Siria. Gafa numărul 2. De la "au fost ucise", la "dispariția tragică a unor români" și până la..."sunt în viață"

Eu urmăresc atent subiectul Siria și, ca atare, nu pot să nu observ gafele. Oricare ar fi protagoniștii acestora.

1. Vineri, jurnalistul palestinan Ahmed Jaber și, mai apoi, președintele comunității siriene din Timișoara declară că două tinere, de 18 și 23 de ani, surori, din Timișoara, care plecaseră în Siria cu tatăl lor de mai mult timp, au fost ucise în teribilul masacru de la Al Houla. Mai mult, președintele comunității anunță că săptămâna viitoare va fi doliu în Timișoara.

2. Vineri, după prânz, MAE spune că  informația nu poate fi până în acel moment confirmată, că se fac verificări și că acestea se fac greu pentru că accesul în zonă e anevoios.

3. Vineri, seara, ministrul Justiției participă într-o emisiune în care vorbește despre confirmări, inclusiv pe "dispariția tragică a unor români". Redau fragmentul, (t.c.5.56)

V.C: Apropo de extrădări...De Omar Hayssam se mai aude ceva? Că acum vreo juma (sic!) de an erați principalul vinovat pentru care nu se extrăda Omar Hayssam în România. Sigur, tot în viziunea propagandei portocalii..

Titus Corlățean: A fost un atac politic, venit de la cel mai înalt nivel, menit să acopere alte chestiuni. Pentru că, în speță, pe de o parte, și iată că se confirmă și în aceste zile, cu chestiuni tragice în Siria, inclusiv cu dispariția tragică a unor români care locuiau în Siria, o represiune cruntă împotriva populației din partea regimului care nu ne-ar fi permis și nu puteau să ne permită încheierea oricărui fel de tratat, inclusiv pe chestiuni fitosanitare dacă doriți. Iar pe de altă parte, o cerere de extrădare poate să se realizeze când acest acord este ratificat de ambele părți, inclusiv de Siria, este în vigoare. Or Siria nu a ratificat acest acord. Deci a fost o temă falsă.

4. Sâmbătă după-amiază, purtătorul de cuvânt al Palatului Cotroceni, Bogdan Oprea, dă presei următoarea declarație, informații care sunt, ulterior, comunicate și de MAE: " Sunt în măsură să afirm că informația lansată de Comunitatea Siriană din Timișoara, potrivit căreia două românce ar fi murit în timpul atacurilor care au avut loc în Houla, în data de 25 mai a.c., este falsă iar cele două femei sunt în viață. Adminitrația Prezidențială face apel la organizațiile siriene din România să nu lanseze informații false cu scopul de a-și exprima convingeri politice. Ambasada României din Republica Arabă Siriană este în măsură să acorde asistență celor aproximativ 14.000 de cetățeni români aflați pe teritoriul Siriei".

Deci...fără comentarii.

După 5 ani...

Justiţia îmi dă dreptate. Pe 14 Iunie 2007, scriam pentru prima dată de acest personaj şi, în ciuda multora, nimeni şi nimic nu m-a oprit. Astăzi, în complicatul dosarul de corupţie, judecătorii ÎCCJ au decis:

- Cătălin Voicu - 5 ani de închisoare cu executare
- Marius Locic- 4 ani de închisoare cu executare
- Costel Căşuneanu - 4 de închisoare cu suspendare 
- Florin Costiniu- 3 ani de închisoare cu suspendare

Voicu a executat deja un an şi 4 luni de închisoare. Eu aştept şi recursul. Le transmit însă tuturor fanilor lui Voicu atât: aţi pierdut!

Haosul ca politică externă

Precizez de la bun început că nu discut despre ce se întâmplă în Siria. Siria este un caz foarte dificil pentru toate marile cancelarii ale lumii iar România este într-o situație specială. Din cel puțin trei motive pe care nu le voi expune.

Eu vorbesc strict despre o procedură. Expulzarea unui șef de misiune sau declararea lui persona non grata cred că este cea mai dură sancțiune diplomatică. Echivalează cu ruperea relațiilor dintre două state. Sancțiunea se poate face pe cazuri punctuale, de relații bilaterale, sau pe decizii mai largi, ce pot implica mai multe state.

Ce s-a întâmplat în ultimele zile în cazul Siriei, cred că este clar pentru toată lumea că vorbim despre o decizie mai largă – ce implică un decident sau un grup restrâns de decidenți - și o sancțiune comună, dură, tip semnal, ce este aplicată progresiv de ANUMITE grupuri de state.

