Premierul din exil

Dacă ar fi găsit vreun buncăr liber, vreun adăpost blindat, vreo cazemată sau o fortificație antinucleară, foarte probabil, de ieri, toată lumea l-ar fi găsit pe premierul României acolo. Dar, pe repede înainte, n-a descoperit nimic neocupat. Așa că s-a mutat cu arme și bagaje, așa cum el singur a spus, chiar în sediul ministerului Apărării Naționale, "într-o unitate militară". De ce? Nu se știe exact.
Puțini știu însă că numai în Orientul Mijlociu, în general, așa ceva se întâmplă. Saddam Hussein, Muammar Gaddafi sau lideri Hezbollah și Hammas cam la fel acționau. Și exemplele pot continua. De pildă, doar în Tel Aviv, în mod oficial, biroul premierului este chiar în sediul ministerului Apărării. Ca atare, nu este deloc exclus ca ideea să-i fi venit primului ministru chiar în timpul ultimei vizite private făcută, când l-a întâlnit pe Benjamin Netanyahu în carne și oase, adăpostit și bine fortificat, în Israel. Bineînțeles, în Tel Aviv, totul se desfășoară astfel numai din serioase rațiuni de securitate. Cumva, într-un mod absolut bizar, premierului român asta i-a surâs. Vedem că se consideră a fi într-un real pericol, prins într-un adevărat război pe care, în mod rațional, pare că nu-l vede decât el.

Ca atare, premierul României, reprezentant al unui stat UE și NATO, nervos, spune că a făcut totul pentru că a fost victima unei "înscenări de presă". Ce nu recunoaște însă primul ministru este că punerea în scenă i-a făcut-o chiar un baron al partidului al cărui președinte este și care se află acum în pușcărie. Presa doar a relatat.

Așa cum știm, baronul premierului României a povestit cum în Guvern se face trafic de influență. Și nu prin vreun cotlon. Ci chiar în "biroul oval" și în cancelaria primului ministru. Se chemă miniștrii, se dau ordine, se pun șefi în Poliție și chiar procurori șefi în DNA. Iar la capătul firului se află cea mai periculoasă rețea de corupție care-și are rădăcinile tot la premier în partid și la ușa blocului. În plus, se dau și multe telefoane și sms-uri descriptive. Baronul este arestat. Iar premierul ce face? Ca și în cazurile precedente- Grăjdan sau Bălan- nu răspunde și nici nu explică. Din câte spune, acum, nici nu poate să demonstreze că baronul n-a fost în biroul său. Așa că, de data asta, alege varianta rușinoasă: o ia pur și simplu la sănătoasa. Însă nu fuge singur. O ia la goană prin București cu tot cu biroul după el. Și se oprește între zidurile MApN. Acolo se simte "protejat".

Cazul premierului autoexilat în pereții Apărării seamnănă însă izbitor de tare cu un altul de anul trecut, fix din aceeași perioadă. Atunci, două judecătoare corupte de la Tribunalul București se blocau cu intenție în liftul instituției, între etaje, pentru că le spusese cineva că în lifturile capitonate cu tablă și aluminiu nu se pot face interceptări cu tehnica deținută la ora actuală. Ba mai mult, judecătoarele își cumpăraseră, în mod special, și telefoane mobile de generație veche, tot din același motiv. Să nu fie prinse. Au fost însă arestate. Păstrând proporțiile, și atunci, ca și acum, s-a râs mult de tot. Pentru că, trebuie să recunoaștem, este amuzant să vedem oameni cu asemenea responsabilități purtându-se ca niște imberbi.

Trecând peste tragi-comicul situației, gestul premierului României, candidat la Președinție, este unul fără precedent. Niciun premier din ultimii 25 de ani nu și-a abadonat cu intenție sediul Guvernului, în ciuda oricăror dificultăți prin care a trecut. Niciunul n-a fugit cu biroul, cu secretara, cu șeful de cabinet, faxul, registrul și telefonul din dotare din disperare că cineva l-ar putea prinde. Făcând ce? Asta-i chestiunea.
Sediul Guvernului este și acum obiectiv militar, dacă premierul pare cumva să uite asta. Și posedă și registru de intrare și ieșire. Sigur, nu e adăpost antiaerian și poate nu are în pereți instalații de bruiaj. Dar are buncăr dedesubt unde, la o adică, premierul "amenințat" s-ar fi putut refugia. La nevoie, chiar și de baronii infractori care, cu forța, îl cotropesc și nu mai contenesc.

