Distraţi-vă cu Voicu!

Începuturile

Decembrie 1989. Zilele Revoluţiei. Sediul Comitetului Central.

În încăpere, în rolurile principale, sunt următorii: gen. Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major al Armatei Române şi gen. Iulian Vlad, ministru secretar de stat al Ministerului de Interne şi Şeful Departamentului Securităţii Statului.

Se discută despre problema elicopterelor. Afară se trage.

Este prins tovarăşul Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, fost ministru de Interne şi fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
„Permiteţi-mi...Tovarăşul Ministru de Interne. Ministru de Intene.L-am adus! Erau ascunşi. I-am prins acum”. Un moment istoric (minutul 2.10), la care asistă şi distinsul Cătălin Voicu.

În ce calitate? Păi hai să ne uităm mai atent.

Fix lângă Cătălin Voicu – ( responsabil cu propaganda până atunci, tot în UTC al CPSA, venit de la Sibiu la Bucureşti), ochiul ager îl vede, cu toate că silueta poate fi observată mai greu. Este însuşi distinsul său şef, în uniformă, Dumitru Iliescu- tânăr secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Comitetul Politic Superior al Armatei.

Puţini ştiu că, în acele zile şi pentru o scurtă perioadă de timp, Cătălin Voicu a fost chiar aghiotantul lui Mitică Iliescu. Iar Mitică, aşa cum se vede şi în acea încăpere, era scutul viu al generalul Guşă. Şeful său şi normal, Şeful Marelui Stat Major al Armatei. Deci Voicu era aghiotantul aghiotantului..Frumos, nu?

După ceva timp, colonelul Gheorghe Carp, fost aghiotant al lui Ion Coman- secretar al CC al PCR, cu foarte bune relaţii şi referinţe pe linie de partid, dar la vremea aceea, comandant al Diviziei 1 Mecanizată, îi cheamă la el pe Mitică Iliescu, pe Gabriel Naghi şi pe alţi câţiva şi îi pune pe aceştia să-l însoţească pe Ion Iliescu la MapN. Să se ocupe exclusiv de protecţia lui...Numai că, Mitică Iliescu era căpitan iar Gabriel Naghi locotenent major. Deci, Mitică era cel mai mare în grad...Aşa că se autointitulează şef. Şi uite aşa, Dumitru Venicius Iliescu devine primul şef al dispozitivului de protecţie al lui Ion Iliescu.
Tot pe filiera Carp, l-aş mai adăuga în această poveste şi pe alt subordonat de-al său preferat... Căpitanul de la Regimentul 2 Mecanizat, celebrul Ionel Marin.

Aşa a început totul...Cu frăţia politrucilor şi a aghiotanţilor. Unde au ajuns ei, cum au reuşit să supravieţuiască, unii mai ştiam. Dar îi revedem cu toţii acum...

P.S. Imaginile cu Voicu, în 1989, au fost prezentate aseară, în exclusivitate, de către jurnaliştii de la B1 TV.

VERDICT: Arestat!

Un episod ciudat pe care l-am trăit, în 2002, şi mult timp nu l-am înţeles. Nu m-am lăsat şi, abia prin 2006, am început să o iau, puţin câte puţin, pe urmele lor. Urmele mafioţilor. Voicu e doar unul dintre ei. El e Pionul. Legătura. Interfaţa. Aşa că, din moment ce foarte multe lucruri se confirmau, aveau logică şi efecte pe mai multe planuri, din 2007, în ciuda multora, am început să scriu continuu şi cu încăpăţânare despre el. Şi despre ei. A fost investigaţie jurnalistică destul de dificilă, o muncă de ani întregi care abia acum văd că n-a fost deloc în zadar. Spre dezamăgirea multora, eu ştiu foarte bine cine e Voicu. Şi pot să îmi dau seama cam cât cântăreşte această decizie. Spre disperarea tuturor acestor oameni, instanţa a decis ca Voicu să fie arestat.

Justiţia funcţionează în ţara asta. Şi asta cred că e cel mai important.

P.S. Urmăriţi-l cu atenţie pe Mitică. Mâna lungă de la Mogoşoaia care-şi apără, cu insistenţă, sclavul băgat în puşcărie. După ce au scos ceva cam slăbutz, apoi a început să abereze despre lovutura de stat, deja văd că ameninţă de vreo două ore cu dezvăluiri despre actuali miniştri. Sau demnitari. Sau ce-or fi ei, că numai Mitică ştie. Băieţii ăştia chiar sunt haioşi, nu?

P.P.S. Şi pentru cei care mai pun încă un oarecare temei în spusele sinistrului Voicu, le-aş reaminti că nu este vreun viteaz. Aşa că le transmit, cu mare drag, două citate, în ordinea lor cronologică:

"Arestul din Capitală, de la minus 2, ăla care e pe tubulatură – Evul Mediu. Uşi negre de fier, zăbrele şi lacăte, nu au aerisire, ţigani, bandiţi, te f… ăia în c…, te omoară. Iar noaptea, din furculiţa care o au, o ia şi o ascute şi-o bagă în gât. Pe arest preventiv sunt tot felul de borfaşi, tot felul de bandiţi. Ce să împaci, bă. Dacă are… au un contract cu moartea".

"De ce se vrea neapărat cu orice chip să fiu introdus (în arest - n.r.)? Aşa cum dvs. ştiţi, sistemul penitenciar şi condiţiile de acolo practic îţi decimează fiinţa umană. Sistemul penitenciar bănuiesc că îl cunoaşteţi cu toţii, aţi fost în el, sunt condiţii demne de Evul Mediu, nu mai ai identitate, nici măcar nu mai porţi un nume, doar un număr(...) Odată deschisă Cutia Pandorei, vor urma şi mulţi, mulţi, mulţi alţii după mine. (...) Un precedent odată creat înseamnă un precedent dat.(...)Simt că ăsta este debutul, că se deschide ţeava"

Aş zice că, după 20 de ani de fapte abominabile, poate a venit vremea să se deschidă şi ţeava asta. Pentru că, în viaţă, uneori, trebuie să şi plăteşti.

Noi respirăm spre disperarea dumneavoastră

După o şedinţă de judecată care a durat aproape patru ore, Cătălin Voicu pleacă furtunos de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în aşteptarea deciziei.
Dialogul cu reporterul TVR este grăitor pentru un personaj ca Voicu. Reporterul a fost pe fază. Bravo lui!

Reporter TVR: Ce credeţi că se va întâmpla?

Cătălin Voicu: Nu ştiu, nu pot să anticipez ce se va întâmpla....

Reporter TVR: Aveţi încredere în decizia judecătoarei?

Cătălin Voicu: Instanţa e supremă şi instanţa ia singură decizia, da?

Reporter TVR: De ce credeţi că v-ar lăsa în libertate şi nu v-ar aresta, în baza stenogramelor să zicem?

Cătălin Voicu: Dar dumneavoastră de ce respiraţi şi nu muriţi?

Reporter TVR: Pentru că n-avem probleme cu inima...

Cătălin Voicu: Starea naturală e starea de...

Libertate-a vrut, probabil, să zică. Nu cred că o va mai apuca...

Ipocrizia de România - cazul Voicu

Ipocritul, conform Dex, este persoana care se arată altfel de cum este. Iar prin termenul de „ipocrizie” se înţelege atitudinea persoanei în cauză. Ipocrizia este sinonomă cu duplicitatea, falsitatea, făţărnicia, minciuna, perfidia, prefăcătoria, viclenia, vicleşugul, fariseismul, machiavelismul, tartufismul, mascarada...Nici nu-mi ajung sinonimele pentru a descrie sau cataloga atitudinea multora în cazul Voicu.

Mă uit la Liviu Dragnea de exemplu: ”Eu nu ştiu ce-i adevărat, ce nu e adevărat...Nu ştiu ce-i cu domnul Voicu. Dar cred că, din cazul ăsta, putem să tragem o singură concluzie: lumea interlopă s-a apropiat prea mult de lumea politică”. Norica sare şi ea: „Daaaa, bineînţeles. Interlopii s-au apropiat prea mult..(...) Oricum, e linşaj mediatic”. Şi cum-necum apare repede şi Olguţa care descrie, aşa cum i s-a spus, acelaşi personaj. Fără nominalizări, bineînţeles: politicianul puterii care în papuci dădea fuguţa, în miezul nopţii, la restaurant, dacă pocnea din degete sinistrul domn' Voicu...

Şi...tot aşa. Am luat, din toată marea de vorbe, doar trei exemple la întâmplare. Dar ca aceşti trei polticieni mai sunt câteva zeci, dacă nu sute, din PSD şi PNL, la care, dacă te uiţi, vorba aceea... nici Voicu n-au mâncat, nici gura nu le miroase...

Liviu Dragnea l-a cunoscut bine pe Voicu. Şi l-a simţit pe propria-i piele ca şi pe The Godfather, Mitică Iliescu. A uitat subit „Liviu” din stenograme cum a plecat de la Interne? A uitat şi Norica cum prietenul ei, marele ministru Orban, a scăpat din nebunia cu accidentul? A uitat Olguţa c-a adus-o mentorul Hrebenciuc în partid? Apropo, unde-i mentorul să vorbească despre marele Cătălin? Unde-i Dan Nica să comenteze celebrul caz? Unde-i academicianul Vanghelie să ne mai spună, cum numai el ştie, ceva despre deja celebrul său şef şi „prieten”? Ştiu, Mircea Geoană are mari pierderi de memorie...Însă toţi – nu numai aceştia- l-au cunoscut, cu adevărat, pe Cătălin Voicu.

Cazul Voicu şi tot ceea ce se întâmplă de mai bine de două săptămâni pe această temă arată cred, paradoxal, cam cât de puternic a fost şi mai este Voicu.

