Istorie recentă

Pe 2 decembrie 2009 a început totul. Popa era arestat la Jakarta iar Geoană se ducea noaptea la Vîntu acasă ca să-l calmeze şi să se relaxeze împreună. Pe 3 decembrie 2009, preşedintele Băsescu, pe care mulţi îl catalogau ca un om terminat, dădea lovitura în confruntarea finală din alegerile prezidenţiale. Imediat după, am primit un telefon pe care mă abţin să-l calific, în care eram acuzată că Traian Băsescu a câştigat prezidenţialele. Alegerile avea să le câştige Băsescu după alte trei zile. Pe 6. Iar pe 11 decembrie este săltat Voicu. Apoi, graţie lui şi inteligenţelor din juru-i, a picat şi Vîntu.

Suntem pe 22 aprilie 2011. După mai bine de un deceniu, Popa e adus în ţară să popească sau... nu, Vîntu nu se simte nici el bine deloc iar prietenul Voicu e de un an în arest. Un mic exerciţiu de istorie recentă. Enjoy, băieţi!

"O să vă cam popească Popa ăsta!"

O problemă

Când citeşti materiale ca acesta sau acesta şi, dacă n-ai cunoaşte mai multe în privinţa lor şi a altora, ai zice că-s mari dezvăluiri, mari bombe de presă. În fapt, lucrurile sunt mult mai grave în presa românească. Personajele sunt doar două umile exemple.

Vă miră că un arogant declarat ocupă locuinţele sociale sau cele destinate persoanelor cu handicap şi plânge la televizor, cu lacrimi de crocodil dar din cu totul alte considerente, pe umerii pensionarilor, ai mamelor, ai nevoiaşilor? Nu, nu, să nu vă mire. El poate zice sau dori orice. Problema e că, în atâţia ani, i-a fost permisă situaţia asta.

Era personajul handicapat acum 11 ani când i-a fost repartizată casa? Era sărman? Era rupt în fund, cum s-ar zice? Am mari rezerve...Un asemenea nefericit nu poate consilia apoi, cu atât de mare succes, câţiva miniştri pentru ca apoi să ajungă mare facător de presă sau, mă rog, "lider de opinie".

Spre deosebire de primul personaj, cel de-al doilea, chiar a fost pe vremuri o marcă de presă. Că interesele şi viaţa l-au dus apoi şi pe el pe alte drumuri, e o cu totul altă problemă. Dar şi la el fapta era evidentă. Tinerii accidentaţi extrem de grav nu-l vor uita, cu siguranţă, pe Nistorescu toată viaţa.

Povestea s-a întâmplat în decembrie 2008. Întâmplător, chiar în acea seară, mă aflam în zonă. Suntem în aprilie 2011. Şi personajul e trimis în judecată. De ce abia acum? Simplu. Pentru că s-a refăcut tot dosarul, cazul fiind mătrăşit, la acea vreme, sub oblăduirea marelui ministru de Interne, Cristian David.

Deci despre ce vorbim? Despre culpe sau complicităţi? Părerea mea e că ultimele-s mult mai grave. Pentru că implică sistemul. Sistemul "te vorbesc, te aştern în cerneală bine sau, mă rog, îmi imaginez că plouă , dacă-mi dai şi dacă-mi faci". Ce-mi dai sau ce-mi faci e doar o chestiune de detaliu. Paleta e extrem de variată.

Fac asemenea personaje de ruşine breasla? O fac, bineînţeles. Şi nu numai ei. O fac şi alte măreţe nume care în timp s-au dovedit doar nişte şmenari şi şpăgari de presă.

A reacţionat cineva? A pus cineva "stop joc"? Nu. E, asta chiar e, cu adevărat, o mare problemă.

Despre cum se face meseria asta

Aici. Directorul executiv New York Times. Fără comentarii.

E.M.Cioran: "Întotdeauna mi-e frică să revăd locurile care au contat enorm în viaţa mea. Înţelegi?"

“Aţi veni la Răşinari? Nu ştiţi încă…”

“Nu ştiu, asta nu pot să spun...”

“Dar nu puteţi să spuneţi nici că nu veţi veni. Există o...”

“Da, nu, nu, nu, există...e real, ştii...Cred că nu, dar nu se ştie...Adică nu pot să mă pronunţ în mod absolut. Eu... întotdeauna mi-e frică să revăd locurile care au contat enorm în viaţa mea. Înţelegi?”

Au fost chiar ultimele vorbe ale lui Cioran spuse în stilu-i şi sinceritatea inconfundabile în “Exerciţiu de admiraţie”, uluitoarea peliculă realizată despre viaţa, trăirile, amintirile, gândurile, dialogurile şi neliniştile metafizice ale filozofului.

Mărturisirea este, în fapt, testamentul lui pentru România. O ţară şi un popor de care a fost tare mândru pentru că au reuşit până la urmă să înfăptuiască o revoluţie. “Aşteptam, aşteptam, aşteptam să vină şi parcă nu mai venea”, i se confesa pătimaş filozoful lui Caramitru. Spunea cineva că acel Decembrie ‘89 a fost, în realitate, cea mai agitată lună din viaţa lui Cioran.

A iubit fantastic România, deşi mulţi pot spune că a hulit-o la fel de tare. Ştia că e mare, aici ar fi fost mic şi ar fi vrut din tot sufletul lui ca ţara asta să aibă un destin eroic. “O ţară cu populaţia Chinei şi cu soarta Franţei (…) Un liric şi Emil ăsta...”, îl dădea de gol Ţuţea ironic dar şi cu mult umor.

Omul ăsta, Emil Cioran, a fost, în esenţa lui, un egoist îndrăgosit “enorm” şi iremediabil de propria-i patrie. Numai că enormul ăsta voluptuos l-a simţit mereu de la înălţimea, libertatea, simplitatea şi măreţia sa.

"À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii, non?!"

Impotenţii

O intervenţie telefonică a ministrului Culturii, Kelemen Hunor, la B1 TV, de acum câteva minute, ne-a umplut de respect.

În esenţă, el spune aşa: au ştiut din 2009 că Ica Cioran vrea să vândă manuscrisele. Doamna Cioran chiar a contactat ministerul Culturii. A vrut pe ele doar 100.000 de euro. Dar nu era el ministru, ci Paleologu, alt artist...Deci nu ştie mai multe... Nu ştie nici de ce ministrul de atunci sau el nu le-au luat.

Acum, spune că n-a primit nicio informare de la MAE. N-a ajuns nimic la el, la cabinet..O fi ajuns undeva, ceva, pe un mail.

El a aflat în urmă cu două săptămâni de licitaţie. Dar n-a avut bani, ministerul nu poate participa la licitaţii... N-au ştiut multe, n-au găsit soluţii, n-au putut să facă, în esenţă, nimic.

„Poate ICR-ul, că stă pe mai mulţi bani”, mai spune puţin nervos Hunor. ICR-ul care, prin vocea lui Patapievici, tocmai i-a cerut azi explicaţii ministrului pentru că n-a fost în stare să-l aducă pe Cioran înapoi.

„Intenţionaţi să licitaţi, să cumpăraţi Caietele?”, e întrebat ministrul Culturii. Pauză sugestivă. (Cred că habar n-avea că vor fi licitate şi Caietele)

După câteva lămuriri, spune până la urmă că...va propune un memorandum Guvernului ca România să ia şi aceste lucrări.

Cele 37 de manuscrise, „Caietele”, ultima operă - considerată cea mai importantă lucrare a lui Emil Cioran în limba franceză( în fapt, jurnalul filozofului din perioada ’57-’68 şi alte câteva versiuni ale unor cărţi) este preconizată să sară de 1 milion de euro. În Franţa, este de câţiva ani un întreg scandal pe acest subiect.

“Francezii se vor bate pe ele”, mărturisea acum câteva zile Liiceanu. Şi, cel mai probabil, aşa va fi.

Hunor zice încă de pe acum că n-are bani.

Brăiloiu lasă de înţeles că nu mai cumpără şi că poate, de data asta, e rândul statului român…

Care stat român?

Un centenar de E.M.Cioran

Una din puţinele fotografii în care Cioran apare alături de partenera sa de-o viaţă, Simone Boue. Simone Boue s-a sinucis, înecându-se în Atlantic, la un an de la apariţia pe print a Caietelor lui Cioran.

Şi pentru că astăzi se împlinesc fix 100 de ani de la naşterea lui Cioran, a lui Luţ, în modesta casă din Răşinari...Paradisul...Acel "blestemat", acel "splendid" Răşinari despre care vorbea şi scria mereu...Acel Răşinari "îndepărtat, vag, ireal, ca dintr-o altă viaţă", pe care nu l-a uitat şi de a cărui despărţire aproape că era obsedat...Acea Coastă a Boacii, acel cimitir, groparul, craniile, fotbalul, leii... vă invit să vedeţi sau, mă rog, să revedeţi, singurul interviu în limba română pe care filozoful l-a dat pe cameră în toată viaţa sa: "Apocalipsa după Cioran". A mai dat unul, în anii '70, pentru o televiziune din Belgia, în franceză însă.

E aici, aici şi aici. Doar atât am mai găsit pe net. Nu e tot.(Aici- varianta integrală)

Eu l-am revăzut acum, după mai bine de 15 ani. Şi a fost...la fel de pătimaş ca şi atunci. Şi dacă vedeţi Apocalipsa, aproape că trebuie să fie revăzut şi "Exerciţiu de admiraţie". Se poate face pe youtube. Fragmentele cu Cioran sunt parte ale aceluiaşi interviu. "Exerciţiu de admiraţie" este de-a dreptul răvăşitor. Un spectacol pe peliculă, un dialog în timp, în memorie şi peste ani, al marilor inteligenţe.

