Vinerea Neagră a lui Victor Ponta. Pierderea legitimităţii în faţa a 22 de acte de corupţie

Atunci când Victor Ponta, premier în exerciţiu şi şef de partid de guvernământ şi-a pus săptămâna trecută ostaşii din partid să dezincrimineze conflictul de interese, probabil că ştia cu exactitate ce face. A crezut că o să-i meargă şi de data asta, aşa cum i-a mers şi data trecută.

Să ne aducem puţin aminte. Înaintea lansării candidaturii la Preşedinţie, tot Victor Ponta şi-a tras o hotărâre de Guvern prin care şi-a acoperit acoperirea ilegală pe care, ca om al legii, a avut-o în tinereţe ca procuror la SIE.

Acum se dezincrimina prin legiferare şi implicit prin modificarea Codului Penal exact o bună bucată din dosarul său de la DNA care de ieri se regăseşte în cererea trimisă Parlamentului pentru începerea urmăririi sale penale. Mai precis trei infracţiuni de conflict de interese, dintre care una în formă continuată, fapte aflate în legătură cu funcţia sa de prim ministru al României, care se pedespesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi cu interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Să ajungă Parlamentul la comandă politică să ciuntească Codul Penal doar ca să te scape pe tine de posibile infracţiuni, doar pentru că eşti premier, doar pentru că eşti şef de partid de guvernământ şi doar pentru că ai majoritate în Legislativ, asta cum se mai cheamă? Exercitare a puterii în folos personal. Acum, împotriva înfăptuirii unui act de Justiţie, în trecut, pentru a acoperi o altă ilegalitate.

S-o faci cu recidivă, crezând probabil că poţi comite şi comanda absolut orice doar pentru că ai o funcţie vremelnică în statul român, este ceva ce cred că n-au îndrăznit mulţi lideri politici români vreodată.

Când ne-am trezit în Parlament cu scuturi pentru penali, asalturi teribile împotriva înfăptuirii legii şi cu nu mai puţin de 20 de bombe îmbrăcate în proiecte de lege de modificare din temelii a întregii legislaţiei penale, majoritatea propuse în avalanşă, tot de subordonaţii premierului PSD, probabil că lui Victor Ponta credea că o să-i meargă la nesfârşit şi asta.

În ciuda îngrijorărilor legitime externe şi interne şi tuturor semnalelor de alarmă trase, Victor Ponta şi a sa majoritate devenită extrem de periculoasă şi toxică pentru Justiţie au mers cu toate motoarele la maximum înainte. Doar doar de-o ieşi ceva din acest tăvălug înfiorător, doar de s-o rupe, s-o sparge, de-o muri ceva. Şi tocmai pentru că se considera deţinător absolut şi legitim de putere s-a gândit că Justiţia trebuie subordonată, trebuie pusă cu botul pe labe, trebuie răpusă şi ucisă. Toată. Şi DNA trebuie amputată. Rămasă fără mâini, fără picioare, fără instrumentele penale fundamentale pentru funcţionare, prin ciopârţirea codurilor penale. Ori aşa ceva, într-o democraţie nu poate să se întâmple. Reprezentanţii a două puteri ale statului- Executivul şi Legislativul- nu pot omorî Justiţia - o altă putere independentă din stat, doar pentru că primii au printre ei multe elemente de corupţie într-o ţară sufocată de acest flagel ce a devenit un mod de viaţă.

22 de infracţiuni de corupţie, acuzaţii grave de spălare de bani, evaziune fiscală, conflict de interese este ceva ce el, lider de partid şi până la urmă fost om al legii care știe atât de bine legea încât e urmărit penal pentru săvârșirea de infracțiuni, transformat în apărător al penalilor din funcţia de prim-ministru al României, a primit de la un procuror DNA din România. Și nu va uita niciodată.

Crede probabil că este vorba o răzbunare, ceva subteran, ascuns, dar să ne aducem aminte: de fiecare dată când cazul Şova a apărut în atenţia opiniei publice, când s-a făcut un real scut uman pentru el în Parlament la comanda prietenului premier, când era întrebat de asta, Victor Ponta era agitat, nervos, agresiv, se schimba la faţă. 

Aşadar, cele 22 de acuzaţii de corupţie ce i-au căzut de la DNA, făcând turul globului şi al tuturor marilor agenţii de presă occidentale, în timp ce el acuza Justiţia din poziţia de premier, n-ar trebui deloc să-l surprindă. Toate sunt o consecinţă a acţiunilor lui, de care probabil ştia şi tocmai d'aia se enerva. Justiţia nu trebuie măcelărită pentru asta, iar un procuror nu trebuie să se oprească sub nicio formă dacă descoperă că un premier în funcţie este posibil să fi comis fapte de corupţie, pentru că procurorul nu este la comandă politică, ci este plătit de cetăţeni să aplice legea pe care şi un premier trebuie s-o respecte.

Însă problema rămâne. În România, stat NATO, UE, partener de nădejde al Statelor Unite într-o zonă delicată, premierul în exerciţiu, vicepreşedinte al CSAT, șeful, ruda și fostul camarad de școală al ministrului Justiției, fostul coleg al Procurorului General, este urmărit penal pentru spălare de bani, evaziune fiscală, fals şi conflict de interese, acuză dictatura din ţara pe care culmea o conduce, se agaţă cu toată puterea de funcţie pentru că refuză să plece. 
Vă imaginaţi cam cum arată acest act de disperare în toate cancelariile lumii. Dacă am citi toate acestea în vreo depeşă internaţională şi n-ar fi vorba de România, aproape că ne-ar pufni râsul. Am spune: cât de penibil.

Lupta împotriva marilor corupţi este ceva ce în esenţă, nici Victor Ponta, nici Adrian Năstase, nici Mircea Geoană, nici vreun mare alt lider PSD şi partidul în tot ansamblul său n-au înţeles şi n-au putut concepe vreodată.

Întotdeauna, în ultimii 11 ani, PSD cu oricine a vrut să vină la putere a pierdut din cauza corupţiei toate marile lupte, toate alegerile prezidenţiale, toate marile pariuri politice, au destrâmat singuri toate marile şi puternice coaliţii şi alianţe. Pentru că ei refuză să creadă că atât intren, cât şi extern, nu se mai acceptă asta. Gândiţi-vă că PSD a pierdut de trei ori succesiv alegerile prezidenţiale din România, deşi a avut mereu prima şansă, toate maşinăriile şi finanţările posibile la picioare. De fiecare dată când în PSD le stă tuturor ceasul, nu înţeleg de ce li se întâmplă tocmai lor asta.

Pentru că PSD, în fibra lui, fie că vorbim de lideri vechi, noi sau de baroni veşnici, neîncetat au dorit cu nesăbuire o captură totală a statului, a resurselor lui, prin acte de corupţie. Perfect conştienţi că le comit şi de ce le săvârşesc, mereu şi mereu şi-au propus să mai dea câte un asalt doar vor reuşi odată. Vorba aceea, „dacă nu câştigăm, scapă cine poate”, „îl apăraţi pe Şova, mă apăraţi pe mine”. Dar ce te faci când nu mai scapă nimeni? 

Realitatea este că au dorit întotdeauna să îngenuncheze Justiţia şi presa prin exercitarea unui fantastic control. Să te pună acum un procuror sub urmărire penală pentru corupţie? Evident că nu pot concepe.

Liderii PSD nu pot pricepe că libertăţile şi puterile separate ale statului sunt esenţial a fi independente într-o democraţie funcţională. Ei nu înţeleg că actele de corupţie îi delegitimează total şi instant, atât intern cât şi extern. Ei cred că îşi pot ascunde la nesfârşit de ochii lumii cleptocraţia dacă pot înghiţi şi manipula totul. Acum sunt morţi politic şi izolaţi total, şi iar nu înţeleg cu ce-au greşit în viaţă.

Partidul lui Victor Ponta se prezintă ca un veritabil grup infracţional organizat nereformat ce zace şi se sfârtecă prin puşcării, instanţe sau parchete, cu trecut întunecat, fără leadership, fără viitor, fără contur şi aproape fără speranţă. O maşinărie veche, cu apucături comuniste, greoaie, stricată, teribilă şi perfecţionată numai în rele.

Iar Victor Ponta, cel mai tânăr preşedinte al partidului şi premier al României, o speranţă a anului 2010, sfârşeşte din păcate câlcând uşor până la final pe urmele mentorului său, Adrian Năstase. Într-o puternică legătură şi cu un grup ocult şi transpartinic dinamitat astăzi tot de Justiţie, Victor Ponta termină en fanfare urmărit penal, cu anturaj penal, cu prieteni penali, cu socru penal, cu cumnat penal, cu un partid corupt în groapă şi-n jur cu lucruri care se tot dăstramă, se prăbuşeşc şi el tot nu pricepe.

Probabil că va încerca cât va putea să se agaţe de orice ca să nu piardă puterea, să se victimizeze, să urle şi să arunce cu acuze în toate direcţiile. Pentru că Victor Ponta ştie că odată pierdută puterea, sunt mari şanse să se piardă şi el cu totul, să se volatilizeze ca însemnătate politică.

În doar cinci ani, şi la doar 43 de ani, a devenit exponentul de frunte al unei generaţii mai învechită în rele decât predecesorii săi, o generaţie politică ce totuşi a eşuat mult prea devreme.

În conştiinţa publică va rămâne probabil singurul poltician care este în stare să mintă fără să clipească tot timpul şi pe absolut toată lumea. Este de altfel cel mai dedublant politician în viaţă, singurul premier al României care a guvernat neîncetat prin televizioarele controlate, plagiator vestit intern şi internaţional, cunoscut prin tupeu, agresivitate, sete de preaslăvire, dar şi singurul care ridicat o boală- mitomania- la rang de politică de stat exercitată mereu cu zâmbetul pe buze.

Lipite pe frunte îi vor fi şi loviturile puternice la statul de drept declanşate tot din motive personale: o plângere la Parchetul General pe motiv de încălcare a unei decizii a Curţii Constituţionale definitivă şi obligatorie pentru toate instituţiile statului. Va fi definit şi prin agresiunile neîncetate la adresa Justiţiei, specializările în Marţea Neagră, desele tentative de legiferare a corupţiei, de amnistie şi graţiere a corupţilor, puciurile, suspendările şi sfidarea unui drept fundamental în democraţie- votul.

Un tânăr politician nesăbuit care n-a ştiut unde şi când să se oprească. A vrut întotdeauna să ia totul cu forţa, drept pentru care acum nu mai are nimic. Să termini aşa şi atât de repede este, într-adevăr, o performanţă.

Cât despre perspectivele României, trebuie remarcat că DNA a reuşit o performanţă care aproape că nici nu putea fi închipuită. Să iei un premier în exerciţiu de pe scaun, să-l pui sub urmărire penală pentru fapte foarte grave de corupţie, îţi trebuie precizie, curaj, siguranţă şi determinare. Îţi trebuie oameni ai legii care merg până la capăt orice ar fi. Iar în România, aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată.

Este o declaraţie de independenţă atât de puternică, încât acest blitzkrieg a amuţit, năucit şi bâlbâit pe toată lumea. În România, toţi au conştientizat că nu mai este de joacă. Se face Justiţie pentru absolut toţi, până în vârfurile intangibile ale statului. Şi se face la maximum.

Ce-o fi înţeles Victor Ponta acum un an când stătea în faţa vicepreşedintelui SUA care rostea apăsat: „Corupţia este un cancer care mănâncă încrederea cetăţeanului în democraţie. Corupţia neagă oamenilor la demnitate şi este doar o altă formă de tiranie. Când politicienii pot fi cumpăraţi, când instanţele pot fi manipulate, când presa devine instrument de propagandă, atunci veţi găsi o societate uşor de manipulat din afară, o societate care îşi pierde controlul asupra proporiului destin. Corupţia subminează suveranitatea statelor iar lupta anticorupţie este şi autoapărare. Este o garanţie a suveranităţii naţionale”.

“Victor, ce vrei TU să faci pentru România?”, îl întrebase, acelaşi Joe Biden, cu ceva timp în urmă în Casa Albă pe tânărul procuror ajuns premier de ţară care se dorea a deveni preşedinte al României. Ei bine, Ponta Victor- Viorel a făcut atât de multe încât a pierdut totul. Până și pe sine s-a pierdut procurorul în urmăriri penale și 22 de acuzații de corupţie.

Adevăratele mize în cazul Marianei Rarinca: decredibilizarea Justiției prin distrugerea președintelui Curții Supreme

Dacă ați fi cinstit, ați fi apropiat de-o familie și ați avea o dispută pe bani, v-ați apuca chiar în timpul numirii în funcție a omului de care ați fost apropiat să-l șantajați? V-ați apuca să-l anunțați după numire că va avea “musafiri neplăcuți la ușă”? Dacă disputa era atât de acută, de ce n-ați lămurit-o în doi ani, ce v-a apucat să amenințați taman atunci?

Dacă ați fi onest, de ce îi scrieți că o să iasă "atât de urât" încât omul pe care-l atacați poate să își dea din start demisia? De ce, tot ca amenințare, ziceți că ați semnat ceva cu o televiziune, că vă stau moderatorii în poartă, că veți pune totul pe internet, că persoana respectivă dacă-și face socoteala "va avea mai mult de pierdut"? De ce, fire cam petiționară fiind, nu l-ați dat pur și simplu în judecată dacă v-ați simțit atât de nedreptățit?

Dacă ați fi curat, de ce în timpul altui mare scandal tot cu reverberații asupra Justiției, v-ar apuca din nou să amenințați același om cu presa vorbind și despre alte sume nedefinite de bani prin formulări de genul: “în afară de alți bani pentru care am lucrat și nu i-am primit”? În trei ani nu v-ați făcut toate calculele? Nu ar fi trebuit să-i precizați din capul locului pe absolut toți, înainte să puneți mâna pe telefon și să sunați pe la televiziuni?

Dacă ați fi fără pată, după 6 luni de stat prin pușcării nevinovat, o condamnare și-o achitare, v-ați întoarce fără niciun fel de problemă la locul faptei, acolo unde ați ținut să ajungeți din prima? Adică exact în platoul televiziunii la care ați sunat pentru a desăvârși un act de șantaj de care ați fost acuzat?

Dacă ați fi nevinovat, în plin tărăboi și după demararea unei alte proceduri judiciare, ați ateriza din nou fix la televiziunea respectivă ca să acuzați, fără niciun fel de probe, aceeași persoană că ar avea niște oarece dosare pitite prin Parchetul Galați sau alte instituții și de asta i-ar fi, de fapt, frică? Ca apoi să o întoarceți. Să spuneți că persoana n-are de fapt legătură cu asta, ci doar soțul care a murit. Adică cineva care nu mai poate fi întrebat, ceva care nu mai poate fi demonstrat.

Și nu vă opriți aici. Vă legați, așa, din senin și de o condamnare celebră – cea a lui Adrian Năstase, susținând, iar fără probe, că persoana de care vorbiți ar fi fost invidioasă pe el pentru că avea bani și o fermă la Cornu. Vorbiți iar de numirea ei în funcție cu care pare că aveți o problemă, de înregistrări ambientale, de jurnale pe care le scrieți asemeni unor inculpați pentru corupție celebri- un fel de preconstituire de probe- și o acuzați iarăși de ceva foarte grav: primire de foloase necuvenite în familie. Cu un membru decedat, imposibil pe lumea asta de chestionat. Totul la fel, fără nicio dovadă, fără absolut nimic.

Observați că acuzațiile de mai sus n-au legătură cu bani, cu datorii, cu facturi și chitanțe. Demască o rea intenție și rea voință vădite de la bun început care prin acțiunile ulterioare au fost și reconfirmate. Și are legătură cu Livia Stanciu doar în măsura în care ea este președinte al Curții Supreme de Justiție din România. Altfel, pentru un om de bună credință care a stat mai bine de un deceniu în preajma familiei, fiind ajutat, și care să presupunem că doar vrea să-și recupereze niște datorii, ce legătură ar avea toate acestea cu factura la curent, de exemplu? Sau Năstase cu întreținerea de la un apartament?

În acest caz, trebuie să ne uităm cu atenție la detaliile care uneori trădează, la aspectele care par să arate altceva dincolo de perdelele de fum. 

Un fapt important este că Mariana Rarinca a început să se manifeste prin aceste reacții exact în perioada în care Livia Stanciu a fost reconfirmată și numită în funcția de președinte al ÎCCJ și de fiecare dată ele s-au acutizat când public mai era ventilat vreun scandal sau când grupări politice transpartinice interesate plănuiau în subteran cum s-o dea jos din funcție.

Nu este exclus ca Mariana Rarinca să nu fi vizat de la bun început soluționarea amiabilă a disputei financiare despre care acum spune chiar ea senină că nu-i mai pasă. Este posibil să se fi folosit de acest diferend sau - de ce nu- să fi fost la rândul ei folosită- din start pentru a compromite un magistrat despre care știa exact că reprezintă o instituție, că este unul dintre cei mai respectați oameni ai lumii judiciare, o figură nepătată, magistrat parte a unui complet de judecată, manager de instanță supremă, parte dintr-o putere a statului: Justiția.

Asta se încearcă și acum cu toată puterea acum a se demola, macula, decredibiliza și dezmembra. Vorbim, în esență, despre o persoană care public, orice ce s-ar spune, acuza și inventa, prin natura funcției, nu se poate sub nicio formă apăra.

Foarte posibil, tocmai din acest motiv, în acest proces, președintele Curții Supreme nu s-a apărat nici în fața instanței, chiar dacă el era victima, partea vătămată, cel șantajat. Orice ar fi făcut Livia Stanciu ar fi fost interpretat în sute de feluri din cauza funcției pe care o are. Însă și Livia Stanciu, ca orice alt cetățean al României, are dreptul fundamental la apărare. Ar trebuit să-și execite acest drept constituțional. Nu a făcut-o și este posibil să fi greșit.

Cazul Mariana Rarinca este o lecție pentru magistrații onești care instrumentează sau judecă dosare importante, fie ei procurori sau judecători, și care în calitatea lor de oameni ai legii trebuie să fie mult mai grijulii și atenți în protecția lor chiar și atunci când vine vorba relații, rude, apropiați, chiar și membri de familie. Și trebuie s-o facă singuri. Niciodată nu știi când un om interesat, un personaj manevrat, un escroc se trezește să te hărțuiască, să te amenințe, să te șantajeze, să țipe în public: Știi, ai să-mi dai niște bani! Mai ții minte ce mi-ai spus atunci? Dacă nu-mi dai, mă duc la televizor și te termin. Și se duce și spune verzi și uscate. Televiziunile interesate vor sări ca și acum ca arse, la fel ca și toți penalii politicii românești disperați de infracțiunile lor să găsească pete, breșe, pretexte într-un om ca să demoleze toată Justiția: Aha, vedeți, v-am spus noi! Să-l demitem, să curgă sânge! E pătat! Iar magistratul, prin statutului lui și codul profesional pe care este obligat să-l respecte, nu poate spune nimic. Cam aici, din păcate, s-a ajuns.

Cazul Rarinca este și despre un clasic act de șantaj gestionat în repeziciune. Procurorii s-au grăbit poate din cauza iminentei infracțiuni exercitată într-un moment cheie pentru cel șantajat, probatoriul a fost strâns în grabă, folosul nepatrimonial injust nu a fost în totalitate documentat iar dosarul nu foarte complicat a fost trimis rapid în instanță, probabil și din cauza supraaglomerării dosarelor. Și aici apare o altă problemă. Prea multe dosare, prea mulți infractori, prea puțini procurori. Din mii de procurori pe care-i are România, o întreagă țară se bazează doar pe cei 86 ai DNA care au pe cap sute de dosare fiecare. Este total insuficient și nimeni nu are niciun interes să rezolve situația. Chiar așa! La ce le-ar folosi pușcăriabililor României mai mulți procurori DNA? La asta v-ați gândit?

Tratarea superficială a unei spețe de șantaj a fost făcută și în instanță care, așa cum se vede acum, a avut un mod cel puțin curios de abordare, mai degrabă unilaterală a cauzei. Marori și-au schimbat brusc declarațiile, judecătorii au expediat cauza în două termene, în al treilea au rămas în pronunțare, au uitat să se pronunțe chiar pe o infracțiune admisă de Rarinca- hărțuirea, au pronunțat rapid o achitare, unul dintre judecători având o problemă din trecut chiar cu partea vătămată. Nu s-a cerut la timp recuzare. O neatenție care abia acum poate fi observată ușor.

Însă cazul Mariana Rarinca este și despre polițe plătite în Justiție când nu te aștepți, anturaje dubioase și judecători care nu numai că nu știu meserie dar nu percep nici fenomenul corupției ca fiind atât de grav. Iar asta este cel mai periculos și îngrijorător.

Altfel, cum se poate ca 10 judecători și un complet să constate o infracțiune, să mențină măsură preventivă și să pronunțe o condamnare, fie ea și cu suspendare, și alți doi judecători să spună la final că nu a existat nimic? Instanțele pot desființa, cenzura decizii precedente. Dar schimbarea încadrării, admisă chiar de inculpat, ce faci cu ea? Nu poți s-o arunci pe geam ca și când n-ar fi existat. Și totuși s-a întâmplat.

Numai că dacă ne uităm atent, unul dintre cei doi judecători l-a eliberat pe vremuri și pe defunctul Dinu Patriciu iar cu al doilea este o întreagă poveste, profilul său putând fi încadrat într-o adevărată tipologie despre care nu se prea vorbește dar care este o realitate sumbră a sistemului judiciar.

Acum doi ani judecătorul Risantea Găgescu a refuzat, în ciuda probelor, să aresteze un procuror corupt care, ulterior, a fost condamnat chiar de colegii săi de la Curtea de Apel, pe fond, la 5 ani de închisoare cu executare.

Procurorul lua mită de la politicieni terenuri, sejururi și televizoare în schimbul garanției libertății infractorilor politici. O făcea pe bani iar judecătorului Găgescu nu i s-a părut nimic în neregulă că magistrați, colegi de-ai săi, vindeau dreptatea pentru șpăgi. Nu crede probabil că actul de corupție în Justiție este ceva foarte grav.