Ce am făcut noi:

Marți, în ziua majorei ofensive diplomatice ( primul grup de 11 state - printre cele mai puternice, state care au anunțat expulzarea șefilor de misiuni sirieni), noi l-am convocat la MAE pe însărcinatul cu afaceri. A discutat cu Dan Petre. Nimic despre expulzare. Doar că Petre condamnă ferm violențele, MAE român face apel ca acestea să înceteze, vrea punerea în aplicare a rezoluției ONU și susține misiunea de observare. Ar fi fost culmea să n-o susțină, pentru că avem și noi câțiva români în UNSMIS. Repet, nimic de expulzare. Marga era în Israel.

Joi dimineață, proaspăt coborât din avion, Andrei Marga anunță pe TVR Info că a trimis președintelui și premierului propunerea de expulzare a ambasadorului sirian din România și de rechemare a ambasadorului român de la Damasc. Concluzie logică: cei 15.000 de români din Siria pot să rămână acolo. Pe Marga nu-l prea interesează. Eventual, să vină pe jos, singuri, în șir indian. Sau, când  ministrul român de externe își va da seama ce înseamnă 15.000 de români blocați în Siria, domnul Marga îl va suna de pe mobil, eventual din Israel, pe Bashar al Assad, și-l va ruga să organizeze un pod aerian. Bashar, evident, se va executa imediat. Iar Marga va pilota toate avioanele Hercules și Spartan și tot el se va ocupa și de formalitățile de îmbarcare. 


15.000 de suflete. Drame, familii mixte, copii, complicații, pașapoarte...Îmi amintesc de cum a fost Libanul. Dificil.  

Tot joi însă, după prânz , premierul Ponta, într-o poziționare mai cerebrală, a spus că ar fi de acord cu expulzarea ambasadorului sirian dar, referitor la retragerea ambasadorului român, trebuie avut în vedere că în Siria sunt mulți români.

Joi- președintele Băsescu n-a dat niciun semn pe această temă, lăsându-l indirect  pe Marga în ofsaid și dând într-un fel de înțeles că, deocamdată, nu e momentul unei asemenea poziționări ferme.

Ca atare, tragem linie: în trei zile, avem patru poziționări care se bat cap în cap, două acțiuni asemenea, trei decidenți cu trei păreri ce par a fi diferite. Și nicio poziție clară, fermă și fără echivoc a statului român pe tema Siria.

Ambasadorul sirian- care nu e deloc un oarecare – ce-o fi înțeles astăzi oare? E expulzat, nu e expulzat, mai așteaptă?

La fel și ambasadorul nostru...La fel și cei 15.000 de români. Ce-or fi înțeles?!

În consecință, ca un jurnalist pasionat de politica externă, cred că domnul Marga ori și-a propus să nu învețe o iotă de uzanță diplomatică- pentru că de politică externă nu poate fi vorba deocamdată,  ori scopul său în viață este să facă gafe diplomatice în serie.

Pentru că, în caz că nu a aflat, indiferent care ar fi animozitățile interne, poziția oficială a unui stat nu se exprimă așa în cazul unor decizii diplomatice. Mai ales în cazul celor dure. Nu se vorbește pe 100 de voci, nu se trimit depeșe, nu suni la tv și spui că ți-a venit ție o idee sau...două. Întâi se ia decizia comună- între decidenții interni, oricine ar fi ei și oricare ar fi decizia -  iar apoi convoci ambasadorul țării respective și îi pui în vedere că are 72 de ore să părăsească țara. Sau faci o conferință de presă și anunți în mod public decizia statului.

Mă întreb: până la această oră când scriu, ministrul român de externe, domnul Marga, are habar care este poziția oficială a României, a statului român, în cazul Siria? 


P.S. Domnul Marga a dat astăzi un interviu Agerpres:


Agerpres: În privința masacrului din orașul sirian Houla, România se alătură demersurilor altor țări privind expulzarea diplomaților străini?


A.Marga: În acest moment, Ministerul de Externe a remis autorităților statului, Președinției și primului-ministru, propunerea de expulzare a ambasadorului Siriei și rechemarea ambasadorului României, precum și continuarea funcționării serviciilor consulare, astfel încât populația din Siria, care deține pașapoarte românești, cetățenii români aflați în Siria să poată beneficia de asistența normală din partea serviciilor noastre externe. 