În interceptările din ultima jumătate a anului trecut, Voicu nu spunea deloc prostii. Toate sunt însă un mezelic. Voicu (ca şi Mitică Iliescu) a făcut lucruri mult mai grave. Şi nu face asta de ieri, de azi, ci de 20 de ani. Voicu nu e prost. Voicu e doar speriat. Şi, cine ştie, poate va vorbi...Poate chiar va preda ştafeta arestării mai departe. Pentru că Voicu ştie multe despre mulţi. Şi ipocriţii ştiu foarte bine asta.

Exemplificare.

În ultima jumătate a anului trecut, Mitică Iliescu şi Cătălin Voicu sunt interceptaţi în dosare ce vizează siguranţa naţională a României.

Toate interceptările din dosarul DNA ajuns la Senat sunt făcute în această perioadă ce coincide cu perioada campaniei prezidenţiale.

Voicu e convins că Geoană va câştiga alegerile: „Vă asigur că acest transcript nu va fi primit de Băsescu”. Aşa că sinistrul Voicu îşi face treaba cum numai el ştie... Liniştit...În pace... Singurul lui fix, unica lui preocupare e să ajungă, în sfârşit, ministru de Interne, în orice Guvern posibil, fie şi în creionatul Guvern PSD-PNL. Şi îşi canalizează toată energia în această direcţie, îi face capul pătrat paralelului Mazăre. Alexandru Mazăre. Radu Mazăre era în Brazilia. Numai că...

Pe 6 decembrie 2009, Mircea Geoană pierde alegerile.

Aici s-a rupt filmul...

11 decembrie 2009. Voicu e dus la DNA şi declară procurorilor că a beneficiat de un singur împrumut de la omul de afaceri Costel Căşuneanu. 200.000 de euro. Banii cică i-ar fi folosit pentru a-l ajuta pe finul său, Dan Florea Radu. Restul sunt detalii.

12 decembrie 2009. În ziua următoare audierii lui Voicu la DNA, senatorul i-a cerut finului său, prin intermediul altei persoane, să vină urgent la Bucureşti.

14 decembrie 2009. Curtea Constituţională a României validează alegerile prezidenţiale. Moare şi speranţa. Dacă mai aveau vreuna...

21 decembrie 2009. Când Cătălin Voicu a văzut în instanţă că îi sunt interceptate convorbirile telefonice, ar fi încercat să preconstituie probe, printr-o discuţie la telefon cu finul său, care să confirme declaraţia dată de senator la DNA în 11 decembrie.

Cătălin Voicu: Unde eşti, domnu' fin?

Cătălin Voicu: Măi omule...măi omule, trebuie neapărat să îi dai banii omului ăla înapoi. E vorba de domnul Căşuneanu.

Radu Dan Florea: Da.

Cătălin Voicu: Şi aşa am o mie de probleme, înţelegi, de la chestia asta.

Radu Dan Florea: Oricum până la sfârșitul anului e rezolvată.

Cătălin Voicu: Păi eu aşa i-am promis, că-i dăm până la sfârşitul anului, domne!

Radu Dan Florea: O rezolvăm până la sfârşitul anului.

Cătălin Voicu: Am rugămintea: vino azi, vino azi la Bucureşti, ca să vedem exact când crezi că poţi să-i dai banii pentru că vreau neapărat să găsim o formulă să te prezinţi să-i dai banii, înţelegi, omului.

Cătălin Voicu: Te încadrezi, nu? Până la sfârşitul anului?

Radu Dan Florea: Da, ne încadrăm până la sfârşit. Ne încadrăm.

Cătălin Voicu: Bine, că eu nici nu am voie să iau legătura cu el acum. Nici nu știu cum. Va trebui să te duci tu personal să îi duci. Nu ştiu, ne mai gândim, ne punem de acord aci sau prin avocat. Să vedem că trebuie să...

Radu Dan Florea: Prin avocat, prin avocat, datoria e clară, asta-i datoria şi...domne banii.

Cătălin Voicu: E în regulă. Bine. Hai, te aştept!”

Potrivit Codului de Procedură Penală, fabricarea de probe, „preconstituirea”- pentru că vorbim aici doar de o discuţie, înseamnă, conform art. 148. alin d), că „sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte”. Pentru asta se poate cere încuviinţarea arestării.

Aşadar, de când Geoană, Mitică şi „Vanghelică” au pierdut alegerile, Voicu face greşeală după greşeală.

În plan tactic, le-a făcut un cadou nesperat procurorilor.

Din punct de vedere al imaginii, în doar două săptămâni, a bătut un record. A ajuns, la nivel public, dintr-un ilustru necunoscut cu un mandat şi ceva în spate, să devină corupţia cel mai bine întruchipată şi să-şi pună şi tot dispreţul societăţii, al presei, în braţe.

În planul „paletei” sale relaţionale, aici, lucrurile se complică. Actul de justiţie, prin coruperea magistraţilor, a reuşit să-l pună sub semnul întrebării. Deci, nu se mai poate baza foarte mult pe el. PSD-aripa Ponta a dat semne că nu-l susţine. „Ipocriţii”- prietenii lui joacă teatru şi spun că nu-l cunosc prea bine...Doar inconştienţii îi mai răspund la telefoane.

Voicu a mai făcut greşeli şi va mai face. Poate, într-adevăr, Voicu va popi pe mulţi. Bine, bine, dar pe cine?

Mulţumesc pentru premiu.

Halucinantul Ioan Talpeş. Episodul 2.

Pe scurt, povestea stă cam aşa: am scris despre decret, domnul Talpeş s-a supărat şi mi-a scris, i-am publicat nemulţumirile, i-am răspuns şi mi-a scris din nou.

„Stimata doamna Sorina Matei,

Se pare ca, la ora actuala, este dificil sa ajungem la precizari acceptabile in „diferendul” nostru mediatic.

Nu doresc, in continuare, decat sa aflu de la Dvs. care au fost interventiile sau relatiile mele cu persoanele incluse in decretul de gratiere 1164 din 2004.

Pentru linistea Dvs. tin sa va precizez ca atat dl. Dumitru Venicius Iliescu, cat si dl. Catalin Voicu figurau, in decembrie 2004, in statele Ministerului Afacerilor Interne si erau doar detasati la Presedintia Romaniei.

Am mentionat si insist asupra faptului ca niciunul dintre respectivii nu au fost propusi de mine, iar seful SPP-ului a fost intotdeauna, ca si acum, direct subordonat Presedintelui Romaniei.

V-as ramane dator daca mi-ati comunica si mie de unde si cine poate confirma faptul ca eu am promovat decretul respectiv domnului Adrian Nastase pentru a-l contrasemna. Nici nu stiu ce semnificatie ar putea avea un asemenea gest.

Cu aceeasi consideratie,

Ioan Talpes”

Iar acum răspunsul meu.

Stimate domnule Ioan Talpeş,

În primul rând, ţin să vă asigur că „diferendul nostru mediatic” se va sfârşi aici, pentru că acesta este ultimul răspuns pe care vi-l dau. Cât despre „precizări acceptabile” de care vorbiţi, vă mărturisesc faptul că nu înţeleg prea bine sensul acestei sintagme. „Precizări acceptabile” pentru cine? Pentru dumneavoastră? Pentru mine? Pentru opinia publică? „Precizări acceptabile” nu există în astfel de cazuri. Există doar precizări. Adică fapte, adevăr sau minciună. Eu le prefer doar pe primele două. În rest, nu mă interesează.

Aşadar, vă răspund pe scurt, doar pentru a nu ne mai irosi timpul.

1. Nu am scris că aţi făcut intevenţii pentru cineva anume sau că aţi avut relaţii cu persoanele incluse în decret. Iar acest lucru vi l-am mai precizat o dată. Dacă nu credeţi, citiţi. Dacă nu citiţi şi nu verificaţi, e strict problema dumneavoastră ce înţelegeţi.

2. În general sunt foarte liniştită şi am şi memorie bună. Aşa că vă aduc aminte că, în decembrie 2004, dumneavoastră eraţi ministru de stat în Guvernul Adrian Năstase. Deci, cel puţin teoretic, cam de 9 luni n-aveaţi de unde să ştiţi ce se întâmpla la Palatul Cotroceni. Dar, mă rog, asta e o chestiune pur teoretică...

3. Numitul Dumitru Venicius Iliescu din 2001 şi până în 2004 a fost consilier de stat la Palatul Cotroceni, în Departamentul Securităţii Naţionale, condus de dumneavoastră. Repet...din decembrie 2000 şi până în martie 2004 aţi condus acest măreţ Departament. Numitul Dumitru Venicius Iliescu v-a fost subordonat, numit prin decret de fostul preşedinte Iliescu. Dumitru Venicius Iliescu nu mai avea nicio treabă la vremea aceea cu Ministerul Afacerilor Interne şi cu nicio detaşare. Avea doar rang de secretar de stat, aşa cum are orice alt consilier de stat.

   El, în decembrie 1996, fusese eliberat la cerere de la şefia SPP, trecut la dispoziţia Ministerului de Interne, numit apoi la Brigada 16 Jandarmi Bacău şi, în februarie 1997, deja era trecut în rezervă, cu gradul de general de divizie.

4. Celălalt individ, Cătălin Voicu- repet: era consilier în acelaşi Departament al Securităţii Naţionale pe care l-aţi condus, adus de însuşi Dumitru Venicius Iliescu( în caz că aţi uitat). Nici individul Cătălin Voicu nu avea nicio treabă, la vremea aceea, cu Ministerul Afacerilor Interne( apropo, această titulatură a ministerului nici nu exista). Cătălin Voicu era însă detaşat al SPP în cadrul CSAT.

5. Mă interesa, într-adevăr, să citesc varianta dumneavoastră a poposirii acestor două personaje în Cotroceni.

6. Şeful SPP este într-un fel subordonat preşedintelui. În alt fel, este sub controlul Parlamentului. Iar Dumitru Venicius Iliescu a fost şef al SPP până la finele lui 1996. Eu vorbesc de mandatul 2000-2004. Deci iar suntem în alte epoci, domnule Talpeş...

