Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. Vadim şi-a făcut numărul, Mircea Geoană a cerut clarificări rapide în calitate de al doilea om în stat iar Viorel Hrebenciuc a făcut şi el tot ce i-a stat în putinţă ca să se disculpe. Evident, circul nu s-a terminat, însă întebarea care se pune este cea legată de credibilitatea presei.
Este presa românească capabilă să gestioneze corect un subiect delicat -gen starea de sănătate a preşedintelui- atunci când vine vorba de Traian Băsescu?
Sunt jurnaliştii români profesionişti, suficient de experimentaţi ca să nu cadă pradă manipulărilor? Câţi dintre ei vorbesc în cunoştinţă de cauză şi câţi nu?
Câte din informaţiile difuzate de ei în diverse medii de informare sunt verificate din cât mai multe surse credibile şi câte sunt livrate, la pachet, de oameni politici pentru a-şi atinge anumite scopuri politice?
Sunt blogurile influenţate politic? Şi dacă da, cum poţi face diferenţa, tu- ca cititor, între informaţie şi intoxicare?
Sunt întrebări care se pun. Şi după câteva răspunsuri rapide, cred că, per ansamblu, situaţia nu arată foarte bine.
Unii au trecut testul „stării de sănătate”, alţii nu, câţiva refuză, cu obstinaţie, să înţeleagă pentru că au alte scopuri. Iar destui spun, culmea, după ce se isterizează de ceva timp, că nici măcar nu-i interesează problema. Asta deoarece, în fapt, cam totul se reduce la Traian Băsescu.
Subiectul stării de sănătate a şefului statului e, bineînţeles, unul legitim. Dar cred că nu e nici rolul şi nici scopul ziaristului să facă jocuri politice. Meseria lui e să informeze corect, profesionist şi prompt publicul, pentru că faţă de el are singura responsabilitate. Aşa se construieşte credibilitatea. Restul e politică, jocuri, interese . Iar de toate acestea jurnalistul trebuie, în primul rând, să se ferească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu