marți, octombrie 18, 2011

Cazul Huidu: Sânge și nisip

În agora, piața publică a Romei antice, dacă gladiatorul nu lua gâtul victimei, gladiatorul își risca, uneori, propria-i viață. Trebuia să fie sânge, sânge mult, baie de sânge, show, mulțime excitată. Trebuia să fie urlete, zbierete, isterie, demență...musai, sânge pe pereți. Cetatea, regele, sfatul bătrânilor, prostimea- toți să fie fericiți. Cota călăului creștea pe măsură ce victima era mai importantă, demonstrația mai sângeroasă și mulțimea tot mai satisfăcută de ea.

Asta era acum mai bine de 2400 de ani, Înaintea Erei Noastre. Eu de două zile mă uit la televizor, de când a apărut chiar prima informație, și constat că, în această țară, nimeni nu a progresat cu absolut nimic. Nici măcar autostrăzi nu avem.

Văd oameni care condamnă, oameni care înfierează, martori cheie” peste „martori cheie”. Numai martori- cheie”: martorul din grădină, martorul care zice că celălalt martor n-a fost în grădină... Nu era nimeni în grădină?! Martorul din spatele Loganului, martorul care a fost depășit, martorul care a vrut dar n-a intrat în depășire, martorul care a stat lângă alt șofer, taximetistul , glugi pe cap, alte glugi pe cap, wtf?! Românu-i curajosul anonim care înjură, musai în direct și pe la colțuri. Mi-a spus cineva că până și Ioana Maria Vlas și-a dat cu părerea ca, de altfel, toți dârzii apărători ai democrației și țărișoarei noastre dragi. Politicieni, sindicaliști, actori, interpreți, muzicieni...De ce să nu-l luăm și pe prietenul Vîntu” sau alți celebri oameni din presă” despre care dacă ar ști autoritățile și poporul ce probleme au nu ar putea să stea nici cinci minute la volan. Dar ei sunt șmecheri și vedete. Și conduc bine merci...

A reușit presa să împartă poporul telespectator pro și contra Huidu? Da, cu siguranță, asta a reușit. Sângele e împroșcat pe pereți, lumea e-n extaz.

Ce știm cu siguranță despre cum s-a petrecut accidentul? Nimic. Nisip. Ce știm despre cauze? Nimic. La fel, nisip. Ce știm despre efecte? Trei morți despre care nu vorbește nimeni. Durere crâncenă, dramă, vieți spulberate. Ce știm despre Șerban Huidu? De toate. Pun pariu că-l vor urmări paparazzi și nu numai ei săptămâni bune, dacă nu luni întregi, după acest teribil și nefericit accident.

Se vorbea despre accident dacă la volan nu era Șerban Huidu? Nu, categoric, nu. Acum mai bine de o lună, dacă nu chiar două, eu și colegul meu Andrei am fost martorii unui teribil accident petrecut chiar în fața noastră. Cred că 15-30 de secunde ne-au salvat de tragedie. Șofer teribilist, morți, răniți, mașină care a luat foc, viteză excesivă, derapaj pe linie de tramvai, sol umed. Da, aici, în București. S-a dat puțin la știri. A doua zi, nimic nu s-a întâmplat.

Știe cineva oare că, de la începutul anului și până acum, au fost peste 5100 de accidente asemănătoare? Știe cineva că peste 1500 de oameni au murit? Nu. Sunt șmecherii la volan un fenomen național? Sunt. În București, pieton să fii și ei te enervează la culme. E Poliția Română depășită demult de fenomen? E. Se face ceva pe tema asta? Nu. Mâine vor muri alții. Alții despre care nimeni nu va mai vorbi.

Este controlul medical o problemă în țara asta? Este că nu se face, sistemul e prost. Sistemul făcut de politicienii tembeli ai acestei țări. Știe cineva cum se discută Codul Rutier, care se schimbă de 100 de ori pe legislatură, în comisii? Nu uitați, comisiile de specialitate sunt “laboratoarele legilor” sau, cel puțin, așa se spune. În realitate, se chiulește pe rupte, se votează politic...De cele mai multe ori, nimeni de acolo nu e specialist.

Se iau în România permise pe șpagă? Se iau...De la politicieni la șmecheri cu bani. E un om la 90 de ani apt să conducă, are aceeași acuitate și aceleași reflexe bune ca unul la 30-40 în trafic? Nu, evident. Eu circul cu taxiul. Și taximetriștii sunt cel mai bun barometru în acest caz. Chiar acum câteva zile un taximetrist în spume mă întreba: “Domnișoară aveți carnet?” “Nu, Slavă Domnului” “Dacă o să vă luați vreodată, ascultați la mine că sunt taximetrist de 20 de ani: să vă feriți de cei care au peste 60 de ani, bărbați și femei care au volanul în mână. Sunt pericol public, domnișoară!”. A doua zi, ce să vezi pe bulevardul Carol? Un domn de peste 70 de ani bloca toată intersecția. Un șmecher într-un jeep a tâșnit, în linie dreaptă, razant. Au lipsit câțiva milimetri să îl facă, Doamne Ferește, praf!

Așa că îmi e efectiv silă de marii bărbați de presă. Cum au scăpat ei din accidente, cum pun la zid, cum dau verdicte. Pe televizoarele din România vorbesc clarvăzătoarele, vrăjitoarele și toate nebunele lumii despre viața numitului Huidu Șerban. Linșaj mediatic se numește operațiunea. Eu, așa cum mă știu, cu siguranță aș fi scris aceleași rânduri indiferent de care vedetă din țara asta ar fi fost la volan. Dar vă întreb pe voi, stimați colegi și colege de breaslă: Vă place? Sunteți mândri? Râdeți, de cele mai multe ori, de Dan Diaconescu. Mă scuzați, dar care-s diferențele dintre otv-ismele lui și voi cei de acum?

video

5 comentarii:

Anonim spunea...

Gladiatorii nu apartineau Greciei antice, cei Romei antice. Iar in Agora puteai gasi cel mult lupte de idei, in nici un caz lupte intre gladiatori. In Agora era supusa dezbaterii publice fiecare lege noua adoptata de conducerea comunitatii. Practic, in Agora s-a nascut democratia. In rest, absolut de acord cu articolul tau.

Richard spunea...

@Anonim, mi-ai luat vorba din gura.

Anonim spunea...

Bravo Sorina!

Iulian spunea...

"silă de marii bărbați de presă."

Ce barbati? Unde?!!

Nicole spunea...

http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Romania_televiziunilor_7_579012097.html

un articol foarte bun a lui Andrei Plesu despre televiziune, valori si alte cele. merita citit.