Atunci
când Victor Ponta, premier în exerciţiu şi şef de partid de
guvernământ şi-a
pus săptămâna
trecută ostaşii din partid să dezincrimineze conflictul de
interese, probabil că ştia cu exactitate ce face. A crezut că o să-i meargă
şi
de data asta,
aşa
cum i-a mers şi data trecută.
Să
ne aducem puţin aminte. Înaintea lansării candidaturii la
Preşedinţie, tot Victor Ponta şi-a tras o hotărâre de Guvern
prin care şi-a acoperit acoperirea ilegală pe care, ca om al legii,
a avut-o în tinereţe ca procuror la SIE.
Acum
se dezincrimina prin legiferare şi implicit prin
modificarea Codului Penal exact o bună bucată din dosarul său de
la DNA care de ieri se regăseşte în cererea trimisă Parlamentului
pentru începerea urmăririi sale penale. Mai precis trei
infracţiuni
de conflict de interese, dintre care una în formă continuată,
fapte aflate în legătură cu funcţia sa de prim ministru al
României, care se pedespesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Să
ajungă Parlamentul la comandă politică să ciuntească Codul Penal
doar ca să te scape pe tine de posibile infracţiuni, doar pentru că eşti
premier, doar pentru că eşti şef de partid de guvernământ şi
doar pentru că ai majoritate în Legislativ, asta cum se mai cheamă?
Exercitare a puterii în folos personal. Acum, împotriva înfăptuirii
unui act de Justiţie, în trecut, pentru a acoperi o altă
ilegalitate.
S-o
faci cu recidivă, crezând probabil că poţi comite şi comanda absolut orice
doar pentru că ai o funcţie vremelnică în statul român, este ceva ce cred că
n-au îndrăznit mulţi lideri politici români vreodată.
Când
ne-am
trezit
în Parlament cu scuturi pentru penali, asalturi teribile împotriva înfăptuirii
legii şi cu nu mai puţin de 20 de bombe îmbrăcate în proiecte de
lege de modificare din temelii a întregii legislaţiei penale,
majoritatea propuse în avalanşă, tot de subordonaţii premierului
PSD, probabil că lui Victor Ponta credea că o să-i
meargă
la nesfârşit şi asta.
În
ciuda îngrijorărilor legitime externe şi interne şi tuturor
semnalelor de alarmă trase, Victor Ponta şi a sa majoritate
devenită extrem de periculoasă şi toxică pentru Justiţie au mers
cu toate motoarele la maximum înainte. Doar doar de-o
ieşi
ceva din acest tăvălug înfiorător, doar de s-o rupe, s-o sparge, de-o
muri
ceva. Şi tocmai pentru că se considera deţinător absolut şi
legitim de putere s-a
gândit
că Justiţia trebuie subordonată, trebuie pusă cu botul pe labe,
trebuie răpusă şi ucisă. Toată. Şi DNA trebuie amputată.
Rămasă fără mâini, fără picioare, fără instrumentele penale
fundamentale pentru funcţionare, prin ciopârţirea codurilor
penale. Ori aşa ceva, într-o democraţie nu poate să se întâmple. Reprezentanţii
a două puteri ale statului- Executivul şi Legislativul- nu pot
omorî Justiţia
- o
altă putere independentă din stat, doar
pentru că
primii au printre ei multe elemente de corupţie într-o ţară sufocată de acest flagel ce a devenit un mod de viaţă.
22 de infracţiuni de corupţie, acuzaţii grave de spălare de bani,
evaziune fiscală, conflict de interese este ceva ce el, lider de
partid şi până la urmă fost om al legii care știe atât de bine legea încât e urmărit penal pentru săvârșirea de infracțiuni, transformat în apărător
al penalilor din funcţia de prim-ministru
al României, a primit de la un procuror DNA din România. Și nu va uita niciodată.
Crede
probabil că este vorba o răzbunare, ceva subteran, ascuns, dar
să ne aducem aminte: de fiecare dată când cazul Şova a apărut în
atenţia opiniei publice, când s-a făcut un real scut uman
pentru el în Parlament la comanda prietenului premier, când era
întrebat de asta, Victor Ponta era agitat, nervos, agresiv, se
schimba la faţă.
Aşadar, cele 22 de acuzaţii de corupţie ce i-au
căzut de la DNA, făcând turul globului şi al tuturor marilor
agenţii de presă occidentale, în timp ce el acuza Justiţia din poziţia de
premier, n-ar trebui deloc să-l surprindă. Toate sunt o consecinţă
a acţiunilor lui, de care probabil ştia şi
tocmai d'aia
se enerva.
Justiţia nu
trebuie măcelărită
pentru asta, iar un procuror nu trebuie să se oprească sub nicio formă dacă
descoperă că un premier în funcţie este posibil să fi comis
fapte de corupţie, pentru că procurorul nu este la comandă
politică, ci este plătit
de cetăţeni să aplice legea pe care şi un premier trebuie s-o
respecte.
Însă
problema rămâne. În România, stat NATO, UE, partener de nădejde
al Statelor Unite într-o zonă delicată, premierul în exerciţiu,
vicepreşedinte al CSAT, șeful, ruda și fostul camarad de școală al ministrului Justiției, fostul coleg al Procurorului General, este urmărit penal pentru spălare de bani,
evaziune fiscală, fals şi conflict de interese, acuză dictatura
din ţara pe care culmea o conduce, se agaţă cu toată puterea de funcţie
pentru că refuză să plece.
Vă imaginaţi cam cum arată acest act de disperare în toate cancelariile lumii. Dacă am citi toate acestea în vreo depeşă internaţională şi n-ar fi vorba de România, aproape că ne-ar pufni râsul. Am spune: cât de penibil.
Vă imaginaţi cam cum arată acest act de disperare în toate cancelariile lumii. Dacă am citi toate acestea în vreo depeşă internaţională şi n-ar fi vorba de România, aproape că ne-ar pufni râsul. Am spune: cât de penibil.
Lupta
împotriva marilor corupţi este ceva ce în esenţă, nici Victor
Ponta, nici Adrian Năstase, nici Mircea Geoană, nici vreun mare alt
lider PSD şi partidul în tot ansamblul său n-au
înţeles
şi n-au
putut concepe vreodată.
Întotdeauna, în ultimii 11 ani, PSD cu oricine a vrut să vină la putere a
pierdut din cauza corupţiei toate marile lupte, toate alegerile
prezidenţiale, toate marile pariuri politice, au destrâmat singuri
toate marile şi puternice coaliţii şi alianţe. Pentru că ei
refuză să creadă că atât intren, cât şi extern, nu se mai
acceptă asta. Gândiţi-vă
că PSD a pierdut de trei ori succesiv alegerile prezidenţiale din
România, deşi a avut mereu prima şansă, toate maşinăriile şi finanţările posibile la picioare. De fiecare dată când în PSD le stă tuturor ceasul, nu
înţeleg de ce li se întâmplă tocmai lor asta.
Pentru
că PSD, în fibra lui, fie că vorbim de lideri vechi, noi sau de
baroni veşnici, neîncetat au dorit cu nesăbuire o captură totală a
statului, a resurselor lui, prin acte de corupţie. Perfect
conştienţi că le comit şi
de ce le săvârşesc, mereu şi mereu şi-au propus să mai dea
câte un asalt doar vor reuşi odată. Vorba aceea, „dacă nu câştigăm, scapă cine
poate”, „îl
apăraţi pe Şova, mă apăraţi pe mine”.
Dar ce te faci când nu mai scapă nimeni?
Realitatea este că au dorit întotdeauna să
îngenuncheze Justiţia şi presa prin exercitarea unui
fantastic control. Să te pună acum un procuror sub urmărire penală
pentru corupţie? Evident că
nu pot concepe.
Liderii
PSD nu pot pricepe că libertăţile şi puterile separate ale
statului sunt esenţial a fi independente într-o democraţie
funcţională. Ei nu înţeleg că actele de corupţie îi
delegitimează total şi instant, atât intern cât şi extern. Ei
cred că îşi pot ascunde la nesfârşit de ochii lumii cleptocraţia dacă
pot înghiţi şi manipula totul. Acum sunt morţi politic şi
izolaţi total, şi iar nu înţeleg cu ce-au greşit în viaţă.
