Băsescu e cu SUA, Ponta s-ar mufa la proiectul lui Vladimir Putin

O serie de comunicate apărute pe siteul Guvernului și mai multe declarații făcute de premierul Victor Ponta în  Azerbaijan și Kazakhstan au atras atenția asupra intențiilor USL și îndeosebi ale premierului,  în ceea ce privește strategia energetică pe care vrea ca România s-o urmeze.

În Azerbaijan, Victor Ponta ne spune așa, după întâlnirea cu Aliyev: "în cadrul dialogului a fost reconfirmată importanța proiectului AGRI, precum și susținerea concretă a celor două state pentru acest proiect. (...) Am aflat desigur despre decizia cu privire la coridorul sudic de transport al gazelor naturale, am înțeles motivația economică de a alege TAP și nu Nabucco. (...). Am menționat în discuțiile cu președintele dumneavoastră dar desigur vom detalia și cu Guvernul, două proiecte posibile: unul este AGRI care privește Azerbaijan, Georgia, România".

În Kazakhstan, după întâlnirea cu supremul, extrem de controversatul și eternul Nursultan Nazarbayev, declarațiile lui Ponta sună chiar mai îngrijorător: "De asemenea, partea kazahă a avansat părții române propunerea să asigure livrări de gaz din Kazahstan în România, o opțiune în acest sens fiind o extensie a South Stream din Bulgaria către România."

În România, același Victor Ponta transmite: "În Azerbaijan, am discutat de un proiect mai vechi care poate fi pornit, proiectul AGRI. În Kazahstan, iată, a apărut ideea unei ramificații din gazoduct care ar putea să vină în România. Nabucco nu e sfârșitul lumii. Proiecte vor fi în continuare, proiecte de a se aduce gaze din Asia. Important e să avem o relație pe care n-am prea avut-o în ultimii ani, la nivel politic, în aceste țări."

La Bruxelles, sesizând gafele majore și erorile strategice grave ale lui Ponta, președintele Băsescu reacționează: "Am văzut idei de genul că nu are nimic, acum vrem și noi în South Stream. E o copilărie, obiectivul României e să își diversifice sursele de aprovizionare. South Stream înseamnă menținerea sursei de aprovizionare. Atât timp cât rămâne tot un singur furnizor, nu am făcut nimic din punct de vedere al independenței energetice. Sigur că România ar fi avut de câștigat dacă priectul Nabucco se făcea. Eu nu sunt la vârsta pubertății să cred afirmația făcută că au câștigat amândoi pentru că din TAP vom face niște prelungiri care vor acoperi statele prin care ar fi trebuit să treacă Nabucco. Am trecut de vârsta pubertății politice. Sunt vorbe de consolare, dar România trebuie să-și ia soarta strategiei energetice în mâini. (...) Am informat Consiliul European că România își va redefini politica energetică plecând de la propriile resurse și fără a aștepta aprobarea nimănui. Fără a intra în detalii vă pot spune că opțiunea mea este acum, fără niciun fel de dubiu, România are obligația să accelereze procesele de evaluare și să treacă la exploatarea gazelor de șist.(...) Deci sunt partizanul calculului rece, să nu ne amăgim că "ok, am pierdut Nabucco, lasă că ne ducem la South Stream.(...) Analiza pe care am prezentat-o eu în Consiliu este aceea că România nu vrea să rămână dependentă de un singur furnizor și că ne autodefinim politica energetică având în bedere eșecul proiectului european. Nu putem sta până când UE va crea un nou proiect pentru că nu știm dacă va reuși. Avem elemente să reușim pe cont propriu și o vom face sau ar trebui s-o facem foarte rapid."

Toată această avalanșă de declarații merită analizată pentru că ea exprimă cât se poate de clar două folozofii. Una a președintelui Băsescu, alta a premierului Ponta.

