miercuri, iunie 17, 2009

„Tampitii” si disperarea lui Turcan

Buuun. Ne ducem la filmare. Ajungem la Romexpo....Se pregatea locul unde urma sa vorbeasca presedintele...
Intreb. Pe unde vine? Erau doua cai de acces spre acel loc. Mi se spune.
Ma duc cu operatorul Razvan Stancu sa-l asteptam pe presedinte. Mai erau cam 10 minute. Vine un domn de la SPP cu mult bun simt si ne spune frumos: ”Va rog....intrati....” Ii raspund domnului: ”Nu, stati linistit. Doar il filmam cand intra.Fara intrebari...”Oricum, ne saturasem si noi de atatea intrebari. Si oricum, stiam ca presedintele nu prea raspunde la intrebari daca nu-si pregateste din timp iesirile sau conferintele de presa.

Soseste coloana. Presedintele se da jos din masina. Liiceanu si inca doi, trei...il asteptau de ceva timp. Il intampina...Operatorul Razvan Stancu e in fata presedintelui, alaturi de alti doi( operatorul oficial si un altul, al „concurentei”, ce nu avea microfon si nici reporter langa el).
Aud ceea ce incepe sa se dicute. Presedintele are o voce puternica. E aproape imposibil sa nu fii atent. Microfonul e, oricum, pornit. Il tin undeva, in jos, sa nu sara nici in ochii „binevoitorilor”, dar in asa fel incat sa si capteze cate ceva...ce-o putea si el. Mai e o speranta, microfonul de pe camera, ce capteaza ambianta. Dar problema e ca el inregistreaza de obicei si zgomotul de fond. Caut cu ochii operatorul, in speranta sa fie pe Rec. Nu-l vad pe moment, dar omul intr-adevar era pe faza. Pe Rec. Adica inregistra...

Undeva, in spate, Turcan se intretinea jovial cu ziaristele. Paranteza. Azi, de dimineata, la Cotroceni, mai incercase un dialog cu mine. Dialogul a esuat. Turcan vorbea singur....In fine... Sa revenim.




La un moment dat, se vede si pe imagini , Turcan vine cu viteza din spate (Time Code: 00.26). Se aseaza fix intre mine si Liiceanu. Vede microfonul meu..Si incepe sa vorbeasca asa..aiurea... si exact cand presedintele isi continua dialogul cu filosoful. „ Buna, ce faci? Mai esti suparata pe mine?”..Si tot vorbea neincetat, degeaba si la fel de trist. Nu-i raspund. Si nici ca-i voi raspunde vreodata. Stiam exact ce facea. Si n-am riscat sa pierd sincronul, doar pentru a-i da lui Turcan macar cu cubul in cap.

Domnul Turcan, normal, nu vorbea intruna doar pentru ca-i e tare dor de mine. Voia, de fapt, ca vocea lui, de mult mai aproape, sa se capteze pe microfonul meu, astfel incat sa se suprapuna cu conversatia celor doua personaje...Si sa nu mai reusesc sa inregistrez deloc discutia presedintelui cu Liiceanu. Sau, oricum, sa nu se mai inteleaga nimic.

Numai ca Turcane, de data asta ai ajuns chiar prea tarziu. Replica cu tampitii fusese cu 2-3 secunde mai devreme. Nesansa, destinul....Asta e...Asa se intampla cand nu esti pe faza, cand stai sa te harjonesti, cand esti cu capul in nori, numai purtator de cuvant sau de imagine al presedintelui nu...

S-a intamplat exact ca si in Liban, cand domnul Turcan facea poze ca tot turistul, in costum si cu rucsacul in spate la tot ce misca, in timp ce presedintele Romaniei declara in fata oamenilor de afaceri libanezi ca o parte din banii de la FMI ar putea fi folositi pentru salarii si pensii. Cand i-a picat fisa lui Turcan despre ce a zis presedintele? Ei bine, dupa vreo 3-4 ore...Cand stirea nu numai ca ajunsese in tara, dar aparusera si reactiile, controversa...Cand deja toti jurnalistii erau la aeroport, pe picior de plecare din Beirut.. ..Si tot Turcan s-a trezit atunci, dupa nu stiu cate ore, sa dea smsuri, sa tipe, sa urle, sa zbiere ca stirile date de noi nu sunt adevarate, ca noi n-am tradus bine, ca presedintele n-a zis niciodata asa ceva...

Asaaaa...Sa revenim la Bookfest. Turcan sesizeaza ca se intampla ceva..( Cica a fost si el reporter la Radio Contactul lui Tariceanu...Din 1996 pana in 1999. Facea si editare, se lauda el. Asa ca macar cum e cu sunetul mai tine si el minte, totusi, ceva)...Si striga catre ofiterii SPP..”Mai, voi nu vedeti?Aveti grija ca astia se apropie prea mult de presedinte...Cu microfoanele” ...Citatul e, intr-adevar, aproximativ...

Presedintele deja ajunsese la locul unde urma sa aiba loc lansarea. Turcan mai susoteste ceva cu alti ofiteri de la SPP( unul dintre ei- un capitan pe care nu-l nominalizez)...Dar faptul era deja consumat...

Ce s-a intamplat la final, cand a plecat presedintele? Ceea ce puteam sa pun pariu ca o sa sa aiba loc.... Operatorilor le-a fost aproape imposibil sa treaca de zidul SPP ca sa filmeze iesirea presedintelui din pavilion, iar reporterilor...mie, de exemplu, toti ofiterii SPP mi-au dat peste mana atunci cand au vazut microfonul....Sa filmezi si sa si inregistrezi pe sunet iesirea presedintelui de la Bookfest, condus tot de Liiceanu...a fost un adevarat test de forta, nervi, ghionturi, coate-n stomac....

Ceea ce mi s-a parut culmea a fost ceea ce a facut un fotoreporter. A facut, cot la cot cu SPP-ul, zid in spatele presedintelui. Nu i-a lasat pe cameramani si pe reporteri deloc sa treaca. Si la final a fost si el recompensat. Cand seful statului se urcase in masina, fotoreporterul primea multumiri din partea cuiva din SPP. Si mai primea ceva. O strangere calduroasa de mana. Evident, pentru ajutorul oferit..Servil si gratuit..
Precizez ca fotoreporterul nu a avut in niciun moment aparatul foto la el. Il stiu din vedere, de pe teren, e vechi in breasla si e batran. Si, dupa parerea mea, e extrem de rusinos ce a facut.

Un comentariu:

daniel vinca spunea...

da' il iubesti nu gluma pe turcan... :)) o fi ceva nativ sau ti l-ai fixat drept tinta de serviciu? merita ? :))