7. Eu vă înţeleg că vă frământă problema, însă mai aveam o speranţă că nu mă veţi întreba cine mi-a spus. Ştiu că dumneavoastră v-aţi dus cu decretul în mână la Adrian Năstase pentru contrasemnare. Sursele de informaţii ale unui jurnalist nu se divulgă. Niciodată. Aşa că nu aveţi niciun motiv pentru care să-mi rămâneţi dator.

8. Dacă dumneavoastră nu ştiţi ce semnificaţie ar putea să aibă un asemenea gest, eu îmi pot permite să-l ghicesc.
   
   Sorina Matei
   

Mile

Să scrii despre Mile la trecut e ca şi cum ai scrie despre tine. Greu, complicat, dureros, dificil, incredibil. Nu ştii de unde să începi sau unde, cum şi în ce fel cu putinţă să termini.  

Mile era mai mare decât viaţa, zice Petreanu. Şi poate că aşa e. Sau viaţa aş zice, că a fost prea mică, prea puţină, prea infimă pentru Mile. A trăit-o la maximum...Şi, la doar 34 de ani, cred că doar Dumnezeu a cântărit şi a hotărât ca Mile să-şi urmeze drumul. Să lase viaţa asta, neînsemnată cum e ea, deoparte. Pentru că însăşi viaţa era un reportaj pe care Mile deja îl făcuse.  În exclusivitate, aş spune.

Mile a însemnat pasiune, adrenalină, nebunie, încăpătânare. Toate dedicate unei meserii frumoase dar, uneori, istovitoare.

Îl ştiam de când lucram la Jurnalul Naţional, auzisem de el, aflasem că a plecat în Iugoslavia. Erau bombardamente... Ţin minte că Mile vorbea sârba la perfecţie....Şi cum numai un adevărat reporter ştie, a reuşit să-i ia un interviu lui Arkan. O adevărată bombă de presă , la vremea aceea...

Însă numai când am ajuns în Antenă, am început să-l descopăr pe Mile.

Mile era nebunul foarte bun care, în 2005, în timpul crizei ostaticilor, era în Bagdad. Am ţinut legătura cu el mult atunci...Zi de zi. Dar numai el ştia, ce chin, ce misiune delicată, extrem de dificilă a fost să transmită.

Apoi au venit inundaţiile. Mile era, ca de obicei, pe metereze....Cosmin Silistraru, producător general al Observatorului de 19 al Antena 1 pe atunci, se baza pe Mile. Avea încredere în nebunia şi în pasiunea lui...Toţi aveam. Pentru că toţi ştiam şi recunoşteam cum îşi făcea meseria Mile.  

„E Mile, nu?” Şi Mile era. Cadrul se deschidea. Uneori, când sufletul îţi ajunsese la gură. Când secundele te gâtuiau, când se pierdeau în neant,  într-o viteză ameţitoare, halucinantă. Când voiai să dai orice, numai ca timpul să mai stea puţin. Doar puţin, puţin...Puţin, cât să ajungă şi Mile...

„Intrăm, intrăm. Îl avem! Îl avem! Eşti foarte tare, prietene!” Şi cadrul era peferct. Într-adevăr, era perfect. Din filme. Şi Mile deschidea, într-adevăr, Observatorul. Mile făcea transmisia, cadrul lui Mile şi al lui Sandi, operatorul lui, a fost lăsat să curgă, în direct, 45 de minute, cu apele învolburate, arătând a cascada Niagara...Cadrul lui a insemnat şi imaginile de final. El a închis şi el a deschis toată transmisia din acea zi a ştirilor. Acesta era şi, pentru mine, mai este...Mile.

După ceva timp, ne-am întâlnit, în Vrancea, la inundaţii. Eu am ajuns mai târziu. El făcuse deja tot Vadu Roşca, în nebunia aia, în nămolul ăla, în mirosul ăla groaznic, cu barca. Îi dăduse şi apă, şi hrană bătrânului ce, în ruptul capului, nu voia să se dea jos de câteva zile de pe casă: „A trecut pe aici Mile!” Şi aşa este. Pe acolo, trecuse el. Îşi făcuse meseria, exact aşa cum trebuie. Şi pentru asta, nimeni nu trebuia să-i spună nimic. Nimeni nu trebuia să-i dea vreo indicaţie. Doar trebuia să-l lase să şi-o facă...

Unde era Mile când eu am ajuns în Năneşti? În munţi! Dar unde în munţi, că muntele se surpase?! Imenşii bolovani blocaseră drumul...Dar pentru Mile şi stâncile de piatră erau un mezelic. Mile a luat-o pe jos, urcând, la pas, kilometri întregi pe drum dificil de munte. Cu Florin Dobre, cameramanul, după el, cu camera, videophoneul de zeci de kilograme în cârcă. Cu tot, şi cu rucsacurile în spate...

Cu puţin înainte de intrarea în emisie, Mile şi Florin au ajuns la locaţia pe care numai Mile o avea în cap. Găsiseră oamenii. Suflete sinistrate, uitate de Dumnezeu, strigând după ajutor, la care autorităţile nu puteau să ajungă decât cu elicopterele. N-ajunsese nimeni, decât Mile...

Şi era Mile. Cadrul se deschide, în ultim moment. „Intrăm. A ajuns. Are semnal. Îl vedem!” Era, bineînţeles, perfect.

„Eşti foarte tare, prietene!”

Viaţă.

Dragoste.

Durere.

Patimă.

Tragedie.

Viciu.

Război...Irak.

Tsunami...Asia.

Bombadamente...Serbia.

Lupte de stradă...Budapesta.

Şi câte şi mai câte...Cam tot ce poate duce, la maximum, la limită, o fiinţă până la 34 de ani... Corespondent de război conştient şi redutabil, care ştia că unica greşeală înseamnă moartea... Reporter nebun, dar desăvârşit, pe care meseria l-a ars cu pasiune, entuziasm şi dedicaţie, în cel mai adevărat mod din câte există...

Acesta este, a fost şi va rămâne, în lumea muritorilor, numai în felul său de-a fi, Mile.

Lumea asta ţi-a fost, într-adevăr, prea mică, prietene! Maestre...  

Mitică şi Voicu = Departamentul de Protecţie Internă al PSD

Scrie şi Evz. Iar informaţiile se confirmă. Mitică Iliescu a fost prezentat, de însuşi Mircea Geoană, într-o reuniune retrânsă a PSD, ce s-a ţinut în Transilvania, în 2006, drept şeful Departamentului de Protecţie Internă al PSD. Un fel de om care rezolvă toate problemele „delicate” ale liderilor partidului. Un şef de Departament de Protecţie Internă cu birou în Kiseleff şi un singur subordonat: Cătălin Voicu.

Oricum, stelele se pare că nu s-au aliniat foarte bine în acea şedinţă pentru că, la întoarcerea din Ardeal, Mitică Iliescu a avut un prim accident de maşină. A stat vreo jumătate de an în ghips. Şi abia după acea mică pauză, măreţul Departament de Protecţie Internă s-a activat în PSD. Scopul lui? Controlul banilor şi protecţia baronilor. Aşa se face că, în timp, unii au fost ajutaţi la nevoie, aţii nu. Cert este că, de la mulţi s-a luat tainul. Şi toţi acordau o antenţie sporită acestui Departament. Mai precis, reţelei al cărei guru era şi este încă Mitică Iliescu.

P.S. Chestiunea cu biroul e încă sub semnul întrebării. Unii spun că exista, alţii că nu, pentru că personajele nu aveau nevoie chiar de un birou pentru aşa ceva. Oricum, nu ăsta era chiar cel mai important lucru. Îmi şi imaginez cam ce putea să scrie pe o asemenea uşă. Poate ceva de genul: "Rezolvăm cu operativitate treburi murdare. Program 9.00-16.00. Weekend -liber. Numai în caz de urgenţă, sunaţi la Mogoşoaia." 

Ioan Talpeş: "Acţiuni banditeşti, personaje execrabile"

În urma postării “Gruparea Mitica-Voicu.2004. Ultimul tun. Infamul decret” am primit următoarele precizări din partea fostului consilier prezidenţial, fost ministru, Ioan Talpeş:

Stimata doamnă Sorina Matei,

“Gruparea Mitică-Voicu.2004. Ultimul tun. Infamul decret” reprezinta, cel putin pentru mine, un inceput in materie de deontologie.

Spun – inceput – din motive ce se sustin prin chiar limitele abordarii, permitandu-mi sa ma exprim si asupra continuarii unei practici ce nu are nimic cu un demers corect, ba chiar poate sa puna sub semnul intrebarii intreaga actiune. Asta, cu atat mai mult, cu cat ne aflam in fata unui profesionist al condeiului si informatiei, cu experienta recunoscuta.

Ma refer la fraza : „De ce a fost nevoie ca Ioan Talpes sa se duca personal cu decretul la Adrian Nastase pentru contrasemnare ?”

Nu stiu de unde aveti aceasta informatie. Va pot garanta ca nu am auzit despre acel decret decat dupa ce a fost semnat si a aparut in Monitorul Oficial, considerandu-l o grava eroare, cu repercusiuni majore asupra imaginii presedintelui Ion Iliescu.

Tin sa va precizez ca la acea data eu eram ministru de stat in cadrul guvernului Romaniei si nu aveam nicio abilitate in materia promovarii unor astfel de acte.

De altfel, Dvs. ati fi putut sesiza din demersurile intreprinse ca Ioan Talpes nu s-a aflat in nici o relatie si nu a facut nici un gest in favoarea vreunui condamnat.

Mai mult chiar, persoana care indeplinea functia de consilier juridic la Presedintie poate sa va confirme interventia mea, nu numai sub aspectul reprosurilor ci si a acuzelor pe care le-am formulat la adresa sustinatorilor acelei actiuni banditesti, promovata de niste personaje execrabile care au maculat si continua sa murdareasca viata politica in Romania.

Sper ca, in urma acestui demers, voi avea sansa unor precizari din partea dvs., stimata doamna Sorina Matei.

