AFP: Motivatiile unei erori politice majore din partea lui Giorgios Papandreou

Analiza AFP e foarte bună. A fost tradusă și preluată și de Hotnews. Un profil al lui Papandreou poate fi găsit și aici . Ca și cronica zilei în care Grecia a părut că vrea să se sinucidă. Victor Ponta a ratat ocazia să tacă.

In vreme ce guvernul elen isi joaca supravietuirea, analistii speculeaza asupra motivatiilor care l-au determinat pe premierul grec sa comita o eroare politica majora prin propunerea unui referendum national, o initiativa asupra careia s-a declarat dispus sa revina, comenteaza AFP.

Principala preocupare a Greciei, de joi, a fost sa afle de ce Giorgios Papandreou si-a aruncat tara si Europa intr-o criza fara precedent, intrebandu-se daca cumva a fost vorba de "panica" in fata haosului de pe strada, vointa de a zdrobi opozitia "reticenta" sau dorinta inconstienta de a se recunoaste infrant.

Joi dupa-amiaza, el a anuntat ca ar fi dispus sa renunte la referendum, pus in fata amenintarii partenerilor, consternati si ajunsi la capatul rabdarii, cu taierea ajutorului financiar pentru Grecia si excluderea sa din zona euro.

Liderul, pana in prezent cunoscut pentru calmul si abilitatile sale de negociere, a cauzat panica in Europa anuntand luni, spre surprinderea tuturor, decizia de a supune unui referendum acordul european privind sustinerea financiara a tarii, incheiat cu mari eforturi la Bruxelles, intre cele 17 state membre ale zonei euro si sute de bancheri, in noaptea de 26 spre 27 octombrie.

"Este dificil de gasit o explicatie rationala" a acestui gest, a declarat Thanassis Diamantopoulos, profesor de stiinte politice la Universitatea din Atena, care apreciaza ca este necesar sa se "recurga la psihanaliza" pentru a intelege.

"Constatand ca guvernul sau se prabusea, el poate a dorit, intr-un mod total iresponsabil, sa incerce orice ar fi fost posibil: fie sa atraga, in caderea sa libera, intregul sistem politic sau chiar zona euro, fie sa para marele maestru al jocului, la fel ca bunicul si tatal sau, "doi fosti prim-ministri carismatici", a apreciat Diamantopoulos.

El mai pune in discutie si "oboseala si o problema de rezistenta fizica si psihica" in fata tensiunilor conflictuale la care a fost supus Papandreou inca de la venirea sa la putere in 2009, perioada care a coincis cu declansarea crizei datoriilor din care tara sa se chinuie sa iasa in prezent.

Politologul George Sefertzis, un apropiat al familiei Papandreou, indica "doua resorturi ale acestei maini de poker": unul psihologic- "panica" si unul politic- "cautarea legitimitatii" necesare pentru "revigorarea" unei tari reticente fata de rigurozitatea disciplinei si masurilor de austeritate prescrise de UE si FMI, in schimbul promisiunilor de salvare.

"Faptul ca a fost numit "tradator" al Greciei in timpul protestelor de vinerea trecuta, care au provocat anularea paradei de ziua nationala (un lucru nemaintalnit in Grecia), a jucat un rol major", spune Sefertzis .

Fiul unei americance, crescut in exil pana in 1974, pana la sfarsitul Dictaturii Coloneilor, Papandreou, huiduit timp de luni de zile si numit "servitorul Bruxellesului" sau "angajatul model al FMI", el a spus candva ca este "grec prin alegere si nu prin necesitate", reaminteste analistul.

In opinia lui Sefertzis, Papandreou "nu ar fi avut de ales", fiind obligat "sa se confrunte cu pericolul unei situatii scapate de sub control" in interiorul tarii.

"Vinerea trecuta, extrema stanga si extrema dreapta au manifestat impreuna in strada, impotriva guvernului, miscare ce ar fi putut conduce la haos o tara in care administratia nu mai functioneaza si unde oamenii organizeaza proteste la fiecare doua zile".