Rămâne însă întrebarea: de ce face premierul asta? Răspunsul este destul de simplu. Nu de ieri, de astăzi, ci de mai mult timp, premierul României se simte urmărit, spionat, ascultat, pur și simplu, terorizat. Iar acum, în cazul baronului său, peste care s-a adăugat și presiunea cercetaților penali ai partidului, premierul României pur și simplu a cedat nervos. Nu este totuși foarte clar și exact ce anume îi provoacă premierului și anturajului său această stare de temere, însă ea de astăzi a devenit publică. Și de aici se naște fractura logică: dacă nu ai motive, dacă nu ai făcut sau faci nimic, atunci de ce să te temi?  Asta, pentru un om normal, nu se poate explica.

Climaxul clinic la care pare să fi ajuns premierul României este foarte posibil ca, de fapt, să fi fost determinat de o succesiune amețitoare de fapte și acțiuni pe care șeful Executivului nu le-a putut explica, în mod rațional, încă din prima zi de mandat. De la episodul Grăjdan, petrecut chiar în prima ședință de Guvern, aproape tot inexplicabilul justificat de premierul României a fost etichetat public drept minciună, fugă de răspundere, acuzație și, uneori, chiar suspiciune de corupție. Pentru că, trebuie să recunoaștem, de foarte multe ori, evidența l-a dărâmat.
Așa, premierul s-a îngropat singur în plagiat, în acuzații de corupție în cazul privatizării CFR Marfă- Gruia Stoica, prietenul său, fiind acum în pușcărie, în altă acuzație de corupție și lipsă de răspundere în cazul Rompetrol, în probe de corupție chiar în Guvern în cazul ordonanței ASF iar exemplele, și aici, pot continua. Frică și teamă de suspiciuni de corupție i-a fost premierului și în timpul protestelor Roșia Montană, iar în cazul candidaturii lui Dan Diaconescu în Gorj, în același colegiu cu el, la fel...s-a temut. În Marțea Neagră, să ne aducem aminte: premierul a fugit. Iar la aterizarea Victoriei Nuland, premierul a decolat. Pe Joe Biden l-a mințit.
Șirul boacănelor politice cu rezonanță și greutate ale premierului este destul de lung. Astăzi însă, în mod fizic și practic, primul ministru a luat-o la goană. Un lucru este cert: sub presiune, în defensivă, șeful Excutivului nu rezistă la stres. Pentru un candidat la Președinție, asta, în mod evident, îl face vulnerabil, atacabil, neconvingător și surprinzător de slab.

Mai mult, de ceva timp, dacă observăm atent, șeful Guvernului de la București privește, compară și raportează orice situație numai la Est sau la războiul din Ucraina. Niciodată la Occident pe care pare că nu-l mai zărește deloc. A făcut asta în cazul condamnării lui Adrian Năstase, făcând o paralelă ireală cu cazul Timoșenko, și a făcut-o din nou, ultima dată ieri. A vorbit despre Victor Ianukovici fugit în exil în Federația Rusă, când el însuși, premier al României, de bună voie și nesilit de nimeni și-a părăsit la propriu biroul din Guvern și a tulit-o prin București.

De altfel, tot ieri s-a văzut că nici întrebările jurnaliștilor despre statul de drept sau mesajul Statelor Unite despre lupta anticorupție și oligarhi, premierul României nu le mai suportă. A zis textual că nu aude întrebarea pe care a auzit-o în direct toată țara și care a fost repetată. Apoi, a atacat ziaristul. Pentru ca, după câteva ore, să recunoască că-și vede prietenul oligarh, în locul său, premier al unui Executiv de la București.

Când pe "noul Vîntu", omul "mai toxic decât Voiculescu", campionul contractelor cu statul și din bani publici, fără vreo meserie anume, ți-l legi voit și de gât și de picioare, și o mai iei și cu el bărbătește, matur, la goană și la sănătoasa, în surghiun și-n pribegie, parcă...nu-i așa? Nici ție viitorul nu-ți sună bine deloc.