Cioran va fi donat statului român

George Brăiloiu, proprietarul companiei KDF Energy este, într-adevăr, cumpărătorul oficial al manuscriselor lui Cioran la licitaţia de azi de la Paris. Înţeleg că şi dânsul este pasionat de Cioran. S-a licitat din România, printr-un broker din Paris. Manuscrisele vor fi aduse în ţară şi vor fi DONATE statului român. Informaţia este confirmată de un om pe care-l preţuiesc şi căruia, şi pe această cale, îi mulţumesc.

P.S. Citiţi aici cum s-a desfăşurat licitaţia.

P.P.S. Brăiloiu confirmă informaţia pentru Ştirile Protv şi, de asemenea, confirmă că va dona tot statului român.

P.P.P.S. Mulţumesc mult anonimului, oricare ar fi el!

Donează-l pe Cioran!

Cioran mi-a definit adolescenţa. Cu bune şi cu rele, el a rămas pentru mine aşa cum n-au putut rămâne Noica, Ţuţea, Eliade sau Ionescu poate laolaltă. Şi niciun filozof pe care l-am parcurs şi înţeles. În el m-am regăsit. Mereu. Recitam şi reciteam Cioran, în liceu, ultimii bani pe Cioran se duceau...Cumpăram Cioran în neştire, ştiam pe de rost Cioran, cumpăram şi din străinătate..."Apocalipsa"...ţin minte că am suferit enorm pentru că n-am fost la lansare. Am cumpărat-o totuşi prin cineva atunci, caldă, şi am vizionat-o cu sufletul la gură la un video de împrumut. Ultima operă, "Caietele"... în fapt, jurnalul lui Emil Cioran, din Elveţia l-am obţinut pentru că imediat ce au fost descoperite şi tipărite nu au apărut şi la noi...decât târziu. Am trăit Cioran. Pentru că "ne-am înţeles"... perfect.

Moartea lui a fost un şoc pentru mine pentru că, la cei 17 ani pe care-i aveam atunci, visam să-l întâlnesc odată, cândva, în Paris. Acolo, pe 21, Rue de l' Odeon, la etajul 5, în mansarda ticsită sau în Cartierul Latin, pe care niciodată nu şi l-a părăsit.

Însă ce s-a întâmplat zilele acestea cu manuscrisele lui Cioran, manuscrisele originale ale operei în limba română, adică Cioranul românesc, diploma filozofului, cărţile poştale, scrisorile sale, mi se pare tipic pentru poporul român. Cumnata le-a scos la vânzare printr-o filieră din Paris, probabil din necesităţi pecuniare, deşi Cioran le lăsase fratelui său pentru a fi donate Sibiului, Răşinariului din sufletul său, iar statul român, în atâtea luni, nici n-a fost interesat şi, în ultima clipă, nici n-a avut bani să cumpere, să-l aducă în ţară. Acolo unde s-a născut şi pentru care, cu toată fiinţa lui, în prima parte a vieţii, a scris.

Aşa că, un şmecher român, persoană privată şi fără nume, a cumpărat tot "lotul" Cioran. Hm, sună ca dracu'. De parcă Cioran ar fi putut vreodată să fie cumpărat... la lot.

Cu durere spun că ştirea aceasta n-am văzut-o astăzi tratată decât pe câteva siteuri şi o agenţie de presă. Şi n-a fost normal. Pentru că Cioran înseamnă mult mai mult pentru România. Mult mai mult decât ne-am putea închipui noi.

De fapt, toată povestea de ieri şi de azi arată acum, la 16 ani după ce fiinţa, inutilitatea, moartea, păcatul, absolutul, disperarea, metafizica, credinţa, istoria, pesimismul, nihilismul, neliniştile lui metafizice nu mai există, că...a avut dreptate. D'aia n-a mai vrut să se întoarcă. Suntem şi astăzi, după atâţia ani, după comunism şi Revoluţie, după atâtea schimbări de putere, după atâta democraţie, evoluţii şi involuţii, suntem exact cum el ne-a definit.

Ca atare, eu îl rog pe şmecherul român care astăzi l-a cumpărat pe Cioran românesc să-l doneze poporului român, generaţiilor viitoare. El în sufletul şi în mintea lor trebuie să fie, în Biblioteca Naţională sau pe rafturile Bibliotecii Astra din Sibiu acolo unde şi-a dorit, şi nicidecum în vreo colecţie fiţoasă, prăfuită, captiv, izolat şi prezentat musafirilor ca un trofeu.