Cea a președintelui Băsescu este fără echivoc. Și nu e de ieri, de azi, ci din 2004. România n-a susținut niciodată South Stream pentru că a înlocui o dependență de Rusia cu altă dependență de Rusia, avantajează, cât se poate de logic, mereu Rusia și nicidecum, așa cum s-a demonstrat, pe românul de rând.
În plus, asta n-a fost nicodată strategia României. Ținta statului român a fost ca, pe importul de gaze, să nu mai fim dependenți de prețul, gazul, influența și supremația rusă.
În al doilea rând, direcțiile strategice, politice, militare, energetice ale României sub mandatele președintelui Băsescu au fost totdeauna la fel de clare: SUA și Uniunea Europeană. Odată picat proiectul Nabucco, pare de la sine înțeles că România trebuie să-și reseteze rapid toată strategia energetică.
Să te duci la ruși, după 6 ani, cu căciula în mână nu e totuși cea mai bună variantă. Și, în plus, de ce ai face-o? Cui i-ar folosi cu adevărat, în afara Gazpromului? Președintele Băsescu nu cred că va fi vreodată un susținător al acestui  traseu. De altfel, a și declarat-o. Și bine a făcut. Pentru viitorul României, nu e nicio afacere, nu înseamnă chiar nimic bun. Ba din contră, aș zice. În plus, strategic, ar fi pur și simplu catastrofal.

South Stream este proiecul rusesc lansat la 4 ani după Nabucco, Nabucco fiind proiectul inițial ce a generat rivalitățile- lansat cu susținerea UE și a SUA. South Stream înseamnă, în fapt, gaze rusești ce tranzitează Marea Neagră și merg spre Bulgaria, Grecia, Italia și Austria. Un gazoduct de 2380 de kilometri cu 63 de miliarde de metri cubi pe pe an care ar trebui să se finalizeze în 2015. Un proiect al Gazpromului fidel lui Putin, lansat de Alexander Medvedev și susținut cu toată puterea, bineînțeles, tot de președintele rus Putin.
La asta s-ar mufa și cabinetul Ponta, sedus de mâna forte care conduce de 23 de ani Kazakhstanul,  așa cum reiese din comunicatul Guvernului și declarațiile ulterioare.

Nazarbayev, Regele Luminii ( "Nur" - vine de la lumină), ultimul oligarh în viață- așa cum îi place să i se spună- este omul care stă, cu susținerea rusă, pe uriașe rezerve de petrol și gaze, îngropându-și țara în corupție și ducând-o la limitele standarelor democratice, etichetate diplomatic drept precare. Nursultan Nazarbayev, aflat la al cincilea mandat consecutiv, este șeful de stat care a uimit toată comunitatea internațională pentru că a amendat Constituția țării dându-și dreptul să candideze la Președinția statului de câte ori vrea el. Asta după ce a fost ales, în lipsa eternă a unui contracandidat, cu rezultate năucitoare de 95 și 91%. În Kazakhstan, totul este controlat de familia lui Nazarbayev. În caz că s-a uitat, președintele kazakh are și două muzee dedicate lui pe teritoriul țării. Așadar, foștii prim secretari ai Partidului Comunist nu ne pot trasa politica energetică a țării. Nursultan niciodată nu poate fi luat drept un standard. Nicidecum, un sfătuitor de bună credință, fără interese, al statului român. În politica externă, nu există așa ceva.

Pe lângă descoperirea proiectului AGRI, mai spune premierul Ponta că dacă proiectul UE și SUA a picat, chiar nu e nicio tragedie, nu e "sfârșitul lumii". Deși adevărul este că prăbușirea Nabocco, pentru România, cam este o tragedie cu adevărat.
Guvernul român spune, la sfatul lui Nazarbayev, că ne putem mufa tot la ruși sau la oricine altcineva, de parcă acesta ar fi fost scopul. Și asta în loc să gândească o strategie rapidă și viabilă, să accelereze, de exemplu, exploatarea propriilor resurse.
În caz că Executivul a uitat, ținta României din ultimii 9 ani era să scape de dependența costisitoare a gazelor patronate de Putin, nu să se mufeze din nou la ele.
Astfel, prin invocarea TAP sau, culmea, a South Stream, Guvernul român pare acum să recunoască senin că, de fapt, nu are nici un fel strategie. Ceea ce nici nu e de mirare. Însă lejeritatea și seninătatea cu care sunt invocate toate aceste lucruri te face să te gândești dacă e vorba doar de lipsă de profesionalism, de neștiință, de prostie sau dacă, în subteran, viziunea și aspirațiile adevărate ale Guvernului nu cumva bat, de fapt, spre Est.
Până ne vom lămuri, Guvernul României nu face decât să etaleze o bâjbâiala nepermisă, doar doar s-o căciuli la cineva, nici nu mai contează la cine. Iar căciulirea la Gazprom, în sine, este o altă dureroasă tragedie. Strategic și politic pe termen mediu și lung, e devastator. Intern, acum, poporul poate că nu înțelege totul. Același popor însă va plăti prețul mult mai mare al acestei sinucigașe lipse de viziune peste câțiva ani.

