD- 4388 de dolari
La BRD- 9952 de ron
La ING-4710 de ron ( fonduri de investitii sau echivalente)
La BRD- 11472 de euro( depozit din credit)
La Banca Transilvania- 54.800 de ron ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)
La SIF Muntenia- 3325 ron ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)
Si datorii:
34.000 de euro de dat la BRD( scadent in 2032)
114.300 de euro de dat tot la BRD( scadent in 2037)
Ce mai are saracul acum? Sau, ma rog, pe 1 aprilie 2009, cand si-a completat hartiuta? Pai, cam asa..
Doar 6501 de ron la ING( in fonduri de investitii sau echivalente)
Doar 106.661 de ron la Banca Transilvania ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)-s-au cam dublat
Doar 974 de ron la SIF Muntenia ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)
Datorii?
Ce se stia:
34.000 de euro de dat la BRD( scadent in 2032)
114.300 de euro de dat tot la BRD( scadent in 2037)
Si doua persoane fizice anonime:
P(ersoana)F(izica) – 14.000 de euro( pe care trebuie sa-i dea inapoi prin 2009-2010)
P(ersoana)F(izica) – 7500 de euro( pe care trebuie sa-i dea inapoi prin 2009-2010)
Tot ce sper ca doar ca domnul Turcan sa nu fi imprumutat banii de la Camatari...Deh, nu s-ar cade...E totusi consilier de stat ( cu toate ca rangul lui ar fi cel de secretar de stat).Altfel nu vad de ce e asa rusinos sa scrii de la cine te-ai imprumutat....Acum, na... daca vrei sa stai in Mogosoaia, pe acolo pe langa tarlaua lui Mitica Iliescu...presupun ca respectivul creditor nu e unul oarecare, nu? Logic, altfel n-ar fi un anonim...sau doi anonimi...Nu-i asa?
UPDATE. Dragi anonimi, stati linistiti. Stiu exact de unde se acceseaza acest blog si de unde vin comentariile. Sunt countere si motoare speciale pe internet pentru asa ceva. Domnul Turcan, un alt „Gagăl” sigur n-a prins de veste nici de asta pana acum...
joi, iunie 11, 2009
Ce m-a distrat azi
1. Capul Elenei Udrea. Uitati-va la el, atenti! De la 00.52 la 01.11. Bleah!
REALITATEA.NET - Elena Udrea: Sunt discuţii în PSD că domnul Iliescu l-ar susţine pe Oprescu să candideze la prezidenţiale
2. Sifonierul presedintelui...
27 si 28 martie 2005. Irak si Afganistan.
3 iunie 2009. Cluj Napoca. Inscriptia "RO.ARMY" e detasabila. Se poate aplica pe-o parte si pe alta, oricand. Ultima fotografie am pus-o pentru ca mi-a placut mie. Felicitari celui care a realizat-o.
REALITATEA.NET - Elena Udrea: Sunt discuţii în PSD că domnul Iliescu l-ar susţine pe Oprescu să candideze la prezidenţiale
2. Sifonierul presedintelui...
27 si 28 martie 2005. Irak si Afganistan.
3 iunie 2009. Cluj Napoca. Inscriptia "RO.ARMY" e detasabila. Se poate aplica pe-o parte si pe alta, oricand. Ultima fotografie am pus-o pentru ca mi-a placut mie. Felicitari celui care a realizat-o.
duminică, iunie 07, 2009
Cum se gestioneaza activitatile presedintelui Romaniei? Cum altfel decat...perfect pe dos!
Cred ca nici daca ti-ai pune in cap, ai planui, ai desena, ai masura, ai cronometra, te-ai chinui, te-ai strofoca, ai transpira si tot nu ti-ar iesi ca ei.
Exemplul unu. Miercuri. Presedintele avea o actiune la ora 18.00. „Participare la „Seara Africană” organizată de Grupul Ambasadorilor Ţărilor Africane la Bucureşti (Loc de desfăşurare: Cercul Militar Naţional)”. Deci, avem acces sau nu?
Pe la ora 13.00. Intrebi: acces sau nu? Raspuns: „o sa-ti comunice Cutarica, dupa ce se va lua o decizie”. Normal, cunoastem povestea. Daca intrebai de marti seara, oricum intrebai in zadar.
Pe la 13.00 si un pic. Ma vad cu Cutarica. Cutarica zice: „dar nu ma ocup eu”...Dar cine se ocupa frate? Se ocupa Cutarica 2. Nu te-a sunat? Ei bne, nu. Nicio surpriza. Suntem obisnuiti.
Se face deja ora 16.00. Cu putin inainte de o ceremonie de decorare. Suntem deja in Palat. Domnul Turcan zici ca are 100 de mii de bete-n fund. E suparat ca scriu pe blog despre el. Nici nu vreau sa-mi imaginez cate bete-n fund o sa aiba cand o sa public toate injuraturile adresate pe mess si pe telefon. Cu adresa de mail, cu tot tacamul. Si poate ii fac si un cadou: ii dau poporului si numarul lui de telefon.
Deci e acces la 18.00 sau nu? Domnul Turcan, cu cele 100 de mii de bete-n fund, scoate din el urmatorul raspuns...Redare aproximativa: „Pai e cam complicat..E cu invitatii...Unii au primit, altii nu...Oricum, o sa-ti comunice Cutarica. Ea se ocupa”. Stateam si ma gandeam pe ce lume o trai omul asta. „ Nu, nu se ocupa Cutaricaaaaa, se ocupa Cutarica 2”. Dispare...Incepe ceremonia de decorare. Capul lui Turcan rasare din spatele randului cu consilieri. De ce-o sta oare pitit pe acolo, pe la usa? Nu e nici in sala, nici pe hol. Da, suntem in una din cele mai importante instiutii ale statului. Cam asa se comporta oamenii. Astia sunt, cu astia defilam.
E deja 16.15. Vine smsul minune. La ora 17.00, presedintele face o declaratie. Of course, Turcan e pierdut prin Palat, prin birou...De ce sa-l suni? N-are rost sa te enervezi, nu?
Se face ora 17.00 fix. Vine presedintele, Turcan apare pe la lift, se pelinge pe pereti si se piteste in locul lui preferat. In spatele camerelor, in cefele operatorilor. Nu stie pic de televiziune, dar adora sa se uite in displayurile camerelor. Niciodata n-am sa-i inteleg pe oamenii astia. Care habar n-au, dar vor sa para inteligenti.
Oricum, are o fata de zici ca e speriat de bombe. Ha, ce chestie. Nu e numai impresia mea...Poate ca s-a speriat de umbra sa. Ma mir...Nu intreaba cine da si cine nu da in direct?
Spre finalul declaratiei, cineva se aseaza langa mine. Voi ce faceti, dati aia de la 18.00 in direct? What???? Noroc ca Turcan deja se evaporase. „Ce sa fie in direct la 18?” intreb...Pai cica tine un discurs...Cine ti-a zis? Cutarica 2. Unde ti-a zis Cutarica 2? Pai acum...cand am venit, iesea din Cotroceni.
Ma indrept spre Cutarica. Cutarica zice: pai n-auzi ca eu nu stiu? Se ocupa Cutarica 2...
Fratilor, voi stiti cat e ceasul? E 17.30! Si voi nu stiti sau stiti si nu spuneti ca la ora 18.00 presedintele vorbeste? Normal ca toata lumea il vrea in direct. Pacat ca n-am invatat sa teleportez. L-as teleporta pe Turcan peste tot. Pe toti peretii, prin toate camerele, holurile, toaletele, pe scena de la Teatru, prin Muzeu, birouri, crama, cantina, gradina...Si l-as ingheta, stand intr-un picior, undeva, in varful Palatului....Pe acoperis. Si sa stea acolo pana vine Apocalipsa si-l loveste asteroidul. Nu cred ca vreun ziarist sanatos la cap o sa se incumete sa-l salveze pe domn' Turcan.
Asaaaa, sa continuam. Cutarica vorbeste cu Cutarica 2, Cutarica 2 nu recunoaste...Nooo, cineva care s-a asezat langa mine a inteles gresit. Nu, zau? Strangem cabluri, camere, fugim, gonim, depasim, parcam, descarcam, intindem, cocotam cabluri, instalam camere la Cercul Militar National...Undeva si pe la etajul doi...Ce situatie...Nimeni nu recunostea, mai aveau putin si se jurau toti pe toate cele...Dar „televiziunea prietena” era deja instalata de direct...Normal, Turcan nu ma mai surprinde chiar deloc.
Vorbeste presedintele, termina, un operator se duce sa ia ilustratie. Un sppist ii zice: „domnul Turcan a zis sa stati aici”. Turcan e aici? Mi se raspunde: „Nu, de ce?” Uite asa, ca l-as teleporta putin de aici, de la etajul doi. Stai linistit, Turcan. Era doar un gand...Pasager.Gata, a trecut!
Discutia continua cu Cutarica 2. Vine si intreaba, in stilul ala servil, pe care nu-l suport: Sorina, mai vrei ceva? Sa filmezi ceva? Raspund: "Pai inteleg ca Mr. President viziteaza expozitia aia...culinara". Imi zice: „Aaaa, acolo n-o sa puteti filma. Nu e acces”. Sigur? „Sigur, nu e acces. Nu vor organizatorii. Ei decid aici, nu noi”
Plec. Incepusera sa plece si altii. Rog doi oameni sa ma sune daca, dupa ce plec, se mai intampla ceva. Aveam un feeling...dar hai sa strangem...Ne urcam in masina, pornim, ajung la Universitate si..... Suna telefonul. Omul 1: auzi, vezi ca dupa ce ai plecat tu Cutarica 2 a dat acces la expozitie...
Suna si Omul 2: da, vezi ca a dat acces. Am filmat aia, aia si aia...