Parlamentarii greci "nu pot iesi in strada fara a fi jigniti", in contextul in care, pentru a-si indeplini angajamentele, majoritatea socialista va trebui sa faca noi sacrificii, a subliniat Michalis Spourdalakis, profesor de stiinte politice la Facultatea de Drept din Atena. "Nelinistea si furia sunt peste tot", a spus el, adaugand ca "Papandreou este prins in ele".

"Impasul politic" a fost agravat de intransigenta opozitiei de dreapta, acuzata de iresponsabilitate, inclusiv in interiorul familiei politice europene din care face parte, pentru opozitia constanta fata de apelurile lui Papandreou la unitate nationala.

Joi, pentru prima data, Antonis Samaras, rivalul conservator al lui Papandreou, a declarat ca ar fi de acord cu un "guvern de tranzitie", care sa garanteze ca statul elen va implementa planul european de salvare.

Sustinator declarat, de multi ani, al democratiei participative, Giorgios Papandreou a primit sprijin din partea reprezentantilor de stanga si miscarii antiglobalizare din Europa, dar, si mai ironic, a beneficiat de sprijinul mass-mediei si reprezentantilor conservatori germani, care au cerut Uniunii Europene sa indemne la putin mai multa democratie in procesul de luare a deciziilor.

Cum a furat Geoană vizita Opoziției în SUA

Da, Geoană a fost la Fox. E adevărat, la Fox Business- "Closing Bell", dar tot Fox e. Iar prezentarea a sunat așa: "Romanian Senate President on Efforts to Join Eurozone. Romanian Senate President Mircea Geoana on how the Greek debt crisis impacts Romania’s effort to join the Eurozone". Intervenția e chiar foarte bună și este interesant că e făcută la postul cu o audiență considerabilă care susține interesele republicanilor. Și poate deloc întâmplător, Geoană este invitat în emisiunea lui Liz Claman. Liz Claman spune, la finalul interviului, că este pe jumătate româncă. Dar nu asta e important. Important e că ea este evreică. În prezentarea ei, Claman susține că are părinți canadieni și, într-adevăr, bunici ruși ajunși în Canada. Concluzia e că întortocheate sunt căile Domnului dar ele, uneori, te ajută. Și pe Geoană l-au ajutat pentru că a știut exact pe cine se bazează și la cine să apeleze.

Anyway, Geoană s-a mai întâlnit în SUA și cu Ellen Tauscher, SubSecretar de Stat pentru Controlul Armamentelor și Securitate Internațională, cu senatorii Harry Reid, liderul grupului democrat, majoritar in Senatul SUA, cu republicanul John McCain, membru al conducerii Comisiei pentru forte armate din Senatul SUA. Și asta n-ar fi nimic.

Pentru că istoria neîmpărtășită a vizitei lui Geoană în SUA sună cam așa: în această săptămână, fix în aceste zile, Crin Antonescu, Victor Ponta și Sorin Oprescu ar fi trebuit să fie în marea vizită-surpriză din SUA. Sorin Oprescu, la invitația lui Bloomberg, a plecat primul. El urma să își termine vizita și apoi să intre în programul celorlalți doi- Antonescu și Ponta care, din câte înțeleg, aveau întâlnirile deja stabilite.
Cumva, Mircea Geoană a aflat de toată desfășurarea de forțe. Și cum supriza nu e pentru cine se pregătește este pentru cine aterizează, Oprescu a plecat voios în America și, pe nepusă masă, în loc de Antonescu și Ponta, s-a trezit cu...Geoană. Pare-se că vizita lui Geoană a surprins chiar și ambasada SUA. Geoană și-ar fi pregătit vizita exclusiv prin relațiile personale pe care le are dar și cu ajutorul Joint. Adică American Jewish Joint Distribution Committee, organizație care, pe vremuri, alături de alții, au insistat, l-a sprijinit și chiar propus pe Geoană să ajungă ambasador în SUA.

