vineri, octombrie 26, 2007

Cel mai greu e sa scrii despre un prieten...

Da, asa este. Abia acum imi dau seama ca cel mai greu e sa scrii despre un prieten. Despre un om care, la bine si la greu, e alaturi de tine. Despre cineva care, atunci cand iti vine sa explodezi, te tempereaza. Despre un adevarat coleg care, atunci cand iti vine sa lasi totul balta, te imbarbateaza. Despre un sef care, si atunci cand are o mie de lucruri mult mai importante pe cap, te asculta. Te sfatuieste, te contrazice, se poate lupta cu tine in argumente si poate fi dur, atunci cand ai luat-o putin razna. Un om care reuseste sa te puna pe ganduri. Si care, dupa ceva timp, iti dai seama cata dreptate avea.


Imi este destul de greu sa scriu despre Vlad Petreanu. Dar voi scrie. Voi scrie pentru ca nu pot sa ma prefac. Nu pot sa zic ca nimic nu s-a intamplat. Nu pot sa nu spun ca nu imi pare rau. Imi pare rau ca a renuntat. Imi pare rau ca se simte putin obosit.


Dar, in acelasi timp, stiu ca in meseria asta caracterul oamenilor e poate mai important decat orice. Mai important decat o exclusivitate care azi e, maine a trecut. Mai important decat gloria efemera. Mai important decat o functie oarecare.


Si Vlad e un om cu mult caracter. Cu mult prea mult, ar putea spune prietenii. Un om cinstit, echilibrat, discret si cu mult umor. Un jurnalist extrem de corect. Un sef pe care multi l-au respectat pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce orice sef viseaza sa fie.


Si peste toate acestea, un om de echipa. Un director care, in diferite situatii, mai facea si munca de teren. Un om de televiziune care simte imaginea, care miroase stirea. Si, mai mult decat toate, un condei de invidiat. O scriitura care-ti descreteste fruntea, atunci cand e asternuta. Pentru ca iti vorbeste despre multe. Si postarile de pe blogul lui Vlad stau marturie.


Ii respect si ii inteleg decizia, chiar daca, paradoxal, e greu sa o accept. Si, in acelasi timp, stiu ca Vlad este un tip ambitios. Asa cum il stiu, va merge inainte.


Si chiar daca nu va mai fi sef, va ramane intotdeauna acelasi. Pentru mine si cred ca pentru multi, acelasi. Acelasi... bun prieten.

6 comentarii:

Anonim spunea...

mda
numai voi stiti ce s-a intamplat acolo
eu unul din exterior simt doar ca imi pare rau ca a plecat vlad fara sa pot sa spun exact de ce
sper doar ca urmatorul pas pe care il va face va fi unul spre mai bine
si pentru el dar si pentru noi astia mai multi care credem in el

ziarist spunea...

@chinezu. multora le pare rau...

Anonim spunea...

Succes la Realitatea, Vlad!

ziarist spunea...

@palatul sutu. cristi esti rau!

Anonim spunea...

Eu chiar aş vrea să ştiu ce anume a dus la plecare. Nimeni nu spune nimic. Alţii fac pierdute CD-uri cu dovezi, dar altfel nu răsuflă nimic...

ziarist spunea...

bibliotecaru. in viata, niciodata nu poti sa le stii pe toate...