Un rahat. Doar daca l-as teleporta pe Turcan la toate filmarile, l-as pune sa faca toate transmisiile, sa trimita ftpuri de la Polul Nord, sa care videofonul in spate pana in desert pentru Realitatea...Nu-mi puneti imaginatia la incercare, ca n-o sa va placa. Da, doar pentru asta m-as intoarce. In rest, nu! Mult succes!
Exemplul doi. Joi, MapN gestioneaza imaginile din Irak cu vizita presedintelui Romaniei. Si a gestionat atat de bine incat nicio televiziune n-a avut nimic. Mai precis, imaginile pe care le-au dat dupa infinite ore de asteptare, telefoane, istericale...erau atat de groaznice incat nu au putut fi folosite. Deloc. Ftpul securizat si marele server al ministerului nici nu functionau. Exact, nu functionau. Read my lips: deci nu putea fi folosit. Ca atare, nici n-a fost.
Numai ca mai marii specialisti ai MapN s-au inregistrat si pe ei atunci cand au copiat imaginile. Cadrele pixelate cu presedintele, caruia ii zbura ba capul..ba umarul...ba el cu totul, aveau pe sunet un colonel care urla cam asa: „ Baga...baga, baga aia. Haaaai, mai repede.... Acum copiem pentru Televiziunea X...Nu, nu acum dam pentru Y...Baaai..Haaaaai, mai repedeee! Ce dam acum? Dam si imagini cu presedintele? Da, sa dam si cu el! Normal”. E aproximativ citatul...dar in mare, cam asa incepea.
Recunosc, de mult nu m-am mai distrat asa. De mult n-am mai ras atat...Era ca un film prost...
Exemplul trei. Sambata, cosmarul a continuat. Si eu credeam ca povestea de joi poate chiar i-a facut sa priceapa ceva. Dar nu. Mare greseala. Imaginile tot prin MapN s-au dat. De ce? Ca unii nu si-au facut treaba, d'aia...Ce-a iesit? O varza.
Toate standupurile tuturor reporterilor au ajuns la toate televiziunile. Vreo 5 cadre de ilustratie( Turcan vezi ca un cadru ca sa fie folosit in tv si sa se si inteleaga ceva din el trebuie sa aiba mai mult de doua secunde. Daca nu ma crezi, citeste. Daca nu citesti, pune si tu mana si monteaza ceva...sa vezi cum e cand selectezi tu imaginile), cateva sincroane cu presedintele..Si cam atat. Asta dupa ce MapNul a descoperit ftpul. Dupa ce ne-am conectat la server, am intrat in cont si contul era..gol. Dupa ce a stat gol vreo 2 ore de dat telefoane si de vorbit cu toti IT-istii ministerului. Si la 17.00, tot gol era. Si acum tot gol e....Deh, autoritati si specialisti...Vai de ei...Vai de noi...
Dupa ore de explicatii, conectari, deconectari, telefoane inchise pentru ca autoritatile gandeau, se concentrau, lucrau...Zbrrrr...Taci, ca suna...Auziti doamna, dati-mi mailul ca va trimitem prin tranfer.ro..De unde? intreb eu...Din serverul MapN. Adica nu transmiteti din Irak sau Afganistan si transmiteti de acolo, de la Izvor, din sectorul 5? Uau..Asa ceva n-am mai intalnit...In fine..
Dupa alta ora, imi vine mailul. How nice...Mailul era gol, nu era atasat nimic. Ce scria in el? Scria asa: „am atasat fisierele pe care le-am primit din teatre de la corespondentii dvs! rog confirmare telefonica la nr.......Cu stima, Cutarescu”. Il sun pe Cutarescu sa-i spun ca dupa cinci ore de telefoane si de descoperit tranfer.ro, n-au atasat nimic. De ce nu ma mira? Cutarescu are telefonul inchis.
Se face 17.30. Mai da un mail, cu linkul atasat, Slava Domnului! Suna...Ati primit? Daaaa, e senzational. De ce mi-ati trimis si toate standupurile celorlalti reporteri? Apropo, ce mi-ati dat pe caseta, cele 17 minute de imagini, din nou nu prea pot fi folosite. Imaginile arata ca de pe o camera de supraveghere...Doamna, e sistemul nostru..Domnule, ati aflat azi de deplasarile astea? Dupa ziua de joi n-ati invatat nimic? Sistemul dvs. n-are nicio legatura cu televiziunea. Daca nu stiti, nu va bagati. Daca vreti sa va bagati, intrebati...Va invatam noi cum se fac transmisii din zone de conflict.