Și așa, Geoană a ajuns ca "lider al Opoziției", fost candidat la Președinție și actual președinte al Senatului în America. În paralel, a ajuns și Sorin Oprescu. La aflarea veștii, Antonescu și Ponta au rămas muți, negri de mânie și interziși la sol dându-și seama că Geoană le-a făcut-o special și a manevrat totul artistic. Toate întâlnirile lor au fost reprogramate pentru februarie anul viitor.

Eu mă gândesc la Oprescu acum. Cam ce față o fi făcut, ce-o fi fost în mintea și la gura lui când s-a trezit cu Geoană în SUA... Acum, ce-o să facă? O să-l roage pe Bloomberg să-l mai invite o dată și în februarie 2012, ca să se strângă toți de mână într-o foto family cu Ponta și Antonescu?

UPDATE 1. Un anonim îmi scrie că Geoană s-a întâlnit și cu potențialul candidat republican Președinție, Mitt Romney. Fotografiile de mai jos sunt, într-adevăr, pe pagina lui Geoană de facebook, sub titlul "o conversație utilă și interesantă cu Mitt Romney, la New York".

UPDATE 2. Și ca să fiu cârcotașă până la capăt, am căutat pe siteul primăriei din NY să văd ce mare întâlnire a avut Oprescu cu Bloomberg. Rezultatul...niciuna. În fapt, Oprescu participă azi, alături de alți 20 de primari din lume la o conferință- summit- organizat de Primăria New York, Banca Mondială și Universitatea Columbia. O conferință la care el NU vorbește. Programul poate fi consultat aici. În anunțul dat de Oprescu, se mai spunea că "va avea și alte întrevederi la New York. De asemenea, primarul general al Capitalei va avea o serie de întâlniri și la Washington". Bun, să zicem că la conferință, printre alți 20 de primari, Oprescu apucă să dea totuși mâna cu Bloomberg. Dar celelalte întâlniri din New York și Washington trebuie verificate. Dacă ele, într-adevăr, există.

UPDATE 3. Pentru că mă distrează subiectul, mai jos, delectați-vă cu mai multe instantanee din vizita lui Geoană în SUA.

Prompteristele

Am prostul obicei să ascult știri. Multe știri. Și, bineînțeles, știrile prompteristelor sunt cele mai delicioase. Adică nu știi...Să râzi sau să plângi. În ce hal a ajuns presa din România. Și te gândești: e vina lor exclusivă sau e vina șefilor care le lasă să zburde pe ecran de dimineața până seara?
Aici sunt două curente de gândire. Șefii care spun: arată bine, să intre pe post pentru că se rulează după aceea. Și mai sunt și câțiva care se gândesc: poate ar trebui să aibă și ceva în cap, dar și ceva experiență, dragele prompteriste. Doamne ferește să nu dea un breaking news peste ele!

Cu prima categorie de șefi, mărturisesc, n-am fost de acord niciodată. Și îi cunosc bine pe unii care fac asta. Dar...știți cum e: breaking newsul vine și nu te iartă. Miss Cutremur știe. Și probabil a intrat deja în istoria neagră a știrilor televizate.

Bun, am înțeles că, mai nou, pentru a fi prezentatoare de știri nu trebuie să știi cum îl cheamă pe șeful DNA (la ce folosește?), nu trebuie să știi cum se pronunță Marcel Proust sau, mă rog, să faci diferența dintre Gabriel Liiceanu și Gabriel Liceanul. Chiar așa...pe cine interesează în țara asta?
În seara asta, una bucată zână mi-a zgâriat urechile. După un tir artistic de bâlbe, am cedat. Și am ales CNN-ul.
Acolo, ca și în multe televiziuni și agenții media din lume, există o ierarhie. Și un set de valori. Și nu oricine poate ieși pe sticlă și spune/recita/ citi toate prostiile.