Și încă ceva vizavi de declarațiile premierului Ponta referitoare la relațiile pe care nu le-ar fi avut România cu statele pe care el le-a vizitat acum prima oară din spațiul ex-sovietic:

- Președintele Traian Băsescu l-a vizitat pe Nazarbayev pe 22 Noiembrie 2007 (vizită de stat), pe 2-3 Martie 2010 (vizită de stat), 3 Decembrie 2010 ( Summit OSCE, Astana),  Nazarbayev a fost la București - în vizită oficială- 22 Noiembrie 2007. Iar în Mai 2012, s-a ridicat în Kazakhstan și un monument ridicat în memoria românilor deportați. În total, cel puțin 4 întâlniri oficiale.

- Președintele Băsescu s-a întâlnit cu Aliyev pe 4 Iunie 2006 la Palatul Cotroceni când președintele azer a venit în vizită oficială, pe 11 Octombrie 2006 l-a vizitat pe Aliyev la Baku ( vizită oficială), pe 19 Iunie 2007 (Summit Baku), pe 24 Septembrie 2007 ( Aliyev a venit la București și a inaugurat aleea parcului Tei- ce poartă numele bătrânului Aliyev), pe 21 August 2008 - președintele Băsescu a fost din nou la Baku- turneul provocat de criza georgiană,  28 Septembrie 2009-președintele Băsescu l-a vizitat pe Aliyev (vizită oficială),  10 Septembrie 2010- președintele Băsescu a fost la Summitul AGRI de la Baku, 18-19 Aprilie 2011- președintele Băsescu a fost iar în vizită oficială în Azerbaijan, 26 Iunie 2012- președintele Băsescu s-a întâlnit cu Aliyev la Istanbul. Și dacă mai pun și venirea lui Aliyev în Aprilie 2008, la București, la Summitul NATO- înseamnă, în total, cel puțin 10 întâlniri oficiale la nivel înalt.

O vorbă din popor spune că minciuna are picioare scurte. Faptul că premierul abia acum descoperă, prin natura funcției, Azerbaijanul și Kazakhstanul nu e vina noastră. Iar asta nu înseamnă sub nicio formă că România n-a avut relații chiar strânse cu aceste state. Cu unele tot președintele Băsescu, în numele aceleiași Românii, a încheiat chiar și parteneriate strategice pe care premierul Ponta le fructifică acum. În principal, trebuie spus că desele întâlniri ale președintelui Băsescu cu Aliyev și cu Nazarbayev au avut, de cele mai multe ori, o singură țintă: impulsionarea Nabucco.
Președintele Băsescu n-a ieșit niciodată din aceste întâlniri spunând că, dacă pică Nabucco, poate poate s-ar mufa la rușii lui Putin. Adică la South Stream.
Așa ceva nu face niciodată un bărbat politic, un bărbat care se visează, la un moment dat, șef de stat.


Proiect South Stream, gaze rusești, proiect susținut de Vladimir Putin. La ce s-ar putea mufa Guvernul Ponta.

Proiect Nabucco, eșuat, proiect susținut de UE și SUA. Proiect susținut de președintele Băsescu.

Diferențele dintre South Stream și Nabucco.