Şi-l mai rog pe şmecher, asupra căruia am oarecare bănuieli, să rămână până la sfârşit anonim. Îi datorează asta lui Emil Cioran, în cazul în care ştie ce-a cumpărat. Ar fi cel mai elegant aşa.

Atât am avut de spus.

UPDATE. Ziarul Financiar spune următoarele: "George Brăiloiu, proprietarul companiei KDF Energy a cumpărat manuscrisele lui Cioran la licitaţia ce a avut loc joi, la Paris, oferind întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte, de 405.000 de euro. Manuscrisele vor fi aduse în ţară."

Cătălin Grigoraş - mufa AV din dosarele Voicu&Vîntu

Recunosc. Spre disperarea unora, am şi eu, să spunem, micile mele plăceri... sadice. Da, mă pasionează cazurile Voicu şi Vântu şi, în general, tot ce ţine de ele. Pentru că am crezut şi încă mai cred că unul a picat “pe tehnică” din prostia celuilalt. Dar, în fine, asta e o cu totul altă discuţie.

Numai că povestea interesantă începe atunci când în cele două cazuri, aparent fără nicio legătură, apar, bineînţeleeees, şi elementele comune.

Unul dintre ele se numeşte Cătălin Grigoraş, un personaj despre a cărui exsitenţă am aflat cu toţii fix în campania prezidenţială, între cele două tururi, odată cu scoaterea de la naftalină a filmuleţului cu copilul.

Domnul Grigoraş, expert criminalist de calibru, a fost până în decembrie 2008 director adjunct al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (INEC). La apariţia filmuleţului şi în timpul întregului scandal, Cătălin Grigoraş îl acuză pe noul director INEC, Cristian Dumitrescu, că a notat cu un marker nepotrivit CD-ul cu filmuleţul în care apărea scena cu preşedintele Băsescu şi copilul şi încearcă de atunci să acrediteze ideea că CD-ul ar putea fi deteriorat intenţionat.

Pentru o somitate în materie, aşa cum se prezenta, acuzaţia încă de la vremea aceea mi s-a părut ridicolă şi …destul de ciudată.

Adică… de câte ori n-am scris toţi cu marker pe un CD sau DVD şi ele n-au avut absolut nimic? Sau, mă rog, dacă CD-ul era compromis de marker, de ce nu s-a cerut altul neinscripţionat?

Ciudat, foarte ciudat.

În fine, în mai 2010, Cătălin Grigoraş pleacă din INEC cu acordul părţilor, “ca urmare a solicitării venite din partea acestuia deoarece se afla în cercetare disciplinară”, a spus la vremea aceea instituţia.

Buun. Dar ce face domnul Cătălin Grigoraş? Se duce ca un bun specialist în expertize criminalistice şi nu numai, şi... bate palma cu Vîntu.

Şi pentru că nu m-am ramolit încă, aşa îmi explic o ştire de mare senzaţie difuzată în august anul trecut, iniţial doar de RTV, în care se spunea că expertul Cătălin Grigoraş nu ştiu ce mai zice, în nu ştiu ce raport, în cazul filmuleţului cu copilul. Practic, se relua discutarea poveştii care oricum obosise psihic pe toată lumea.

Cred că nicio instituţie de presă din România nu stă înnebunită să citească rapoartele unui fost angajat al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice. Nici nu ştiu câţi ştiau de exitenţa Insitutului înainte de primul tur la prezidenţiale. Aşa se face că, mai mult decât probabil, exact în acea perioadă, adică în august 2010, domnul Grigoraş chiar bătuse foaaarte bine palma cu Vîntu.

În tot acest traseu interesant al domnului Grigoraş, cred că trebuie spus un lucru. Deşi pare, Cătălin Grigoraş nu este un nobody. Fiu al unui fost general de securitate, fost general SIE trecut în rezervă acum câţiva ani şi plecat prin munţi, pe nu ştiu unde, Cătălin Grigoraş era descris în presa anului 2008, într-un titlu destul de nefericit, ca “omul care ascultă ce vorbesc miniştrii„.Şi tot în acest material se spune cum acelaşi Cătălin Grigoraş, potrivit revistei americane Wired, ar fi ajutat într-un caz „ spectaculos”, verificarea autenticităţii unei înregistrări audio-video transmisă de Al Qaeda.

“Autorul articolului susţine că depistarea locului unde a fost realizată înregistrarea a fost facută de Cătălin Grigoraş, inventatorul programului DCLive Forensics. "Nu pot să confirm sau să infirm. La fel cum nu pot să vă spun absolut nimic despe cazurile la care lucrez", ne-a declarat specialistul, cu o voce oficială.”

Partea cu “vocea oficială” mi-a plăcut cel mai mult. Pentru că nu cred că cineva din lumea asta s-a trezit, brusc, într-o dimineaţă să sune la INEC sau pe inventatorul nu ştiu cărui program. Cred că totul, pe scurt, se numeşte “cooperare” şi, cel mai probabil, Grigoraş a moştenit multe de la tatăl său, nu doar numele.