Pe la 19.00 suna desteptul care a coordonat totul. Colonelul nostru preferat ce n-avea nicio legatura nici cu IT-ul, nici cu imaginea, nici cu nimic. De fel, putin cam isteric. „Eeee, ne-am miscat bine? Toate televiziunile au fost multumite, ne-au felicitat”...Nu zau? Noi nu...Ati invatat cum e cu ftpul? Imi zice ceva de satelit. Cu satelitii stiti cum e? Cu transfer-ul? Omul, din raspunsuri, e varza...."Poate ne intalnim si ne dati niste sfaturi sa ne fie mai usor”...Asta ar fi culmea. Stiti ce? Ia intrebati-l pe domnul Stanisoara...In Drobeta Turnu Severin e o televiziune, din cate stiu...Se numeste Terra Sat...Poate ii explica dansului sotia acasa...Si poate faceti la minister niste cursuri...Sau poate va explica chiar onorabilul domn ministru. A fost redactor sef si administrator acolo, nu? Poate va arata cum sa copiati casetele, dar sa nu va inregistrati si vocile cand sunteti isterici. Daca nu stie domn' Stanisoara, nicio problema...Nu m-ar surprinde...Oricum, tineti-o tot asa. M-am distrat enorm. Ar fi pacat sa va opriti tocmai acum...A fost perfect, intr-adevar. Felicitarile mele! Felicitari ca ati facut totul perfect pe dos!
UPDATE. Pentru toti anonimii din Armata, cu dedicatie. Comentariile erau ale voastre, stiu si ale cui erau..Poate ca da, trebuie sa le pun pe blog, ca sa rada si altii de voi. Restul...sunt povesti. Va vom desena noi, pe hartie, cum se fac transmisiile din astfel de zone. Sau poate o sa deseneze domnul Stanisoara...Oricum, ideea era alta si vad ca n-ati prins-o deloc. So, read my lips...Ready? Sunteti Armata Romaniei dragilor, nu un internet cafe de cartier!
A day to remember. Israel. Tel- Aviv. Viata pe pista...
joi, iunie 04, 2009
Azi, Basescu aterizeaza in Irak
De ce nu exista azi program oficial al presedintelui? De ce toti se fac ca nu stiu nimic? Pentru ca azi, seful statului va face o vizita de o zi in Irak. Va pleca in toiul diminetii si in jur de ora 9.00 va fi acolo.
Ce va face in Irak presedintele? Va participa la un moment simbolic...Adica la festivitatea de incheiere a misiunii Romaniei in Irak. Retragerea trupelor romanesti a fost stabilita inca de la inceputul anului, iar intreg procesul de retragere a trupelor romanesti din Irak se va incheia la sfarsitul lunii iulie. Vizita a fost pregatita cu mare grija din timp si chiar seful statului a facut anuntul in cadrul intalnirii cu parlamentarii PDL de luni, 25 mai.
Azi, toti vor incepe probabil stirea cu urmatoarea sintagma "vizita surpriza"....
Nu, nu e nicio surpriza. Inseamna doar sa-ti faci meseria si sa afli, ca d'aia esti ziarist. Esti ziarist chiar si atunci cand te boicoteaza Turcan.
UPDATE. Apreciez comentariile oamenilor care s-au semnat, cu numele lor adevarat, la postarea de mai jos.Toti acei oameni sunt ziaristi. Anonimii nu mi-au placut niciodata. Sa fii anonim in asemenea situatii, indiferent ce ai spune sau comenta, inseamna sa fii las. Si oamenii lasi nu ma intereseaza.Imi pare rau,convine...nu convine, asta e parerea mea.
UPDATE 1. Chiar asa, era sa uit. Am o mare rugaminte pentru sefii de la Realitatea TV. Pe unii dintre ei ii cunosc, ii respect, cativa mi-au fost colegi de facultate sau chiar de trust. As dori tare mult ca reporterul dvs. acreditat pe Cotroceni ( cel principal) sa nu mai faca filmarile de la Antena 3. S-a intamplat in Israel si chiar nu mai vreau sa se repete. I-am explicat domnisoarei, prin sms, e adevarat( la telefon nu raspundea) ca nu e angajata a Antena 3 si presupun( sau poate ma insel?!) ca nici a Palatului Cotroceni.... Drept pentru care am cerut insitent sa-l lase in pace pe operatorul de la Antena 3. Daca aveti cumva curiozitatea sa va uitati pe imaginile cu vizita presedintelui la locurile Sfinte, veti vedea ca reporterul dvs. tine in mana doua microfoane. Unul negru, nou, al lui Sorin Miscoci ( ce filma pentru dvs.) si al doilea...tot wireless, mai jumulit asa, dar fara cub...al Antena 3. Precizez ca smsurile pe care le-am trimis domnisoarei au fost in limba romana si au fost destule. Eu le-am pastrat pe toate. Iar daca imaginile dvs., filmate de Miscoci, nu sunt convingatoare, va pot pune la dispozitie niste capturi de la noi. Imagini nu mai pupati. Nici atunci cand vi se strica toate camerele din post. Am considerat un gest normal, omenesc, sa ne ajutam ( eram in Israel, mai multe camere din acea deplasare aveau cate o problema, mica...e adevarat, dvs. o aveati pe cea mai mare si cea mai grava). Si v-a ajutat si Prima TV. Dar de aici si pana a face o filmare la Antena 3 cu forta, a incerca sa setezi smechereste niste frecvente de sunet, sa pui operatorii celorlalte televiziuni sa-l filmeze din unghiuri diferite pe presedinte...consider ca e mult prea mult. Si nu e deloc ok!
