Ori la bal, ori la spital

Aşa se traduce, mai popular, situaţia în care se află acum PSD.

Tabăra lui Geoană şi Vanghelie încearcă prin diverse personaje fie din partid, fie din afara partidului, să minimizeze pierderile, bazându-se pe o veche practică din Congresele şi reuniunile pesedisto- vangheliene: „cine controlează sala, controlează şi Congresul”. Vom vedea dacă va fi, într-adevăr, chiar aşa.

Pe de altă parte, anunţul făcut azi de Ion Iliescu, retragerea de ieri a lui Adrian Năstase, ieşirea din joc, deocamdată, a lui Ilie Sârbu, pasul înapoi făcut de Radu Moldovan, dar şi de veşnicul vector instabil al partidului- Dragnea şi alţi câţiva – toate acestea au declanşat emoţia necesară pentru crearea unei posibile mase critice în Congres.

Ponta are şi el câteva organizaţii şi trage de unul şi de altul să-i intre în echipă. Cristi Diaconescu a dezertat de două zile şi a intrat în echipa lui Geoană, iar Mitrea defilează cu Mazăre, Marian Sârbu, Eugen Bejinariu, Bunea Stancu, Marian Oprişan, Culiţă Tărâţă, Adrian Severin şi Mihai Tănăsescu.

La un moment dat, toţi aceştia se vor uni, foarte posibil, într-un front anti- Geoană, un front care să pună stăpânire pe partid, în Congres.

Este dificil de spus ce se va întâmpla sâmbătă, pentru că dacă frontul anti- Geoană nu va avea succes, la fel de probabil e că partidul se va sparge. Poate chiar atunci, în toiul reuniunii, poate puţin mai târziu. Şi toţi ştiu asta. Pentru că asta e cea mai mare ameninţare acum pentru PSD.

Privind însă dintr-o altă perspectivă, Congresul de sâmbătă reprezintă şi un altfel de test pentru PSD.

Dacă te uiţi puţin în spate, în aprilie 2005, un Congres total aranjat, dar perfect democratic, îl aducea pe mult prea tânărul pesedist Mircea Geoană, necunoscut pentru organizaţii, în poziţia de preşedinte al partidului. Asta pentru că multora le ajunseseră până peste cap stilul de conducere autoritar al lui Adrian Năstase din diverse motive. Iar pe Ion Iliescu nu l-au considerat o soluţie, ci doar o amânare a prelungirii primului mandat al celui pe care-l detestau atunci. Pe Năstase nu-l mai voia nici Mitrea, nici Hrebenciuc, nici Rus, nici Vanghelie, nici Oprişan, nici Mazăre.... Interesant e atunci când te uiţi, vezi unde au ajuns şi ce spun tot ei, aceiaşi oameni, acum ...

În decembrie 2006, un alt Congres, la fel de aranjat şi la fel de democratic, l-a reconfirmat pe Mircea Geoană şef de partid, în faţa unui puternic potenţial competitor din PSD- Sorin Oprescu. Oprescu a pierdut atunci, Mitrea a fost debarcat pentru că-i deranja pe Hrebenciuc şi Vanghelie, dar şi pe Geoană. Iar în afară de Ion Iliescu, niciunul n-a sărit să spună foarte clar şi foarte tare, în 2006, că Oprescu e o pierdere, că nu trebuie îndepărtat, că nu e în regulă ce se întâmplă. Niciunul cât să se audă, niciunul din cei care tot vorbesc acum...

Au mai trecut trei ani şi puţin de atunci şi, în zilele acestea, înaintea celui de-al treilea Congres din ultimii cinci ani, o bună parte din PSD reclamă un extraordinar Congres aranjat. Ce situaţie, nu? Ce ironie...Ce surpriză, aş spune...Adică celelalte congrese au fost democratice, chiar perfect democratice, sau cum?

Vă întrebaţi oare de ce s-au trezit toţi abia în această săptămână? E Simplu. Pentru că unii reclamă puterea, constată că partidul e într-o situaţie nefericită şi văd că nu o mai pot lua deloc. Aceiaşi oameni care acum câţiva ani aveau numai proiecte personale, aceiaşi care-l lăsau, în timp, pe Sorin Oprescu să plece dat afară de unul ca Vanghelie, aceiaşi care atunci, în 2005, aplaudau, cu satisfacţie, pe holul Sălii Palatului alegerea noului preşedinte.”Habemus Geoană!”, îl auzeam în noaptea de 21 aprilie 2005 pe Ioan Rus sau pe Ilie Sârbu...Aceiaşi de atunci care l-au lăsat, intenţionat sau nu, pe Mircea Geoană să se întărească. Pe mulţi dintre ei i-am auzit şi atunci şi îi aud şi acum...

Problema lor e că Geoană ştie exact cum a ajuns preşedinte şi a descentralizat partidul, în speranţa că acest favor i se va întoarce. Ei bine, favorul i s-a întors acum cu vârf şi îndesat. Aşa că zilele astea toţi se uită, neajutoraţi aproape, cum a venit timpul când tabăra Geoană-Vanghelie- Hrebenciuc a ajuns să îi bată exact cu armele lor.

Pe de altă parte, în toţi aceşti ani, strict în plan politic, PSD a ajuns din rău în mai rău.

Geoană a pierdut Capitala din primul tur şi partidul, tot cu Geoană în frunte, a mai pierdut-o o dată, Geoană a pierdut cu suspendarea şefului statului, Geoană a pierdut europarlamentarele, Geoană a pierdut parlamentarele, Geoană a pierdut în negocierea cu guvernarea, Geoană a pierdut în lupta cu referendumul, Geoană a pierdut numai pe mâna lui Cotroceniul.

În esenţă, Geoană şi PSD au pierdut pe toată linia în lupta cu electoratul.
În timp ce pe mâna lui Vanghelie, Hrebenciuc şi Mitică Iliescu, Geoană s-a întărit în partid. Paradoxal, nu?

Deci, într-un fel, PSD îşi merită soarta. N-aş spune că e numai vina lui Geoană pentru situaţia e partidul acum. Şi poate că se va afla în viitor...Adevărata vină e cea colectivă, e vina Congreselor aranjate şi acceptate, e vina jocurilor personale pe care şi le-au urmărit mereu unii sau alţii, e vina intereselor meschine....
E puţin şi din vina lor, a tuturor...