Tot ce pot să observ este că ministrul și-a amintit că sunt români în Siria. Și, ca atare, propune "continuarea serviciilor consulare". Ar fi fost culmea să ceară și retragerea acestora. Cât despre poziția oficială a statului român, domnul Marga văd că persistă în greșeală. Anunță în continuare propuneri. Numai că rolul unui șef de diplomație este altul: să comunice, atât în plan intern, cât mai ales extern, decizia fermă a statului pe care îl reprezintă. Asta pare să nu înțeleagă deloc.

GRUPAREA MONACO. Lista completă.

Pentru că nimeni nu vorbește/scrie în mod deschis despre această exclusivistă grupare afaceristo - politică ce există de câțiva ani, pentru că de mai mult timp intenționam să scriu despre această grupare, pentru că mulți mi-au dat dreptate, pentru că unii s-au amărât că am nominalizat pe unul și nu și pe celălalt, vă prezint întreaga listă. Pentru cei care nu mă cunosc, precizez că nu am treabă cu niciunul din acești oameni. Sunt ziarist. Așa cum am scris despre Voicu, așa pot scrie și despre Gruparea Monaco. 

Dragoș Dobrescu: 130-150 de milioane de euro. Imobiliare. Casă de vacanță  în Monaco. Pasiune: vânătoarea. Personaj extrem de retras. Unul din liderii “Grupării Monaco” și suspectul principal în cazul dispariției lui Codruț Marta.

Radu Dimofte: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, construcții. Reședință: Monaco, 7 Av. Princesse Grace, Houston Palace, Monte Carlo 98.000. Pasiune: vânătoarea. 

Gabriel “Puiu”  Popoviciu: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, hoteluri, restaurante. Băneasa Investment. Reședință: Monaco, Houston Palace. Vecin cu Radu Dimofte. Prieten cu Adriean Videanu. Naș de cununie al lui Ionuț Costea( președinte Eximbank, cumnat al lui Mircea Geoană).

Gheorghe “Bebe” Ionescu: 54 de ani. Avere : nu a fost evaluată. Fost director general FPS, fost director în compania Sidex International Ltd,  asociat- prin intermediul soției cu Adriean Videanu,  numit în consilii de administrație la Petrom, Eximbank, BCR de către ministerul Economiei. Casă în Monaco.

Radu Budeanu: 22 milioane de euro. Patron CanCan Media. Tabloide. Un cunoscător al Principatului Monaco.

Adriean Videanu: 50 de ani. Om de afaceri, fost ministru de stat pentru coordonarea activităților în domeniul economic, fost Primar al Bucureștiului, fost ministru al Economiei, lider PDL. Apropiat de Gheorghe “Bebe” Ionescu și Gabriel “Puiu”  Popoviciu. Cu primul, partener de table și de împrumuturi. Un vizitator des al Principatului Monaco.

Raul Doicescu: 63 de ani. 22 -30 de  milioane de euro. Bog’Art. Construcții. Un vizitator des al Principatului Monaco. Prieten cu Adriean Videanu și Gheorghe “Bebe” Ionescu.

Rareș Manescu: 43 de ani. Vicepreședinte PNL. Apropiat al lui Dragoș Dobrescu. Dese întâlniri la Monaco.

Sorin Blejnar: Avere neevaluată. De profesie, bugetar. Fost șef al ANAF. Un fin cunoscător al Principatului Monaco. Subaltern și mână dreaptă: Codruț Marta.  Prieteni și parteneri: foarte mulți din Gruparea Monaco.

Codruț Marta.  Declarație de avere: peste 1 milion de euro. Afacerist, fost șef de cabinet al lui Sorin Blejnar. Prieten cu Dragoș Dobrescu, Radu Dimofte, Elan Schwartzenberg, Ion Țiriac și alți membri ai Grupării Monaco. Apartament în Monaco. Pasiune: vânătoarea, doamnele și băutura. De zece zile, DISPĂRUT. DAT ÎN URMĂRIRE INTERNAȚIONALĂ.

Frații Bogdan și Constantin Buzăianu. Bogdan Buzăianu: 90-100 de milioane de euro. Trader. Cel mai deștept băiat din energie. Fondator al Energy Holding. Bănuit a fi și în spatele Alpiq RomEnergie și Alpiq RomIndustries. Casă de vacanță: în Monaco și Elveția. De ziua lui, a chemat U2 să-i cânte, în Monte Carlo, pentru  650.000 de euro.

