În primul rând, Olaru a fost singurul care are o viziune de ansamblu a sistemului. E singurul care a folosit statistici clare pentru a identifica problemele. E singurul care a prezentat un plan de priorități imediate. E singurul care a descris soluții concrete.
Ca atare, a vorbit de problema delegărilor fără consimțământ, a spus că în Ministerul Public nu mai trebuie ca toți procurorii să fie evaluați cu foarte bine, a propus un sistem de recompensare pe acțiunile de anvergură și modalități de sancționare drastice și mult mai simple.
Stocul imens de dosare- o problemă mare identificată. A cerut acordarea dreptului de inițiativă legislativă pentru Ministerul Public- e principalul beneficiar. A solicitat includerea în CSAT. A prezentat problema reprezentativității asociațiilor profesionale- să fie mai puternice, procurorii să aibă mai mult curaj, oamenii să fie valoroși și credibili. A cerut alocări bugetare realiste, e singurul care a arătat cum pot fi suplimentate concret fondurile pentru Parchetul General.
Vizează parteneriate internaționale, are viziune total diferită față de ceilalți doi în ceea ce privește problema parchetelor militare.
După reacția non - verbală, nu crede în succesul echipei propuse. Declarativ, se va strădui.
În lumina celor două mediocrități care l-au precedat (primul- cu accente de labilitate psihică), Codruț Olaru, cu certitudine, este din cu totul alt film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu