Mugur Ciuvică: "Sorina Matei n-o să reușească să compromită toată presa"

Pentru că am prezentat documente oficiale ale DNA și ale Judecătoriei Sector 1 care vorbeau despre măsura arestării preventive pentru șantaj în formă agravantă în cazul Sorin Alexandrescu- CEO Antena Group, un cetățean care nu a fost și nu este jurnalist, ci doar manager al unor canale media- înțeleg că sunt acuzată că eu compromit toată presa.

Afirmația îi aparține lui Mugur Ciuvică: "Dacă n-a reușit Dan Diaconescu să compromită toată presa, credeți c-o să reușească Sorina Matei? (...) Dacă n-a reușit Dan Diaconescu ani întregi să compromită toată presa, v-am spus, n-o să reușească Sorina Matei la RTV"- Sinteza Zilei, Antena 3, luni, 3 Iunie 2013.

Părerile domnului Ciuvică pe mine nu m-au interesat niciodată, însă ca jurnalist nu pot să nu văd că obiectul șantajului în formă agravantă despre care vorbesc procurorii este chiar contractul publicat de domnul Ciuvică pe siteul Grupului de Investigații Politice, coincidență- la foarte scurt timp după ce Sorin Alexandrescu a fost luat de procurori.
Și de aici, în mintea oricărui jurnalist care-și respectă meseria pornesc zeci, poate sute de întrebări. Poate asta este și cauza agitației domnului Ciuvică, cine știe?!

Până una alta, cred că rolul jurnaliștilor este de a informa corect publicul, de a nu linșa instituții ale statului, de a nu ataca instituții internaționale, oficialități române și străine, de a nu instiga la revolte populare și la proteste de stradă, de a nu manipula, de a nu ascunde adevărul și de a nu lua apărarea cu vehemență tuturor infractorilor, tuturor pușcăriabililor, oamenilor certați cu legea sau condamnaților prin decizii definitive și irevocabile ale Justiției.

Ca jurnalist, pe acest blog, am avut aceeași poziție și în cazul Vîntu, și în cazul Voicu, și în cazul Becali, și în cazul Diaconescu. Cazul Alexandrescu, similar ca speță cu al lui Diaconescu, pare a fi însă mult mai puternic, mai greu și cu implicații mult mai mari.

Cine are de gând să apere orbește un cetățean acuzat de o instituție a statului de șantaj în formă agravantă care are legături foarte importante cu un trust de presă, nu are decât s-o facă. Omul are prezumția de nevinovație, Justiția decide unde este dreptatea.

Eu însă nu voi apăra niciodată oamenii certați cu legea atât timp cât voi practica meseria asta. Indiferent ce nume și prenume poartă cetățeanul și din ce zonă vine.
Nicicând nu mă voi pune pavăză, nu voi face zid pentru infractori și pușcăribili și cred că la fel trebuie să facă orice om care se respectă pe sine, pe alții și, cu atât mai mult, își respectă meseria.

Ce jurnalist se simte onorat, mulțumit și împăcat cu sine, ce ființă doarme noaptea mai bine când sare violent în apărarea oamenilor certați cu legea? Așa își respectă jurnalistul publicul, cetățeanul? Șantajul este o infracțiune asociată faptelor de corupție. Este cumva misiunea jurnaliștilor să apere corupții? Nicidecum. Corupția este o cangrenă a acestei țări care afectează 22 de milioane de cetățeni români. Ea trebuie eradicată, nu ridicată în slăvi la ore de maximă audiență ca să inoculezi, cu intenție, publicului un mesaj greșit.

Mai mult, să compari insistent cazul unui cetățean acuzat de șantaj în formă agravantă cu un atac la libertatea presei sau la democrație, este un act de iresponsabilitate maximă.
Toți cei care au făcut și sărvârșesc în continuare faptele de mai sus compromit nepermis și cu adevărat credibilitatea acestei bresle.

Pentru cei cu memoria scurtă, redau un citat important din Raportul MCV despre România, Ianuarie 2013:

"Una dintre preocupările majore a fost dovada clară a exercitării de presiuni asupra instituţiilor judiciare şi a lipsei de respect pentru independenţa sistemului judiciar. Aceasta rămâne un motiv serios de preocupare. Comisia a primit numeroase rapoarte privind acte de intimidare sau hărţuire comise împotriva unor persoane care lucrează în instituţii judiciare şi anticorupţie importante, inclusiv ameninţări cu un caracter personal împotriva judecătorilor şi a familiilor acestora şi campanii mediatice de hărţuire. 

Atacurile cu motivaţie politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat. Un punct critic este acceptarea hotărârilor judecătoreşti: pentru aceasta este necesar ca toţi membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abţinerea de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea credibilităţii magistraţilor sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora.

Au existat numeroase exemple de mijloace de informare în masă care au exercitat presiuni asupra sistemului judiciar, precum şi anumite îndoieli cu privire la eficacitatea activităţii de supraveghere desfăşurată de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Situaţia sugerează necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea presei este însoţită de o protecţie corespunzătoare a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum şi pentru a pune la dispoziţie măsuri reparatorii eficiente."