Elan Schwartzenberg :45 de ani. 50 de milioane de euro. Domenii: media, imobiliare, publicitate, firme off-shore. Patron Realitatea TV. Prieten cu Codruț Marta, Sorin Blejnar și mai mulți membri ai Grupării Monaco.

Ion Țiriac: 73 de ani. 1 miliard de euro. Domenii: auto, imobiliare, banking, asigurări. Casă de vacanță: Monaco. Pasiune: vânătoarea. Partener de vânătoare cu Elan Schwartzenberg, Codruț Marta, primarul Monte Carlo, Georges Marsan.

Dan Petrescu: 1 miliard de euro. Asociat în afacerile familiei Țiriac: Unicredit Țiriac  Bank, holdingul Rocar, plasamente imobiliare. Bun prieten cu Adrian Sârbu și cu alți moguli. Rezident Monte Carlo, Av. Princesse Grace, Columbia Palace. Personaj discret, nu există fotografii cu el.

Nicolae Dumitru, zis Nicu Niro: 47 de ani, țigan. 40 de milioane euro. 15 firme.  Dragonul Roșu, Complexul Europa, Grand Hotel du Boulevard,, Niro Impex 93, Niro 95 Impex, Micro Prod, Central Residencial Park, Servinvest 95, Niro Comercial, Isoconstruct, Yins International Trading Group, Overland Guard, Flora International, Cafeneaua Veche, Zona Balcanilor. Prieten cu Dan Andronic și Dorin Cocoș. Casă de vacanță: Avenue de la Madone, Monaco.

Dan Fisher: 350 de milioane de euro. Imobiliare, turism, off-shore. Apropiat al multor guvernări de după 1989. Rezident Monaco. Prieten cu Ion Țiriac, văzut în Principat în compania lui Sorin Roșca Stănescu, Cătălin Hanagea, Dorin Marian, Alexandru Bittner.

Cristian Burci: 47 de ani. 300 de milioane de euro. Controlează grupul International Railway Systems, Astra  Vagoane Arad, Meva Turnu Severin, Romvag Caracal, Servtrans, Cupon Pro. Rezident Monaco.

Carmen Adamescu: Soția lui Dan Grigore Adamescu. Avere familia Adamescu: 1 miliard de euro. Dan Grigore Adamescu, 64 de ani, om de afaceri, deține:  Asta Asigurări, Unirea Shopping Center, Topex, Medien Holding ( trustul care deține România Liberă), acțiuni la Baumeister, Mega Construct (energie), City Business Center, Modern Business Center, Rex Internațional, Pullman, Mega Vision. Apartament Av. Princesse Grace, Columbia Palace, Monaco.

Cătălin Voloşeniuc:  Fiul ultimului director al Bancorex, Vasile Voloșeniuc. Un tradițional client al Principatului Monaco, în compania lui Cristian Burci și Dan Fisher.

Bobby Păunescu: 220 de milioane de euro. Regizor și scenarist. Hoteluri, media, proiecte rezidențiale. Un client al Principatului Monaco. Surprins de paparazzi la întâlniri cu Elan Schwartzenberg și Codruț Marta.

O parte din acești oameni sunt prieteni cu actualul suveran al Principatului Monaco, Prințul Albert al II-lea de Monaco.

Masacrul

Trebuie să aveți nervi foarte tari ca să vizionați cam tot ce a apărut filmat din Al Houla. Cuvinte nu s-au inventat pentru a descrie așa ceva. Astăzi, o acțiune diplomatică în forță a făcut ca 11 state să expulzeze diplomații sirieni de pe teritoriile lor. Însă efectul asupra lui Assad va fi zero. Dar, e adevărat, e începutul formării unei mase critice. SUA respinge, deocamdată, posibilitatea unei intevenții militare în timp ce Franța, prin proaspătul Hollande, se aruncă în spirala amenințărilor iar Lavrov vorbește, într-o comparație nefericită și incredibilă, de "disco party". Voci pe CNN au trecut de Assad și îl condamnă public pe Putin. Intervenția e absolut justificată dacă urmărești zilnic ce se întâmplă în Siria. Până acum, masacrul a înghițit cel puțin 13.000 de vieți. În același timp, Siria nu e nici Libia, nici Irak, nici Afganistan și nici măcar Serbia. Siria e cu totul altceva.
Eu sper ca atunci când ministrul de Externe Marga se întoarce din Israel să-l convoace la MAE pe ambasadorul sirian la București. Ambasadorul este socrul vărului primar al lui Bashar al Assad. Astăzi a fost chemat doar însărcinatul cu afaceri care a discutat cu secretarul de stat Dan Petre.