Partidul
lui Victor Ponta se prezintă ca un veritabil grup infracţional
organizat nereformat ce zace şi se sfârtecă prin puşcării,
instanţe sau parchete, cu trecut întunecat, fără leadership, fără
viitor, fără contur şi aproape fără speranţă. O maşinărie
veche, cu apucături comuniste, greoaie, stricată, teribilă şi
perfecţionată numai în rele.
Iar
Victor Ponta, cel mai tânăr preşedinte al partidului şi premier
al României, o speranţă a anului 2010, sfârşeşte din păcate
câlcând uşor până la final pe urmele mentorului său, Adrian
Năstase. Într-o
puternică legătură şi cu un grup ocult şi transpartinic
dinamitat astăzi tot de Justiţie, Victor Ponta termină en fanfare urmărit penal, cu anturaj
penal, cu prieteni penali, cu socru penal, cu cumnat penal, cu un
partid corupt în groapă şi-n jur cu lucruri care se tot dăstramă,
se prăbuşeşc şi el tot nu pricepe.
Probabil
că va încerca cât va putea să se agaţe de orice ca să nu piardă
puterea, să se victimizeze, să urle şi să arunce cu acuze în toate
direcţiile. Pentru că Victor Ponta ştie că odată pierdută puterea,
sunt mari şanse să se piardă şi el cu totul, să se volatilizeze
ca însemnătate politică.
În
doar cinci ani, şi la doar 43 de ani, a devenit exponentul de frunte
al unei generaţii mai învechită în rele decât predecesorii săi,
o generaţie politică ce totuşi a eşuat mult prea devreme.
În
conştiinţa publică va rămâne probabil singurul poltician care
este în stare să mintă fără să clipească tot timpul şi pe
absolut toată lumea. Este de altfel cel mai dedublant politician în
viaţă, singurul premier al României care a guvernat neîncetat
prin televizioarele controlate, plagiator vestit intern şi internaţional, cunoscut
prin tupeu, agresivitate, sete
de preaslăvire, dar şi singurul care ridicat o boală-
mitomania- la rang de politică de stat exercitată mereu cu zâmbetul
pe buze.
Lipite
pe frunte îi vor fi şi loviturile puternice la statul de
drept declanşate tot din motive personale: o
plângere
la Parchetul General pe motiv de încălcare a unei decizii a Curţii
Constituţionale definitivă şi obligatorie pentru toate
instituţiile statului. Va fi definit şi prin agresiunile neîncetate la adresa
Justiţiei, specializările în Marţea Neagră, desele tentative de legiferare a
corupţiei, de amnistie şi graţiere a corupţilor,
puciurile, suspendările şi
sfidarea unui drept fundamental în democraţie- votul.
Un
tânăr
politician nesăbuit care n-a ştiut unde şi când să se oprească.
A vrut întotdeauna să ia totul cu forţa, drept pentru care acum nu
mai are nimic. Să
termini aşa şi atât de repede este, într-adevăr, o performanţă.
Cât
despre perspectivele României, trebuie remarcat că DNA a reuşit o
performanţă care aproape că nici nu putea fi închipuită. Să iei
un premier în exerciţiu de pe scaun, să-l pui sub urmărire penală
pentru fapte foarte grave de corupţie, îţi trebuie precizie,
curaj, siguranţă şi determinare. Îţi trebuie oameni ai legii
care merg până la capăt orice ar fi. Iar în România, aşa ceva
nu s-a întâmplat niciodată.
Este
o declaraţie de independenţă atât de puternică, încât acest
blitzkrieg a amuţit, năucit şi bâlbâit pe toată lumea. În România,
toţi au conştientizat că nu mai este de joacă. Se face Justiţie
pentru absolut toţi, până
în vârfurile intangibile ale statului. Şi
se face la maximum.