Va dau insa un sfat. Gratis. Incercati sa ajungeti la toate filmarile, sa verificati camerele inainte si nu va bazati prea mult pe Miscoci. Cand n-are chef, are alta treaba mai importanta decat jobul sau, ma rog, variatiuni pe aceeasi tema, nu ajunge, evident, la filmare. Dar se scoate repede. Turcan nu prea le are cu televiziunea si, oricum, Miscoci si Turcan nu se prea inghit deloc. Daca Turcan vrea din senin sa vada un speech al presedintelui de ieri, de exemplu, ii cere imaginile lui Miscoci. Oricum, Miscoci trebuie sa faca arhiva. Dar ce sa-i arate lui Turcan sau ce sa arhiveze, daca n-a fost la filmare? Ati ghicit, nu? Daca nu...Mai ganditi-va, cercetati, intrebati. Imaginile lipsa ale lui Miscoci vin de la dvs. din post. Si mai vin de la o alta televiziune. Nu o nominalizez. Nu de la noi, stati linistiti. Cea care a dat Palatului Cotroceni discursul presedintelui de acum 2 ani, din noaptea de Revelion. Da, cand seful statului a vorbit in Piata Constitutiei. Turcan habar n-are, pun pariu. Miscoci era la Sibiu...Nu vreau sa mai continui si sa spun in ce situatie a fost pusa in acea noapte de Revelion televiziunea respectiva....Musai trebuia sa filmeze pentru Palatul Cotroceni, ceea ce s-a si intamplat. Televiziunea respectiva avea in noaptea aceea, la serviciu, un singur operator. Totul se poate verifica.
UPDATE 2.Cat despre Cotroceni, boicotul a inceput de....astazi. Da, nicio surpriza. E facut "cu cap", destul de complicat...dar n-am uitat nici de Israel, nici de Grecia..nici de altele, nici de ziua de ieri. Deja incep sa se adune, dar chiar nu mai am energie sa le astern acum. Oricum, incep cu niste poze...una, doua, trei...sau chiar patru..Mai avem. Mai avem si imagini, bineinteles...Ca doar suntem ziaristi, nu? Oricum, multumesc tare mult "prietenilor" care inteleg perfect. Stiu ei care sunt. Si chiar vreau sa bem o cafea...
Israel. Nu chiar la inceput, ci pe acolo... Aeroportul Ben Gurion, Tel Aviv.
Israel. Spre sfarsit... Aeroportul Ben Gurion, Tel Aviv.
Ce va face in Irak presedintele? Va participa la un moment simbolic...Adica la festivitatea de incheiere a misiunii Romaniei in Irak. Retragerea trupelor romanesti a fost stabilita inca de la inceputul anului, iar intreg procesul de retragere a trupelor romanesti din Irak se va incheia la sfarsitul lunii iulie. Vizita a fost pregatita cu mare grija din timp si chiar seful statului a facut anuntul in cadrul intalnirii cu parlamentarii PDL de luni, 25 mai.
Azi, toti vor incepe probabil stirea cu urmatoarea sintagma "vizita surpriza"....
Nu, nu e nicio surpriza. Inseamna doar sa-ti faci meseria si sa afli, ca d'aia esti ziarist. Esti ziarist chiar si atunci cand te boicoteaza Turcan.
UPDATE. Apreciez comentariile oamenilor care s-au semnat, cu numele lor adevarat, la postarea de mai jos.Toti acei oameni sunt ziaristi. Anonimii nu mi-au placut niciodata. Sa fii anonim in asemenea situatii, indiferent ce ai spune sau comenta, inseamna sa fii las. Si oamenii lasi nu ma intereseaza.Imi pare rau,convine...nu convine, asta e parerea mea.
UPDATE 1. Chiar asa, era sa uit. Am o mare rugaminte pentru sefii de la Realitatea TV. Pe unii dintre ei ii cunosc, ii respect, cativa mi-au fost colegi de facultate sau chiar de trust. As dori tare mult ca reporterul dvs. acreditat pe Cotroceni ( cel principal) sa nu mai faca filmarile de la Antena 3. S-a intamplat in Israel si chiar nu mai vreau sa se repete. I-am explicat domnisoarei, prin sms, e adevarat( la telefon nu raspundea) ca nu e angajata a Antena 3 si presupun( sau poate ma insel?!) ca nici a Palatului Cotroceni.... Drept pentru care am cerut insitent sa-l lase in pace pe operatorul de la Antena 3. Daca aveti cumva curiozitatea sa va uitati pe imaginile cu vizita presedintelui la locurile Sfinte, veti vedea ca reporterul dvs. tine in mana doua microfoane. Unul negru, nou, al lui Sorin Miscoci ( ce filma pentru dvs.) si al doilea...tot wireless, mai jumulit asa, dar fara cub...al Antena 3. Precizez ca smsurile pe care le-am trimis domnisoarei au fost in limba romana si au fost destule. Eu le-am pastrat pe toate. Iar daca imaginile dvs., filmate de Miscoci, nu sunt convingatoare, va pot pune la dispozitie niste capturi de la noi. Imagini nu mai pupati. Nici atunci cand vi se strica toate camerele din post. Am considerat un gest normal, omenesc, sa ne ajutam ( eram in Israel, mai multe camere din acea deplasare aveau cate o problema, mica...e adevarat, dvs. o aveati pe cea mai mare si cea mai grava). Si v-a ajutat si Prima TV. Dar de aici si pana a face o filmare la Antena 3 cu forta, a incerca sa setezi smechereste niste frecvente de sunet, sa pui operatorii celorlalte televiziuni sa-l filmeze din unghiuri diferite pe presedinte...consider ca e mult prea mult. Si nu e deloc ok!