Buun.

Pe 16 Februarie citesc cu stupoare că Înalta Curte dispune ca în dosarului mafiotului Voicu, să se facă prima expertiză audio privată. În realitate, o expertiză criminalistică referitoare la “autenticitatea si realitatea convorbirilor telefonice si interceptarilor in mediul ambiental purtate de inculpatul Voicu Catalin cu coinculpatii Costiniu Florin, Casuneanu Costel si Locic Marius si cu alte persoane”. Instanţa admite solicitarea avocatului lui Voicu, Dan Cazacu să decide să ceară Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să pună la dispoziţie suportii originali pentru toate convorbirile purtate de inculpaţi între ei şi cu alte persoane.

Ba mai mult, judecătorii admit şi desecretizarea celor 9 mandate de interceptare emise de instanta supremă pe numele lui Voicu. Pentru că da, 9 au fost toate!

Şi acum vine partea simpatică. Instanţa încuviinţează expertul recomandat de catre inculpaţi, Cătălin Grigoraş, să facă aceasta expertiză. Pentru că Grigoraş e unul dintre cei mai reputati experti din Romania (lucrează în prezent ca director al Catedrei de Expertize al Universitatii Colorado din Denver – SUA, nu mai este angajat al statului român din vara lui 2010 şi are calitatea de expert independent internaţional).

Iar dilema mea sună cam aşa: ce mare expert internaţional independent care lucrează în SUA şi se presupune că e sănătos la cap, vine special în România ca să facă expertize super-independente în cazul Voicu, plătit fiind chiar de Voicu?! Răspunsul: doar un om din reţeaua Voicu.

Aşa.... Trecem la SOV.

Pe 1 Martie anul acesta, Mr. SOV este audiat a 11-a oară în dosarul de favorizare a infractorului Nicolae Popa. Iar pentru că pasiunile mele mărunte nu mi-au dat pace nici în acest caz, am citit ca toată lumea, relatările din sala de judecată. Şi acolo...ghici cine apare? Domnul Cătălin Grigoraş. Avocaţii lui Mr. SOV anunţă senini că expertul din partea lor pentru verificare a autenticităţii interceptărilor sau ceva de genul va fi tocmai..Cătălin Grigoraş...Şi pentru SOV omul vine din SUA! Ce coincidenţă, câtă independenţă!

Ieri când am citit din nou că, la al 14-lea termen în dosarului Voicu, instanţa a decis să trimită mai multe adrese la Ministerul Justiţiei care să confirme dacă domnul Cătălin Grigoras este expert tehnic avizat, am zis că... nu se poate. Pentru că, în fapt, nu asta e problema. Ci alta, poate mult mai mare.

Onorariul provizoriu de expertiză înţeleg că a fost stabilit în cazul lui Voicu şi Locic la 3.000 de lei iar la fostul judecator Costiniu la 2.000 de lei. Mai vine şi pentru un mezelic omul. Nu e frumos, nu se cade!

Trecând peste ironii, părerea mea este una singură: instanţele deştepte din ţara asta, domnii şi doamnele judecător ar trebui să se trezească , să se aşeze cu picioarele pe pământ sau să şi le bage-n apă rece. Domnul Grigoraş e atât de independent încât nici nu-mi pot găsi cuvintele ca să-i descriu ... dependenţa.

Aşa că mai bine ar privi cu atenţie legăturile din trecut şi din prezent ale acestui personaj cu Voicu şi SOV. Pentru că dânsul poate chiar este adevărata lor mufă audio-video.

Iar în reţeaua mafiotă, apariţia acestui personaj în ambele dosare, se numeşte simplu: “(re)activarea legăturilor”.

Case closed, vorba unor mari oratori în viaţă.

P.S. Şi da, este scandalos că în România, la 21 de ani de la Revoluţie, se poate întâmpla asta în cazul Vîntu. Dar lucrurile se petrec poate şi pentru că un personaj ca doamna Burlan este judecător în ţara asta. Relaţiile doamnei judecător Burlan cu Vântu sunt azi explicate de colegii de la Kamikaze. Şi cu IRA.

P.P.S. Welcome, Nicolae Popa!

Fascinantul dosar Voicu

...şi câteva adnotări.

În primul rând, citiţi relatarea de mai jos a jurnaliştilor de la Hotnews. Pe mine m-a distrat enorm.

Al XIV-lea termen in dosarul Voicu. Trei judecatori, un grefier si un fost ofiter SIE au povestit cum a incercat senatorul PSD sa influenteze justitia. ICCJ a admis cererea de eliberare conditionata

de Attila Biro, HotNews.ro

Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a judecat luni, 4 aprilie, un nou termen in dosarul de coruptie al senatorului PSD Catalin Voicu. In acelasi dosar sunt acuzati si fostul judecator Florin Costiniu, Costel Casuneanu si Marius Locic. In cadrul sedintei de judecata au fost audiati trei judecatori si un fost grefier de la Curtea Suprema care a declarat ca fostul magistrat Florin Costiniu se interesa de dosarele judecate de diferite sectii din cadrul instantei. Un alt martor, Adrian Isac, despre care presa a relatat ca a fost ofiter al SIE, a declarat ca senatorul PSD “Catalin Voicu a promis ca va interveni la conducerea Politiei si va rezolva problema juridica pe care Marius Locic o avea la politie”.

Catalin Voicu a cerut pentru a VII-a oara eliberarea din arest: Ma uit fix in ochii dumneavostra; daca eram vinovat, credeti ca onoarea de militar imi permitea sa vin in fata dumneavoastra? Va rog sa ma lasati in libertate sa ma pot apara.

Vezi o relatare din sala de judecata

Ora 12:05 Este adus in fata instantei Catalin Voicu. In sala de judecata sunt prezenti Florin Costiniu, insotit de sotia sa Viorica Costiniu, judector la Curtea de Apel Bucuresti, Costel Casuneanu si Marius Locic. Presedinta completului face prezenta si anunta ca la acest termen urmeaza sa fie audiati mai multi martori si sa se discute cererea de eliberare conditionata formulata de Catalin Voicu prin avocatii sai.

Ora 12:10 Incepe audierea martorilor. Primi audiati sunt judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie care au judecat dosarul dintre societatea PA&CO International, detinuta de Costel Casuneanu, si Compania de Autostrazi. Procurorii sustin ca:
“In anul 2009, inculpatul Catalin Voicu a pretins de la inculpatul Costel Casuneanu in mod repetat, la diferite intervale de timp, sume de bani, totalizand 260.000 euro, din care a primit suma de 200.000 euro, promitand ca in schimb va interveni pe langa magistratii Sectiei Contencios administrativ si fiscal din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie investiti cu solutionarea unui dosar avand ca obiect litigiul dintre SC PA&CO International SRL Bacau si C.N.A.D.N.R. si ii va determina pe acestia sa adopte o solutie favorabila societatii comerciale la care Costel Casuneanu era asociat.”

Ora 12:15 “Eu am facut parte dintr-un complet de judecata care a judecat unul din termenele dosarului anterior termenului la care s-a dat sentinta. Eu am inlocuit-o pe doamna Magdalena Dumitru. Il cunosc pe domnul Costiniu in calitate de fosti colegi la ICCJ. Asupra mea nu s-au facut presiuni. Din cate cunosc, nici asupra celor doi colegi nu s-au facut presiuni”, declara Simona Marcu, magistrat la Curtea Suprema.

In fata instantei sunt chemate si alte doua judecatoare de la Curtea Suprema, Ana Iarina Vartirez si Magdalena Carmen Frumuselu, care au judecat dosarul SC PA&CO International SRL Bacau vs. C.N.A.D.N.R. Ambele spun acelasi lucru. “Nu s-a pus problema sa influenteze presedintele Sectiei civile si de proprietate intelectuala solutia sau pe noi, cei din complet”, spune judecatorul Magdalena Carmen Frumuselu care a judecat dosarul. Pe lista martorilor citati se numara si judecatoarea Lidia Barbulescu si o alta fosta judecatore de la ICCJ.

Ora 12:30 Este audiata Vochita Elena Stefania, grefier sef la sectia Civila a ICCJ in perioada in care sectia a fost condusa de Florin Costiniu. In momentul in care presedinta completului de judecata a intrebat-o daca declaratia data procurorilor reprezinta adevarul, grefiera a avut un moment de ezitare de 5 secunde, dupa care a revenit si a declarat ca decaratia data la procuratura este in conformitate cu realitatea. Acesta relateaza instantei ca fostul judecator Florin Costiniu ii solicita sa se intereseze de dosare aflate pe rolul altor sectii din cadrul instantei. “Precizez ca domnul judecator Costiniu mi-a cerut sa ma interesez la arhivele altor sectii in ce stadiu, ce termene si ce s-a dispus la un anumit termen in diferite dosare”, spune fosta grefiera. Intrebata de procuror daca Florin Costiniu i-a cerut sa ii faca legatura cu una din judecatorele care delibera in dosarul lui Costel Casuneanu, fosta grefiera a declarat ca nu isi mai aminteste.

Ora 12:45 Este audiat Cezar Bivolaru, avocat, care spune ca este prieten cu Catalin Voicu si pe care Costel Casuneanu l-ar fi contactat sa urmareasca o faza din dosarul companiei sale PA&CO de la ICCJ. Avocatul povesteste ca “a avut onorea” sa il cunoasca pe Voicu in urma cu 15 ani, ca Voicu a fost stagiar la cabinetul sau de avocatura si ca, la radul sau, a fost stagiar in 1995 la cabinetul de avocatura al lui Florin Costiniu.