La Reuters, ca să ajungi producător general, editor in chief, senior/ director cameraman trebuie să ai niște lucruri serioase în spate. Pentru un operator de top, de exemplu, ca să ajungi într-un asemenea post, trebuie să fi trecut prin zone de conflict, toate genurile de filmări și chiar și entertainment. Defilările de modă sunt cel mai dificil de filmat, îmi mărturisea acum câțiva ani, șeful operatorilor de la Reuters. Pentru că omul ăla în 30 de secunde, trebuia să capteze exact ce trebuia: fibra, produsul, ce-l definea, ce-l scoatea în evidență, machiajul, mișcarea, poza...Și câte și mai câte. Putea să-ți vorbească despre o ținută Armani- materiale și fibre- cu aceeași pasiune și exactitate cum îți povestea și despre criza ostaticilor din Iran, din '79. Pentru că, foarte important, omul ăsta nu arsese etapele. Iar feedul Reuters pentru care lucra producea acum, pe tot mapamondul, mii de euro pe secundă de filmare.

La noi în țară, etapele nu sunt, valorile nu sunt, cunoștințele nu sunt, experiența nu este.La noi în țară, așa ceva nu există.

Fatty, când te retragi din presă?

B.C., S.R.S., C. N., M.C., V.C., R. D.,V.S. și-ar mai fi câțiva. Ce au în comun toate aceste personaje? Simplu. Banul, mafioții, șantajul și traficul de influență. Unii au obținut contracte de milioane de euro, alții au case la Viena și nu numai, unul stă în casele defavorizaților, altul își luase concediu un an sau doi din cea mai importantă instituție a statului ca să-și încaseze banul și să nu-l dea afară următorul președinte, altul dă cu mașina peste niște tineri și-și “aranjează” probele din dosar, unul stă la fundul lui Mitică Iliescu poate-i mai dă vreo hârtie, altul bea de stinge și se face de râs prin diverse locuri, unul dintre ei vine publere chiar în emisiuni televizate. Doi l-au șantajat pe șeful ANI. În general, toți îl venerează forever pe “fatty” Vîntu. Le-a pompat destui bani în buzunare. Alții, de ceva timp, s-au reprofilat. Cert e că majoritatea primesc “ordinul de zi pe unitate”. Destui dintre ei au probleme cu Justiția.

Toți plâng sau urlă la televizor.

Cazul Huidu: Sânge și nisip

În agora, piața publică a Romei antice, dacă gladiatorul nu lua gâtul victimei, gladiatorul își risca, uneori, propria-i viață. Trebuia să fie sânge, sânge mult, baie de sânge, show, mulțime excitată. Trebuia să fie urlete, zbierete, isterie, demență...musai, sânge pe pereți. Cetatea, regele, sfatul bătrânilor, prostimea- toți să fie fericiți. Cota călăului creștea pe măsură ce victima era mai importantă, demonstrația mai sângeroasă și mulțimea tot mai satisfăcută de ea.

Asta era acum mai bine de 2400 de ani, Înaintea Erei Noastre. Eu de două zile mă uit la televizor, de când a apărut chiar prima informație, și constat că, în această țară, nimeni nu a progresat cu absolut nimic. Nici măcar autostrăzi nu avem.

Văd oameni care condamnă, oameni care înfierează, “martori cheie” peste „martori cheie”. Numai “martori- cheie”: martorul din grădină, martorul care zice că celălalt martor n-a fost în grădină... Nu era nimeni în grădină?! Martorul din spatele Loganului, martorul care a fost depășit, martorul care a vrut dar n-a intrat în depășire, martorul care a stat lângă alt șofer, taximetistul , glugi pe cap, alte glugi pe cap, wtf?! Românu-i curajosul anonim care înjură, musai în direct și pe la colțuri. Mi-a spus cineva că până și Ioana Maria Vlas și-a dat cu părerea ca, de altfel, toți dârzii apărători ai democrației și țărișoarei noastre dragi. Politicieni, sindicaliști, actori, interpreți, muzicieni...De ce să nu-l luăm și pe “prietenul Vîntu” sau alți “celebri oameni din presă” despre care dacă ar ști autoritățile și poporul ce probleme au nu ar putea să stea nici cinci minute la volan. Dar ei sunt șmecheri și vedete. Și conduc bine merci...

A reușit presa să împartă poporul telespectator pro și contra Huidu? Da, cu siguranță, asta a reușit. Sângele e împroșcat pe pereți, lumea e-n extaz.