Marta - Monaco. Prima, pe dreapta.

Știrea sună așa:

Sorin Blejnar și Elan Schwartzenberg au fost audiaţi de procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu dispariţia lui Codruţ Marta, fostul şef de cabinet al lui Blejnar. Soția lui Marta a anunțat dispariția lui vineri, 25 mai, deși soțul său a dispărut de pe 21.

În plus, procurorii ar investiga și o întreagă rețea formată din oameni de afaceri care ar fi scos din țară zeci de milioane de euro, provenite din rambursări de TVA, prin firme special înființate. În rețea ar apărea pe lângă Blejnar, Marta, Schwartzenberg și celebrul libanez Said Baaklini.

În primul rând, mie, ca jurnalist, prima parte a știrii mi se pare ciudată rău. Adică din peisaj mai lipsea Corrado Cattani și muzica din La Piovra. În general, eu sunt Toma  Necredinciosul. Ca atare, eu nu cred că numitul Alexandru Corduț Marta a dispărut pur și simplu. Cred că e viu, nevătămat, bine merci și poate că și râde de noi. Pentru că pur și simplu Marta  nu e un om care să se facă singur invizibil.

Alexandru Codruț Marta este un om cu o avere considerabilă. De profesie este om de afaceri, din greșeală a fost și bugetar. Din slăbiciune, era poate cel mai apropiat om de Sorin Blejnar. Un fin cunoscător al Principatului Monaco, al cărui rezident se zvonește că ar fi devenit, Alexandru Codruț Marta, este originar din Săvârșin, Arad. Vecin cu Blejnar și cu Nicolae Ioțcu - prietenul din CJ al lui Gheorghe Falcă.

Pe Marta Cordut Alexandru trebuie să-l știe și Gheorghe Seculici. Demult. Din 2001 cel puțin. Pentru că altfel nu-mi imaginez cum, acum 11 ani, onor domnul Seculici îi dă lui fix lui Marta o locuință din fondul de stat. Vedeți aici repartiția cu domnul Marta ca și prioritatea lui Seculici nr.721. Trebuie spus că domnul Seculici, între timp, a devenit ministru și socru al primarului din Arad, Gheorghe Falcă. De ceva timp însă, domnii Seculici și Falcă s-ar fi certat. Falcă a rămas cu Ioțcu iar Seculici cu fiica sa. Și cu președinția PDL a Aradului.

Mă rog, numele domnului Marta, căci de la dânsul pornisem, a apărut invocat acum câteva luni și în scandalul de la Arad, când niște procurori s-au dus să ia niște hârtii importante de la Primăria lui Falcă. Atunci vizată ar fi fost chiar gruparea Falcă-Ioțcu- Marta. Iar despre Marta s-a zvonit că a plecat din țară încă de pe atunci…Marta, cercetat fiind în mai multe dosare penale, fost coleg de Gardă Financiară cu bravul lui șef, Sorin Blejnar- ambii promovați de Gheorghe Seculici la centru.

Acum doi ani, în ianuarie, la Balc,Ion Țiriac a organizat, ca de obicei, vestita vănătoare. De atunci m-am întrebat: oare ce caută tocmai numitul amărât bugetar afacerist Marta la celebra vânătoare? Pentru că a fost și el acolo. Bun, să zicem că e vânător. Dar lângă el erau numai unul și unul: primarul orașului Monte Carlo, Georges Marsan, oameni de afaceri influenți în Europa, manageri de bănci, celebrități, Ion Țiriac. Și bineînțeles, Elan Schwartzenberg. Presupun doar că Blejnar nu știe să tragă cu pușca…Însă numitorul comn al acestor oameni este mereu același. Și se traduce prin bani mulți, averi considerabile, influență, afaceri și, of course, Monte Carlo - Principatul Monaco.