Avocatul a mai declarat ca, in perioda in care Voicu era stagiar la cabinetul sau, senatorul PSD “a intrat la instanta” impreuna cu el. Avocatul a fost chemat drept martor deoarece Voicu i-ar fi cerut sa se intereseze de dosarul lui Casuneanu de la ICCJ si ar fi analizat un act din acest dosar. Avocatul Bivolaru a recunoscut partial afirmatiile procurorilor.

Ora 13:38 Urmatorul audiat de instanta este avocatul clujean Horia Bora, finul si consilierul juridic a lui Costel Casuneanu. Acesta povesteste instantei cum s-a derulat procesul PA&CO International SRL Bacau vs. C.N.A.D.N.R. “Nu am cunostinta ca domnul Casuneanu sau domnul Voicu sa fi intervenit la judecatori pentru solutionarea dosarului”, a declarat avocatul clujean.

Ora 14:05 Este audiat Liviu Capota, patronul restaurantului Select, localul unde Catalin Voicu s-a intalnit cu Florin Costiniu, Marius Locic si altii. “Il cunosc pe domnul Voicu din 2007 cand a organizat o nunta pentru cumnatul sau si de atunci am devenit prieteni. Pe domnul Locic il cunosc din anii '90 cand a lucrat la restaurantul meu ca si ucenic si in 2008 si-a deschis firma in Dorobanti si a venit la restaurant”, povesteste Liviu Capota. Patronul restaurantului Select spune ca a participat la discutia dintre Catalin Voicu, Adrian Isac si Marius Locic.
“Marius Locic i-a povestit domnului Voicu ca avea probleme la Politia Capitalei legat de o plangere a unui anume Tarek. Domnul Voicu s-a angajat ca va merge la Politia Capitalei in calitate de senator pentru ca i se pare ca s-a comis o nedreptate impotriva domnului Locic. In finalul discutiei Voicu mi-a spus ca, daca voi fi intrebat, sa spun ca el nu a pus mana pe bani pentru problema pentru care s-a angajat. Nu imi dau seama de ce Voicu a facut acesta precizare”, spune Liviu Capota.

Ora 14:55 Audierile continua cu Adrian Isac despre care presa a relatat ca a fost ofiter al SIE. “Catalin Voicu a promis ca va interveni la conducerea Politiei si va rezolva problema juridica pe care Locic o avea la politie, respectiv cea legata de plangerea lui Tarek, deoarece avea un ascendent asupra persoanelor cu functii de conducere din Politia Capitalei si carora le facuse anumite servicii cand a lucrat la Palatul Cotroceni. Dupa un timp, Locic mi-a spus ca problema cu Tarek s-a rezolvat si mi-a spus ca s-a rezolvat legal si problema cu Voicu, in sensul ca au semnat un contract de consultanta juridica in valoare de 100 000 de lei”, spune Adrian Isac.

Instanta ii permite lui Voicu sa puna intrebari martorului Isac.
Voicu: Pentru ca eu am spus mereu adevarul, vreau sa intreb martorul daca isi aduce aminte de faptul ca Locic a spus ca a fost amenintat de Tarek?
Isac: Inregistrarile de la DNA sunt reale cu putinele neconcordante. Este posibil sa lipseasca acest pasaj. Locic a spus ca ar fi amenintat de Tarek.
Voicu: Isi aduce aminte martorul ca Locic ar fi fost amenintat pe telefon?
Isac: Nu imi amintesc.
Voicu: Isi aminteste martorul ca a fost sunat de cineva de la politie?
Isac: Imi amintesc ca Locic a spus ca Tarek are legaturi la politie si ca-i plateste bine.
Voicu: Isi aminteste martorul daca a fost acel moment clipa mea de razvratire maxima?
Isac: Imi amintesc ca domnul Voicu era foarte preocupat dar nu stiu exact.
Se incheie interogatoriul lui Voicu.

Ora 16:10 Instanta decide sa suspende sedinta de judecata un sfert de ora. Dupa 25 de minute se reia procesul si instanta decide ca la urmatoarele termene sa fie citati mai multi martori printre care si Lidia Barbulescu. Procurorul mentioneaza ca mai sunt 18 martori de audiat. Instanta decide sa trimita mai multe adrese la Ministerul Justitiei care sa confirme daca domnul Catalin Grigoras este expert tehnic avizat.