Astept cu incredere,

Ioan Talpes

Şi acum precizările mele:

Stimate domnule Ioan Talpeş,  

Trecând peste comentariile dumneavoastră referitoare la deontologie, consider că prezentarea subiectului referitor la graţierile din decretul 1164/2004 este cel puţin justificată, având în vedere consecinţele grave ale acelui act dar şi puterea pe care o aveau, în acea perioadă, în structurile de putere şi de securitate ale statului român, două personaje importante şi acum. Şi mă refer aici strict la numiţii Dumitru Venicius Iliescu şi Cătălin Voicu.

Ştiu foarte bine că, în acea perioadă şi, mai precis, pe 15 decembrie 2004, eraţi ministru de stat în Guvernul Adrian Năstase. Coordonaţi, la acea vreme, activităţile din domenii ca Apărare Naţională, Integrare Europeană şi Justiţie. Dar, în acelaşi timp, ştiu şi mă bazez pe sursele acestei informaţii, că dumneavoastră personal v-aţi dus la premierul de atunci, Adrian Năstase, cu decretul în mână pentru contrasemnare. 

Oricum, în întregul context al apariţiei, în Monitorul Oficial, a decretului 1164/2004, această informaţie era un simplu detaliu.

Nu ştiu şi nici nu am avut vreo informaţie că aţi fi făcut demersuri în favoarea unui condamnat dar, în acelaşi timp, nu pot să uit că, din decembrie 2000 şi până în 10 martie 2004, aţi fost consilier prezidenţial, şef al Departamentului Securităţii Naţionale şi şef al Administraţiei Prezidenţiale.

Tocmai de aceea, nu pot să iau deloc în serios şi nicidecum să consider credibile afirmaţiile dumneavostră referitoare la „reproşurile şi acuzele” formulate la adresa „susţinătorilor acelei acţiuni banditeşti, promovată de nişte personaje execrabile care au maculat şi continuă să murdărească viaţa politică din România”.

Ţin să vă amintesc faptul că respectivele „personaje execrabile” cu acţiunile lor „banditeşti” cu tot au activat fără nicio problemă chiar în Departamentul Securităţii Naţionale, condus de dumneavoastră, din decembrie 2000 şi până în martie 2004. Generalul Dumitru Venicius Iliescu a fost consilier de stat iar Cătălin Voicu – consilier. Ambii în subordinea dumneavostră.

În plus, dacă memoria nu-mi joacă feste, din aprilie 1992 şi până în iulie 1997, aţi fost director al SIE. În timp ce omologul dumnoavoastră de la SPP era însuşi generalul Dumitru Venicius Iliescu. Aşadar, aţi colaborat, de plăcere sau nu, pe teme de securitate şi siguranţă naţională.

Mai mult, nu-mi aduc aminte să vă fi delimitat, din acea perioadă şi până acum de „acţiunile banditeşti” ale acestui personaj „execrabil”. Drept dovadă, după plecarea dumneavoastră de la SIE şi venirea la Palatul Cotroceni, în 2000, aţi reluat colaborarea cu Mitică Iliescu, luându-l subordonat. Iar, în plus, aţi acceptat să-l luaţi în Departament şi pe Cătălin Voicu.  

În speranţa unor explicaţii mai clare privind motivele colaborării şi acţiunile „banditeşti” săvârşite de Dumitru Venicius Iliescu şi Cătălin Voicu, exact din Departamentul Securităţii Naţionale, departament condus de dumneavostră, până în martie 2004, vă mulţumesc anticipat pentru amabilitatea cu care îmi veţi răspunde.

Cu aceeaşi încredere,

Sorina Matei

P.S.Şi încă ceva în legătură cu acest decret. O omisiune a mea în postarea anterioară.

Primul personaj din decret, Mihai Gheorghe, zis şi Dodo, din Strehaia-Mehedinţi era condamnat pentru săvărşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată la efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitate. Iar prejudiciul adus statului român a fost, la vremea aceea, de nouă miliarde de lei.

Precizarea pe care o fac este în legătură cu statutul pe care l-a avut în infamul decret acest personaj. Şi sunt absolut sigură că locul natal şi relaţia cu generalul Venicius l-au ajutat mult. Strehaia-Mehediţi. Patria lui şi a lui Mitică Iliescu.

Ei bine, acestui om, Mihai Gheorghe i-a fost graţiată întreaga pedeapsă aplicată. Şi este posibil ca el, atunci, să nu fi fost nici măcar în închisoare. Tocmai de aceea, în corpul decretului, există un articol ( Art.1) scris special pentru el, cu dedicaţie.

Restul de 45 de personaje au căzut sub incidenţa unui articol separat. Art. 2.- graţierea restului rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoare. Deci sentinţa penală nr. 821/2003 a Judecătoriei Strehaia , Decizia penalã nr. 730/2004 a Curţii de Apel Craiova şi, în general, Justiţia şi legile din ţara asta nu valorau şi probabil că nici acum nu valorează nimic pentru Mitică Iliescu.

By The People: The Election of Barack Obama

Modus operandi

Hotnews a obţinut astăzi şi episodul 2. Iar Mediafax, în mai multe depeşe, descrie, conform referatului DNA, cum pot să gândească şi să acţioneze asemenea oameni.

Voicu, la telefon, către Căşuneanu: Vă asigur că acest transcript nu va fi primit de Băsescu

            BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Interceptările din dosarul senatorului PSD Cătălin Voicu arată că demnitarul părea conştient că telefonul îi este ascultat, astfel că, într-o convorbire cu omul de afaceri Costel Căşuneanu, îl asigură pe acesta că transcriptul dialogului nu va ajunge la preşedintele Băsescu.
            Conform referatului prin care DNA solicită avizul Senatului pentru a cere arestarea lui Voicu, obţinut de MEDIAFAX, senatorul discută, în 11 septembrie 2009, cu omul de afaceri Costel Căşuneanu, căruia îi cere împrumut două sute de mii de euro, invocând "o datorie de plătit la cineva" şi "altceva de achiziţionat".
            Încă de la debutul convorbirii, purtată de senator de la un alt număr de telefon decât cel primit de la Senat, Voicu îi comunică lui Căşuneanu, conform transcriptului făcut de procurori, că "băieţii ăştia (cei care interceptează convorbirile, n.r.) au tehnică veche".
            "Săracii!", continuă senatorul, după care afirmă că "ei au început să se sperie, pentru că toate interceptările se fac fără mandat".
            Voicu ajunge chiar să transmită un mesaj de ameninţare către cei care interceptează convorbirea pe care o poartă cu Căşuneanu, spunându-i omului de afaceri: "Şi eu le-am transmis pe toate căile şi le transmit şi pe această cale, încă o dată, că tot ce înseamnă pe lângă lege înseamnă loc marcat cu cretă la puşcărie".
            La finalul acestei convorbiri, Voicu îi spune lui Căşuneanu că este "un om serios" şi îl asigură pe omul de afaceri că "acest transcript domnul Băsescu nu-l mai primeşte de data asta".
            "Deci, dacă vă spun treaba asta, înseamnă că ştiu ce spun, da?", îi mai spune Voicu lui Căşuneanu, care nu marşează la subiectul vizându-l pe şeful statului şi revine la problema împrumutului, promiţându-i senatorului că va da câteva telefoane pentru a aranja să-i parvină suma cerută.
            Pe de altă parte, din documentul procurorilor reiese că Voicu foloseşte limbaj codat pentru a discuta, susţin procurorii, despre intervenţiile sale pe lângă reprezentanţi ai autorităţilor statului. Multe dintre discuţiile telefonice ale lui Voicu încep cu precizarea "Vorbesc să înţelegeţi dumneavoastră", urmată de mutarea discuţiei în diferite registre: fie medical, fie academic.
            Spre exemplu, atunci când discută cu Căşuneanu despre dosarul omului de afaceri de la instanţa supremă, Voicu se referă, spun procurorii, la caz ca la un pacient care trebuie tratat. Astfel, interpretată în cheia DNA, conversaţia din 3 septembrie dintre Voicu şi Căşuneanu arată că judecătorul Costiniu ar fi "domnul doctor", dosarul ar fi "băiatul" bolnav" iar intervenţia în soluţionarea favorabilă a cauzei pentru omul de afaceri ar fi "procedura medicală".
            Astfel, în 15 iulie 2009 Voicu îl anunţă pe Căşuneanu că "hârtiile medicale" - despre care procurorii susţin că ar însemna o cerere procedurală ce viza schimbarea unui termen - trimise de "domnul doctor" al său - avocatul, potrivit procurorilor - vor fi discutate în 30 iulie.
            "O să-l anunţe băiatul că are primă întrevedere cu domnii ca să stabilească tratamentul, tot, tot, tot... chiar în cadru oficial, la spital vor fi chemaţi", îi spune Voicu lui Căşuneanu, adăugând că restul "e foarte bine".
            "Am înţeles că diagnosticul e foarte bun şi nu-i rău, deci n-a fost cancer nici într-un caz", continuă Voicu.
            Discuţia continuă în aceeaşi termeni şi în 17 septembrie 2009, Voicu discutând cu Căşuneanu şi spunându-i că în 14 octombrie merg "la doctor" şi "e rezolvat". În 14 octombrie urma să se judece recursul înaintat de Căşuneanu faţă de o decizie a unei instanţe inferioare care îi respinsese contestaţia unei licitaţii. Voicu îi mai spune, cu aceeaşi ocazie, că "s-a ocupat" de domnul doctor mai devreme în aceeaşi dimineaţă, senatorul având o întrevedere cu judecătorul Costiniu.
            În 14 octombrie, Voicu îl sună pe Costiniu şi încearcă să afle mai multe despre amânarea dispusă de complet pentru pronunţarea unei decizii în procesul care-l interesa pe Căşuneanu.
            "Ce-a zis doamna profesoară? Pe studentul ăla îl notează săptămâna viitoare? A rămas să analizeze dânsa, nu?", în întreabă Voicu pe Costiniu, primind de la acesta asigurări că totul este "foarte bine".
            "Dacă era rău, era azi", îi mai spune Costiniu lui Voicu, potrivit referatului procurorilor.
            Într-o altă discuţie, Voicu îl întreabă din nou pe Costiniu despre dosar, informându-l pe judecător că i-a dat "la omul acela" vestea cea bună. Ulterior, senatorul îl asigură pe Căşuneanu că "Sfânta Parascheva a îndepărtat răul care încerca cineva să-l facă" şi că "a rămas în discuţie tratamentul de o săptămână", după care vorbeşte din nou cu judecătorul şi-l întreabă dacă "vestea cea bună" pe care i-a dat-o omului "e certă", dacă "diagnosticul e cert", primind asigurări că aşa este.
            În 28 octombrie, Voicu îi spune lui Căşuneanu că "întotdeauna într-o... diagnostic, când zice ?admite soluiţa medicală? (aluzie la modul de pronunţare a sentinţelor judecătoreşti în fază de apel sau recurs, n.r.), acesta este lucru mare" şi că "restul e procedură".
            Referatul procurorilor redă cele două convorbiri în care Voicu îi cere împrumut lui Căşuneanu 200.000 de euro, apoi 60.000 de euro. Acestea scot la iveală o retorică plină de respect a lui Voicu faţă de omul de afaceri, căruia ajunge să-i spună de două ori "sărut-mâna" sau chiar că este "un om unicat în istoria şi în analele României".
            Respectul lui Voicu pentru Căşuneanu reiese şi din modul în care senatorul îşi manifestă recunoştinţa pentru omul de afaceri la momentul la care un mesager de-al acestuia îi aduce 200.000 de euro.
            "Vă asigur de respectul şi de prietenia mea veşnică şi de câte ori o să bag cheia într-o anumită uşă - eu şi familia mea - ne gândim de-a pururi la dumneavoastră. Şi să fiţi convins că în mine aveţi un aliat pe viaţă, eu sunt un om de o anumită onoare pe care dumneavoastră aţi văzut-o şi o s-o simţiţi de-acum înainte toată viaţa", îi spune Voicu lui Căşuneanu, în finalul convorbirii în care îi mulţumeşte acestuia pentru cei 200.000 pe care i i-a trimis.
            Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro

DNA - Voicu i-a cerut lui Mihai Călinescu să dea dispoziţie ca Locic să nu fie pus sub învinuire

            BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Senatorul PSD Cătălin Voicu i-a cerut lui Mihai Călinescu, în calitate de inspector general adjunct al IGPR, să dea dispoziţie ca Marius Locic să nu fie pus sub învinuire, iar cercetările să se încheie cu propunere de netrimitere în judecată, se arată în referatul trimis de DNA Senatului.
            Potrivit documentului, obţinut de MEDIAFAX, "Călinescu Mihai a dat curs cererilor inc. Cătălin Voicu organizând în biroul său din sediul IGPR o întâlnire la care au participat directorul Direcţiei de investigare a fraudelor, Dan Bucur şi Marius Locic".
            Dosarul prin care DNA cere avizul pentru arestarea lui Cătălin Voicu conţine stenograma unei discuţii telefonice care a avut loc în 4 septembrie între Voicu şi Călinescu:
   

"Voicu Cătălin: Ce faceţi, ce faceţi?

Călinescu Mihai: Vă informez că acuma am terminat, a plecat şi domnul ministru şi ne schimbăm să ne ducem să servim şi noi masa

Voicu Cătălin: Ha, ha, bravo! Când reveniţi de la ....de acolo?

Călinescu Mihai: Păi, mâine mă duc direct la Alexandria, că are nuntă soră-mea cu băiatul

Voicu Cătălin: Ooo, să fie într-un ceas bun! Vedeţi să fie

Călinescu Mihai: Vă mulţumesc!

Voicu Cătălin: Păi, atunci...

Călinescu Mihai: Duminică după-amiază.

Voicu Cătălin: Luni de....A, duminică de după amiază sunteţi...Luni de dimineaţă, mai vorbim, atunci, luni, poate bem o cafea.

Călinescu Mihai: Da.

Voicu Cătălin: Băiat....Eu vorbesc să înţelegeţi numai dumneavoastră. Băiatul acela, de care mă rugase cineva şi v-am supus atenţiei, vizavi de un comportament corect faţă de el, am înţeles că l-au chemat luni acolo, să...Eu l-am sfătuit, până nu spuneţi dumneavoastră, să nu se ducă. Sau să se ducă?

Călinescu Mihai: Da, da, da. Şi luni mă văd eu cu dumneavoastră.

Voicu Cătălin: Da? Bine

Călinescu Mihai: Da, da, că eu am vorbit, eu am vorbit cu omu', dar am plecat încoa'

Voicu Cătălin: Poate îi ziceţi lui domnul Dan, atunci...Nu, dar poate îi ziceţi lui domnul Dan că urmează să se ducă la o dată ce i-o comunică ulterior.

Călinescu Mihai: Nu, nu, lăsaţi. Deci luni, eu, dimineaţă, eu vorbesc cu Dan.

Voicu Cătălin: Am înţeles.

Călinescu Mihai: Dar nu, până nu mă întâlnesc eu cu dumneavoastră, da?

Voicu Cătălin: Bine, vă mulţumesc mult şi vă rămân îndatorat. Să trăiţi.

Călinescu Mihai: Să trăiţi!". 
            

           Conform notei procurorilor, "persoana cu prenumele Dan la care s-a referit Cătălin Voicu este comisarul şef de poliţie Dan Bucur, directorul Direcţiei de Investigare a Fraudelor, în subordinea căruia se afla lucrătorul de poliţie ce instrumenta dosarul penal privind pe inc. Marius Locic". 
            În 8 septembrie, Cătălin Voicu şi Mihai Căliescu au două convorbiri telefonice în care Voicu vrea să se asigure că Locic va putea intra la Poliţie Capitalei.
           

"Voicu Cătălin: (înainte de începerea discuţiei, un domn îi spune lui Voicu Cătălin: 200.000 euro şi el mi-a completat o....) Scuze domnu de deranj! Mă auziţi, da? Îmi cer scuze că v-am deranjat din somn

Călinescu Mihai: Nu-i nici o problemă

Voicu Cătălin: În legătură cu băiatul meu, vorbesc să înţelegeţi dumneavoastră, el se poate duce la data când am vorbit noi, începând cu ora 07.30... la ce oră credeţi că e bine. Eu cred că ar fi bine cât mai de dimineaţă posibil, să nu mi-l vadă ăia pe acolo

Călinescu Mihai: Atunci la 07.30, joi. Sunt şi eu acolo.

Voicu Cătălin: 07.30, joi, da?

Călinescu Mihai: Da, da! Sunt şi eu acolo.

Voicu Cătălin: Să vină întâi, să vină la dumneavoastră sau să se ducă direct la el?

Călinescu Mihai: Nu, se duce direct la el.

Voicu Cătălin: Direct la el, da?

Voicu Cătălin: Bine. Dar vreau mult de tot să insist să vă notaţi pe agendă să fie sub...da? adică, să aveţi dvs în atenţie, ca să stau şi eu liniştit. Să nu fie acuze, să nu...? Bine

Călinescu Mihai: Dacă e, vine întâi la mine şi chem oamenii, cum doriţi! Dacă e aşa.

Voicu Cătălin: Păi cum cred. Eu zic, eu zic că e mai bine să vină întâi la dvs.

Călinescu Mihai. Vine la mine, la 07.15, atunci, şapte şi....

 Voicu Cătălin: 07:15 la dvs. E în regulă. Bine, domnule coleg. Cu respect, să trăiţi. Îmi cer scuze".  
            Voicu a avut apoi "un dialog ambiental" cu Marius Locic:

"Voicu Cătălin: ....mnezi cu numele mic

Locic Marius: Da, Marius

Voicu Cătălin: Marius". 
            După aceasta, Cătălin Voicu a vorbit din nou la telefon cu Mihai Călinescu.
            

"Voicu Cătălin: Deci, el o să spună la poartă că se numeşte Marius şi că e chemat de dumneavoastră, l-aşteaptă...

Călinescu Mihai: La şapte ş-un sfert.

Voicu Cătălin: La Capitală, nu la biroul de la IGP.

Călinescu Mihai: La Capitală, capitală

Voicu Cătălin: Da. Bine. Gata, în regulă

Călinescu Mihai: Da' joi, joi, joi, nu astăzi

Voicu Cătălin: Joi, joi, nu, nu, nu astăzi." 