Ce-o fi înţeles Victor Ponta acum un an când stătea în faţa
vicepreşedintelui SUA care rostea
apăsat:
„Corupţia
este un cancer care mănâncă încrederea cetăţeanului în
democraţie. Corupţia neagă oamenilor la demnitate şi este doar o
altă formă de tiranie. Când politicienii pot fi cumpăraţi, când
instanţele pot fi manipulate, când presa devine instrument de
propagandă, atunci veţi găsi o societate uşor de manipulat din
afară, o societate care îşi pierde controlul asupra proporiului
destin. Corupţia subminează suveranitatea statelor iar lupta
anticorupţie este şi autoapărare. Este o garanţie a suveranităţii
naţionale”.
“Victor,
ce vrei TU să faci pentru România?”, îl
întrebase, acelaşi Joe Biden, cu ceva timp în urmă în Casa Albă pe
tânărul procuror ajuns premier de ţară care se dorea a deveni preşedinte al României. Ei bine, Ponta Victor- Viorel a
făcut
atât de multe încât a pierdut totul. Până și pe sine s-a pierdut procurorul în urmăriri penale și 22 de acuzații de corupţie.
2 comentarii:
BRAVO!
Sorina , asa cum bine vezi semnez cu numele real pentru a nu interpreta ca ma ascund in spatele anonimatului .
In primul rand vreau sa-ti spun ca un singur comentariu intr-o saptamana de la aparitia postarii este DEZAMGITOR . Nu conteaza ca sunt comentarii pro sau contra . Ideea e ca din cei care au citit multi/putini doar o persoana s-a obosit sa comenteze si cu mine doua . Chiar nu am mai intrat demult pe aici si eram curios sa vad cat de departe vei merge cu dezinformarea despre cazul RARINCA .
Sincer sa-ti spun eu nu stiu daca e vinovata sau nu , dar conform ultimei hotarari NU RASPUNDE PENAL . Ceea ce stiu sigur este faptul ca ai introdus in comentariul tau cateva observatii si atacuri la persoana care te dezonoreaza .
Presupunand ca ar fi cum zici si pentru a demonstra ca acest caz nu e O FACATURA , raspunde-mi te rog ( daca aprobi comentariul bineinteles ) la urmatoarele intrebari ;
In ce baza au cercetat acest caz 2 procurori DNA structura centrla , pentu ca e vorba de un santaj , nu o fapta de coruptie . Sa nu-mi vii cu raspunsul DNA ca au cercetat in baza legii 78/2000 art 131 intrucat acel santaj se refera la fapta comisa de un demnitar / politician / persoana cu functii . ori Rarinca era un particular . Tocmai de aia diferenta de pedeapsa e enorma – la un santaj normal pedeapsa e de la 2 la 7 ani pe cand in cazul unui santaj exercitat de un demnitar se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 12 ani .
Intotdeauna competenta parchetului este teritoriala si este data de PERSOANA faptuitorului si nu de persoana victimei .
Pe acealasi sistem un furt din buzunarul unui ofiter de armata ar trebui sa atraga competenta Parchetului militar .
In al doilea rand mi se pare normal ca doamna Stanciu sa fi facut sesizare la Nitu , ca de la ministru la ministru , iar el distruibuia dosarul unitatii de parchet competente – pentru ca si Stanciu si Nitu sunt asimilati rangului de ministru . E ca si cum un ministru s-ar adresa unui secretar de stat de la alt minister .
Numai ca doamna Stanciu a vrut sa fie sigur ca dosarul ajunge la “ parttenerul “ sau .
Asadar dintr-o competenta a parchetului de pe langa judecatoria sau tribunalul Galati sau unde are Rarinca domiciliul , dosarul a ajuns la doi procurori DNA structura centrala .
Tot ii plangeai pe cei de la DNA ca sunt doar 86 si au mii de cazuri . Pai si in cazul asta tu aloci 2 procurori la un caz extrem de simplu in esenta lui ? Intrebarea este – daca nu era victima doamna Stanciu ci un alt demnitar , ar mai fi luat DNA structura centrala dosarul in lucru cu 2 procurori . Nu cerzi ca era mai nimerit daca tot nu au oameni sa nu ii iroseasca pe cazuri minore si care nu sunt de coruptie ?
Astept cu nerabdare raspunsul tau , ca tot te laudai ca ai citit sute de rechizitorii .
Trimiteți un comentariu