A cata zi???

Nu mai stiu a cata zi e...Nici nu mai numar...Si, da...asa e! Nici azi n-a venit parchetarul. Evident ca l-am sunat...Evident ca a raspuns greu...dupa un apel insistent.Si evident ca mi-a zis ca nici azi nu poa' sa vina pentru ca..."inca il mai doare carnea"...Sincer, nu stiu ce carne are parchetarul asta...dar pe mine m-a adus pe culmile disperarii...Cred ca am sa-l recitesc pe Cioran, pana vine...Dar cica vine...Rasu' -plansu'.. maine. Da, maine!!!! Asa cum a zis si ieri, asa cum a zis si alaltaieri..."Maine"...

A treia amanare nu stiu cum am sa o suport. Dar daca nu vine, gata! Renunt! Nu la parchet, ci la parchetar...Tare imi e ca vine... si imi e ca nu-mi place ce variante de parchet are..si imi e ca iar trebuie sa bat toate Bricostore-urile Bucurestiului asta...Iar si iar si iar...Pana gasesc parchetul care sa se pupe cu usile...Deci..rabdare si tutun! Si poate putin rudotel, distonocalm ...Alte recomandari aveti?

A patra si altele...

A patra zi a inceput la 10.00. Cu tipu' de la cablu. Ma suna.. Evident, dormeam. Si, evident, nu eram acolo. " Doamnaaaaaa am sosit...Sunt baiatul de la cablu..." " Asa, si???"... " Pai nu sunteti aici"..."Apartamentul e deschis. E cineva acolo. Puteti sa dati drumul la semnal"..." Nuuu, pai uitati ce m-am gandit eu. Daca tot sunt muncitori la dvs. aici, in casa, mai bine cumparati dvs. 10 metri de cablu si vi-l pun muncitorii. Eu nu mai stau aici, plec. La 11.00 trebuie sa fiu la alt apartament". Nici n-apucase sa termine fraza... eu ma imbracam deja. Mi se ridicase deja tot sangele in cap. Gata, pana aici. Ori eu, ori el!..." Nu plecati nicaieri. Puneti cablu. L-am platit si mi-l puneti". " Bine doamna, dar pot sa-l puna muncitorii dvs..." " Poftim????Domnule nu intelegi? Am platit cablul, imi pui cablu...Si cred ca e deja bagat...Trebuie doar sa dati drumul la semnal". " Daca nu sunteti aici, nu fac nimic. Mai stau putin daca veniti, dar sa stiti ca la 11.00 plec" "Stati asa, nu plecati nicaieri. Ajung repede... In 30 de minute sunt acolo". In alte 5 minute deja ieseam pe usa...Iau contractul , il citesc si recitesc in taxi. Bineinteles ca idiotul trebuia sa-mi puna el cablul, daca nu aveam...Dar eu stiam ca am...Si ca trebuia doar sa dea drumul la un amarat de semnal...Hmmm, dar poate ma insel..Nu cred ca nu vede dobitocul firele.. N-or fi..Dracu stie...In fine, daca nu este...in acelasi contract scrie negru pe alb ca 10 metri erau platiti de firma si doar pentru ce depaseam- plateam...Imi imaginam deja cum pot sa-l strang de gat, cum il fac sa mestece tot contractul... fila cu fila...Cum, pur si simplu, ii dau un pumn in fata...ca-n Ally McBeal...Imi imagiam multe...Dar nu puteam sa mi-l inchipui pe idiot.. O fi gras, prea gras, o fi moale, o fi tupeist...?


Eram deja un pachet de nervi. Urc. Il gasesc pe scara blocului. Cu o geanta de scule, cu vreo 10 m de cablu. Totul era strans. El, uscativul barbos si sictirit, la vreo 50 de ani, vorbea la telefon. Cu personajul de la ora 11.00 presupun... Termina convorbirea. Ii zic: " Am venit. In carne si oase sa asist cum puneti un cablu. Asta e contractul. Eu stiu ca trebuie doar sa dati drumul la semnal. Daca nu e cablu, il puneti. 10 metri. Nici nu ma intereseaza". Se uita la mine ca extraterestrii. Nu zice nimic. Seful muncitorilor vine la mine... Zambeste in coltul gurii si ma domoleste..." Lasa-l! Ai vazut bre, unde-s firele? Le-ai gasit? Ai dat drumul la semnal? Acum, du-te...du-te...du-te...".
Idiotul gasise firele...Of course ca nu era meritul lui..Daduse si drumul la semnal...Cel putin asa a mormait..Si s-a dus. Asa cum a aparut....


Bineinteles ca batusem jumatate de oras degeaba. Bineinteles ca, pana pe seara, am ascultat toate povestile taximetristilor nemultumiti de diverse ... De exemplu, unul avea 5 copii si era suparat pe generatia tanara...Fata lui...singura( mai avea patru baieti) vorbea prea des pe mess si dadea prea multe smsuri la baieti...Taximetristul cu copii - problema m-a dus pana in Ghencea si apoi s-a retras, disperat de traficul din Bucuresti.

In Ghencea, am vazut zeci si zeci de firme de mobila. Depozite, hangare, Mall home & design, Danielli Design, Tamillia...capanele peste paturi, scaune, fotolii, oglinzi, paturi peste canapele...creieri varza de atata mobila. Prost sau urat facuta.


Apoi am mai suportat un taximetrist pana la Mobexpert Militari. Dupa ce mi-au cedat nevii, din nou- tot din cauza reducerilor Mobexpert- am plecat. Acasa.


Zilele urmatoare mi le-am petrecut prin Bricostore-uri. Aproape toate. Cu ruleta in mana, masurand lungimi, latimi si profunzimi ale diverselor obiecte sanitare. In baia mea, dusul e prea mare...iar lavoarul, ca sa nu dispara, trebuie sa aiba un anumit diametru...Nu, nu trebuie sa fie patrat...Si nici cu masca nu mai merge....Deci, o adevarata poveste...Macar am gasit prizele. Nu, inca nu le-am cumparat nici pe alea. Pentru ca nu am inca numaratoarea exacta. Am mai renuntat la unele, am pus altele, prin alte locuri...deci...mai am pana cumpar si cele aproximativ 30 de prize si intreupatoare...

Acum, baia nu e gata. Si nu pot sa comand nimic. Trebuie sa vad exact dimensiunile, pentru ca totul depinde de cativa centrimetri...Canapelele le-am gasit...Dar nu le pot comanda, ca vin prea repede. Si nici parchetul nu e pus. Iar la dormitor inca mai fac putina prospectie...desi cred ca l-am gasit.