Ce știm cu siguranță despre cum s-a petrecut accidentul? Nimic. Nisip. Ce știm despre cauze? Nimic. La fel, nisip. Ce știm despre efecte? Trei morți despre care nu vorbește nimeni. Durere crâncenă, dramă, vieți spulberate. Ce știm despre Șerban Huidu? De toate. Pun pariu că-l vor urmări paparazzi și nu numai ei săptămâni bune, dacă nu luni întregi, după acest teribil și nefericit accident.

Se vorbea despre accident dacă la volan nu era Șerban Huidu? Nu, categoric, nu. Acum mai bine de o lună, dacă nu chiar două, eu și colegul meu Andrei am fost martorii unui teribil accident petrecut chiar în fața noastră. Cred că 15-30 de secunde ne-au salvat de tragedie. Șofer teribilist, morți, răniți, mașină care a luat foc, viteză excesivă, derapaj pe linie de tramvai, sol umed. Da, aici, în București. S-a dat puțin la știri. A doua zi, nimic nu s-a întâmplat.

Știe cineva oare că, de la începutul anului și până acum, au fost peste 5100 de accidente asemănătoare? Știe cineva că peste 1500 de oameni au murit? Nu. Sunt șmecherii la volan un fenomen național? Sunt. În București, pieton să fii și ei te enervează la culme. E Poliția Română depășită demult de fenomen? E. Se face ceva pe tema asta? Nu. Mâine vor muri alții. Alții despre care nimeni nu va mai vorbi.

Este controlul medical o problemă în țara asta? Este că nu se face, sistemul e prost. Sistemul făcut de politicienii tembeli ai acestei țări. Știe cineva cum se discută Codul Rutier, care se schimbă de 100 de ori pe legislatură, în comisii? Nu uitați, comisiile de specialitate sunt “laboratoarele legilor” sau, cel puțin, așa se spune. În realitate, se chiulește pe rupte, se votează politic...De cele mai multe ori, nimeni de acolo nu e specialist.

Se iau în România permise pe șpagă? Se iau...De la politicieni la șmecheri cu bani. E un om la 90 de ani apt să conducă, are aceeași acuitate și aceleași reflexe bune ca unul la 30-40 în trafic? Nu, evident. Eu circul cu taxiul. Și taximetriștii sunt cel mai bun barometru în acest caz. Chiar acum câteva zile un taximetrist în spume mă întreba: “Domnișoară aveți carnet?” “Nu, Slavă Domnului” “Dacă o să vă luați vreodată, ascultați la mine că sunt taximetrist de 20 de ani: să vă feriți de cei care au peste 60 de ani, bărbați și femei care au volanul în mână. Sunt pericol public, domnișoară!”. A doua zi, ce să vezi pe bulevardul Carol? Un domn de peste 70 de ani bloca toată intersecția. Un șmecher într-un jeep a tâșnit, în linie dreaptă, razant. Au lipsit câțiva milimetri să îl facă, Doamne Ferește, praf!

Așa că îmi e efectiv silă de marii bărbați de presă. Cum au scăpat ei din accidente, cum pun la zid, cum dau verdicte. Pe televizoarele din România vorbesc clarvăzătoarele, vrăjitoarele și toate nebunele lumii despre viața numitului Huidu Șerban. Linșaj mediatic se numește operațiunea. Eu, așa cum mă știu, cu siguranță aș fi scris aceleași rânduri indiferent de care vedetă din țara asta ar fi fost la volan. Dar vă întreb pe voi, stimați colegi și colege de breaslă: Vă place? Sunteți mândri? Râdeți, de cele mai multe ori, de Dan Diaconescu. Mă scuzați, dar care-s diferențele dintre otv-ismele lui și voi cei de acum?

În țara mea, care nu mai e a lui Sorin Ovidiu Vîntu...

