joi, aprilie 07, 2011

Donează-l pe Cioran!

Cioran mi-a definit adolescenţa. Cu bune şi cu rele, el a rămas pentru mine aşa cum n-au putut rămâne Noica, Ţuţea, Eliade sau Ionescu poate laolaltă. Şi niciun filozof pe care l-am parcurs şi înţeles. În el m-am regăsit. Mereu. Recitam şi reciteam Cioran, în liceu, ultimii bani pe Cioran se duceau...Cumpăram Cioran în neştire, ştiam pe de rost Cioran, cumpăram şi din străinătate..."Apocalipsa"...ţin minte că am suferit enorm pentru că n-am fost la lansare. Am cumpărat-o totuşi prin cineva atunci, caldă, şi am vizionat-o cu sufletul la gură la un video de împrumut. Ultima operă, "Caietele"... în fapt, jurnalul lui Emil Cioran, din Elveţia l-am obţinut pentru că imediat ce au fost descoperite şi tipărite nu au apărut şi la noi...decât târziu. Am trăit Cioran. Pentru că "ne-am înţeles"... perfect.

Moartea lui a fost un şoc pentru mine pentru că, la cei 17 ani pe care-i aveam atunci, visam să-l întâlnesc odată, cândva, în Paris. Acolo, pe 21, Rue de l' Odeon, la etajul 5, în mansarda ticsită sau în Cartierul Latin, pe care niciodată nu şi l-a părăsit.

Însă ce s-a întâmplat zilele acestea cu manuscrisele lui Cioran, manuscrisele originale ale operei în limba română, adică Cioranul românesc, diploma filozofului, cărţile poştale, scrisorile sale, mi se pare tipic pentru poporul român. Cumnata le-a scos la vânzare printr-o filieră din Paris, probabil din necesităţi pecuniare, deşi Cioran le lăsase fratelui său pentru a fi donate Sibiului, Răşinariului din sufletul său, iar statul român, în atâtea luni, nici n-a fost interesat şi, în ultima clipă, nici n-a avut bani să cumpere, să-l aducă în ţară. Acolo unde s-a născut şi pentru care, cu toată fiinţa lui, în prima parte a vieţii, a scris.

Aşa că, un şmecher român, persoană privată şi fără nume, a cumpărat tot "lotul" Cioran. Hm, sună ca dracu'. De parcă Cioran ar fi putut vreodată să fie cumpărat... la lot.

Cu durere spun că ştirea aceasta n-am văzut-o astăzi tratată decât pe câteva siteuri şi o agenţie de presă. Şi n-a fost normal. Pentru că Cioran înseamnă mult mai mult pentru România. Mult mai mult decât ne-am putea închipui noi.

De fapt, toată povestea de ieri şi de azi arată acum, la 16 ani după ce fiinţa, inutilitatea, moartea, păcatul, absolutul, disperarea, metafizica, credinţa, istoria, pesimismul, nihilismul, neliniştile lui metafizice nu mai există, că...a avut dreptate. D'aia n-a mai vrut să se întoarcă. Suntem şi astăzi, după atâţia ani, după comunism şi Revoluţie, după atâtea schimbări de putere, după atâta democraţie, evoluţii şi involuţii, suntem exact cum el ne-a definit.

Ca atare, eu îl rog pe şmecherul român care astăzi l-a cumpărat pe Cioran românesc să-l doneze poporului român, generaţiilor viitoare. El în sufletul şi în mintea lor trebuie să fie, în Biblioteca Naţională sau pe rafturile Bibliotecii Astra din Sibiu acolo unde şi-a dorit, şi nicidecum în vreo colecţie fiţoasă, prăfuită, captiv, izolat şi prezentat musafirilor ca un trofeu.

Şi-l mai rog pe şmecher, asupra căruia am oarecare bănuieli, să rămână până la sfârşit anonim. Îi datorează asta lui Emil Cioran, în cazul în care ştie ce-a cumpărat. Ar fi cel mai elegant aşa.

Atât am avut de spus.

UPDATE. Ziarul Financiar spune următoarele: "George Brăiloiu, proprietarul companiei KDF Energy a cumpărat manuscrisele lui Cioran la licitaţia ce a avut loc joi, la Paris, oferind întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte, de 405.000 de euro. Manuscrisele vor fi aduse în ţară."

3 comentarii:

sferapublica spunea...

Marele cumparator anonim sa fie Patriciu? :)

ziarist spunea...

@ sferapublica. e posibil, dar nu am informaţii exacte.

denis spunea...

nu maijudeca oamenii inaint sa i cunosti....smecerul era chiar n admirator...iar gestul sau e admirabil....daca e adevarat