Sulina. Ce s-a intamplat, cum s-a intamplat.

Nu, nu s-a scufundat barja. A fost, in total, Bucuresti- Tulcea- Sulina- Bucuresti, un drum de 25 de ore si 18 minute. Traseul Tulcea – Sulina si retur l-am facut in 15 ore si 18 minute. Pe ceas. Si cu barja. Si a fost groaznic.Dar nu ma plang. Meseria asta are momente placute, neplacute si infinite experiente din care mereu inveti. E atat de frumoasa, incat niciodata nu te plictisesti. Daca n-o faci sau nu-ti place, niciodata n-ai sa stii si n-ai sa intelegi, cu adevarat, de ce altii o indragesc atat de mult.

Cat despre ce s-a intamplat acolo, cam asta a fost... Adica:

- De cum am ajuns, ne-am instalat camerele pentru transmisii. Totul era ok. Probele facute. Totul mergea brici. Insa de cum a aterizat presedintele, instalatia de sunet n-a mai mers. Brusc. Asadar, am ramas fara sunet. Noroc ca baietii de la tehnic si-au dat seama. Si camerele au transmis discusul presedintelui cu sunetul luat de la microfoanele noastre puse pe boxe. Altfel, presedintele ar fi vorbit live, dar ca un peste. Si n-ar fi fost placut deloc.

-Cand a intrat presedintele in curtea ce dadea la Farul Vechi, camera tv ce-l dadea in direct si care era a noastra a ramas fara semnal video. Pe post, apare ca o defectiune tehnica. In termeni tehnici se numeste fed. In realitate, cablul video de la camera fusese taiat. Nu stiu de cine, ca n-am vazut. Cablul l-am schimbat imediat, pentru ca sa dea la final iesirea presedintelui din curticica..

-Cand si-a finalizat discursul presedintele si a terminat de raspuns si la intrebari, s-a pozat cu copiii din tabara. Din nou, regia ne comunica : „Nu aveti sunet”. Intreb operatorul unde a pus microfonul. Imi spune ca e pe boxa. Ma duc inspre boxa. Acolo, langa boxa, directorul SPP statea si vorbea cu un alt domn. Cand ma uit la microfon, era decablat. Microfonul propriu-zis era pus intr-o parte si cablul de sunet in alta parte. Era logic, cineva il demufase. Nu stiu cine, ca n-am vazut nici asta. Directorul SPP se intoarce brusc cu spatele, eu mufez microfonul si imi vad de treaba....

- Presedintele se indreapta spre faleza. Il filmam asa cum il filmeaza restul televiziunilor. Numai ca noi aveam si car pentru transmisie din direct. Pentru ca ale noastre cabluri nu aveau cum sa ajunga si pe faleza, carul isi strange echipamentele si vine inspre noi. Urmeaza un direct, o relatare despre ce a facut presedintele acolo... Pana ajunge carul, presedintele intra in restaurantul „La Marea Neagra”. Localul are si o terasa, in aer liber, unde se aseaza presedintele. La masa cu el sunt autoritatile locale, o doamna – director adjunct al Liceului Blaga din Tiraspol si mai multi profesori, din tabara. La celelalte mese sunt copiii. SPP impanzeste gardul exterior al terasei, ca presa sa nu-l poata filma pe presedinte. Oricum, nu se vedea nimic, presedintele statea cu spatele, iar camerele tv daca stau prea mult in soare risca sa aiba mari probleme. Asa ca punem camerele la umbra. Doar transmisia live se face din fata restaurantului. Si cam atat.

-La un moment dat, presedintele iese din local. Incercam sa-l dam in direct, atat cat ne permite lungimea cablurilor. Cablul video era ok, numai ca cel audio, al microfonului, era aprope imposibil de miscat. Presedintele mergea , operatorul de pe car putea sa se miste dupa el sa-l dea in direct, dar eu nu puteam mai deloc misca cablul audio. Multi ofiteri de la SPP stateau cu picioarele pe el. Eu ii spun asistentului ca nu pot misca cablul. Sa incerce sa le spuna oamenilor sa se dea jos de pe el. Il trag putin, se misca ceva...Presedintele aude. La un moment dat, seful statului se indreapta spre un grup si da mana cu un domn. Vede cablul si inclusiv presedintele pune piciorul pe el. Momentul este filmat. Din acel moment, transmisia din nou ramane fara sunet.

- Presedintele isi continua plimbarea pe faleza. Se indrepta spre elicopter. Nici cablul video si niciun caz cel audio nu mai permit transmisia in direct. Las microfonul de direct jos, pe trotuar, in grija asistentului, si imi continui filmarea. Cu celalalt operator. Dupa alte cinci minute, are loc ”incidentul”.

De ce s-a intamplat? Discutia despre cabluri si microfon probabil, sau cine stie ce, i-a adus aminte presedintelui de „scoala scoate tampiti” de la Romexpo. O discutie surprinsa doar pe camera Antena3. Si, evident, de camera Palatului Cotroceni.

Si cateva cuvinte. Pentru cei care nu lucreaza in tv si tot isi dau cu parerea. Nu e vorba de paparazzi, nici de hartiuire, nici de ceva asemanator. Iar filmarile, in public, pe domeniul public, sunt numai in responsabilitatea cameramanului si a reporterului. Ei decid cand filmeaza, ce filmeaza si ce nu. Ei si nimeni altcineva.
Pe de alta parte, orice filmare trebuie sa aiba imagine si sunet. Ca nu mai suntem pe vremea lui Charlie Chaplin si a filmului mut. Asta a fost in 1900. A trecut, totusi, un veac. Si peste secol, inca alti 9 ani...

Problema Palatului Cotroceni este alta: vocea presedintelui se capteaza pe microfoanele reporterilor sau pe cele de pe camerele de luat vederi, fie ca vrem, fie ca nu, atunci cand filmam. Presedintele are un timbru vocal puternic .Numai ca ceea ce spune dansul si nu vrea ca oamenii sa auda, asta nu mai este deloc problema mea. Si nici in responsabilitatile noastre, de ziaristi.

In alta ordine de idei, eu cred ca oamenii au dreptul sa-si cunoasca politicienii exact asa cum sunt. Acesta e unul din castigurile democratiei. Si asta a izbandit presa romaneasca dupa 22 decembrie 1989. Si eu cred ca e foarte important. Si e bine in acelasi timp. Vorba unui amic: „nu e prima data cand presedintele se infurie pe oglinda care-i este pusa in fata. Insa dupa atatia ani, te-ai astepta ca presedintele sa invete, totusi, ca nu oglinda este problema...”. Despre asta vorbim, aceasta este discutia, de fapt.

Cat despre SPP, pe orice administratie stim...A fost, este si va fi bratul lung al presedintelui, oricare ar fi el...seful statului. Numai ca singura treaba a SPP este sa asigure protectia fizica a demnitarului, nu sa stea cu picioarele pe cabluri, sa le taie, sa demufeze microfoane, sa ia pe sus ziaristii... iar treaba STS nu e deloc sa bruieze transmisiile tv, atunci cand semnalul este ridicat pe satelit. Nu, nu acestea sunt atributiile lor, potrivit legii si regulamentelor de organizare si functionare ale acestor servicii, regulamente clasificate sau nu.

Pentru toti ofiterii din preajma presedintelui. Aceasta este legea. Mai jos sunt spicuiri din prevederile legale. ROF-ul (Regulamentul de organizare si functionare) il gasiti la generalul Lucian Pahontu. In sertar. E document clasificat. Poate o sa va lase sa-l consultati. E vorba, totusi, de meseria voastra, nu de a mea.

LEGEA NR. 191/1998
privind organizarea si funcþionarea Serviciului de Protectie si Pazã, modificatã si completatã prin Ordonanta de urgentã nr. 103/2002, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 67/2003

Secþiunea a 3-a Atributiile Serviciului de Protectie si Pazã
Art. 14. — (1) Serviciul de Protectie si Pazã, prin structurile sale specializate, are urmãtoarele atributii:
a) organizeazã si executã activitãti pentru prevenirea si anihilarea oricãror actiuni prin care s-ar atenta la viata, integritatea fizicã, libertatea de actiune si sãnãtatea persoanelor a cãror protectie este obligat sã o asigure, precum si pentru realizarea pazei si apãrãrii sediilor de lucru si resedintelor acestora;

h) intervine, independent sau în cooperare cu alte organe prevãzute de lege, pentru prevenirea si contracararea actiunilor de naturã sã punã în pericol viata, integritatea fizicã, sãnãtatea sau libertatea de actiune a persoanelor cãrora le asigurã protectie si securitatea obiectivelor pãzite, precum si pentru capturarea sau anihilarea elementelor teroriste ori agresive;

CAPITOLUL V
DISPOZITII FINALE

Art. 29. — (1) În cazul constatãrii unei infractiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun în pericol viata, integritatea fizicã sau sãnãtatea persoanelor prevãzute la art. 1 alin. (1), cãrora li se asigurã protectie, ori obiectivele aflate în pazã, personalul Serviciului de Protectie si Pazã poate imobiliza fãptuitorul, predându-l de îndatã organelor competente, împreunã cu actul de constatare si cu mijloacele materiale de probã.

Si alte cateva importante precizari, in contextul dat.

1. Ofiterul SPP nu avea sub nicio forma dreptul sa ma atinga. Putea doar sa raspunda: „ Nu pot. Persoana este pe domeniul public”.

2. Eu nu am incalcat nicio lege. Nu am pus in pericol integritatea fizica a demnitarului. A pune in pericol integritatea fizica inseamna agresiune sau intentie vadita. Iar imaginile arata ca in niciun caz nu poate fi vorba despre asa ceva.

3. Eram pe domeniul public. Asta in cazul in care faleza si trotuarele din Sulina nu s-au privatizat intre timp, brusc.

4. Daca un comandant (oricare ar fi el, fie si seful CSAT) da un ordin ilegal si doreste sa-si asume integral raspunderea, in fapt si in drept, aceasta raspundere va fi impartita cu subordonatul care a executat.

5. Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii,
obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. Neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor.

6. Nu era instalat niciun dispozitiv care sa ingradeasca prezenta oamenilor langa presedinte.

7. In atributiile SPP nu intra si imaginea. A demnitarului, presa...Imaginea, generic vorbind, oricare ar fi ea.

Una peste alta, in mod normal, lucrurile acestea n-ar trebui sa se intample. Nimeni n-ar trebui nici macar sa se gandeasca la ele, d'apoi sa le puna in practica fara nicio ezitare. In mod normal, imi spun prietenii, eu ar trebui sa dau in judecata ofiterul care m-a bruscat. In mod normal, ar trebui sa chem in instanta si SPP-ul in solidar...Si in mod normal, as castiga fara probleme. In mod anormal, n-am s-o fac. Pentru ca, in mod normal, astept ca aceste lucruri sa nu se mai repete. Nu numai cu mine, cu niciun ziarist din tara asta. Suntem in 2009 si, cel putin calendaristic, credem ca traim alte vremuri. Viitorul imi va arata daca ma insel sau nu....