Va dau insa un sfat. Gratis. Incercati sa ajungeti la toate filmarile, sa verificati camerele inainte si nu va bazati prea mult pe Miscoci. Cand n-are chef, are alta treaba mai importanta decat jobul sau, ma rog, variatiuni pe aceeasi tema, nu ajunge, evident, la filmare. Dar se scoate repede. Turcan nu prea le are cu televiziunea si, oricum, Miscoci si Turcan nu se prea inghit deloc. Daca Turcan vrea din senin sa vada un speech al presedintelui de ieri, de exemplu, ii cere imaginile lui Miscoci. Oricum, Miscoci trebuie sa faca arhiva. Dar ce sa-i arate lui Turcan sau ce sa arhiveze, daca n-a fost la filmare? Ati ghicit, nu? Daca nu...Mai ganditi-va, cercetati, intrebati. Imaginile lipsa ale lui Miscoci vin de la dvs. din post. Si mai vin de la o alta televiziune. Nu o nominalizez. Nu de la noi, stati linistiti. Cea care a dat Palatului Cotroceni discursul presedintelui de acum 2 ani, din noaptea de Revelion. Da, cand seful statului a vorbit in Piata Constitutiei. Turcan habar n-are, pun pariu. Miscoci era la Sibiu...Nu vreau sa mai continui si sa spun in ce situatie a fost pusa in acea noapte de Revelion televiziunea respectiva....Musai trebuia sa filmeze pentru Palatul Cotroceni, ceea ce s-a si intamplat. Televiziunea respectiva avea in noaptea aceea, la serviciu, un singur operator. Totul se poate verifica.
UPDATE 2.Cat despre Cotroceni, boicotul a inceput de....astazi. Da, nicio surpriza. E facut "cu cap", destul de complicat...dar n-am uitat nici de Israel, nici de Grecia..nici de altele, nici de ziua de ieri. Deja incep sa se adune, dar chiar nu mai am energie sa le astern acum. Oricum, incep cu niste poze...una, doua, trei...sau chiar patru..Mai avem. Mai avem si imagini, bineinteles...Ca doar suntem ziaristi, nu? Oricum, multumesc tare mult "prietenilor" care inteleg perfect. Stiu ei care sunt. Si chiar vreau sa bem o cafea...
Israel. Nu chiar la inceput, ci pe acolo... Aeroportul Ben Gurion, Tel Aviv.
Israel. Spre sfarsit... Aeroportul Ben Gurion, Tel Aviv.
miercuri, iunie 03, 2009
Adevarul despre domnul Turcan
Da,da...Exact. Despre domnul Turcan de la Palatul Cotroceni. In zilele urmatoare, voi incepe sa astern, pe acest blog, un serial foileton despre ceea ce face si ceea ce nu face, cand e jobul lui sa faca, domnul consilier al domnului presedinte. Voi scrie despre tot, chiar daca va da, disperat, 1001 telefoane de dimineata pana seara, la cine ii raspunde si, mai ales, la cine nu-i raspunde deloc. Consider ca magariile acestui domn au depasit demult toate limitele posibile pe care le poate inghiti un om dupa 12 ani de presa.Repercusiunile vor veni si ele, chiar de azi cred... Dar le voi asterne si pe ele, tot pe acest blog. Sper sa termin foiletonul in viata asta. Oricum, voi incepe cu... preludiul...Mai precis, cu vizita domnului presedinte Basescu in Israel. Va urma Grecia...si multe, multe altele!
UPDATE. Pentru ca tot ma intrebati, raspund cu urmatoarele... Postarea insa...va urma.
Despre deplasarea in Israel, idei principale:
- la Cotroceni, shoppingul e mult mai important decat meseria. Intotdeauna.
- la Cotroceni, Realitatea TV seteaza frecventele de sunet ale camerelor celorlalte televiziuni si comanda cine si din ce unghi sa filmeze
-la Cotroceni, operatorul oficial al presedintelui, detasat al TVR, la Administratia Prezidentiala(platit, oricum, din bani publici), face filmari pentru Realitatea TV
-la Cotroceni, directorul SPP face intelegeri, diverse aranjamente cu ziaristii, Valeriu Turcan face si el alte intelegeri cu ziaristii, directorul SPP peste capul lui Turcan, Turcan peste capul directorului SPP...
-la Cotroceni, plata transportului local in deplasarile externe e o mare enigma.