Ca atare, judecătorul a refuzat să-l aresteze pe procurorul corupt invocând, culmea, activitatea profesională de succes a acestuia. De parcă un om al Justiției care ia mită nu te face automat să-ți pui niște mari semne de întrebare referitoare la cât din ceea ce a făcut este corect ca reprezentant al breslei care ar fi trebuit să apere și vegheze mereu la respectarea legii. Însă aceast refuz al arestării unui corupt al Justiției pe motiv de carieră poate că n-ar trebui tocmai să ne mire când vine vorba de judecătoarul Găgescu.

Totul poate fi explicat. Pentru că același magistrat a dat public același răspuns când a fost întrebat ce prețuiește mai mult în 20 de ani de experiență în magistratură. A spus că tot ceea ce ține de “confortul"vieții organizate, de profesie și carieră pentru el sunt cele mai importante în viață, sunt mai presus de familie și că face absolut totul pentru asta. Așadar, cariera primează în detrimentul aplicării și poate și respectării legii. Să nu ne minunăm că oameni care gândesc astfel, când din aceleași credințe bine sedimentate își scapă tocmai de Justiție colegi șpăgari și nu percep nici corupția din Justiție, din breasla lor, ca fiind un fenomen foarte îngrijorător.

Având în vedere că planurile de carieră reprezentau totul pentru judecător, așa cum a și spus, n-ar trebui să ne surprindă nici o potențială supărare ulterioară a lui pentru că a fost respins pentru a fi judecător ÎCCJ, că i-a fost refuzată o ascensiune profesională, un mare pas în carieră de o comisie din care a făcut parte Livia Stanciu, partea vătămată a procesului.

Probabil că judecătorul n-a putut trece ușor peste asta, n-a iertat, n-a înțeles absolut nimic și a ținut totul minte. Respingerea Risantei Găgescu din a deveni judecător ÎCCJ a fost însă temeinică. Judecătorul, autodeclarat responsabil, echilibrat, înțelept, comunicativ, vesel, plăcut dar nerăbdător a declarat că merge pe achitări în instanță când nu e convins de probatoriu, că vede uneori erori judiciare pe care n-a știut să le descrie și că n-are niciun fel de noțiuni ce țin de cercetarea judecătorească. Tocmai d’aia din trei termene și nerăbdător, așa cum s-a definit, a expediat dosarul Rarinca și a dispus o pleașcă de achitare. 

Pentru că nu a dat dovadă că știe meserie, nici n-avea cum să lămurească cazul, n-a ținut să asculte părțile, n-a lămurit nici măcar infracțiunea pentru care fusese dispusă să fie judecată Mariana Rarinca și, la fel de nerăbdătoare să plătească o poliță, n-a uitat-o nici pe Livia Stanciu din comisia care i-a oprit ascensiunea în cariera pentru care, așa cum știm, ar face absolut tot ce ar putea.

Iar dacă mai observăm atent și anturajul judecătorului din care de-a lungul timpului au făcut parte personaje ca Stan Mustață ( judecător condamnat la 10 ani de pușcărie pe fond) , Viorica Costiniu ( o adversară a DNA de când soțul a fost condamnat în lotul Cătălin Voicu), Sofica Dumitrașcu (judecătorul care l-a eliberat pe Omar Hayssam, devenită avocata penalului Pinalti), Cristian Jipa ( judecătorul ÎCCJ retras la pensie pe motiv tot de lot Voicu, soțul senatoarei PRM-PSD-UNPR care-l miruia pe arestabilul Șova) nu mai sunt surprize deloc. Cum să percepi fenomenul corupției în Justiție ca un mare pericol când ai astfel de amici?

S-a mai observat apoi că, în câteva zile, în spatele cazului Mariana Rarinca s-au aliniat toți răpciugoșii politicii cu televiziunile controlate din dotare. 

Călin Popescu Tăriceanu, un specialist în trimis bilețele pentru intervenții în Justiție, epistole prin care demonstrează că nu respectă separația puterilor în stat, cereri la CSM privind demiterea unor procurori redactate chiar la companiile unor oameni de afaceri prieteni- vezi cazul Doru Țuluș, 2007- alte intervenții pentru schimbarea procurorilor prin comasări de instituții și promovarea unor miniștri ai Justiției condamnați ( Tudor Chiuariu) chiar pentru infracțiuni săvârșite în timpul mandatului ( dosarul Poșta Română), un premier care voia să știe reținerile și arestările înainte de a se întâmpla.

Cine s-a mai pitit în spatele cazului Rarinca se vede de la o poștă: Victor Ponta, penalii, condamnații, arestabilii din PSD, inițiatorii dărâmării Codurilor Penale și luptei anticorpuție, un Traian Băsescu asediat de dosare, multipla sa campioană la acuzații și inculpată pentru corupție, Elena Udrea, în subteran UDMR, o parte din PNL, parlamentari vizați de probleme penale, afaceriști pușcăriabili și în general tot cam tot ce este mai corupt în politică și presă.  Scribi de serviciu, ziariști murdari, patroni ajunși în pușcărie sau care nu mai pot dormi noaptea de câte lucruri corecte au făcut.

Toți pentru Mariana Rarinca și Rarinca pavăză pentru toți. O propagandă politico-mediatică care și-a pus în cap să dărâme Justiția punându-și în vitrină chipul unei femei simple, modestă ca înfățișare, o achitată și o mare nevinovată care amenință la televizor și admite infracțiuni în instanță, o victimă, om din popor care vorbește despre demisii, dosare, sugerează nevinovății ca aceea a lui Adrian Năstase, vine fără eforturi financiare în același platou de televiziune unde voia de la bun început să ajungă, chiar și atunci când nu avea bani să vină la București ca să-și rezolve problemele, îi scrie tocmai primului ministru despre restanțele financiare din familie și mai este contrazisă flagrant și de propriul avocat luat inițial.

Insistența, puterea și campania teribilă prin care se promovează acest caz al unui om simplu care ar trebui să sensibilizeze românii, în care cred ei că ar trebui să se regăsească toți pentru orice fel de nedreptăți, arată de fapt că unicul lor scop este acela de a șubrezi încrederea uriașă a opiniei publice în Justiție, singurul lucru de care în acest moment se tem. Și prin abordări trădează ceea ce cu adevărat stă în spate.

Nu se puteau pune penalii, borfașii, corupții, infractorii, pușcăriabilii politici și afaceriști port drapel al acestui asalt asupra Justiției. Până și ei știu că pe ei că nu-i mai crede nimeni, nu pot să pozeze în ai patriei nevinovați. Ca atare, îl folosesc toți pe cetățeanul Mariana Rarinca ca ancoră argumentativă, scut și pretext de legitimitate în visul cel mare de punere a Justiției la pâmânt.   

La fel cum “adevărul lor”, dacă-l developăm, se arată în subteran o minciună, așa neatențiile de moment și hibele lumii judiciare se pot transforma, printr-un concurs nefericit de împrejurări, într-un precedent periculos și pot fi fructificate de marii infractori al României ce stăteau ca hienele și abia așteptau ceva miros de sânge la orizont ca să justifice înșfăcarea și uciderea de tot a Justiției.

După un drum lung, greu, cu multe sacrificii și-o Justiție intrată după atâția ani în linia dreaptă, își poate permite acum România să demoleze totul, acum când se fac cele mai mari progrese, când se dărâmă intangibilii transpartinici ai nației, cu tot cu castelele lor de nisip fundamentate pe șpăgi și pe furăciuni uriașe din buzunarul românilor? De ce? Doar pentru că acum nu le mai merge borfașilor nimic? 

Așa cum oamenii nu sunt perfecți, nici Justiția nu e perfectă. Ea poate învăța din greșeli, se poate curăța de practici, de figuri și mentalități corupte și vetuste. Dar nu poate face sub nicio formă niciun pas înapoi, nu poate ceda nicio clipă în fața infractorilor oricât de puternici și vocali ar fi. Dacă ar face vreodată asta, atunci totul va fi pierdut și nici nu am mai putea vorbi de Justiție. 
Atunci chiar nu va mai fi nimic. Asta vreți?

Andrei Pleșu: "Pe mine, când eram acolo, mă prezenta: Și el e domnul Pleșu, e un geniu! Era atâta bășcălie în această manieră...Lasă că era o grosolănie, tehnic vorbind "

Într-un interviu acordat blogary.ro, în Iulie 2011, Andrei Pleșu declara că "pragmatismul notoriu" l-a făcut pe Traian Băsescu l-a făcut să simtă că "dă foarte bine să fie înconjurat de intelectuali", subliniind că este important de știut că Traian Băsescu "nu are niciun fel de respect și de simpatie pentru oamenii cu carte".

"Pragmatismul notoriu al presedintelui l-a facut sa simta rapid ca da foarte bine sa fie inconjurat de intelectuali. Nu uita cum a castigat el primele alegeri. Cand a castigat impotriva lui Nastase, intelectualii sunt cei care l-au votat si, in general, micul procent de oameni care erau, in principiu, din categoria anti-Nastase, anti-Iliescu. Astia, in general, erau intelectuali. Atunci a aparut normal ca el sa mizeze pe astia, desi nu este sigur ca e convingerea lui intima ca sunt utilizabili", declara Andrei Plesu.

El a adaugat ca, in opinia sa, Adriana Saftoiu, care a fost alaturi de seful statului mai multi ani, a jucat un rol in a-i sugera ca ar fi bine sa fie "anturat de cateva nume care sa aiba o anumita greutate".

"Optiunea lui si criteriile lui au fost pragmatice, nu intelectuale, sa nu ne facem iluzii. Deci cine isi imagineaza ca el a spus: Ma, mie imi trebuie niste baieti fini, oameni cititi, iar atunci ii aleg pe cutare si pe cutare... Nu! El a spus: Mie mi-ar trebui sa ies pe scena anturat de o echipa care sa sune frumos la ureche, ceea ce a si facut, dar e important sa stim ca n-a facut-o fiindca iubeste cultura si pe intelectuali. Experienta mea personala cu el este ca el nu are niciun fel de respect si de simpatie umana pentru oamenii de carte. El, in sinea lui, are un hohot de ras cand se gandeste la baietii astia", spunea Plesu.

De asemenea, fostul consilier l-a catalogat pe seful statului ca fiind pragmatic si inteligent.

"Pe mine, cand eram acolo - dau doar exemplul asta - cand avea intalniri, ma prezenta in felul urmator: Si el e domnul Plesu - cred ca ti-am mai spus -... e un geniu. Era atata bascalie in aceasta maniera... Lasa ca era o grosolanie, tehnic vorbind. Cand te intalnesti cu unul prima oara in viata, care e sef de stat sau e ministru, nu-i spui: ti-l arat p-asta, ridica cinci kile si vorbeste patru limbi. Era deja, in aceasta forma, o specie, un joc cu el insusi care, la baza, avea ideea ca eu sunt un fel d-ala care merge pe sarma, care inghite foc, inghite sabii...", a mai declarat Andrei Plesu.

Andrei Plesu a fost numit consilier prezidential in decembrie 2004, cand presedintele Traian Basescu a preluat primul mandat de sef al statului. El a demisionat din functie in mai 2005. 

Sursa: Hotnews.ro ( dublu click știre)

PLESU partea I from Florin Cojocariu on Vimeo.

Sursa: Blogary.ro, Iulie 2011

Marele blat pentru distrugerea DNA

Când scrie epistole către președintele Klaus Iohannis ca să fie rase din funcții procurorul șef  DNA și președintele Curții Supreme, Călin Popescu Tăriceanu probabil stă sechestrat într-o capsulă a timpului din care, din 10 în 10 ani, mai aruncă cu cocktailuri Molotov în Justiție. Sau depinde când mai are Călin Popescu Tăriceanu niște nevoi personale, de grup de influență sau politice.

Și zilele acestea, în Mai 2015, acționează la fel ca-n August 2005. Pe principiul, lupu-și schimbă funcția dar fixațiile ba, Tăriceanu, ca om doi al statului, președinte al Senatului se comportă exact ca atunci când era premier în funcție și îi scria tot unui președinte al României. „Dragă Traian, dacă ai ocazia să vorbești la Parchet despre subiect? Îți trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc”. Parcă așa scria pe biletul celebru pe care Elena Udrea îl șutise în vreo 15 copii.

Tot Tăriceanu premier i-a cerut Monicăi Macovei, ministru al Justiției la vremea aceea, să se întâlnească în trei cu prietenul său, Dinu Patriciu, penalul. Și parcă i-a mai cerut ceva. Să-l anunțe înainte pe el când DNA arestează pe cineva. Cam acesta este modul de operare a lui Popescu Tăriceanu când vine vorba de Justiție.

Acum, reprezentant al puterii Legislative, președinte de minuscul partid politic, partener de guvernare al lui Victor Ponta și susținut mediatic de presa subordonată, Călin Popescu Tăriceanu cere oficial următorului șef al statului să schimbe la ordin politic capii Justiției, ai parchetului și ai instanțelor. Bineînțeles că gestul fără precedent și extrem de grav n-are nicio legătură cu separația puterilor în stat, cu legea fundamentală, cea care consfințește, prin CSM, garantarea independenței Justiției, un atribut esențial al funcționării statului de drept.

Dar ce treabă a avut vreodată Tăriceanu cu toate acestea? A fost întotdeauna un adversar al Justiției și, ca atare, face ce-a făcut mereu sau ce i se spune. De data aceasta însă, planul pare a fi mai amplu și aplicarea lui este în plină desfășurare. Tăriceanu, în cazul acesta, este doar buzduganul, politicianul care are suficient tupeu să arunce cu toate pietrele din dotare că să spargă geamurile Justiției.

Ca atare, Popescu Tăriceanu a făcut ieri apel la fostul președinte, Traian Băsescu, să i se alăture în demers, un alt “mare fan” al Justiției - DNA și Curte Supremă- din ultima vreme. Astăzi, la nivel public, Băsescu a refuzat "oferta". E cam greu să se asocieze în văzul lumii și cu Tăriceanu după ce s-a luptat cu el atâția ani.

Amândoi și nu numai ei, dar și gurile de tun fidele, au exploatat până la refuz mai degrabă o eventuală disfuncționalitate a sistemului judiciar- în care o femeie a fost arestată preventiv, condamnată și apoi achitată. Cazul nu i-ar fi interesat deloc pe politicieni dacă reținerea nu ar fi fost făcută de DNA iar sesizarea nu ar fi fost a președintelui Curții Supreme. Dosarul Rarinca nu este însă de competența judecată a politicului, indiferent ce nume ar purta el. Totul ține de CSM, așa cum explică și judecătorul Cristian Danileț într-o replică publică recent postată. ( dublu click)

Ținta lor este să scape cumva de procurorul șef al DNA, de președintele Curții Supreme și să schimbe din temelii codurile penale omorând lupta anticorupție. O fac meticulos, bucată cu bucată, aproape în fiecare săptămână mai adoptă/ schimbă/ ucid câte ceva, stau la pândă, urmăresc frazări și își pun scribii și vuvuzelele să aștearnă cearșafuri de meta-interpretări fără nicio legătură cu realități juridice pe care le vântură cât să așeze dubiul naivilor sau oamenilor nespecializați asupra Justiției. Vremea blitzkriegurilor a cam trecut. Au învățat cum au eșuat. Ca atare, au luat-o băbește, pe românește. Țin discuțiile generate de ei sus în dezbatere, apoi tot ei vin cu soluțiile miracol:Hai să-i punem la punct, la colț, pe coji de nucă, hai să-i arătăm noi Justiției cu cine se pune. Și aici au găsit mulți susținători. În general, toți cu probleme penale și mulți borfași în dotare.