Si, ca sa fie totul frumos, omul cu parchetul n-a venit azi la intalnire. Pe scurt, mi-a tras teapa. Iar cand l-am sunat, la ora si locul stabilit mi-a zis ca e.."putin racit" si il doare asa...carnea pe el.

Azi mi-am luat insa buletinul. Si cartea de alegator. Singurele realizari. Desi nu stiu la ce ma ajuta..nici unul, nici celalalt...

Dar si maine mai e o zi, nu-i asa?

A treia zi...

Trrr... E putin peste ora noua. Si as mai dormi o viata, doua sau noua. Daaaaar...suna telefonul...
"Buna ziua, doamna Mateeeei?, se aude o voce de tantalau in telefon " Daaa", abia pot sa articulez ceva..."Sunt baiatul de la Electrica". Cand aud... nici nu realizez. Instantaneu, inchid telefonul. Dorm. Inca putin..putin, putin...putiiiin..as mai dormi. Suna din nou. Fucking shit... Raspund." Buna ziua, doamna Mateeeeei? Sunt baiatul de la Electrica. S-a intrerupt".." Da", ce sa mai zic... " La 10.00 sunteti la apartament? Trebuie sa va montez contorul!". Nu stiu cum, dar ma trezesc imediat. Ma uit. Sunt deja in picioare. " Sa-mi montati contorul? Azi??? Pai e aproape 10.00. Nu sunt la apartament"..."Si nu veniti?", aceeasi voce de tantalau ma intreaba. " Nu, am alta treaba azi. Dar puteti sa va duceti, e cineva acolo. Sunt niste muncitori. Cred ca nu e nicio problema". Vorbeam de parca ma trezisem de ore intregi. " Bineeeeee...Dar ar trebui sa veniti doamna Sorina Matei".."O sa vad daca ajung. Dumneavostra duceti-va si vorbim cand ajungeti. Vorbim la telefon"...Ufff...


Ma spal pe dinti. Suna iar. " Doamna Mateeeeei????", recunosc vocea de gogoman din prima. "Da", zic. " Ati si ajuns?".." Daaaaaaaaa", tragea el de articulatii secunde bune. Vocea imi dadea senzatia unui handicapat mintal sau a unei persoane foarte sictirite de meserie si viata, in general. " V-am sunat sa va spun ca am ajuns". " Asa...Si nu sunt muncitorii acolo?"..." Ba da, doamna Sorina Mateeeeei. Dar avem o mare problema..Mare, mare problema"...Il si vad cum sufera.." Ce mai e? "..." N-aveti rama de contor"..Rama de contor, rama de contor. Gandesc. Incerc sa-mi imaginez cum ar trebui sa arate o nenorocita rama de contor.." Asa..Rama de contor...Si credeti ca am eu? ".." Pai doamna Sorina Mateeeeeeei, daca n-aveti rama de contor eu nu pot sa montez contorul"..."Si credeti ca dorm eu cu rame de contor sub perna?".." Nu, dar va trebuie rama de contor...Eu nu pot sa montez"..Deja ma calca pe nervi. " Si de unde se iau rame de contor?" " De la Obor. Va duceti la baieti si spuneti ca vreti o rama de contor"..." De la baieti..Hmmm...Deci domnule de la Electrica....Azi am foarte multa treaba..Nu pot sa ma duc sa iau rama de contor..Si, in plus, nici nu stiu ce e aia..Nici nu mi-ati zis ca veniti azi"..."Mdaaaa..Deci rama de contor doamna...Daca nu, nu vi-l montez" ...Ma enervez. " Ok", zic. "Nu-l montati". Si ii inchid telefonul.

Ma pis pe el de contor. Si pe ea de rama. Or mai veni ei..cu toate ramele si contoarele lor...Ma imbracam cu viteza sunetului. Deja eram in foarte mare intarziere. Trebuia sa ma duc din nou la banca, sa cumpar gresie, faianta, robineti, dus...si o mie de alte lucruri la care nu ma pricep...Mai trec 10 minute maximum...Suna. Tot tantalaul.." Doamna Sorina Mateeeeei? " " Mda"..." Doamnaaaaa...am vorbit cu baietii dvs. de aici, din casa. Ma duc eu sa iau rama de contor...." Cata generozitate, ma gandesc. Deja aveam mustrari de constiinta..." Da, mi-au dat bani..La cat ajungeti azi ?".."Pai, v-am zis... mai tarziu..De ce? Trebuie sa fiu si eu acolo cand montati rama si contorul?"..."Pai cam da"..." Bine atunci, vorbim dupa pranz. Va sun cand ajung la apartament"...

Dupa alte 1000 de lucruri facute, se face ora 13.30. Il sun pe idiot.." Sa stiti ca eu ajung. In maximum o ora sunteti?"" Daaaaaa, doamna Sorinaaaaa Mateeeeei. Intr-o ora vin. Chiar mai putin. Ajung imediat"...

Ajung, urc, ma plimb, nici n-am unde sa ma asez..decat pe un morman de nisip..sau intr-o galeata cu apa calda. Ma plimb iar. Tusesc. Nu stiu cum oamenii astia pot sta in atata praf.. Le dau si banii. Le pun pe barul, pe jumatate demolat, 300 de mii de lei vechi. Atat cat au dat ei personajului de la Electrica. Oamenii au foarte mult bun simt. Nu se repede nimeni sa-i ia de pe bar. Ii las acolo...Ma uit la ceas in disperare. La ora 16.00 trebuie sa fiu deja in alta parte. La o firma de mobila mult mai prietenoasa, ca preturi.

Se face 14.35. Il sun pe idiot." Sa stiti ca a trecut o ora" "Pai doamna Sorina Mateeeei v-am spus ca ajung intr-o ora"..." Cred ca n-ati inteles. E 14.35"..." Aaaaa, daaaaa..imi cer scuze...Vin in 5 minute...Sunt in zona"...

Si afurisitul vine in vreo 5-10 minute. Intra pe usa, isi tranteste pe jos geanta de fas plina cu contoare...Il scanez. Cam 35 de ani, tupeu cat China si un maaaaare smenar...Blondut, grasut, ii pica pantalonii, i se vad chilotii- sunt cu patratele, si i se vede si burta..Bleeeaah...Imi scoate din geanta nenorocita rama de contor. Mi-o pune in brate. Ma uit la ea, ca la o ...rama...Din fier...Pentru rahatul asta, papagalul m-a frecat la icre cu telefoanele...


Cand ma uitam la rama, o tot analizam si tot constatam ca, totusi, e o simpla rama- probabil furata de idiot de la Electrica- gogomanul trece glont pe langa mine. E toata grasimea lui pe barul plin de moloz. Ia banii- cei 300 de mii- si ii baga sub hartii..Nu-mi vine sa cred.." Ce faceti? Aia sunt banii muncitorilor..I-am dat eu inapoi..." "Nu, nu, nu...Sunt ai mei..Ii dau eu muncitorilor..Deci mai aveti sa-mi dati 500 de mii"...Imi venea sa-i dau un pumn. Fix intre ochi. "Cum adica? Deci ei v-au dat 300, eu le-am dat banii inapoi, dvs. ii luati si ii dati lor si sa va mai dau 500 pe o rama de contor care, presupun, ca trebuia sa o aveti dvs?"..."Pai ii dau eu..imi mai dati 500". Mi se ridicase parul in cap...Facea pe prostul...Si avea tupeu.Vin muncitorii, ii iau banii idiotului din mana si ii pun din nou pe bar.
Oamenii ii explica ce ii spusesem cu 20 de secunde mai devreme. Tupeistul insista sa-i dau 500. Nu mai pot. Rabufnesc. "Auzi, tu vrei spaga sau ce? Tu intelegi ca am platit la Electrica contorul asta? ". Flutur chitanta..." Iar rama nu ma intereseaza...Ma pis pe ea..Iar tu pentru asta imi ceri aproape 1 milion..?". Tace. " Da, vreau". " Ce vrei? Vrei spaga"..." Cat?".." 500".." 500 nu vezi. 250 si gata" .."Hai repede, ca am alte lucruri mai importante de facut"..


Fumez. Idiotul se misca in reluare. " Un scaaaaun..Baieeeeti, un scaun". Muncitorii ii aduc scaunul. Imi imaginam scaunul cu trei picioare, din fier si prafuit, fix intre creierii lui. Cat tupeu...Se urca, in sfarsit.Si trage de toate firele din tabloul cu sigurante..." Daca stricati ala, mai veniti o data si stati cu toate degetele in sigurantele alea pana merg"..Nu m-am putut abtine..Apoi se da jos.Tot in reluare...
" Doamna, e o mare problema..Doamna sau domnisoara...?" Fata mea spune totul. Daca mai zicea ceva ii crapam capul." Domnisoara Sorina Mateeeeei..o mare problema..E complicat...Sunt multe fire..In casa asta s-a oprit vreodata curentul?" " Opreste-l si gata. Nu ma mai intreba nimic." Iese pe hol. Opreste. Revine. " Nasooool...Multe firee"..Imi iesisera ochii din cap. Idiotul imi darama si peretele...Ii zic." Nu mai darama, ca o sa te pun sa tencuiesti toata casa"..Nu zice nimic. Cad fire pe jos, scoate contorul vechi si ii pica toate suruburile. Stiam exact unde sunt. Coboara again. Gaseste 3. I-l dau pe al 4-lea. " Nu e asta"..." Ba asta e".."Nu e asta, Sorina".. Cand zice Sorina, imi vine sa-i dau iar un pumn. " Ba da..ia-l si pune-l..Acum!"..Tace. Ii mai ia 10 minute sa puna nenorocita de rama. N-are cuie...Futu-ti..." Baieeeeeti..cuie aveti?". Aia fac misto de el. Ii aude. Face si el misto de ei..Oamenii ii dau idiotului cuie..." Auziti, dar bormasina n-aveti?" "Nu, bormasina nu".." Nasol, nici eu n-am". " Atunci o sa le pui cu degetele..Nu ma intereseaza" ..Tace. Si scoate din geanta bormasina..Imi iesisera ochii din cap. Idiotul avea si bormasina....Ii cad surubelnitele, mai au putin si ii cad si pantalonii.
Se urca, pune si contorul. Si, din cand in cand, mai intorcea capul sa vada daca-l mai scanez...Si cu bormasina in mana, il aud.." Sorinaaaaaaaa...n-ai o tigara?"..Ii dau...Se duce cu tigara la tablou. Coboara imediat.."Nasol, nu mai pot lucra".." De ce ?".."Pai am tigara in mana"..Iar isi ia o injuratura printre dinti...Nu pot sa-i mai zic nimic...Asta e in stare sa ma tina o zi intreaga cu nenorocitul asta de contor...

Se cocoata. Il pune, in sfarsit. Pune si sigiliu. Coboara." Hai, mai repede. La revedere". Ma aude.Isi strange lucrurile cu mare, mare greutate. Il apucase bibilitul numai de'al dracului... Ia si cateva cuie... cacanarul..." Multumesc, la revedere", zic..Sunt o finuta, nu? Dechide, iese. Din usa, ii aud vocea inconfundabila. " Sorina, sa ai o zi stralucitoareeeee"..."Stralucitoareeee"- zice lalait...Pac, inchide usa. N-apuc sa mai zic nimic. Ma pufneste rasul..Un ras aproape nervos...Smenarul, imbecilul, tupeistul, nesimtitul...M-a facut. Sun la taxi..Deja e foarte, foarte tarziu. Si mai am alte doua mii de lucruri de facut...Asa a fost.. A treia zi...

A doua zi...

Putin, dupa pranz. Ma duc in apartamentul meu, pe jumatate devastat...Muncitorii daramasera tot ce era, in plan, de demolat...Chiuveta o luase femeia de serviciu din bloc, usile vechi si doar tubul unui tv expirat...tiganii...
Ma cocot. Iau cifrele magice: indexul! Si, in 30 de minute ajung, cu mult optimism, la Electrica. La prietena mea... casierita.

De afara, totul pare ok. Nu foarte multa lume si...cel mai important, era curent. Deci nu picasera calculatoarele.
Intru. Un domn in fata mea, isi rezolva aceeasi problema. Cotractul. La "Ghiseul pentru Persoane Fizice". Ma asez la rand...Dar zic...Ia sa completez eu toate formularele, ca sa nu mai stau prea mult la palavre cu prietena mea, casierita.

Ma intorc cu spatele. Incep sa scriu. In dreapta, un domn in sacou, cu fular la gat, la vreo 35 de ani, mai are putin si o ia pe alta casierita de gat. Urla atat de tare, de parca sar toate formularele de pe pereti. " Doamna sunteti reprezentant Electrica? Sunteti sau nu? Mi-ati taiat curentul!! Par eu tampit sau ce? Am platit in avans..De doua zile astept sa rezolvati problema. In loc sa i-l taiati vecinului meu, dobitocii de la dvs. mi l-au taiat mie. Am sunat de pe mobil. Faxul nu mai merge. Nu mai merge nimic in casa aia. Sunt in concediu si stau ca prostul pe intuneric, cu lumanari, si astept pe cineva de la Electrica. Doamna, de doua zile nu vine nimeni...Stiti numarul de la Electrica? Doamna, va spun eu...Ma ascultati? Uitati-va la mine! La Deranjamente nu raspunde nimeni! NIMENI! Nici la reclamatii! O jumatate de ora am stat aseara pe fir si m-am plictisit doamna"...
Ma uit. Baiatul, chiar si in starea aia de nervi, nu pare nebun. Are fata de tanar om de afaceri.... Zambesc. Da din maini, tipa si ii tot lipeste pe geam casieritei biletul cu numerele scurte de la Electrica. Si are dreptate....Am patit-o si eu acum vreo cateva saptamani. Dobitocii astia de la Electrica nu raspund niciodata la telefon...

Termin de completat formularele. Doua la numar. Pun si indexul magic. Dar cand cred ca e totul gata, imi mai arunc o data ochii pe hartii. Nu-mi vine sa cred. Mai e o casuta. Si nu e indexul!!! E seria contorului....De unde puii mei sa stiu eu pe dinafara seria unui nenorocit de contor? Incredibil. Nu ma mai duc acasa pentru cateva cifre...Nu, nici moarta. Dar trebuie s-o scriu ca iar ma intoarce prietena, casierita, din drum. Noroc cu muncitorii din casa. Ii sun , ii rog sa se urce pe scarita si sa-mi dea seria, la care nu se gandea nici dracu...Uf, gata! Casieritele mele dragi nu mai au ce sa spuna....


Cu toate casutele completate, ma intorc cu fata spre ghiseu. Cand, ce sa vad? In fata mea, cu mult tupeu, se lipise de geamul casieritei o cucoana cu o copila...Cica stateau la rand. In fine, cucoana flutura si ea un contract de vanzare- cumparare. N-are stare si, ciudat... se tot stramba. Eu zambesc. Aveam deja experienta. Sunt ferm convinsa ca madam n-are indexul la ea. Deci..oricat de nelinistita ar fi, termina imediat.O trimite cat ai clipi din ochi prietena mea acasa...

Pleaca domnul. Incepe cucoana bagareata, in haina de blana bruna , tapata si prost fardata. "Deci pentru un contract cu Electrica..Deci totul nou, da? Ati inteles? Am cumparat un apartament"...Casierita, prietena mea, ii cere sa spuna strada. Cucoana cu apartament "totul nou" ii zice locatia...Dezamagire totala.."Aaaaaa, nu se poate..Aveti ceva afisat pe bloc? Daca nu, atunci blocul n-are contract cu Electrica. Acolo sunt probleme". Blana se intoarce cu fundul si da sa plece...Casierita dupa ea..." Doamna, doamna stati putin sa vorbiti cu cineva de la audiente..Vreti curent sau nu?"....Sictirita total, cucoana se intoarce din drum..Si intra la audiente abia cand tanarul, care mai devreme era in flacari, iese din camera cu probleme...Baiatul se calmase...Pleaca si el fluturand biletelul cu numerele scurte de la deranjamente...

Ajung, in sfarsit. Fata-n fata, ochi in ochi cu casierita. " Stiti, am fost aseara. Am adus indexul..Am completat tot". Casierita mea muta hartii, isi pune capsele in capsator, iar muta hartiile in parte fix opusa..Parca vorbesc cu peretii..." Deci contract nou, plata facturii si contor schimbat"...Pune mana pe mouse. Inchide programe, deschise, da copy-paste-uri...Da la print contracte...Nu ma intreaba nimic. Parca e muta.
La un moment dat, iese de dupa ghiseu si se intreapta spre masa din camaruta, ca sa semnez contractul. Stiam miscarea, de la domnul din fata. Cand sa semnez, zice: '' Radio- tv tai, nu?" Zic: "Nu, lasati.."" Pai e 150 de mii. Platesti lunar si degeaba..." " Deci tai radio..." " Nu stiu..." " Tai si tv".." Asta e taxa radio-tv, nu?" " Da, le tai pe amandoua"... Le taie cu pixul rosu. Eu, oricum le semnasem...Se intoarce la ghiseu. Mai deschide 100 de programe, mai citesc tot ce era de citit de pe pereti, ma mai stramb, mai inchide si ea 200 de programe si aplicatii, mai da la print inca un contract...
Repeta miscarea. Pleaca de la ghiseu, vine la masuta, imi pune iar foile in fata. " Am taiat...Ascultati radio? Asta e fara radio - tv. Am scos de tot..Am facut alte hartii". Zambesc... Ok, semnez. A doua oara...Imi da si restul de la plata facturilor...Gata, nebunia cu Electrica s-a terminat. Azi vin baietii sa schimbe contorul...Da, asa e...A durat doua zile...

Partea a doua a calvarului, n-a mai tinut insa de statul roman. Ci de comerciantii de rahat din aceasta frumoasa tara.
Am descins pe inconfundabila Vale a Cascadelor, unde Bucurestiul arata ca soukurile Orientului.. Jde mii de gresii, faiante, usi intinse pe toate gardurile, pe zapada, sub zapada, in toate catacombele, depozitele care mai de care mai insalubre...Si cu aceleasi vanzatoare...Plictisite, spargand seminte...

Nu rezist mult. Ma enervez si plec. Prin fata ochilor , oricum, mi se plimba numai placi. Modele, brauri si culori, nenumarate culori si variatiuni de gresie si faianta.
Ma duc, cu speranta, la Mobexpert. Unde, asa cum spun promo-urile, reducerile sunt pana la 50%. Ma plimb. De-a lungul, de-a latul etajului...Ametisem. Canapelele nu se potriveau, dormitoarele erau urate, iar reducerile erau minim 4- maximum 7 milioane. Fac o simulare. Pentru mobila de bucatarie. Am de acoperit un rahat de perete si un bar sub care incape doar un aragaz si o chiuveta. Ma asez pe scaun. Si vreo 20 de minute de simulare tridimensionala, pisi bruneta, cu buze prost si puternic conturate...imi spune cifra magica. 225! Nu zic nimic. Ea se uita la mine. Eu nu zic nimic. Se mai uita o data si baga ochii imediat in calculator...Eu gandesc...Intens...Ma mai gandesc o data...Ce puii mei o fi 225? "Deci 225...! Cu electrocasnice vreo 300"...300..Incerc sa ma gandesc ce dracu o insemna 300... O fi 3000 si pisi asta zice 300? Nooo, dar 3000 e prea putin...3000 de ron...Nu merge...Fuck! Se face lumina...Si simt cum creierul imi intra la apa si cum ochii imi ies, fizic, din orbita... 300 de milioane!!!! Imi vine sa fac infarct. Ma ridic si plec. Nu mai zic nimic pana la iesire. Bucataria aia o simt in moalele capului si parca nici aer nu mai am...Afara, Slava Domnului, e oxigen...Inspir. In fata ochilor imi sta fix panoul de la intrare..Scrie maaaare: " Reducere de pana la -50%!Reducerea care se vede!!!!"... A fost a doua zi. Cu reducerea care m-a facut sa vad stele verzi...