In Israel, de exemplu, un angajat al ambasadei cere ziaristilor sa faca o cheta prin autocar, ca poate mai au ceva bani pe la ei, prin buzunare, ceva maruntis..sa plateasca transportul local. Transport pe care deja il platisera si care avea un pret foarte mare: 100 de dolari/persoana,pentru cateva ture la activitatile presedintelui prin Ierusalim. "Ziaristii sa achite si TVA-ul!" Cine a zis asta? Pai cei de la Palatul Cotroceni..."
- la Cotroceni, avionul cu presedintele decoleaza la 18.00. Dar ca Turcan sa nu mai aiba emotii, presa e dusa spre avion incepand cu ora 15.00. Asta era initial si..pe hartie....
In realitate, Turcan isi ia un om din presa, il pune sa coordoneze operatorii celorlalte televiziuni, iar restul fraierilor sunt dusi la aeroport incepand cu ora 14.00, in mare graba si in mare isterie. "Ierusalimul e blocat. Nu se poate circula"...Ierusalimul nu era blocat. Se putea lejer circula. Ce fac fraierii 4 ore prin Israel? Nu, nu conteaza ca nici nu si-au terminat transmisiile, ftpurile...Nooo. Fac nu stiu cate filtre, controale, verificari, scurte interviuri cu securitatea israeliana la intrarea de pasageri, suporta un angajat al ambasadei care tot le cere bani- nimeni nu intelege de ce, nu pot sta in aeroport,nu pot sta nici in avion ca nu e acolo inca, cand vine avionul- nici atunci nu pot sta in el( Romavia zice ca e fff cald in el) stau intr-un colt umbros al pistei,langa un zid, nu mai au decat o jumatate de sticla de apa, nu pot fuma si se roaga de securitatea israeliana sa-i duca la toaleta. Nimeni din partea Biroului de presa al Palatului Cotroceni nu e acolo( desi sunt trei oameni din Departament in deplasare), Turcan e, bineinteles, ocupat, ba nu are semnal, ba nu mai raspunde deloc... Pahontu incepe sa raspunda la telefon dupa aproape o ora...Si incepe sa se agite, tot prin telefon, cand isi da seama ca e cam nasol...
- Pe la 18.30, Turcan se schimba la fata cand afla ca operatorii celorlalte televiziuni n-au respectat ordinele date de reporterul Realitatea TV. Adica, in ciuda eforturilor depuse de el, cameramanii si-au facut meseria. Si da, au filmat-o si pe Elena Udrea la Locurile Sfinte, cand ingenunchea... dupa ce acelasi gest il facuse si presedintele. O mare, mare problema!
Turcan...nu te mai minuna.Ti-am spus in nenumarate randuri ca totul are o limita. Ei bine, limita a fost depasita demult. Si poate trebuie sa afle si domnul presedinte ce consilier are. Eu zic sa iei scrumiera din mana domnului Pahontu. Adu-o incoace..ca avem de povestit.Da, domnul presedinte ne-a lasat sa fumam. Exact, si el e fumator..Sau poate si el trebuie sa-ti ceara voie tie?
Apropo, mataniile sunt in avion. Ma scuzi ca nu ti-am pupat mana cand mi-au fost date, ma scuzi ca nu le-ai dat tu, ma scuzi ca, deloc intamplator, nu mi-au fost oferite cu o seara inainte...atunci cand s-au impartit la toti ceilalti...Ma scuzi ca habar n-ai ce vorbesti atunci cand jignesti oamenii. Si spune-i lui Pahontu ca si mataniile de la Athos sunt tot in avion.
Eu nu cer ca Realitatea TV "mici cadouri" de la Cotroceni si nici de SPP. Nu ma omor dupa shopping. Prefer sa dau un ftp, decat sa cutreier disperata un mall. Prefer un reportaj bine facut, decat sa-ti cumpar tie bomboane sau fistic(da, e adevarat, mereu mi-ai dat banii pe ele). Daca nu te-ai prins pana acum, daca tot n-ai retinut ideea, citeste urmatoarea fraza cu voce tare: prefer adevarul si meseria, decat sa inghit o mare bataie de joc...
P.S. Am facut Cotroceniul 2 ani pe vremea lui Constantinescu, 4 ani pe vremea lui Iliescu- asa ceva niciodata nu s-a intamplat. Mai putin, shoppingul- o meteahna veche a presei romanesti. Dar parca niciodata ea n-a fost sustinuta si incurajata atat de tare de Palatul Cotroceni. Si asta in dauna meseriei, profesiei...Ceea ce e extrem de grav...
UPDATE. Pentru ca tot ma intrebati, raspund cu urmatoarele... Postarea insa...va urma.
Despre deplasarea in Israel, idei principale:
- la Cotroceni, shoppingul e mult mai important decat meseria. Intotdeauna.
