Trăim în țara în care nici nu știm câți suntem. Și asta când, de fapt, nici nu interesează pe nimeni că respirăm...
Trăim în țara în care CCR nu e în stare să ia o decizie. "Mai aveți răbdare.O săptămână nu e o viață"...Dura doar 7 minute. Cam ce poți să mai zici când auzi așa ceva?
Trăim în țara în care un președinte neales trăiește într-un penibil imaginar în care se mândrește că are în spate șapte milioane și jumătate de oameni -când absolut nimeni nu l-a votat.
Trăim în țara în care un președinte interimar instigă la naționalism visceral și primitiv, la ură împotriva Vestului și a tot ceea ce înseamnă occidental- fie că e vorba de principii, valori, cutume, instituții și persoane gen Barroso, Merkel, Gordon sau ambasadorul american.
Trăim și în țara în care un președinte suspendat abuziv a doua oară de către un Parlament consecvent și plin de pușcăriabili vorbește dintr-un garaj, în timp ce Adrian Năstase se întreabă retoric, din penitenciarul Jilava, după 50 de zile și vreo alți 8 ani: "Ce ar fi fost dacă?"
Trăim în statul în care miniștrii fug din Guvern ca să nu-și petreacă bătrânețile în pușcărie iar în partidele de guvernământ sunt oameni care cred că Puterea este, de fapt, "un grup infracțional organizat".
Trăim în România în care oamenii neinformați sunt întărâtați împotriva procurorilor iar Justiția, în capul unora, ar trebui să zacă sub un bocanc și să acționeze numai și numai la comandă. Nu contează că sunt 260 de dosare de fraudă electorală și nici că, în fapt, unor șefi celebri de CJ le cam tremură pantalonii pe ei.
Trăim în țara în care Prigoană divorțează aproape anual de Bahmuțanu, în care Bianca Drăgușanu și toți fotbaliștii ei sunt idoli pentru liceeni, dar anual, 6 din 10 candidați pică bac-ul.
Penali, penale, mai tineri, mai bătrâni, orgolii, obsesii, uri nemărginite, oameni plătiți, toți mereu cu mult tupeu dau non-stop lecții de civilitate și democrație.
Suntem în patria în care nimeni nu citește legea iar dacă ești, în USL sau în afara lui, și le spui prin argumente că n-au dreptate, că încalcă legi și valori, că nu e deloc bine, că demolează credibilități și instituții, ești, la foc automat, catalogat băsist...
La 21 de ani după ce Vali Sterian a scris acest "Exercițiu", vedem că e la fel de adevărat ca și atunci. În anul de grație 2012, doar două chestiuni poate ar merita schimbate. Și ar fi cam așa: Constituție/ Frecție. Bogăție/ Rație.
Textul original: Vali Sterian- 1991:
Generaţie, aspiraţie, interdicţie, demonstraţie, revoluţie, figuraţie, emanaţie, aberatie, informaţie, deformaţie, opoziţie, conspiraţie, instituţie, separaţie, prostituţie, decoraţie.
Declaraţie, peroraţie, legislaţie, lamentaţie, retribuţie, imitaţie, satisfacţie, beţie, ocupaţie, populaţie, consignaţie, saturaţie, emigraţie, circulaţie, constituţie, raţie.
Compensaţie, alocaţie, subnutriţie, implicaţie, explicaţie, complicaţie, educaţie, malformaţie, restricţie, miliţie, protecţie, poliţie, pretenţie, corecţie, atenţie, detenţie.
Producţie, reducţie, construcţie, obstrucţie, seducţie, deducţie, vocaţie, hoţie, democraţie, intentie, tehnocraţie, direcţie, birocraţie, infecţie, bogătie, frecţie.
P.S. Vă invit să vedeți niște imagini senzaționale. Obama turns 51. Bineînțeles, Pete Souza.
5 comentarii:
Asa e. Felicitari pentru articol. Dar criza asta, ruptura asta era necesara, ca orice criza care te duce mai departe. Ca passe ou ca casse, cum ar zice francezul.
Bafta!
Felicitari pentru ca te-ai exprimat corect in zilele acestea critice si cat de greu iti va merge la serviciu sa stii ca sant destui care te sustin in ce ai scis si iti multumesc pentru tot.