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

toți, absolut toți șefii serviciilor de informații făceau sluj și erau chemați la ordine de către eternul mafiot. Unora le-a făcut și case. Vă amintiți, erau vecinii dvs. Acum, vă cred, sunt alții și toți vă scot din sărite. Deh, cei vechi nu mai sunt demult la butoane. Timofte a murit. Fulga e în viață. Restul, asemenea cârtițelor, stau pitiți. Nu prea mai au putere, nu prea vă mai folosesc la nimic. Durerea, setea de răzbunare- sincer, vi le înțeleg. Șocul trebuie să fi fost enorm.

Ce se mai întâmpla în țara lui Sorin Ovidiu Vîntu?

Păi, puteai să prăbușești FNI, să lași peste 300 de mii de oameni pe drumuri, să devalizezi bănci, să scoți oameni din țară, să ajuți infractorii, să scapi basma curată, ba chiar să fii văzut ca mare guru. Acum, nu mai este așa.

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

puteai să pui președinți ai României, puteai să-i răzgândești, puteai să-i faci să nu mai candideze- declarându-se învinși de tine. Acum, lucrurile s-au mai schimbat. Până și președinții s-au mai deșteptat.

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

“nu sunteți liberi, nene”. „Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat! Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu. Îmi construiesc o organizaţie conform intereselor mele”. Politica asta a înregistrat deja un prim faliment.

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

unii jurnaliști au ajuns în așa hal încât să uite de meserie. Plâng de-a dreptul când le e arestat mafiotul, se vaită, se îngrijorează pentru bănișorii lor, devin fiare, dau în cap politicienilor. Uită de ei. Aș putea detalia pe această temă. Aș putea da și nume și prenume. Dar n-am s-o fac. Unii mai suferă crunt și acum...

În țara mea, domnule Vîntu...

sunteți un mafiot. Un actor prost, chiar jalnic. Și un patron absolut imbecil. N-am fost atrasă niciodată, dar niciodată, de mirajul creat în jurul dumneavoastră. Prin 2003 cred, într-o întâmplare pe care probabil o voi istorisi în memoriile mele și de care sigur nu vă amintiți- nici n-ați avea cum- mi-am dat seama cât sunteți de prost. Și erați la putere atunci... Asta, cu siguranță, cred că vă amintiți.

În țara mea, domnule Vîntu...

jurnalistul nu stă non-stop la telefon să primească indicațiile de la patron. Sau, mă rog, în diverse alte nepotrivite locuri. V-am văzut oripilat de jegul din presă. Păi, prin telefon sau altfel- iar nu detaliez, jegul, domnule Vîntu, chiar de la dumneavoastră venea. În calitate de ratat patron de presă, vă amintesc că jurnalistul are datoria să fie echilibrat, să informeze corect opinia publică. Pentru că opinia publică și credibilitatea lui sunt mai presus de toate. Mai presus și decât manipulările grosolane ale unui bătrân mafiot multiplu- pușcăriaș trist.

Vă vine sau nu să credeți, domnule Vîntu, oamenii, cetățenii acestei țări nu sunt atât de imbecili pe cât îi credeți dumneavoastră. Eu am înțeles că încă mai credeți în rezultatele Insomar din decembrie 2009. E strict problema dumneavoastră. În cazul ăsta, în țara dumneavoastră, vă este președinte al României distinsul Mircea Geoană și ministru de Interne - Cătălin Voicu. Vă place să trăiți acolo. Crima organizată și prostia e toată concentrată într-un loc. E mai ușor să controlați, vă cred. Dar în Realitate, afară, este altceva!

Afară, eu, jurnalistul, aștept să se întărească statul ăsta ca să vă văd, în sfârșit, în pușcărie. Pentru că așa cum știți și dvs., acolo vă este, de fapt, locul. Aștept ca judecătorii să nu mai fie impresionați de dvs. și de alții, aștept ca Justiția să își facă odată datoria. Pentru că în țara mea și a altora, domnule Vîntu, nu poți face atâtea fapte abominabile, înfiorătoare de-a dreptul, și să scapi nepedepsit.

Pe scurt, în țara dumneavoastră, domnule Vîntu, eu și probabil alții ca mine, pur și simplu, nu putem trăi...

Syria: Inside the secret revolution