Prima zi...

Prima zi de concediu. Prima zi de haos. Prima zi cand am inceput, sincer, sa-l urasc pe Ontanu.


Ora 11.00. Ma duc la banca sa-mi subtiez putin economiile. Stau putin la coada, o lamuresc pe pisi blonda si cam trecuta ce vreau...rezolv repede. Cam in 45 de minute. Si incep odiseea...Aveam clar in cap. Sa-mi schimb buletinul, sa-mi lamuresc problema cu cablul si internetul din apartament- de platit facturi, de facut noi contracte, sa rezolv cu Electrica- schimbat contract si contor, sa rezolv cu administratia blocului si sa-mi vina usile...de anul trecut.


Buuun. Deci buletin. Copii de pe documente aveam. Mai trebuia sa fac doua lucruri. Sa cumpar timbru de 1 leu - de la Posta, si sa platesc taxa pentru buletin, la CEC. "Orice filiala CEC"...
Ajung la Posta. Posta de vizavi de Bucur Obor. Lumeeeeee...Draci, inghesuiaia...Stateau ca sardinele in geci, calare pe ghiseu....Picasera calculatoarele. Buuun, e imposibil sa stau aici...De fapt, nici nu mai am unde sa stau...Deci sa mergem la CEC, langa. "O taxa pentru buletin...La dumneavoastra?" "Nuuu, domnisoara. Noi nu mai luam taxe pentru buletin de 3 ani. Se platesc la Posta". "Orice Posta"... Aha.. Orice Posta...Pai la Posta au picat calculatoarele...


Ajung la Posta number two. De pe Teiul Doamnei....Buluc, sardine aliniate, geci, fesuri, disperareee... Neeervi, multi nervi. Multi decibeli si, daca respirai putin, lesinai. Am crezut ca toti pensionarii din cartier s-au strans in Posta aia. Casierele erau linistite. In pauza de masa. De la 13.00 la 14.00. Asa ca oricum, sardinele stateau degeaba o ora. Si poate ca nu numai atat. De ce? Ei bine, da! Asa e! Picasera si acolo calculatoarele. Am obtinut totusi ceva. Amaratul timbru...Avea sa fie prima victorie...


Langa Posta, cablul. Patru cozi paralele si nesfarsite. Patru randuri de oameni sictiriti, majoritatea pensionari. Ma asez. Merge greu. Greeeeeeuu, inexplicabil si romanesc de greu... Fiecare isi povesteste viata, cumparaturile... O doamna, in spatele meu, incepe sa-mi spuna cum s-a trezit la 5 dimineata...No, asta nu! Nu pot...Trebuie sa fac ceva..


Stateam pentru cablu. Pentru internet, uite ca e...Un birou mai incolo. Scap de madam. Las rand la cablu, ma duc la internet. Un domn burtos, in tricou si cu fata de cablist, rezolva repede contractul. Tac-pac- pune stampila. "In 3 saptamani va suna cineva"..."3 saptamani??? "Daaaaa, e putin mai complicat"...Ce sa mai zic?

Ma intorc la cablu...Si? Si? Siiiii??? Guess what? Pica serverul. Domnisoarele din spatele mesei de plata...zambesc. Amar. Parca sunt mute dar zambarete. Nu e zambetul lor. " Trebuia sa iesim din tura..dar mai stam, a picat curentul".... Un domn nervos, la varsta a treia, cu o sacosa in mana, e cel mai inalt si face cele mai multe vocalize:" Nu ne mai prosti ca a picat curentul. Nu vezi ca e curent? E lumina aici...Ati chiorat toti? Puneti-va niste sigurante, ca va pica mereu serverul". Domana care se trezise la 5, in geaca de fas, cu fes tras pana la nas...ia problema in mana. Se duce-n fata, peste domnisoare. " Deci pana azi pot sa platesc". " Da, pana azi". "Si maine, ma scol tot la 5. Platesc penalizari daca vin maine?" "Da, platiti penalizari". "Pai azi v-a picat curentul, v-au sarit sigurantele". " Asta e!" . "Asta e, pe dracu! Unde-i directorul? Marti vin...Stiti..Deci marti sa ma programati la audienta"...Bombane si isi face loc cu greu printre oameni. Pleaca.


Fetele de la casierie dau telefoane in draci. " Noi nu stim sa reparam. Sunt niste fire...Neluuuu, la tine merge?" "Nuuuuu", raspunde cablistul de la internet. " Cred ca intr-o ora ajunge baiatul din Unirii aici. Deci o sa fie gata cam intr-o ora si jumatate sau doua... Daca puteti veni atunci, noi oricum avem azi program pana la 20.00". In 30 de minute, mai raman eu la coada si alti cativa fraieri. Ne uitam unii la altii...


Deci cablul nu l-am rezolvat. Caut. A 3-a Posta....Merg, merg, merg..Gasesc. Pe Stefan cel Mare. Intru. E bine. E bine ca e lumina. Fetele se misca in naturalul lor...Dar e curent...
Ma asez la coada. Si stau. Pensionari ca la balamuc. Se misca atat de greeeeeu... Cand ajung la ghiseu, pisi imi da vestea..."Nuuuuu aici, la taxe si impozite...Iesiti afara si pe dreapta."
Ies afara. Intru pe dreapta. Doua cozi paralele si la fel de nesfarsite. Imi vine sa urlu..." Mi-a venit coletul?Am platit pentru 24 de ore si imi vine in 48? ". Pensionarii cred ca se mutasera TOTI in oficiul postal de pe Stefan cel Mare. Plati, taxe, masini, leasinguri, o doamna care povestea odiseea baiatului ei...si intra unul. Se aseaza in fata mea. " Unde-i coada?".." Coada e unde se termina. Adica mai in spate"...Nu zice nimic. Se aseaza in spate. Dupa cateva minute, cedeaza nervos si pleaca. O ora si ceva cred ca am stat la coada aia. Imi venea sa pup toti pensionarii cand mai pleca unul... Initial, am vrut sa platesc doar amarata taxa de timbru pentru buletin..Dar mi-am zis ca la o coada ca aia nu mai rezist inca o data...Si dau sa platesc si impozitul...