Pregătirea o face în general, fostul președinte, Traian Băsescu, căruia Parchetul General i-a redeschis un buchet de dosare. Are apropiați cercetați, are frate trimis în judecată, s-a exprimat deseori că este de acord cu schimbarea codurilor penale. Sfătuit atent și un mai bun cunoscător al Justiției decât restul politicienilor, Băsescu lansează para-analize și acuzații nesusținute de realitate, devenind un mentor al blatiștilor ce demolează DNA și Justiția. 

O altă mare susținătoare a distrugerii este, evident, și multipla inculpată pentru corupție, arestată la domiciliu, Elena Udrea, cea care încă de la dramoleta sutienului, a cerut public parlamentarilor, de la tribuna Parlamentului, să schimbe codurile penale.

Și Victor Ponta se regăsește în acest mare tablou. Îl folosește pe Tăriceanu ca să iasă la înaintare și acționează parșiv pentru public dar, totuși, destul de fâsâit ca strategie. Victor Ponta a luat tactica struțului. Bagă capul prin pământuri străine, se face că nu știe.  

Ca atare, de fiecare dată când PSD dă o lovitură codurilor penale, Ponta iese pâș-pâș din țară, își găsește câte-o deplasare în străinătate.
Să ne aducem aminte: de Marțea Neagră, s-a dus până-n Africa de Sud la înmormântarea lui Nelson Mandela. Acum câteva săptămâni când deputații penali ai PSD depuneau în neștire proiecte în Parlament sau votau modificări de coduri penale, Ponta călca pe pâmânt arab. 
Ieri, era fix în Tirana când tot partidul lui încerca dezincriminarea conflictului de interese, omorând o sută de dosare penale și scăpându-i baronii. 
Când fuge, în spate lui se mai pune o cărămidă la înhumarea Justiției. Se ferește să se asocieze oficial cu aceste mișcări pro-corupție din considerente de strategie, funcție executivă și eventuale reverberații externe. Dă prost în afară ca premierul unei țări, maigistrat/ procuror la bază să fie văzut ca acel care dărâmă Justiția.

Când apare post factum, evident, tot timpul Victor Ponta se face că habar n-are, se dedublează premier/deputat/președinte, când este în cel mai evident mod cu putință la curent cu absolut tot ce se întâmplă. Partidul al cărui șef este a pus umărul până acum la vreo 8-9 proiecte legislative de dărâmare a luptei anticorupție pe care, mai nou, le adoptă tacit ca să nu atragă atenția, să nu mai iasă scandal. Când vor prinde un moment prielnic, foarte probabil le vor adopta și-n camera decizională. 

Victor Ponta și PSD chiar nu se vor da la o parte și vor beneficia și de sprijinul UDMR și al mai multor parlamentari. Ura tuturor împotriva DNA a depășit demult orice limită a raționalului. Sunt determinați mai mult decât niciodată să omoare Justiția.

Problema este că în fața acestui tăvălug atent dozat, Opoziția practic nu există. Cele doar câteva voci răsfirate ale lui Cătălin Predoiu și ale Monicăi Macovei se aud greu în fața acestei torpile parlamentare și mediatice și sunt total insuficiente. Argumenația clară, pe lege, publică practic lipsește cu desăvârșire în fața desantului blatiștilor Ponta- Tăriceanu- Băsescu- Udrea-UDMR și televiziunile prietene. Nu este deloc exclus ca și liberalilor să le convină. Că vorba aceea, în vizorul Justiției niciodacă nu știi când intri. Mai bine să moară totul.

Însă responsabilii principali și generatorii acestei situații sunt Traian Băsescu și Victor Ponta. Amândoi își au cei mai apropiați oameni arestați, urmăriți penal, trimiși în judecată- frate, ginere, Udrea, cumnat, socru, Ghiță, Șova. În plus, Ponta are și cel puțin jumătate din baroni penali și pe Liviu Dragnea condamnat în primă instanță. Situația este complicată în partid. De dărâmarea Justiției depinde viitorul lor.

Cu cel puțin în urmă cu șase luni a început linșajul la adresa sistemului judiciar. Vă aduc aminte că pas cu pas s-a mers spre formarea acestei mase critice. 

S-a urlat că nu sunt probe deși judecătorii le admiteau în instanță, au devenit toți brusc apărătorii drepturilor omului, s-a țipat cu prezumția de nevinovăție deși aceasta este o problemă ce ține de instanță, s-a turuit de ce se fac denunțuri, de ce se pun cătușe, de ce se fac arestări pe cazuri de corupție- deși prejudiciile erau imense, infracțiunile de pericol iar corupția este o problemă de siguranță națională. S-au luat la puricat procurori, judecătorii au fost acuzați că sunt toți ofițeri acoperiți, s-au pus toate tunurile pe șefa DNA, s-a încercat decredibilizarea prin asocierea cu false năzuințe politice, s-a mutat apoi totul pe SRI, s-au căutat prin boscheții României rezerviști de pe vremea lui Năstase, apoi au ajuns cu linșajul la șefa Curții Supreme. S-a țipat la DNA, Curte Supremă și SRI că blochează economia, mediul de afaceri, că toți politicienii sunt terorizați, guantanamizați, nevinovați, că nu mai semnează funcționarii în ministere, că se blochează și fondurile europene. S-au speculat neatenții de comunicare și faptul că magistrații nu se pot apăra public. S-au ațâțat categorii profesionale, s-a continuat cu atacul la adresa instituțiilor și a sistemului judiciar în tot ansamblul său, s-a încercat diminuarea fenomenului corupției pe de-antregul prin ridiculizare, s-a hulit occindentalismul, europenismul prin clamarea naționalismului frenetic și periculos și atacarea ambasadorilor. Totul stimulat cu o grijă aproape programatică.

Avalanșe de prostii, minciuni, inexactități, jumătăți de adevăruri speculate de fostul președinte i-au picat ca mânușă lui Ponta. Colaborarea subterană a celor două grupări politice este veche, trainică și cel mai mult a fost deranjată atunci când DNA a detonat o grupare ocultă, influentă, transpatinică și ilegitimă de putere pe palier instituțional, politic și de afaceri. Un fel de Cosa Nostra în variantă românească. Atunci au început să dispere.

Au intrat în arest Alina Bica- Horia Georgescu- Gabriel Surdu, Elena Udrea, Pinalti, Gabriel Sandu, Dorin Cocoș, Alin Cocoș, Niro, Dan Besciu, Dumitru Bucșaru, Theodor Berna, Radu Mazăre, Marian Vanghelie, alți asfaltatori, oameni de afaceri și finanțatori intangibili de 25 de ani. Darius Vâlcov a picat din cabinet, Sebastian Ghiță a fost plasat sub control judiciar, la Dan Șova a fost cerută arestarea. Baroni, miniștri, rude, parlamentari, consilieri, primari, toți au picat în plasa procurorilor, probele confirmate de judecători.

Pentru toți cei de mai sus, care însumați în hoție înseamnă miliarde de euro din banii românilor, și-au pus în cap să dărâme acum cu toată puterea Justiția și, în special, DNA luându-i instrumentele juridice cu care lucrează dosarele penale. O fac pentru liniștea lor politică, personală și pentru supraviețuire. Cu televiziuni și ziare controlate de ei, cu patroni condamnați, cu mulți ziariști șpăgari și foarte puține zone din media libere, vor să desăvâșească asaltul.

În acest moment, salvarea Justiției stă în mâinile opiniei publice care sprijină masiv lupta anticorupție, stă în mâinile societății civile care ar trebui să fie mai dinamică, atentă și prezentă, stă în mână jurnaliștilor care servesc interesul public și nu politicul sau grupările oculte, stă în mâna președintelui României, a ambasadelor occidentale și a Comisiei Europene.

Destinatarul final al acestei luptei anticorupție este românul. Pentru el, tot ce s-a construit și câștigat cu greu trebuie să meargă, cu orice preț, mai departe. Indiferent cum îi cheamă pe cei care vor să arunce în aer totul.

Omul fără Dumnezeu

Vă șochează? N-ar trebui. Vă revoltă? Este bine. Înseamnă că încă mai credeți în ceva. Vă întrebați cum de a fost posibil? Simplu. El este ea și ea este el. Vă sperie? Perfect. Niciodată în România nu mai are voie să se întâmple așa ceva.

Cartea Adrianei Săftoiu este despre un om pierdut în propriul Eu conducând un sistem de putere din vârful piramidei statului român. Este despre un delir mistic, despre bani, influență, ipocrizie, hoție și preacurvie. Este despre vulnerabilitate omenească și despre siguranță națională. Este despre o fată bine plasată și despre un om ales și reales de un popor care l-a trimis să fie bărbat de stat. Oare a și fost?

Vi se pare că descompus, recompus, despicat și explicat are respect față de ceva și are, mai presus de toate, față de voi deferență? L-ați văzut toți cum a confundat mereu o femeie cu o țară. Și n-ați crezut că poate fi atât de grav. Odată cu fata și-a luat cu bună știință în cârcă și-un grup ocult și ilegitim de borfași transpartinici care au traficat, jefuit și prădat tot ce le-a stat în cale. Și i-a târât după el un deceniu. Nu știa? Nu i-a păsat foarte tare. A zis că-i merge, că trece, că scapă. Asta fac oamenii care nu cred în nimic. Nu respectă nimic. Asemenea sisteme nu au încredere decât în ascunsa ierarhie a lor. 

Au trădat și au dezonorat. Au avut un tupeu încremenitor. Au sfidat, au fost cinici,  amorali, nerușinați, au umilit și au împroșcat. Au jignit și au disprețuit. Constanta politicii subterane de stat a fost să-i îmbogățească numai pe-ai lor și să-și facă exclusiv jocurile. În ecuația asta unde s-a regăsit poporul lui?

Vă surprinde că deschizătorul Justiției a ajuns ideologul penalilor și vrea să schimbe și legi pentru asta? Uitați-vă cine-i stătea cu fundul pe birou și câte turme de infractori îi atârnă acum în urmă ca o dâră.

Vă nedumerește că democratul n-a crezut nici în condamnarea comunismului? Am mai auzit de la singura cinstită "bună pentru România" că Nicolae Ceaușescu n-a fost chiar atât de rău.

Vă minunați că omul care a adus scutul antirachetă în România îi înjură și pe americani? Gândiți-vă că nici măcar în Palatul Cotroceni, la mesajul lui Joe Biden pentru toți românii, n-a fost primit nimeni din partidul onestei lui. Oare de ce?

Vă uimește că, aproape patologic, detesta tot ce înseamnă presă și n-a crezut niciodată în libertatea cuvântului? Priviți câți corupți și șpăgari de-ai lor înjură turbați și în neștire. O hoardă infracțională care și-a pierdut busola și se teme că va fi prinsă.

Au crezut mereu că pot cumpăra la kilogram conștiințe. N-au reușit. Urăsc din măruntaiele lor absolut tot ce nu pot controla. Așa sunt ei, așa e firea lor. Așa gândesc cam toți.

De câte ori l-ați auzit vorbind în ultimele șase luni despre oameni, despre voi, despre țară, despre problemele ei adevărate, despre poporul care l-a onorat să-i fie de două ori Președinte? V-a mulțumit acum, la sfârșit? Niciodată. Nici nu s-a gândit la voi. Altă preocupare n-are în viață decât să turuie continuu de ea, de el, de toți pușcăriabilii lor.

Merita să fie ce-a fost? Alte opțiuni nu erau. Asta am avut mai bun ca națiune, popor și cetățeni. Ceea ce spune multe și despre noi. A fost oricum preferabil lui Năstase și Geoană. Are o inteligență nativă și a avut sclipiri politice și viziune. Măcar a ținut țara pe drumul drept și a pus Justiția pe șine. Dar, vai, ce preț a trebuit plătit.

S-a detonat cu toată puterea la sfârșit pentru că de fapt și-a dat arama pe față. Acum, la final, vedeți că în oglindă este reflexia milimetrică din cartea Adrianei Săftoiu, umbra începuturilor și a genezei. Acum poate înțelegeți de ce-a sfârșit într-un asemenea hal.

În străfundurile lor, undeva, acolo, nu le curge nimic prin sinapse cu valoare de credință. La ei cu totul altceva găsește teren fertil. Ceva ce i-a făcut mereu incompatibili pe oamenii cinstiți și onești cu dubioasa lume a lor.

Este bine că acum nu se mai poate piti nimeni de nimic. Mizeria care vă răzvrătește și vă stânjenește a izbucnit în toată splendoarea. Este bine că vedem și oamenii mari, și oamenii mici, și vitejii, și lașii dar și oamenii care, cu orice preț, indiferent cât au înghițit, au rezistat. Pentru că au crezut în ceva cu adevărat. Iar cartea Adrianei Săftoiu ne mai spune și că ne putem face bine. Dacă vrem. Și dacă nu mai este permis așa ceva.

Dacă a greșit, să plătească. Parcă vreo 10 ani a țipat că nimeni nu trebuie să fie deasupra legii. Acum va trebui să învețe diferența de la vorbă la faptă, va trebui să înceapă să creadă. Până și-n Legea Sfântă zice că dacă ai desfrânat, ai corupt, ai furat, ai poftit, ai mințit, ți-ai făcut chip cioplit și ai ucis- de data asta, milioane de speranțe- tot vei achita factura. 

Aici sau Dincolo. Mereu.

Un om fără frică de Dumnezeu s-a sinucis într-un decolteu.

EXCLUSIV. INTERCEPTĂRI DORIN COCOȘ - CRISTIAN POTERAȘ: "Cristi, domnule președinte, prietene, fratele meu, frățioare! Faci podul de sus nu de jos" - "Excelență, am dinți în glandă și mușchi de brontozaur! Mânca-ți-aș gura ta, nu am văzut, nu am auzit"

Fostul primar al sectorului 6, Cristian Poteraș, lider al fostului PDL și apropiat al grupării Elena Udrea- Dorin Cocoș, a fost interceptat de procurori în mai multe discuții purtate cu Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea.

Interceptările au fost realizate în luna August 2008 și fac parte din așa numitul dosar Alro.

Într-o primă interceptare, Cristian Poteraș îi spune soțului de atunci al Elenei Udrea că "leprele astea de la PNL fac presiune pe fata aia a mea care a făcut dosarul la mama aia cu doi copii" iar "problema" s-ar afla "în instanță", așa cum i se relatase de către respectiva persoană. 

În discuție este menționat și un anume Demirel Spiridon, fost viceprimar PNL al sectorului 6 la acea vreme, devenit ulterior, în 2013, secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale, în 2014- comisar general adjunct cu rang de subsecretar de stat al Gărzii Naționale de Mediu, în prezent director comercial CNCIR.

În interceptare apare și o discuție despre o nuntă la care nu a venit Dorin Cocoș, dar a transmis printr-un om ceva, iar Poteraș spune:"dar știi că banii nu aduc fericire". Replica lui Dorin Cocoș este următoarea:"Băi, lasă-i dracului de bani că nu vorbim de bani."

În a doua interceptare a discuțiilor dintre Cristian Poteraș și Dorin Cocoș din același dosar Alro, cei doi spun că vor face "ce au făcut și alții acolo" și vorbesc despre niște "băieți care sunt foarte supărați" pe "fostul prieten" al lui Cocoș pe care "vor să-l excludă".

"Bun atunci, îl excludem de peste tot, de acord", spune Cocoș. "Jigodiile și leprele se autoexclud", vine replica lui Poteraș.

Cristian Poteraș se prezintă în aceeași conversație cu Dorin Cocoș ca un om care are "dinți în glandă" iar "până la glandă mai sunt 2 centimetri de mușchi de brontozaur, crocodil", un om care  e nasol "doar că există" și care dă peste cap "calculele lor"- "Mânca-ți-aș gura ta, nu am văzut, nu am auzit" . Cocoș susține și el că are "urechile bune" și că pe Poteraș "nimeni nu-l iubește".

Relevant în aceste discuții sunt și apelativele folosite de cei doi, apelative care trădează o relație apropiată. 

Astfel, Dorin Cocoș i se adresează lui Cristian Poteraș cu "Cristi", "domn Cristi", "prietene", "domnule președinte", "frate", "frățioare", "fratele meu". 

Formulele de adresare ale lui Cristian Poteraș pentru Dorin Cocoș, în interceăptări, sunt următoarele:"excelență" și "tată".

Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea a fost reținut de procorurii DNA pe 28 Octombrie 2014, în așa numitul dosar Microsoft, a fost ulterior arestat și a fost trimis până acum în judecată de procurorii DNA în două dosare penale. 

Pe 26 Februarie 2015, Dorin Cocoș a fost trimis în judecată în dosarul ANRP 2/ retrocedări ilegale pentru două infracțiuni de trafic și influență și dare de mită, recunoscând o mită de 16 milioane de euro, iar pe 24 Martie 2015 a fost trimis în judecată în dosarul Microsoft pentru infracțiunea de trafic de influență. În prezent, Dorin Cocoș se află în stare de arest la domiciliu. ( dublu click dosar ANRP 2, dublu click dosar Microsoft)

Astăzi, Curtea de Apel București l-a condamnat definitiv pe Cristian Poteraș, fostul primar al sectorului 6, la 8 ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu într-un dosar privind retrocedarea ilegală a unor terenuri din București, printre beneficiari aflându-se și un văr al soției fostului primar. ( dublu click).

Interceptări Dorin Cocoș- Cristian Poteraș: "Cristi/ domn Cristi"- "Excelență". "Leprele astea de la PNL fac presiune pe fata aia a mea care a făcut dosarul la mama aia cu doi copii"

Interceptări Dorin Cocoș- Cristian Poteraș:" Bine prietene, când te întorci?"

 Interceptări Dorin Cocoș- Cristian Poteraș: "Domnule, facem și noi ce au făcut și alții acolo/ Bine atunci, îl excludem de peste tot, de acord/ Jigodiile și leprele se autoexclud"

Interceptări Dorin Cocoș- Cristian Poteraș: "Am dinți în glandă și mușchi din ăla de brontozaur/ Crocodil, așa, așa/ Fac cumpăna și după aia podul/ Faci podul de sus nu podul de jos/ Încă sunt în viață, da, dar ce m-ar mânca/ Stai cuminte că nimeni nu te iubește/ Mânca-ți-aș gura ta, nu am văzut, nu am auzit. Am dat peste cap calulele lor"

EXCLUSIV. Sevil Shhaideh, noul ministru al Dezvoltării, martor în dosarul de corupție în care s-au scos secrete de stat din DNA referitoare la firma Tel Drum

Sevil Shhaideh, noul ministru al Dezvoltării în locul lui Liviu Dragnea, fost secretar de stat în ministerul Dezvolării și apropiată a lui Liviu Dragnea, fostă angajată a Consiliului Județean Constanța condus de Nicușor Constantinescu și apropiată și de Radu Mazăre, este încă de anul trecut martor în dosarul de corupție prin care s-a încercat și s-a și reușit să se scoată informații/documente clasificate secret de stat din Direcția Națională Anticorupție referitoare la firma Tel Drum, documente care ar fi trebuit, susțin anchetatorii, să intre în posesia lui Liviu Dragnea, prin intermediul lui Valentin Preda, un alt apropiat de-al său.

Pe lângă Sevil Shhaideh, care la acea vreme era secretar de stat în Ministerul Dezvoltării , mâna dreaptă a lui Liviu Dragnea și care a dat o declarație de două pagini la DNA în acest dosar încă din 24 Aprilie 2013, și șeful său de atunci, Liviu Dragnea are calitatea tot de martor în același dosar, dând o declarație în acest sens la DNA, anul trecut, pe 6 Mai 2014.

Pe scurt, printre cei 9 inculpați pentru fapte de corupție, dosarul 435/P/2012 îi vizează în principal pe Emil Manolachi, ofițerul de poliție judiciară care ulterior a fost dat afară din DNA, care a recunoscut faptele și care a fotografiat cu un aparat, scos din DNA și înmânat informațiile referitoare la firma Tel Drum cuprinse în dosarul penal 67/P/2012 apropiatului lui Liviu Dragnea și pe Valentin Preda, cunoscut drept "Valerică cel performant", cel care a fost prins pe 19 Februarie 2012 de procurori în timp ce avea documentele la el - aparatul foto care conținea informațiile- și urma să intre în ministerul Dezvoltării ca să se întâlnească cu Liviu Dragnea.
În cauza destul de complexă, printre altele, a fost zădărnicit și un flagrant.

Valentin Preda este apropiat al aceleiași grupări Dragnea- Constanța/ Nicușor Constantinescu- Radu Mazăre, a fost consilier în primăria lui Radu Mazăre, era la acea vreme secretar de stat în Ministerul Transporturilor și a fost trimis în judecată de DNA, alături de Emil Manolachi, pe 6 Iunie 2014, pentru divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională, trafic de influenţă și complicitate la folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii. (dublu click)

Dosarul se judecă la Curtea de Apel București. ( dublu click)

"Informațiile din dosarul penal 67/P/2012 urmau să ajungă la martorul Liviu Dragnea cu interese în SC Tel Drum SA, societate vizată de cercetările DNA"

"După ce a luat aparatul foto, inculpatul Valentin Preda a transmis martorului Liviu Dragena un sms prin care îi solicita să se întâlnească în seara respectivă"

"Martorul Liviu Dragnea a acceptat ca acesta să vină a doua zi de dimineață la biroul său"

"A doua zi, Valentin Preda a coborât în fața Ministerului Dezvoltării Regionale având în mână sacoșa cu aparatul foto"

Martori în dosar: Sevil Shhaideh ( Volumul 3- 197 de file) și Liviu Dragnea. ( Volumul 44-283 file)