Potrivit DNA, "dialogurile purtate de inc. Voicu Cătălin cu numitul Călinescu Mihai pun în evidenţă faptul că ofiţerul, din postura de şef al Poliţiei Române, îndeplinea întocmai şi fără nici o opoziţie solicitările inc. Cătălin Voicu chiar dacă acestea se situau în afara cadrului legal şi reprezentau o imixtiune gravă în activitatea de cercetare penală".
            Adjunctul chestorului Petre Tobă, Mihai Călinescu, a fost audiat, vineri, de procurorii anticorupţie, în calitate de martor, în dosarul în care DNA îi cercetează pe senatorul PSD Cătălin Voicu, pe jduecătorul Florin Costiniu şi pe oamenii de afaceri Costel Căşuneanu şi Marius Locic.
            La ieşirea din sediul DNA, Mihai Călinescu a declarat că îl cunoaşte de mulţi ani pe senatorul Cătălin Voicu, el nefăcând alte precizări pe această temă.
            Adjunctul chestorului Petre Tobă a arătat însă că, deşi îl cunoaşte pe Voicu de atâta timp, nu a făcut niciodată nimic din cele semnalate în interceptările în cazul senatorului PSD.
            Departamentul Social, social@mediafax.ro

Intervenţii ale lui Voicu şi pentru Oprişan, Manuela Mitrea, Maria Schutz şi Ludovic Orban - DNA

            BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Cătălin Voicu ar fi intervenit folosindu-şi influenţa asupra magistraţilor nu doar în cazurile lui Căşuneanu, Mazăre şi Locic, dar şi pentru Marian Oprişan, vicepreşedinta PSD Dolj Maria Schutz, judecaţi pentru corupţie, pentru soţia lui Miron Mitrea şi în cazul accidentului lui Ludovic Orban.
            Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au stabilit că senatorul Cătălin Voicu, în schimbul unor foloase, ar fi uzat de influenţa sa pe lângă magistraţi nu numai în dosarele în care Costel Căşuneanu, Alexandru Mazăre şi Marius Locic erau interesaţi, ci şi în alte cauze, care sunt menţionate explicit în referatul privind avizarea arestării senatorului social-democrat.
            "Sintetizând cele expuse se constată că inculpatul Cătălin Voicu, în schimbul unor foloase patrimoniale şi nepatrimoniale, a uzat de influenţa sa pe lângă magistraţi nu numai în dosarele în care învinuiţii Costel Căşuneanu şi Alexandru Mazăre şi inculpatul Marius Locic erau interesaţi, ci şi în alte patru cauze", se arată în documentele DNA obţinute de MEDIAFAX, unde sunt enumeraţi Marian Oprişan, Maria Schutz, Manuela Mitrea şi Ludovic Orban.
            Unul dintre dosare este cel în care preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, Marian Oprişan, a fost deferit justiţiei în iunie 2006 pentru abuz în serviciu. Această speţă a fost mutată la Tribunalul Cluj, în martie 2008, după ce instanţa supremă a admis strămutarea acestuia de la Tribunalul Vrancea.
            Strămutarea a fost cerută de procurorii, care au susţinut că Oprişan ar fi oferit locuinţe unor judecători din zonă şi că popularitatea acestuia ar putea afecta judecata imparţială a magistraţilor.
            La sfârşitul lunii decembrie 2009, dosarul a fost trimis înapoi la Judecătoria Focşani, în urma declinării de competenţă.
            De asemenea, Voicu ar fi intervenit şi în dosarul vicepreşedintei PSD Dolj, Maria Schutz, trimisă în judecată tot de DNA, la Tribunalul Bihor. Schutz a fost trimisă în judecată în ianuarie 2008 de către DNA pentru înşelăciune şi bancrută frauduloasă, care au dus la falimentarea Serelor Codlea.
            Mai mult, anchetatorii au constatat că Senatorul Voicu s-a implicat şi în dosarul soţiei lui Miron Mitrea, care a devenit notar public în 2005. Numirea sa în funcţia de notar a fost contestată de Ministerul Justiţiei, însă contestaţia a fost respinsă ca tardiv formulată.
            "Din cercetările efectuate a rezultat că într-adevăr în dosarul 32505/2/2005, prin decizia 3725 dn 4 octombrie 2007 a fost admis recursul formulat de Manuela Mitrea şi s-a dispus respingerea ca tardivă a acţiunii introdusă de Ministerul Justiţiei pentru anularea ordinului de numirea a acesteia în funcţia de notar public", potrivit anchetatorilor.
            Cătălin Voicu a susţinut că s-a folosit de influenţa sa şi în cazul accidentului în care a fost implicat Ludovic Orban.
            Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis neînceperea urmăririi penale împotriva lui Ludovic Orban, pentru vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului şi fals în declaraţii, în legătură cu accidentul în care a fost implicat în 16 decembrie 2007.
            Presupusa victimă, Simona Marilena Todean, dar şi tatăl acesteia, au susţinut că a fost vorba despre o autoaccidentare care nu are legătură cu accidentul produs de Orban.
            De altfel, documentele transmise Senatului conţin stenograme ale unor discuţii în care Voicu invocă intervenţiile sale în aceste cazuri.
            În referatul prin care se solicita avizarea arestării lui Cătălin Voicu, se mai arată că prerogativele funcţiilor deţinute de acesta "i-au facilitat accesul la informaţii vizând angajaţii Ministerului justiţiei, Ministerul; Administraţiei şi Internelor, demnitari şi oameni politici, cu referire la cariera profesională, posibile abateri disciplinare ori fapte de natură penală".
            Documentul mai menţionează că, în virtutea aceloraşi prerogative, dar şi a calităţii de membru PSD, Cătălin Voicu "şi-a stabilit un cerc relaţional format din numeroşi judecători, procurori şi ofiţeri de poliţie care ocupau funcţii de conducere în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivel central, demnitari, lideri politici, oameni de afaceri importanţi, intermediind între aceştia rezolvarea în afara cadrului legal a unor interese private vizând în principal actul de justiţie, promovarea în funcţii, obţinerea de foloase materiale necuvenite".
            Lui Cătălin Voicu i se impută că a atras în sfera sa de influenţă un număr mare de magistraţi de la instanţele şi parchetele din întreaga ţară, ofiţeri de poliţie cu funcţii de conducere la nivel central sau local, demnitari, oameni de afaceri şi lideri politici de care s-a folosit pentru a obţine avantaje personale de natură patrimonială şi nepatrimonială, în categoria acestora din urmă intrând sprijinul politic pentru accesul în funcţii publice importante.
            Pentru a elimina riscul descoperirii infracţiunilor săvârşite, Cătălin Voicu a conceput şi adoptat următorul mod de operare: "organizarea întâlnirilor în condiţii de maximă confidenţialitate, respectiv în spaţii cu acces restricţionat şi riguros controlate pentru detectarea eventualelor mijloace de interceptare (subsolul unui imobil şi separeul unui restaurant, dotate cu sisteme electronice de securizare la uşile de acces); instruirea de către inculpat a persoanelor care îl deserveau în ambele imobile (patron restaurant, şoferi, etc) să nu furnizeze niciun fel de date referitoare la cei pe care-i convoca la întâlniri şi să se asigure că participanţii, după plecare, nu sunt urmăriţi; invitarea succesivă în imobile a magistraţilor, ofiţerilor de poliţie, demnitarilor, liderilor politici şi oamenilor de afaceri şi organizarea plecării lor în acelaşi mod, pentru ca în eventualitatea unei monitorizări să nu se poată stabili vreo legătură între prezenţa la acele întâlniri şi actul de serviciu ce urma a fi efectuat; folosirea în convorbirile şi comunicările telefonice cu interlocutorii, a unui limbaj disimulat asupra căruia conveniseră în prealabil (ex: invitaţii făcute sub pretextul servirii mesei şi termeni ca: "spital" în loc de instanţă de judecată, "doctor" în loc de magistrat sau avocat, "medicamente" în loc de bani sau alte foloase materiale, etc.)".
            Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, să sesizeze Parlamentul în vederea încuviinţării arestării senatorului PSD Cătălin Voicu, acuzat de trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
            Potrivit Constituţiei, deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor.
            Conform Regulamentului Senatului, cererea de arestare a unui senator se adresează de către ministrul Justiţiei preşedintelui Senatului, acesta o aduce la cunoştinţă în şedinţă publică, după care o trimite Comisiei juridice, raportul comisiei fiind trimis de BP plenului, care hotărăşte cu votul secret al majorităţii senatorilor.
            Voicu va fi audiat marţi de Comisia juridică în acest caz.
            Irina Dârlea, irina.darlea@mediafax.ro

P.S. Departamentul de Stat a citit azi epopeea Voicu cuprinsă pe acest blog. Sper ca, într-o bună zi, să mă apuc să-mi scriu şi memoriile. 

Stenogramele mafiei

Hotnews a dat lovitura. Şi a dat-o bine. A pus mâna pe o mică parte din transcrierile interceptărilor în cazul Voicu. E de ajuns, suficient aş spune, pentru ca să vezi ce face şi cum poate să gândească o minte de adevărat mafiot.  Pentru că acest " domn consilier", "domn general", "Naşul" cum îi spun unii, este mafia PSD în persoană. Şi îi are lângă el pe Vanghelie, Hrebenciuc, Geoană şi mulţi alţi lideri de organizaţii. Pe şeful său, "generalul Iliescu"- Mitică Iliescu şi are la mână pe mulţi, poate prea mulţi din sistemul judiciar românesc. 

Cel mai trist e că citim şi constatăm că mafia e transpartinică. El, mafiotul, "l-a rezolvat" şi pe Orban. Ludovic Orban care, în iarna lui 2007, a dat cu maşina, beat, peste o fetiţă. Oare cum s-or simţi liberalii când citesc asta? Da, marele ministru al Transporturilor de pe atunci a apelat tot la Voicu. Deci vă daţi seama cam care-i ierarhia adevăratei puteri. 

Te duci la mafie şi mafia te rezolvă. Pentru că ea n-are scrupule, are doar interese. Şantajul, presiunea, traficul de influenţă, cashul şi puterea. Acestea sunt metodele, practicile şi scopurile ei. Ca să controleze tot.

Acest om, acest sinistru mafiot e senator al României, fost deputat, fost consilier. Acest personaj s-a pitit acolo şi l-au pitit şi alţii(printre care şi cuplul Vanghelie-Hrebenciuc) doar pentru imunitate, aşa cum bănuiam. Acestă groaznică făptură era cât p'aci să ajungă Ministru de Interne în România. De două ori. Odată când s-a făcut guvernarea PSD- PDL şi a doua oară, înainte ca Geoană să piardă alegerile. El în 2009, în campanie, îşi negocia cu organizaţiile PSD ( vezi discuţia cu Mazăre, fratele lui Radu Mazăre)  funcţia de ministru de Interne, într-un posibil guvern PSD-PNL cu Johannis premier, pe care deja îl şantaja, prin socrul său.

De ce? Ca să abiă "toată Procuratura Romaniei,  toată Justiţia în mână,  toată Curtea..". Ca Vanghelie şi toţi din clanul lor să stea liniştiţi, iar alţii să fie arestaţi.