Ora 17:10 Instanta pune in discutie cererea lui Catalin Voicu de eliberare conditionata. Avocatii isi prezinta pledoaria initiala prin care cer instantei sa admita solicitarea. Procurorul se opune deciziei. Instanta ii asculta argumentele lui Voicu:

“Spun ceea ce spun de fiecare data cand vin in fata dumneavoastra. Sunt nevinovat. Nu am cerut bani, nu am facut nimic din ce mi se imputa. In fata dumneavoastra si a lui Dumnezeu va spun ca in cazul domnului Locic, daca nu era o situatie serioasa, daca nu mi-ar fi spus ca s-au dat bani la politisti, nu as fi intervenit. Aveti totul in fata dumneavoastra, depozitiile judecatorilor si ale grefieri, daca nu aveam frica de Dumnezeu nu as fi aparut in fata dumneavoastra. As prefera sa fac 20 de ani de puscarie decat sa iau un cent. In toate structurile se stie cine este generalul Voicu. Procurorii au dat in presa ce au vrut. Sunt ofiter de transmisiuni, stiu cum se face. Ma uit fix in ochii dumneavostra; daca eram vinovat credeti ca onoarea de militar imi permitea sa vin in fata dumneavoastra. Va rog sa ma lasati in libertate sa ma pot apara.”

Ora 18:20 Ion Cazacu, avocatul lui Catalin Voicu, pledeaza in fata instantei pentru eliberarea clientului. In final, unul din argumentele este si apartenta politica a clientului. “Va rog sa il eliberati. Va rog sa aratati ca nu aveti ceva personal cu domnul Voicu. Nu pot sa nu remarc faptul ca altii au fost arestati si mai apoi eliberati, doar Voicu ramane arestat. Nu pot sa nu remarc ca domnul Voicu este membru al opozitiei”, spune avocatul Cazacu.

Ora 19:05 In final, completul de judecata ramane in pronuntare asupra cererii de eliberare a lui Catalin Voicu.

Ora 22:40 Instanta suprema a decis, luni seara, eliberarea provizorie sub control judiciar a lui Catalin Voicu, aceasta fiind prima cerere de punere in libertate admisa din 30 martie 2010, de cand senatorul este in arest preventiv in dosarul in care este acuzat de coruptie. Instanta suprema a admis cererea lui Voicu, insa acesta nu va fi eliberat din arest pana cand un complet de cinci judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu va dezbate un eventual recurs al procurorilor anticoruptie fata de aceasta masura, relateaza Mediafax.

Şi acum adnotările.

1. Stagiile la cabinetul de avocatură al lui Florin Costiniu au născut monştrii. Iar Voicu din câte ţin eu minte, şi tin bine, a fost declarat incompatibil de Baroul Bucureşti.

2. În anii '90, Marius Locic a lucrat ca şi ucenic la restaurantul lui Capotă. Tare! Nu ştiam că profesia de bază a lui Locic e cea de chelner sau, mă rog, de spălător de vase...

3. Întrebările lui Voicu sunt fermecătoare de-a dreptul: "Isi aduce aminte martorul ca Locic ar fi fost amenintat pe telefon?", "Isi aminteste martorul ca a fost sunat de cineva de la Politie?", "Isi aminteste martorul daca a fost acel moment clipa mea de razvratire maxima?". "Clipa" lui "de răzvratire maximă"... Sună bine. Şi asta e de reţinut.

4. Avocatul lui Voicu: “Va rog sa il eliberati. Va rog sa aratati ca nu aveti ceva personal cu domnul Voicu. Nu pot sa nu remarc faptul ca altii au fost arestati si mai apoi eliberati, doar Voicu ramane arestat. Nu pot sa nu remarc ca domnul Voicu este membru al Opozitiei”. Tare şi asta...

5. Mafiotul: “Spun ceea ce spun de fiecare data cand vin in fata dumneavoastra. Sunt nevinovat. Nu am cerut bani, nu am facut nimic din ce mi se imputa. In fata dumneavoastra si a lui Dumnezeu va spun ca in cazul domnului Locic, daca nu era o situatie serioasa, daca nu mi-ar fi spus ca s-au dat bani la politisti, nu as fi intervenit. Aveti totul in fata dumneavoastra, depozitiile judecatorilor si ale grefieri, daca nu aveam frica de Dumnezeu, nu as fi aparut in fata dumneavoastra. As prefera sa fac 20 de ani de puscarie decat sa iau un cent. In toate structurile se stie cine este generalul Voicu. Procurorii au dat in presa ce au vrut. Sunt ofiter de transmisiuni, stiu cum se face. Ma uit fix in ochii dumneavostra; daca eram vinovat credeti ca onoarea de militar imi permitea sa vin in fata dumneavoastra. Va rog sa ma lasati in libertate sa ma pot apara.”

Concluzie: trebuie să fii cel puţin imbecil ca să-i dai drumul unui astfel de om.

P.S. Şi mai e un lucru foarte interesant în procesul lui Voicu despre care mă voi documenta şi despre care sper să scriu în curând.