Au votat 7, 5 milioane de romani pentru suspendarii presedintelui Traian Basescu. Parerea mea este ca daca votam si 18 milioane tot nu era de ajuns. Romania a inceput sa fie o colonie imediat dupa 1989. Presedintele niciodata nu l-am ales noi! Multi nu ma credeti, probabil, dar intr-un viitor nu prea indepartat, totul se va intampla ASA CUM TREBUIE si se va dovedi cu certitudine tot ceea ce afirm astazi.
Cineva, foarte inteligent si important pentru mine, spunea acum mai bine de 70 de ani urmatoarele:
„Traim in hainele, in formele democratiei. Sunt oare bune? Inca nu stim. Un lucru insa il vedem. Il stim precis. Ca o parte din natiunile cele mai mari si mai civilizate din lume au aruncat aceste haine si s-au imbracat in altele noi. Oare sa le fi aruncat de bune? Alte natiuni fac toate sfortarile sa le arunce si sa le schimbe si ele. De ce? Sa fi innebunit oare toate natiunile? Si sa fi ramas numai politicienii romani cei mai intelepti oameni din lume? Pare ca nu-mi vine sa cred. Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor sa le schimbe, desigur ca vor fi avand fiecare motivele lor. Dar de ce sa ne ocupam noi de motivele altora? Sa ne ocupam mai bine de motivele care ne-ar face pe noi, romanii, sa ne schimbam aceste haine ale democratiei. Daca nu avem motive, daca pentru noi sunt bune, atunci noi le pastram, chiar daca toata lumea le-ar arunca. Iata insa ca nici pentru noi nu sunt bune, pentru ca:
1. Democratia sfarma unitatea neamului romanesc, imprastiindu-l in partide, invrajbindu-l si expunandu-l dezbinat in fata blocului unit al puterii financiar economice mondiale, intr-un moment greu al istoriei noastre. Numai acest argument este atat de grav pentru existenta noastra, incat ar fi un suficient motiv ca aceasta democratie sa fie schimbata, cu orice ne-ar garanta unitatea, deci viata. Caci dezbinarea noastra inseamna moartea Romaniei.
2. Democratia este incapabila de continuitate in efort. Pentru ca impartita in partide care guverneaza, cate un an, doi, trei sau patru, este incapabila de a concepe si realiza un plan de lunga durata. Un partid politic anuleaza planurile si eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si cladit de unul azi, se darama in ziua urmatoare de altul. Intr-o tara in care este nevoie de contructie, al carei moment istoric este insasi constructia, acest dezavantaj al democratiei este o primejdie.
3. Democratia pune in imposibilitate pe omul politic de a-si face datoria catre neam. Omul politic de cea mai mare bunavointa devine in democratie sclavul partizanilor sai, intrucat, ori se satisface poftele personale, ori acestia ii distrug gruparea. Omul politic traieste sub tirania si permanenta amenintare a agentului electoral. El e pus in situatia de a alege: ori desfiintarea muncii sale de o viata, ori satisfacerea partizanilor. Si atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul sau, ci din buzunarul tarii. Creaza posturi, functii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse in sarcina bugetului tarii, care apasa tot mai mult pe spinarea, din ce in ce mai istovita, a poporului.
4. Democratia este incapabila de autoritate. Pentru ca ii lipseste puterea sanctiunii. Un partid nu ia masuri in contra partizanilor sai, traind din afaceri scandaloase de milioane, din hotie si prada, de frica sa nu-i piarda. Nici impotriva adversarilor, de frica acestora sa nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini.
5. Democratia este in slujba marii finante. Din cauza sistemului costisitor, a coruptiei generalizate automat si a concurentei dintre diferite grupari sau partide, democratia cere sa fie alimentata cu bani foarte multi. Ca o consecinta fireasca ajunge sluga marii finante internationale - FMI, BANCA MONDIALA, BERD, BEI etc, care o subjuga, platind-o. In modul acesta soarta unui popor este data pe mana unei caste de bancheri smecheri.”
Ai dreptate 100%...si la ce ne-a folosit?
Trimiteți un comentariu