- la Cotroceni, Realitatea TV seteaza frecventele de sunet ale camerelor celorlalte televiziuni si comanda cine si din ce unghi sa filmeze
-la Cotroceni, operatorul oficial al presedintelui, detasat al TVR, la Administratia Prezidentiala(platit, oricum, din bani publici), face filmari pentru Realitatea TV
-la Cotroceni, directorul SPP face intelegeri, diverse aranjamente cu ziaristii, Valeriu Turcan face si el alte intelegeri cu ziaristii, directorul SPP peste capul lui Turcan, Turcan peste capul directorului SPP...
-la Cotroceni, plata transportului local in deplasarile externe e o mare enigma.
In Israel, de exemplu, un angajat al ambasadei cere ziaristilor sa faca o cheta prin autocar, ca poate mai au ceva bani pe la ei, prin buzunare, ceva maruntis..sa plateasca transportul local. Transport pe care deja il platisera si care avea un pret foarte mare: 100 de dolari/persoana,pentru cateva ture la activitatile presedintelui prin Ierusalim. "Ziaristii sa achite si TVA-ul!" Cine a zis asta? Pai cei de la Palatul Cotroceni..."
- la Cotroceni, avionul cu presedintele decoleaza la 18.00. Dar ca Turcan sa nu mai aiba emotii, presa e dusa spre avion incepand cu ora 15.00. Asta era initial si..pe hartie....
In realitate, Turcan isi ia un om din presa, il pune sa coordoneze operatorii celorlalte televiziuni, iar restul fraierilor sunt dusi la aeroport incepand cu ora 14.00, in mare graba si in mare isterie. "Ierusalimul e blocat. Nu se poate circula"...Ierusalimul nu era blocat. Se putea lejer circula. Ce fac fraierii 4 ore prin Israel? Nu, nu conteaza ca nici nu si-au terminat transmisiile, ftpurile...Nooo. Fac nu stiu cate filtre, controale, verificari, scurte interviuri cu securitatea israeliana la intrarea de pasageri, suporta un angajat al ambasadei care tot le cere bani- nimeni nu intelege de ce, nu pot sta in aeroport,nu pot sta nici in avion ca nu e acolo inca, cand vine avionul- nici atunci nu pot sta in el( Romavia zice ca e fff cald in el) stau intr-un colt umbros al pistei,langa un zid, nu mai au decat o jumatate de sticla de apa, nu pot fuma si se roaga de securitatea israeliana sa-i duca la toaleta. Nimeni din partea Biroului de presa al Palatului Cotroceni nu e acolo( desi sunt trei oameni din Departament in deplasare), Turcan e, bineinteles, ocupat, ba nu are semnal, ba nu mai raspunde deloc... Pahontu incepe sa raspunda la telefon dupa aproape o ora...Si incepe sa se agite, tot prin telefon, cand isi da seama ca e cam nasol...
- Pe la 18.30, Turcan se schimba la fata cand afla ca operatorii celorlalte televiziuni n-au respectat ordinele date de reporterul Realitatea TV. Adica, in ciuda eforturilor depuse de el, cameramanii si-au facut meseria. Si da, au filmat-o si pe Elena Udrea la Locurile Sfinte, cand ingenunchea... dupa ce acelasi gest il facuse si presedintele. O mare, mare problema!
Turcan...nu te mai minuna.Ti-am spus in nenumarate randuri ca totul are o limita. Ei bine, limita a fost depasita demult. Si poate trebuie sa afle si domnul presedinte ce consilier are. Eu zic sa iei scrumiera din mana domnului Pahontu. Adu-o incoace..ca avem de povestit.Da, domnul presedinte ne-a lasat sa fumam. Exact, si el e fumator..Sau poate si el trebuie sa-ti ceara voie tie?
Apropo, mataniile sunt in avion. Ma scuzi ca nu ti-am pupat mana cand mi-au fost date, ma scuzi ca nu le-ai dat tu, ma scuzi ca, deloc intamplator, nu mi-au fost oferite cu o seara inainte...atunci cand s-au impartit la toti ceilalti...Ma scuzi ca habar n-ai ce vorbesti atunci cand jignesti oamenii. Si spune-i lui Pahontu ca si mataniile de la Athos sunt tot in avion.
Eu nu cer ca Realitatea TV "mici cadouri" de la Cotroceni si nici de SPP. Nu ma omor dupa shopping. Prefer sa dau un ftp, decat sa cutreier disperata un mall. Prefer un reportaj bine facut, decat sa-ti cumpar tie bomboane sau fistic(da, e adevarat, mereu mi-ai dat banii pe ele). Daca nu te-ai prins pana acum, daca tot n-ai retinut ideea, citeste urmatoarea fraza cu voce tare: prefer adevarul si meseria, decat sa inghit o mare bataie de joc...
P.S. Am facut Cotroceniul 2 ani pe vremea lui Constantinescu, 4 ani pe vremea lui Iliescu- asa ceva niciodata nu s-a intamplat. Mai putin, shoppingul- o meteahna veche a presei romanesti. Dar parca niciodata ea n-a fost sustinuta si incurajata atat de tare de Palatul Cotroceni. Si asta in dauna meseriei, profesiei...Ceea ce e extrem de grav...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)