Suntem în România anului 2010. La 20 de ani de la Revoluţie. 20 de ani în care acest om a crescut odată cu acest sistem: "Domnule, ţi-am spus că, în decembrie 1989, am fost numit aghiotant al primului Procuror General al României libere, când nu mai asculta nimeni de nimeni şi a funcţionat '89, '90, toată perioada şi toate relaţiile mele, am crescut cu ele, odată." 

P.S. Asta este dovada că tot ce am scris, în ultimii trei ani, pe acest blog, despre acest om, este perfect adevărat. Şi, spre disperarea multora, voi continua. Nu mă voi "potoli". Deloc.
Document 2010 03-18-7046888 0 Vezi Interceptari Din Referatul Dna Cazul Voicu

Top penibil: Mircea Geoană

Silviu mi-a dat o leapşă. M-a întrebat care e cel mai penibil gest făcut de un politician post-decembrist.

Silviu, să ştii că m-am gândit. Şi m-am tot gândit. Mi-am amintit de pe vremea când Radu Vasile pleca cu ficuşii din Guvern, de cum Emil Contantinescu se retrăgea în munţi „învins de structuri” sau cum Elena Udrea suna la radio şi se dădea „o admiratoare” a Elenei Udrea. 

Dar cred că, la scara istoriei, niciunul nu va deveni obiect de studiu. Poate doar Emil Constantinescu, aşa...pasager. Şi asta pentru că eu cred că toţi au fost depăşiţi de un singur personaj. Şi ăsta se numeşte Mircea Geoană.

De ce Mircea Geoană, mă vei întreba...Păi, uite pentru că:

- În noaptea de 6 decembrie 2009 o ţară întreagă, numeroase cancelarii străine, mai multe prestigioase agenţii de presă internaţionale au fost informate că el a câştigat alegerile.
-Geoană a făcut tot ce i-a stat în putinţă să se ştie asta.
-Pe la ora 2.00 era deja clar că nu el e câştigătorul.
- Geoană, după cât ne amintim, a mai ţinut-o vreo câteva săptămâni cu obsesivul mesaj:„avem de câştigat alegerile pe care le-am câştigat”.

Sincer, cred că doar aşa Geoană a reuşit, în sfârşit, să intre în istorie. Şi să devină personaj de studiu pentru generaţiile viitoare. Pentru că prostănacul a ţopăit şi l-a văzut o lume întreagă. Pentru că a insistat să câştige alegerile pe care nu le-a câştigat.

Mai jos, poţi să revezi momentul şi personajul condamnate la studiat...

Intotdeauna prefer originalul.

Originalul.


Prima variantă.


A doua variantă.

Concurs "România în 2020"

Gruparea Mitică - Voicu. 2004. Ultimul tun. Infamul decret.

S-a întâmplat pe 15 decembrie 2004. Iar pe 16 decembrie actul era deja publicat în Monitorul Oficial. S-a numit decretul 1164/2004. L-aş cataloga, fără nicio ezitare, infamul decret.

În el, se spunea aşa: „În temeiul prevederilor art. 94, lit. d) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, din motive umanitare şi pentru ca acest act de clemenţă să conducă la integrarea socială a celor cărora le-a fost acordat,

Preşedintele României decretează:
Art. 1. - Se graţiază pedeapsa cu închisoarea aplicată pentru”:

Şi de aici, îi descriu eu:

1.Mihai Gheorghe, zis şi Dodo, din Strehaia-Mehedinţi ( din patria lui Mitică Iliescu), condamnat pentru săvărşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată la efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitate. Prejudiciul adus: nouă miliarde de lei.

2.Abubaker Mergan Călin- condamnat la 1 an şi 3 luni de închisoare, pentru săvărşirea infracţiunii de furt.

3.Valentino Acatrinei-judecător la Curtea de Apel Bucureşti, condamnat la cinci ani de închisoare pentru trafic de influenţă, dare şi luare de mită- în dosarul „Mită pentru magistraţi”. Presa scrie că Acatrinei a fost prins în flagrant în timp ce lua mită, în urma unui denunţ făcut de avocata Lidia Peter. Aceasta a afirmat că i-a dat bani lui Acatrinei pentru favorizarea unui infractor anchetat într-un dosar care-l viza pe româno-israelianul celebru Shimo Naor, acuzat de contrabandă cu arme.

4.Antoneag Victor- nu am găsit date despre el.

5.Bucur Petrică- nu am găsit date despre el.

6.Barbu Vasile- nu am găsit date despre el.

7.Băcilă Violeta Valerica- nu am găsit foarte multe date despre ea, decât ceva în legătură cu un proces cu Societarea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Brăila.

8.Bărbulescu Dănuţ- nu am găsit date despre el.

9.Buruiană Marin- nu am găsit date despre el.

10.Buzea Constantin- nu am găsit date despre el.

11.Buşe Vasile- fost vicepreşedinte al Băncii Internaţionale a Religiilor, a fost condamnat pentru acordarea unui credit de 1 milion de dolari prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu. Buşe a întocmit personal deocumentaţia pentru aprobarea credibului, deşi firma care-l solicitase nu depusese niciun act care să permită analizarea oportunităţii şi legalităţii acordării împrumutului.

12.Burcă Aurica( fostă Scarlat)- nu am găsit date despre ea.

13.Creţu Antoaneta- condamnată la cinci ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în urma unui flagrant de mită organizat de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea. Ea a fost acuzată că a promis mai multor persoane paşapoarte în regim de urgenţă, în schimbul unor sume de bani.

14.Ioan Corpodeanu- fostul adjunct al şefului Miliţiei Timiş, acuzat în „dosarul Timişoara” că ar fi ordonat deschiderea focului în decembrie 1989, împotriva revoluţionarilor. A fost condamnat la 15 ani de închisoare, pentru reprimarea sângeroasă a manifestaţiilor de stradă ce au avut loc în perioada 16-22 decembrie 1989. Atunci, 33 de oameni au murit iar 300 au fost răniţi. Iniţial, membrii Lotului Timişoara au fost acuzaţi de genocid. Ulterior, acuzaţia s-a schimbat în omor deosebit de grav. Atunci când a fost eliberat Corpodeanu, se împlineau exact 15 ani de la evenimentele din decembrie '89. În Timişoara era declarat doliu în memoria victimelor revoluţiei.

15.Miron Cozma- „Luceafărul” era condamnat la 18 ani închisoare pentru subminarea puterii de stat. Era al patrulea român din istorie care primea o asemenea încadrare. După mareşalul Ioan Antonescu şi Nicolae şi Elena Creauşescu. Când a fost eliberat, în 2004, executase doar 7 ani şi 11 luni. După două zile de la eliberare, era reîncarcerat printr-un nou decret de revocare a graţierii şi în urma unui nou mandat emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. Ce a urmat după asta, ştim...

16.Chetreanu Neculai- condamnat la trei ani de închisoare pentru furt de autoturisme.

17.Dragomir Iulian- nu am găsit date despre el.

18.Dragomir Gabriel Cristian- nu am găsit date despre el.

19. Focea Georgeta- nu am găsit date despre ea.

20.Florescu Marin-unul dintre cei mai cunoscuţi şi temuţi infractori din lumea interlopă a Văii Jiului, cu nenumărate tâlhării, furturi, violuri şi scandaluri publice la activ. Potrivit procurorilor, a violat o fetiţă de doar 10 ani, din Lupeni, fetiţa rămânând trumatizată. La vremea aceea, Florescu era condamnat pentru furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni de închisoare. În cazierul lui Marin, printre numeroasele infracţiuni mai figura şi o condamnare de 1.175 de zile. Poliţiştii şi procurorii au fost extrem de revoltaţi când au auzit că Florescu Marin, un personaj care a terorizat de-a dreptul Valea Jiului, un infractor extrem de periculos a fost graţiat.

21.Gal Feren Csaba- condamnat la închisoare pentru că racola tineri şi îi ajuta să treacă fraudulos frontiera în Ungaria, Serbia şi Austria. Femeile erau racolate pentru practicarea prostituţiei şi bărbaţii pentru prestarea de muncă la negru. Mai mult, a fost acuzat că împreună cu alţi trei bărbaţi a sechestrat şi bătut două călăuze pentru o datorie de 6.000 de mărci.

22.Ghindea Ioan- condamnat pentru trafic de influenţă.

23.Grasian Rusalina- condamnată la un an de închisoare pentru tâlhărie.

24.Ghiorghiţă Horia Ioan- afacerist din Timişoara condamnat la patru ani de închisoare pentru înşelăciune. Potrivit sentinţei, acesta a cumpărat produse petroliere cu cec fără acoperire. Prejudiciul stabilit a fost de nouă miliarde de lei, la nivelul anului 2002. Timişoreanul s-a bucurat doar de două zile de libertate, pentru că în urma scandalului iscat de eliberarea lui Cozma, decretul a fost revocat. Însă Horia Ghiorghiţă a fost până la urmă eliberat cinci luni mai târziu, în iunie 2005, după ce afaceristul a constetat executarea pedepsei la Judecătoria Timişoara. Judecătorul care a dat sentinţa a recunoscut că nu are competenţa de a anula un decret prezidenţial de revocare dar, cu toate acestea, el şi-a asumat eliberarea lui Ghiorghiţă, creând un precedent care avea că se termine şi cu eliberarea lui Cozma în iunie 2005. Instanţa şi-a motivat decizia prin faptul că privarea acestuia de libertate intră în contradicţie cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Dar povestea acestui afacerist nu se termină aici. Deţinutul Ghiorghiţă nu a fost mulţumit numai cu asta. Aşa că a evaluat în bani cele cinci luni scurse de la rearestarea lui şi a cerut 1,5 milioane de euro statului român, reprezentat prin Ministrul de Finanţe.

25.Isac Petre- primul consilier guvernamental condamnat la cinci ani de închisoare pentru trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată . El a fost acuzat că în 1997-1998 ar fi cerut de la o firmă 2.000 de dolari, iar de la un cetăţean american ar fi pretins 10.000 de dolari pentru realizarea unor investiţii pe Valea Prahovei.

26.Marica Mihai Octavian - nu am găsit date despre el.

