miercuri, martie 14, 2012

Tricky Dick

Cum s-a ales Richard Milhous Nixon cu pseudonimul Tricky Dick? Ei bine, circulă câteva versiuni pe această temă. Prima e aceea că folosea tot feluri de trucuri pentru a-și pune în dificultate partenerii în timpul campaniei pentru Senat din California, în 1950. Alții spun că scandalul Watergate l-a cadorisit, într-un fel, cu apelativul. Oricum, nu momentul contează foarte tare, ci ideea în sine. Richard Milhous Nixon, alias Tricky Dick, știa să-și blocheze adversarul prin tot felul de trucuri, de neimaginat la acea vreme. Era un interlocutor redutabil pentru orice jurnalist care dorea să-l intervieveze.






Frost/Nixon este strădania unui jurnalist nespecializat în d'ale politicii de a devoala politicianul de top al sistemului. Filmul este excepțional pentru că prezintă, în linii mari, povestea întreagă. Interviul autentic este savuros. Ambele ar trebui predate în școală ca tehnică de interviu. Un jurnalist de la Reuters îmi arăta, acum câțiva ani, cum un coleg de-al său i-a pus unui politician aceeași întrebare, în moduri total diferite și deloc deranjant, toată emisiunea. Iar politicianul, până la urmă, i-a răspuns la întrebare. Și asta, până la urmă, tot tehnică se numește…

În același timp, Frost/Nixon este și psihanaliza unui interviu în care jurnalistul îl “dovedește” pe politician folosindu-i propriile arme. Faptul că Nixon a glăsuit memorabila replică “when the president does it, does means that it is not illegal” a reprezentat atunci dovada supremă, tardivă de altfel, că tot fundamentul administrației Nixon era construit pe niste valori și concepte total eronate. Ba chiar periculoase.

Din startul interviului cu MRU, eu am avut acest flash-back al duelului David Frost- Richard Nixon. Și azi m-am amuzat văzând că nu am fost singura. Problema e că în realitate, în ’77, a învins Frost. Aseară, a învins MRU. Asta a fost diferența. Mirarea nu mi-a fost mare. Restul...cred că s-a tot spus și scris. Vă recomand să vedeți filmul și interviul autentic. Unii vor învăța din el, alții poate nu. E o chestiune de respect pentru meserie până la urmă...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Foarte buna analiza, bazata intr-adevar pe doua situatii de exceptie (filmul si interviul MRU); analogia este chiar interesanta si relevanta.