În țara mea, care nu mai e a lui Sorin Ovidiu Vîntu...

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

toți, absolut toți șefii serviciilor de informații făceau sluj și erau chemați la ordine de către eternul mafiot. Unora le-a făcut și case. Vă amintiți, erau vecinii dvs. Acum, vă cred, sunt alții și toți vă scot din sărite. Deh, cei vechi nu mai sunt demult la butoane. Timofte a murit. Fulga e în viață. Restul, asemenea cârtițelor, stau pitiți. Nu prea mai au putere, nu prea vă mai folosesc la nimic. Durerea, setea de răzbunare- sincer, vi le înțeleg. Șocul trebuie să fi fost enorm.

Ce se mai întâmpla în țara lui Sorin Ovidiu Vîntu?

Păi, puteai să prăbușești FNI, să lași peste 300 de mii de oameni pe drumuri, să devalizezi bănci, să scoți oameni din țară, să ajuți infractorii, să scapi basma curată, ba chiar să fii văzut ca mare guru. Acum, nu mai este așa.

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

puteai să pui președinți ai României, puteai să-i răzgândești, puteai să-i faci să nu mai candideze- declarându-se învinși de tine. Acum, lucrurile s-au mai schimbat. Până și președinții s-au mai deșteptat.

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

“nu sunteți liberi, nene”. „Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat! Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu. Îmi construiesc o organizaţie conform intereselor mele”. Politica asta a înregistrat deja un prim faliment.

În țara lui Sorin Ovidiu Vîntu...

unii jurnaliști au ajuns în așa hal încât să uite de meserie. Plâng de-a dreptul când le e arestat mafiotul, se vaită, se îngrijorează pentru bănișorii lor, devin fiare, dau în cap politicienilor. Uită de ei. Aș putea detalia pe această temă. Aș putea da și nume și prenume. Dar n-am s-o fac. Unii mai suferă crunt și acum...

În țara mea, domnule Vîntu...

sunteți un mafiot. Un actor prost, chiar jalnic. Și un patron absolut imbecil. N-am fost atrasă niciodată, dar niciodată, de mirajul creat în jurul dumneavoastră. Prin 2003 cred, într-o întâmplare pe care probabil o voi istorisi în memoriile mele și de care sigur nu vă amintiți- nici n-ați avea cum- mi-am dat seama cât sunteți de prost. Și erați la putere atunci... Asta, cu siguranță, cred că vă amintiți.

În țara mea, domnule Vîntu...

jurnalistul nu stă non-stop la telefon să primească indicațiile de la patron. Sau, mă rog, în diverse alte nepotrivite locuri. V-am văzut oripilat de jegul din presă. Păi, prin telefon sau altfel- iar nu detaliez, jegul, domnule Vîntu, chiar de la dumneavoastră venea. În calitate de ratat patron de presă, vă amintesc că jurnalistul are datoria să fie echilibrat, să informeze corect opinia publică. Pentru că opinia publică și credibilitatea lui sunt mai presus de toate. Mai presus și decât manipulările grosolane ale unui bătrân mafiot multiplu- pușcăriaș trist.

Vă vine sau nu să credeți, domnule Vîntu, oamenii, cetățenii acestei țări nu sunt atât de imbecili pe cât îi credeți dumneavoastră. Eu am înțeles că încă mai credeți în rezultatele Insomar din decembrie 2009. E strict problema dumneavoastră. În cazul ăsta, în țara dumneavoastră, vă este președinte al României distinsul Mircea Geoană și ministru de Interne - Cătălin Voicu. Vă place să trăiți acolo. Crima organizată și prostia e toată concentrată într-un loc. E mai ușor să controlați, vă cred. Dar în Realitate, afară, este altceva!

Afară, eu, jurnalistul, aștept să se întărească statul ăsta ca să vă văd, în sfârșit, în pușcărie. Pentru că așa cum știți și dvs., acolo vă este, de fapt, locul. Aștept ca judecătorii să nu mai fie impresionați de dvs. și de alții, aștept ca Justiția să își facă odată datoria. Pentru că în țara mea și a altora, domnule Vîntu, nu poți face atâtea fapte abominabile, înfiorătoare de-a dreptul, și să scapi nepedepsit.

Pe scurt, în țara dumneavoastră, domnule Vîntu, eu și probabil alții ca mine, pur și simplu, nu putem trăi...