Dar, dar...suna telefonul. Omul cu usile. Pe care n-am apucat sa le iau de la firma de anul trecut. " Venim sa stiti". " In cat timp?" .."Pai domnisoara cam intr-o ora, cam asa"... Ok, zic..."Stiti... eu sunt la o coada care nu se mai termina". " Va sun cand ajung la apartament"...
Cand mai erau doi oameni in fata mea...suna din nou telefonul. Recunosc numarul. Vedeam deja rosu in fata ochilor. Trecusera doar 10 minute. " Am ajuns!"..." Cum ati ajuns???? "Am ajuns mai devreme".." Nuuu se poate.." "Eu tot la coada sunt".." Pe unde se intra, prin fata sau prin spate?"...Am zis: gata !Orice! Dar eu de la coada asta nu plec. Mai sunt doar 2...Doi oameni, doi, doi, doi...adica inca putin.... Sun pe cineva, alerg cu actele, trec masinile, autobuzele nu se mai sfarsesc, politistul se uita, ma uit si eu la el, dau banii, vezi ca vin aia, vezi ca trebuie platita aia... sun seful muncitorilor, vedeti cu foliile...si imi dau seama ca....uitasem sa dau cheile...

Traversez. Ma intorc in infern. Finally, ajung la ghiseu. Platesc tot. Si impozitul si nenorocita taxa de buletin. Dau sa o iau pe jos, spre casa...Zic, sa merg pe trotuar , sa nu deranjez "participantii la trafic"..Virez spre trotuar...Poate doar daca zbor, pot sa merg pe trotuar, peste maldarele de zapada. Asa ca marsaluiesc prin injuraturile participantilor la trafic...

Zic: Gata! Nu-i dracul atat de negru..Poate in drum, dau fuga si pe la cablu. Poate s-or fi rezolvat sigurantele. Dar...tot gandindu-ma la scurtaturile spre casa, pe care nu le mai dibuiam, ajung la Politie...
Intru cu mult optimism..." Buna ziua!". "Buna ziuuuuua domnisoara. Pe la noi, cu ce ocazie? ""Pai stiti, schimbarea de buletin unde se face?" " Daaaaa, bineinteles. Pe dreapta, e o usa. Azi e pana la 18.00". Ies din camera plina de politisti veseli si extrem de zambitori. Si tintesc usa aia..Ma simt ca in Matrix. Totul e pe DMC...Ce noroc...Nu e nimeni. Chiar nimeni. Dau sa o deschid. Si ajung intr-o anticamera, plina de doamne, copii, tineri...Toti stateau pe o bancuta. La rand. Parca asteptau asteroidul. Priviri pierdute si cam liniste. Prea multa liniste...


" Nu va suparati..aici e coada, pe bancuta?" "Daaaaa", mi se raspunde acru. "Aici!" Nu ma mai uit la privirile lor..."Formularul?" " Formularul... in camera cealalta". Intru. Si acolo e ca la nebuni. Doua doamne la o masa. O fata face poze. Trei stau in picioare. Iau un formular de pe coltul mesei si inchid usa. Sa nu mai vad.

Ma apuc sa completez. Atent. Scriu, verific, imi pun geanta si mapele pe o masuta. Singura din incapere. Deja bazaie ceva in urechea mea. E deja deranjant. O voce ma bombane in spate ca am avut tupeul sa ocup masa cu geanta. Iau geanta, o pun jos...Imi pun formularul pe pereti si termin de completat...
Depun tot calabalacul si plec..Uff ...In 10 zile primesc buletin..Macar atat...


Dau si pe la cablu. Imi vine sa urlu. Parca e un film prost. Se intorsesera toti pensionarii din cartier fix in aceeasi incapere. Draci, mirosuri dure...Stau, stau, stau..deja e ora 17.00. Fac contractul. Platesc pe un an. Cam atat timp nu mai vreau sa trec pe acolo...Si plec.." Va sunam noi cand vin baietii"...." Da,da, da"..si glont parasesc sinistra incapere...

Ajung acasa. Aflu ca usile pentru care platisem si transportul au fost aduse. Dar pana la scara. La etaj nu urca baietii. Au rau de inaltime. Nu si de preturi...Asa ca muncitorii din casa au trebuit sa-mi care usile. Totul e ok. Lucrurile se misca in termen.

E deja 18.00. Respir adanc si ma duc la administratie. In incapere zici ca-i revolutie. Unul urla, unul scrie, casiera incaseasa intr-o ghereta separata si ii boscorodeste pe aia care tipa. Incerc sa scot un cuvant... " Cine sunteti?Mai taaaaaaare..Apartament? Scara?"..Le zic..." Mda, va trebuie copii", imi zice administratorul. E ala care scrie ceva unei doamne. Doamna nervoasa. Ii venise incalzirea dublu. Desi au fost montate repartitoare.." Copii!"..." Daaaaaaaaa, am copii"...
Si pleaca doamna. Raman eu. Burtosul urla in continuare. Deja trebuia sa ma concentrez foarte tare ca sa-l aud pe administrator. Cam 45 de minute imi povesteste despre toate fondurile blocului..Fondul de rulment, fondul de reparatii si fondul de reabilitare termica a cladirii.. Deja parca vad toate fondurile astea..Si reabilitarea blocului pe care Ontanu trebuie s-o face de anul trecut si o va face anul asta...si pentru care nu s-a facut licitatie, dar se va face...dar nu e vina nimanui pentru ca e al doilea ca marime bloc din cartier...
Incerc sa-l opresc. E inutil. Zic "da, da, da..automat". Poate s-o opri la un moment dat. Dau sa platesc repartitoarele. " Doamna blonda nu e"..Ma asez la coada la intretinere...care e foarte mare...aceeasi problema...Nu s-a citit pe octombrie... Vine doamna blonda, platesc pana acum inutilele repartitoare...
Si stau la intretinere, ca la Posta si cablu. Pana o doamna termina sa-si povesteasca viata...Un alt domn, mai in varsta, se baga in vorba. Imi spune cum lui i-au citit. Repartitoarele. Dar nu stie ce s-a intamplat.Oare nu observa deloc ca nu-l ascult...?

E deja 19.00. Ma duc la ultima reduta. Electrica. Se inchidea peste 30 de minute. Prin geam vad o sala si o casierie goala...Doar cateva doamne dupa ghiseu. Intru optimista. Foarte optimista. Extrem de optimista. Pentru ca era gooool...Era aer si nu erau povesti si sardine cocotate pe ghiseu...