27.Măslină Florin- nu am găsit date despre el.

28.Maximiuc Vasile-nu am găsit date despre el.

29.Mihai Biriţă-membru al unul clan din Sibiu, a fost condamnat la închisoare pentru tâlhărie.

30.Motoroiu Ion- nu am găsit date despre el.

31.Negrea Ioan- condamnat la un an închisoare pentru infracţiunea de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale, falsificate, pentru care este prevazuta o pedeapsa de 3 la 10 ani închisoare. Ştiind că va beneficia de clemenţa prezidentială, Negrea s-a prezentat pentru încarcerare cu cîteva zile înaintea emiterii decretului prezidential de gratiere personală. Şi voi reveni la această poveste, extrem de interesantă....

32.Olariu Dumitru- nu am găsit date despre el.

33.Oltean Viorel-nu am găsit date despre el.

34.Olteanu Nicolae- condamnat la închisoare pentru vătămare corporală gravă şi lipsire de libertate. Iniţial, fusese acuzat de tentativă de omor, dar i s-a schimbat încadrarea juridică. Posibilă legătură cu clanul Clămparu.

35.Peagu Leonard- nu am găsit datedespre el.

36.Dumitru Puşcălău- nu am găsit date despre el.

37.Prodan Maria Magdalena- condamnată la trei ani de închisoare pentru proxenetism şi prostituţie.

38.Roman Nicolae- nu am găsit date despre el.

39.Robu Leonard Emil- condamnat la închisoare pentru tâlhărie.

40.Sina Laurenţiu-nu am găsit date despre el.

41.Stăncoi Vasile Petre- nu am găsit date despre el.

42.Soare Gheorghe- nu am găsit date despre el.

43.Szabo Levente Csaba- nu am găsit date despre el.

44.Ştefănescu Daniel Cosmin-condamnat la 25 ani de închisoare pentru asasinarea cântăreţei Mihaela Runceanu.

45.Tiboacă Ionuţ Gheorghe - nu am găsit date despre el.

46.Zorilă Marin- nuam găsit date despre el.

În acest decret sunt 46 de oameni. La vremea respectivă, atenţia mass media a fost concentrată exclusiv pe cazul eliberării lui Miron Cozma, ce a revoltat opinia publică. Se poate ca exact ăsta a fost şi scopul. Presa să urle în legătură cu Cozma, şi să nu-şi concentreze deloc atenţia pe ceilalţi.

A fost şi rău, a fost şi bine, aş zice. Rău, pentru că unii din ceilalţi 45 au scăpat de tot din închisoare. Şi a fost bine, pentru că, în urma scandalului Cozma, Ion Iliescu a fost nevoie să revoce, printr-un alt decret, graţierile iniţiale. Iar unii au fost, totuşi, reîncarceraţi. O parte din aceştia au scăpat, peste ceva timp.

Însă problema cea mai mare aş zice că a fost alta. Şi se rezumă în întrebarea: cum de se poate ca un preşedinte al României, la sfârşit de mandat, să graţieze oameni condamnaţi pentru corupţie, infractori deosebit de periculoşi, asasini, proxeneţi, un om care a ordonat deschiderea focului împotriva revoluţionarilor la Timişoara, câţiva tâlhari de doi bani dar şi violatori de copii?

În spatele acestei operaţiuni, spun unii, au fost doar doi oameni care, pe vremea aceea, lucrau şi îşi făceau treburile murdare direct din Palatul Cotroceni.

Dumitru Iliescu era primul. Pe vremea aceea, consilier de stat al lui Ion Iliescu. Al doilea, era nimeni altul decât Cătălin Voicu, şi el consilier la Preşedinţia României, pe probleme de siguranţă naţională şi pe o funcţie care s-a înfiinţat doar pentru el: aceea de detaşat al SPP în CSAT.

Se spune că decretul 1164/2004 a fost, la vremea aceea, ultimul lor mare tun. Şi asta pentru că, pentru fiecare persoană eliberată, cei doi ar fi primit substanţiale sume de bani. În unele cazuri, sumele ajungând zeci şi chiar şi o sută de mii de euro.

Vă întrebaţi oare cum a fost posibil aşa ceva? M-am întrebat şi eu. Destul de mult timp. Iar răspunsul nu e tocmai fericit. Se pare că toate actele care însoţeau propunerile de eliberare a acestor oameni conţineau numai invenţii. Nimic real. De ce? Pentru că atât Mitică Iliescu, cât şi Cătălin Voicu controlau sistemul, reţeaua. Pe câteva paliere: juridic, economic şi politic. De la procurorul general al României, Ilie Botoş, la şeful PNA, la UM 0215, până la unul dintre miniştrii de Intene. Aşa că un accept din partea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a fost, pentru ei, un mezelic. Iar avizul din partea Ministerului Justiţiei nici n-a mai existat. Toţi cei 46 au fost prezentaţi preşedintelui României de atunci, cât se pare că şi premierului, având un comportament ireproşabil.

Ion Iliescu a semnat. Poate şi pentru că, în acea listă, era Miron Cozma. Sau poate şi pentru că insistenţele grupării Mitică- Voicu au fost mult prea mari.

N-am să înţeleg însă niciodată cum şi, mai ales, de ce Ion Iliescu a stat lipit de cele două sinistre personaje. Şi a stat, nu mai puţin de 15 ani. Sunt unele lucruri cărora, în lipsa unor dovezi, n-am cum să le dau crezare. Dar sunt şi lucruri ciudate, de exemplu, în legătură cu acest decret.

De ce a fost nevoie ca Ioan Talpeş să se ducă personal cu decretul la Adrian Năstase pentru contrasemnare? De ce Năstase, care era, la vremea aceea, în timpul unei campanii electorale pentru Preşedinţie, nu l-a oprit? Poate şi pentru că Mitică era la fel de mare în vremea aceea. Şi nu prea putea zice nimic....

Oricum, cel mai haios, dacă poate fi ceva haios în povestea asta, este că un fost procuror, fost prefect pe vremea lui Năstase şi fost ziarist, Marian Valer, s-a enervat şi, la un moment dat, a făcut un denunţ penal împotriva lui Ilie Botoş, procurorul general al României şi împotriva lui Ioan Amarie, fost procuror general al PNA. El a cerut CSM, Ministrului Justiţiei şi Preşedintelui României, cercetarea acestora pentru favorizarea infractorului, sub aspectul infracţiunii prevazute şi pedepsite de art. 264 din Codul Penal.

Aşa se face că, printre multe altele, fostul procuror şi prefect vorbeşte, la un moment dat, de povestea unuia dintre cei 46 de graţiaţi, în Gazeta de Nord-Vest. Texul poate fi găsit foarte uşor aici.

“Potrivit unor surse din SIPI si din SIPA Satu Mare, în primavara acestui an, un condamnat încarcerat în Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Satu Mare, Negrea Ioan din Baia Mare, a declarat, în mai multe rînduri, ca i-a dat un autoturism Audi A6 şi o sumă în valută comisarului Span Remus pentru a-i rezolva o graţiere personală la Preşedinţia României în decembrie 2004. Negrea a afirmat ca banii i-au fost solicitaţi de Span cu menţiunea că trebuie să-i dea procurorului general Botoş.

(...)Pentru a beneficia de clemenţa prezidenţială, Negrea s-a prezentat pentru încarcerare cu cîteva zile înaintea emiterii decretului prezidenţial de graţiere personală, fapt petrecut la 16 decembrie 2004.

Negrea s-a prezentat la Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Satu Mare, deşi în mod normal ar fi trebuit să se prezinte la Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Maramureş, judetul său de domiciliu. A făcut acest lucru la recomandarea lui Span, întrucît în Arestul IJP Maramures ar fi intrat în raza de activitate a sefului UM 0962 Maramures, Vasile Muresan, cu care Span se afla în relatii conflictuale.

(...) Dubios este, pe de o parte, ca Negrea a fost gratiat pe motivul ca este singura sursa de întretinere a familiei, desi nu era încadrat în munca si nu avea surse sigure de existenta, iar, pe de alta parte, nu avea avizul necesar de la Ministerul Justitiei ca si ceilalti gratiati de pe lista.

Vazînd ca nu este eliberat, Negrea a dezvaluit combinatia sa cu Span, iar la începutul lunii iunie a.c. a fost liberat conditionat dupa ispasirea a jumatate din pedeapsa. Dezvaluirile facute de Negrea Ioan au fost raportate sefului Serviciului Cercetari Penale Satu Mare, comisarul Hotea Ioan, în subordinea caruia se afla arestul IJP, dar acesta nu a sesizat institutiile competente întrucît se afla în relatii de prietenie cu Span.

Drept recunostinta, la propunerea si cu concursul comisarului Span, Hotea a fost promovat recent sef al Serviciului Teritorial Oradea al Directiei Anticoruptie din MAI. (...) În ultima perioada, Span s-a laudat de mai multe ori ca are toata Transilvania sub controlul sau.”

Să mai spun cine este acest Remus Span?

Cum a ajuns el de la şef de Poliţie Rutieră Baia Mare, şef al Poliţiei Baia Sprie, şef al Serviciului de Informaţii Maramureş al MAI , şef al Serviciului de Informaţii Satu Mare al MAI, şef al Poliţiei Judiciare a PNA, prim-adjunct al Direcţiei Anticorupţie din Ministerul Administraţiei şi Internelor?

Cum a trecut şi pe la DGIPI şi, cu o săptămână înainte de arestarea lui Cornel Şerban, a plecat ca adjunct al Inspectoratului General al Politiei de Frontiera? Cum de a fost un aliat al grupării condusă de Mitică şi Voicu, via Ilie Botoş? 

Cum de s-a internat în spital şi a fost percheziţionat în lipsă, când a auzit că este cercetat de DIICOT şi există un mandat de aducere pe numele lui pentru sustragere şi plasare de informaţii secrete?

Cât despre relaţia Voicu- Botoş, am mai scris. Tot aici.

Votează

Aici.