Despre Marta s-a scris mult, numele lui a apărut public în diverse interceptări în strânsă legătură cu Blejnar și cu oameni de afaceri săltați de procurori. Însă despre Gruparea Monaco nimeni nu scrie nimic, ceea ce mi se pare, din nou, suspect.  Așa că m-am gândit să-i enumăr eu. Din el se spune că ar face parte numiții: Bogdan Buzăianu, Nicu Niro, Cristian Burci, Cătălin Volşeniuc (fiul ultimului director al Bancorex), Elan Schwartzenberg , Puiu Popoviciu, Dan Fisher,  Ion Țiriac,  Dan Petrescu (cumnatul lui Ion Ţiriac), Carmen Adamescu, soția lui Dan Grigore Adamescu,  Sorin Roșca Stănescu și mulți, mulți alții.

Dacă căutați cumva poze cu dispărutul Marta, o să găsiți foarte, foarte puține. Una e cu el, cu Elan Schwartzenberg și cu Bobby Păunescu de la o întâlnire din București. Și culmea coincidenței: toți oamenii sunt fani Monaco. Mă întreb oare cum de s-au aliniat toate planetele de i-au adus chiar pe toți oamenii ăștia la o masă ?!

În fine, închid cu domnul Blejnar pe care nu-l voi uita niciodată când, acum câteva luni, s-a declarat profund îngrijorat de evaziunea fiscală din Marea Britanie. Am râs atunci, râd și acum, când îmi amintesc seninătatea cu care a făcut-o. De ce nu zice nimic și despre Monaco? – m-am întrebat. Că doar Riviera Franceză o cunoaște mai bine, deh. Răspunsul corect e următorul: în Monaco nu se face evaziune - doar e paradis fiscal. Monaco e tabu. Pe acolo doar se plimbă, se întâlnesc, stau și dispar pur și simplu oameni. Un exemplu mic și proaspăt: Alexandru Codruț Marta.

De la eroism, la înaltă trădare...

Nu e decât un pas. Depinde doar pe ce teritoriu te afli. În Ianuarie 2012, Secretarul de Stat american al Apărării, Leon  Panetta, fost șef al CIA, ieșea în mod public și spunea că doctorul pakistanez care a ajutat Agenția să-l identifice și, finalmente, să-l prindă pe Osama bin Laden trebuie eliberat. Iar pakistanezii ce fac? Îl judecă, codamnă ieri la 33 de ani de închisoare pentru înaltă trădare și îl încarcerează.

Ce a făcut doctorul, pe scurt:  Shakeel Afridi a organizat o falsă campanie de vaccinare împotriva hepatitei în Abbottabad. Ținta era recoltarea de probe de sânge/ ADN de la copiii lui bin Laden. Probele ar fi trebuit comparate cu cea obținută de la sora teroristului și astfel, identificat chiar el. Nu-mi dau seama exact dacă ar fi reușit chiar toate acestea. Însă, nu asta este problema. Doctorului i-a eșuat misiunea, n-a reușit să strângă probe. Dar a reușit altceva. Să obțină un număr de telefon al omului de încredere al lui bin Laden, celebrul Ahmed ak Kuwaiti, fapt care a reușit identificarea până la urmă a lui bin Laden.

La câteva săptămâni după capturarea lui bin Laden, doctorul a fost arestat, judecat de un tribunal tribal și acum condamnat la 33 de ani de închisoare. Prin acțiunile sale, ar fi trădat interesele statului Pakistan. Care interese? Nici măcar nu mai e o întrebare retorică, e deja o evidență.

Oficial, Pakistantul e ferm angajat în lupta împotriva terorismului. Tot oficial, cu câteva zile înainte de capturarea lui Osama bin Laden, premierul pakistanez declara în mod ferm și public faptul că Osama, cu siguranță, nu este pe teritoriul lor. După câteva zile, într-o operațiune militară extrem de riscantă pe un teritoriu străin, un comando Navy Seals îl capturează și ucid pe bin Laden. La o aruncătură de băț de o unitate militară pakistaneză. Autoritățile pakistaneze, culmea, protestează ulterior. Apoi, îl prind pe doctor.

Acum câteva zile, la Summitul de la Chicago, președintele pakistanez a cerut o întâlnire cu omologul său american, Barack Obama. Obama a refuzat întâlnirea. Apoi a venit sentința: 33 de ani de închisoare.

Deci care terorism? Și cine îl susține în mod real?

P.S. Poate într-o zi, când voi avea timp, voi scrie despre intervențiile militare susținute de Tony Blair. Este extrem de interesant cum poate gândi un om, într-o asemenea funcție, pus în situații extrem de complicate și diferite. Citindu-l, mă gândeam cum ar fi acționat în cazul Siriei, dacă ar fi acționat. Un răspuns sincer probabil că nu-l vom afla niciodată.