Zic:"trei lucruri: plata, schimbat contract si contor". " Daaaaaaa. bineee"..." Uitati aici...si ziceti indexul". " Ce sa zic?" " Indexul..Ati venit fara index?".." Da, am venit fara index. Fara indexul asta nu se poate?"' Nu, fara index nu se poate". Fuck! " Asa..Si fara ce nu se mai poate...?Mai ziceti..ce mai trebuie? " " Si astea de completat...si taxa". Deja cred ca mai am putin si vorbesc foarte tare pentru casierita intre doua varste, extrem de bine dispusa, ca mai are putin si pleaca acasa..." Taxa? Care taxa? Unde o platesc? Sa nu ziceti ca la Posta"..."Da, taxa...nu...Se plateste aici, la casa".." Aveti curent?"- eram in sediul Electrica..." Da domnisoara , avem curent. Dar casa e inchisa. Luati astea, si veniti maine..Cu indexul"...Plec. Deja ma sufoc. In mapa nu mai au loc hartiile, copiile, contractele, chitantele....
Maine ma duc cu indexul...Si cu un distonocalm. Indexul pentru ea, bulina pentru mine...A fost prima zi.

Vai de el, vai de noi..

Jurnalul National publica un interviu senzational cu Mircea Geoana. Pe Mircea Geoana il stiti...E presedintele PSD. Omul spune ca vrea sa fie "varf de lance". Vad ca n-a scapat inca de obsesii. Si nu cred ca va scapa curand. Geoana spune ca vrea, in continuare, sa fie premier. Cea mai buna gluma a inceputului de an este ca Mircea Geoana vrea sa fie si presedinte al Romaniei. Din nou.

Cine nu stie, repet."Obiectivele" astea marete le are de pe vremea cand Mitrea era secretar general. Geoana dadea un interviu si spunea ca vrea sa fie premier, Mitrea ii raspundea, pe alta agentie de presa, ca nu poate sa fie decat presedinte al Romaniei. Peste o saptamana, Geoana declara ferm ca vrea sa fie sef de stat iar Mitrea ii raspundea, again: Geoana nu poate fi decat premier...
Asa se face ca a mai trecut un an, Mitrea a plecat putin si Geoana a ramas cu aceeasi dilema.
Sincer, nu pot decat sa ii urez succes...Poate PSD se va trezi, doar cand il va face franjuri Traian Basescu.
Si majoritatea ziaristilor, indiferent ca stiu sau nu ce se intampla in PSD, s-au cracanat de ras cand au citit interviul. Oare de ce? Cititi-l, cu atentie oricum! Personajul e de-a dreptul halucinant din multe puncte de vedere...

Da, cred că mai bine s-ar lăsa la mâna ei...

Da, cred că Băsescu o va distruge. Da, cred că ea nu-şi dă seama ce ştie, ce nu ştie şi cât ştie Traian Băsescu despre ea. Da, visul de-o viaţă al Noricăi este să fie ministru. Al Justiţiei, de Interne, al Apărării. Da, ar face orice să fie în Guvern. Era cât p'aci să fie ministru şi în vechiul Guvern CDR. Da, şi atunci a circulat, potrivit unor informaţii, acelaşi dosar despre ea. Şi poate şi din cauza asta a ieşit din cărţi.
Da, de câteva zile bune circulă o serie de informaţii despre Norica. Şi nu vorbesc despre cele date de Cozmin Guşă. Altele, mult mai grave. De pe vremea când lucra cu Prim Secretarul de la Prahova, etapa Olteniţa şi până când a ajuns secretar de stat în Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Afaceri cu greutate "strategică". Alte doamnei Nicolai şi ale bărbatului dânsei cu anumiţi sindicalişti. Afaceri cu greutate "muncitorească" , doar ale doamnei Nicolai. Afaceri cu "amendamente politice", cu sprijin de la amicii din PSD şi cu susţinere din partea unor oameni de afaceri. Despre toate cred că este aproape imposibil să nu ştie Traian Băsescu.
Probabil că le va scoate încet- încet pe toate. Inclusiv vulnerabilităţile de ordin personal ale doamnei care vrea cu tot dinadinsul să fie ministru.
Şi asta pentru că Băsescu are o relaţie proastă cu Norica încă din 1999. Când amândoi lucrau în acelaşi Guvern. Cine are răbdare să caute stenograme de atunci, poate va afla mai multe... Eu nu am...
Şi stau şi mă întreb de ce Norica insistă. Îşi uitase bubele? Este mult prea vanitoasă? Va continua să lupte cu o singură armă? Aceea că un bărbat nu poate ataca o femeie? Penibil.
Da, cred că mai are o singură scăpare. Să se retragă. Da, mai bine s-ar lăsa la mâna ei....
Voi ce credeţi că ar trebui să facă Norica? Să se retragă sau să se lupte cu informaţiile despre trecutul ei şi cu un Traian Băsescu, un om care n-o suportă?

Bun venit pentru Corina!

Uite că am ajuns să o vedem şi p'asta...Pentru Ion Iliescu blogul a devenit un adevărat hobby. E foarte activ şi, mai nou, dă ştiri pe blog. Câte un interviu bine direcţionat, câte un mic comentariu pe tema la ordinea zilei...Şi, în seara asta, o felicită pe Corina...Corina Creţu, care de ceva timp, e şi ea bloggeriţă... Bun venit, Corina! Şi...spor la scris!

Aşadar, ce merită?

Vlad a dat tonul, eu încep dezbaterea.... Ce merită oameni ca Videanu? Oameni care ne cred pe toţi idioţi şi cel puţin oligofreni. Personaje care n-au nici cea mai mică tresărire când mint în cel mai jegos mod cu putinţă. Vlad zice că n-ar da niciun scuiptat pe el...Sincer, nici eu n-aş da. Nici măcar nu obişnuiesc să scuip. De textele cu sancţionarea electorală m-am săturat până-n gât. Le-aţi auzit cu toţii şi voi de mii de ori. Până la urmă, sunt doar texte. Dar come on... Un asemenea mincinos cu tupeu cât toţi munţii de zăpadă din Bucureşti trebuie să merite ceva, nu? Aveţi propuneri? Le aştept şi le găzduiesc...Pentru Videanu, cu maaare plăcere, anytime!

Dau leapşa lui Vlad, Teodorei, lui Lucian, lui Biţi, Ancăi, Cristinei, lui Cristi, Sandrei, Biancăi, lui Vasile Dâncu, lui Adrian Năstase, lui Dan Mihalache, lui Dan Andronic, Andrei Crivăţ, Claudiu Pândaru, Cătălin Tolontan, Cozmin Guşă, Popeascăi, lui Bădin, Mariei Coman, secţiei Social, Oanei Despa, Roxanei Toma, Oanei Dobre, lui Mile şi lui Zoso.

Update. Youtube. Tupeu cât Burj Al Arab...Plecat a fost o zi, nu ştie ce-a zis Narcisa (probabil că nici n-o cunoaşte, nu?) şi măseaua trebuia scoasă la Munchen...Cât sacrificiu, monşer!

Şi, la final, nişte recomandări de folosire a limbii române. Tot pentru domnul Videanu..Dacă nu-l învaţă să nu mai mintă, poate Narcisa reuşeşte măcar să-l înveţe să vorbească corect...

FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparţine familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial.

FAMILIÁR ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre atitudini, comportări, limbaj etc.)Care este lipsit de pretenţii. Ton ~ . 2) Care este lipsit de respect; necuviincios. 3) Care este obişnuit pentru cineva; ştiut bine. [Sil. -li-ar] /

Maaaare chestie....

De data asta, Vlad mi-a luat-o înainte. Voiam să scriu despre acelaşi halucinant domn' Videanu. Dar a scris el. Citiţi-l! E savuros...

Ce mai trebuie adăugat este acest dialog- purtat în această amiază cu un reporter Antena 3.

Videanu : Întrebarea a fost dacă aţi circulat prin oraş şi am spus nu, şoferul. Nu eu. Sigur... Nu, am spus şoferul. Ştiu de la şofer că se circulă greu. M-a intrebat aşa: cum se circulă în Bucureşti? Greu. Zice ..aţi condus dumeavoastră? NU, zic eu, am soferul. În sensul că ştiam de la şofer. Nu am spus că am condus eu, că am fost prin oraş.

Reporter Antena 3: Deci dumneavoastră nu aţi fost în Bucuresti pe 3, a fost şoferul...

Videanu : Am fost pe 3, pe 3 am venit în Bucureşti. Dar când am vorbit atunci, nu! Ştiam de la şofer cum se circulă în Bucureşti.

Reporter Antena 3: Deci aţi lipsit pe 2.

Videanu : Da, pe 2. 2 era zi liberă...

Reporter Antena 3: Şi pe 3 aţi fost aici.

Videanu : Da.(...)Am lipsit o zi din Bucureşti.Punct, aşa. Din motive personale pe care nu vreau să le comentez. Maaaare chestie..că am lipsit o zi....

De ce oamenii mint când e mai simplu să spună adevărul?

N-am să înţeleg niciodată. De ce se preferă minciuna gogonată, în locul crudului adevăr.

De ce nu a spus că e în Dubai, de sărbători, ca tot primaru' şi a preferat să spună că e în nu ştiu ce sector, prin zăpezi numai de el ştiute?

De ce a pus-o pe Narcisa să mintă? De ce şi-a redirecţionat apelurile pe telefonul ei?

De ce l-a pus pe Murgeanu să înghită în sec, ori de câte ori omul era întrebat de ziarişti where the fuck is Mr. Videanu?

De ce spune că l-au durut măselele ( penibilă minciună), când el punea piciorul în ţară, abia joi, la 23.05, graţie cursei LH 3416, ce venea din Dubai, cu escală la Frankfurt?

De ce? Repet...N-am să înţeleg niciodată. Voi înţelegeţi?

P.S. Articolele din Cotidianul şi Cancan sunt grăitoare în acest sens.

Where the fuck is Videanu? Acolo e...

Foto: Cancan & Cotidianul


Sunt oameni care-ţi spun mult prea multe şi oameni care nu-ţi spun nimic. Sunt oameni pasionaţi de ceea ce fac şi oameni care fac totul pentru ca "să dea bine ". Sunt oameni cărora le ierţi greşelile şi oameni cărora, oricât de indulgent ai fi, pur si simplu nu ai cum să îi ierţi.

Aşa e-n viaţă, aşa e şi-n politică. Există politicieni veritabili, cu defecte, calităţi, pasiuni şi obsesii şi există politicieni metrosexuali, ca acest Adriean Videanu.

Un politruc tipic. Un personaj care nu va face niciodată politică la nivel înalt, ci doar se va mulţumi să fie şi el pe acolo, să-i meargă treburile... Un individ din fauna politică autohtonă care nu mi-a spus şi nu-mi va spune niciodată absolut nimic. Un tip extrem de alunecos, plăcut la vorbă, la port cu Armani, la miros cu ce şi-o da el, parcă coborât de pe un podium al unei prezentări de modă pentru vârsta a doua sau câştigător al vreunui concurs de maniere elegante, drăguţ cu ziaristele şi, în general, cu electoratul de sex feminin şi... cam atât. Un pachet frumos împodobit, plăcut mirositor şi gol pe dinăuntru. Un om care a ajuns, prin voia sorţii lui Băsescu şi a electoratului de dreapta al Bucureştiului, primar al urbei, într-o capitală europeană în care alternativa e la fel de tristă, de adevărată şi poartă numele lui Vanghelie. Un om de afaceri de cinci stele extrem de abil, peste o Capitală zero barat.


Mă uit pe geam, la televior şi citesc ziare. Şi cred că nu există şofer în Bucureşti să nu-l fi înjurat măcar o singură dată pe Videanu. În gând sau nu.


Când Bucureştiul se topeşte la propriu, Videanu e la răcoare, pe Riviera Franceză. Când oraşul e înghiţit de ape, dispare numai el şi Mioriţa ştiu unde. Iar când toată Capitala e sub nămeţi, e la căldurică şi cam transpiră-climă subtropicală, deh... sau pe la St. Moritz, făcând naveta între Dior, Fendi, Vuitton, Cartier, Dolce&Gabana, Ralph Lauren şi Yves Saint Laurent...Care-s mai tari, ce ziceţi?

Aşadar, dacă aveţi urări pentru Videanu de început de an, întâmplări cu şi despre Marele Dispărut Primar General, screţi-le aici, sub anonimat sau nu... Le găzduiesc cu maaare plăcere!

2008- schimbare de "look" şi discurs la Cotroceni

Voiam să scriu ce-mi doresc eu pentru 2008, dar încep prin a scrie ce griji au avut preşedintele şi oamenii săi de la Cotroceni pentru acest nou an....

Discursul din Piaţa Constituţiei? Părerea mea: a fost cel mai prost speech ever rostit de Traian Băsescu. A dat fix ca nuca-n pereţii de artificii şi lasere. A vorbit despre sistemul de educaţie, de sănătate, de mediu, despre sistemul rutier şi, of course, despre clasa politică prea mult stimată şi iubită. Numai despre astea nu voiau românii să audă, nu-i aşa?

Şi încă ceva. Mr. President şi-a schimbat şi lookul. Mai precis, siteul. Odată cu noul an. Fix din 2008, noua postare s-a făcut pe un template brand new. Aceeaşi adresă, aceleaşi informaţii, aceleaşi fotografii, aceeaşi promptitudine...dar un look nou- aici.

Ce vreau eu? Later...