“Nu ştiu, asta nu pot să spun...”
“Dar nu puteţi să spuneţi nici că nu veţi veni. Există o...”
“Da, nu, nu, nu, există...e real, ştii...Cred că nu, dar nu se ştie...Adică nu pot să mă pronunţ în mod absolut. Eu... întotdeauna mi-e frică să revăd locurile care au contat enorm în viaţa mea. Înţelegi?”
Au fost chiar ultimele vorbe ale lui Cioran spuse în stilu-i şi sinceritatea inconfundabile în “Exerciţiu de admiraţie”, uluitoarea peliculă realizată despre viaţa, trăirile, amintirile, gândurile, dialogurile şi neliniştile metafizice ale filozofului.
Mărturisirea este, în fapt, testamentul lui pentru România. O
Omul ăsta, Emil Cioran, a fost, în esenţa lui, un egoist îndrăgosit “enorm” şi iremediabil de propria-i patrie. Numai că enormul ăsta voluptuos l-a simţit mereu de la înălţimea, libertatea, simplitatea şi măreţia sa.
"À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii, non?!"
4 comentarii:
felicitari pentru in memoriam
@ioana. multumesc.
Superbe toate articolele despre Cioran. Cel despre "impotenti" mă deranjează doar si numai pentru alaturarea fizica cu celelalte. Dar asta e !!! Ii avem , sunt ai noștri ! Sau noi suntem ai lor ???? Cu drag, Bob !!!
f interesante trimiterile la Cioran....felicitari pt tot...imi dau seama ca treci prin momente zbuciumate....nu ti urez nimic ,poate derutez..inima iti va spune drumul de urmat...cu respect Denis
Trimiteți un comentariu