marți, decembrie 13, 2011

Niște precizări...importante

2004. Inaugurarea Jolie Ville. Hussein Salem, Khaled Salem, Adrian Năstase și Mircea Geoană.

Pentru că am citit astăzi acest articol și am rămas de-a dreptul împietrită, cred că este cazul să adaug și eu câte ceva.

În anul 2003, lucram la Jurnalul Național iar atunci, pe numele meu și unui fost coleg, a sosit o invitație din partea Guvernului egiptean de a vizita țara, într-un soi de info trip. Invitația era, într-un fel, intermediată de altă persoană din presă iar ea a fost, în special, adresată jurnaliștilor acreditați la vremea aceea la Palatul Cotroceni dar și câtorva șefi din presă ( cei care conduceau la vremea aceea publicații și instituții de presă sau, mă rog, erau jurnaliști importanți).
Deși nu aveam o apetență pentru Egipt ( pe care oricum îl mai vizitasem) la insistențele unei persoane din presă, eu și colegul meu am decis să mergem. Deplasarea s-a făcut cu avionul închiriat al Administrației Prezidențiale de la vremea aceea, avion închiriat de Administrație la rându-i de la Romavia.

Vizita, țin minte, a durat câteva zile 4 sau 5 și s-a desfășurat cam așa. După aterizare, cazare la un hotel din Cairo. Același la care ne cazasem când, în același an, îl insoțisem pe fostul președinte Iliescu, în vizita din Egipt. Prima zi- discuții interminabile cu premierul egiptean de la vremea aceea. Discuțiile au durat mai bine de 2 ore, ceea ce din start mi s-a părut cam suspect. Pentru că premierul egiptean, la un moment dat, a spus că primește de la consilierul său pe bilețele pe care, de altfel, i le aducea în încăpere, mesaje de la Condoleezza Rice. Premierul ignora mesajele și prefera să discute cu noi pentru că, așa cum ne repeta, eram niște invitați foarte, foarte importanți. Ne spunea continuu să-i transmitem premierului Năstase că are nevoie din România de mașini, tractoare și dacii, multe. Se repară ușor. România să le exporte. Mai țin minte că premierul era extrem de plictisitor și, deși afară nu se putea respira de căldură, toți ne învinețisem de frig din cauza aerului condiționat din palatul său și ne tot dădea ceai. Eram vreo 20 de jurnaliști.
În acea zi, grupul nostru a mai avut o întâlnire cu ministrul Turismului egiptean (mult mai scurtă) și a mers la Piramide. Seara, tradiționala croazieră pe Nil.

Următoarea zi am mers cu toții, cu aceeași aeronavă, în Sharm El Sheikh. Acolo, cu toții am fost cazați la unul dintre hotelurile de top ale familiei Salem, zona exclusivistă. Cu câteva zile acolo se ținuse Liga Arabă. Camerele erau personalizate pentru șefii de stat și personalitățile lumii. Jolie Ville Movenpick era resortul. Așa, l-am cunoscut cu toții pe Khaled Salem Ismail și, bineînțeles, am aflat mai multe și despre familia Salem.
Despre bătrânul, Hussein Salem, țin minte că mi s-a spus că, la vremea aceea, era în Europa (Germania sau Viena) unde avea să suporte o intervenție chirurgicală, fiind bolnav.

Hussein Salem, fost ofițer de informații, fost consilier pe securitate națională al președintelui Mubarak, devenit un incredibil de puternic om de afaceri al țării( dacă nu, cel mai puternic) "deținea", la vremea aceea, stațiunea Sharm El Sheikh, închiria managementurile celor mai mari companii hoteliere din lume, deținea compania de energie electrică, gaze naturale din Egipt și, fără niciun dubiu, ocupa o poziție extrem de înaltă în structurile de putere din țară.

Băiatul său cel mare, Khaled Salem Ismail era un luxuriant om de afaceri, evident. Yahturi, hoteluri, mașini și foarte, foarte mulți bani emanau prin toți porii. O parte din grup, printre care și eu, am mers cu el în Marea Roșie și am făcut scufundări. Oricum, pe tot parcursul vizitei în Peninsula Sinai Khaled Salem a avut grijă de noi, a fost genul de gazdă pe care o dai afară pe ușă și intră pe geam. Mai trebuie spus că, în toate aceste zile petrecute în Egipt, structurile speciale de securitate ale familiei Salem ne-au monitorizat, familia Salem deținând propria structură de securitate.

De-a lungul anilor, am făcut multe deplasări peste hotare. Multe, cu Președinții României. Dar mărturisesc faptul că această deplasare nu mi-a ieșit din cap pentru că..a avut un caracter aparte. Din conversațiile cu Khaled cu care ne împrietenisem mulți, am reținut că dorea extrem de tare să investească în România unde avea relații puternice. Khaled Salem avea afacerile pe mână deși, la nivel strategic, erau coordonate de tatăl său. Voia să investească în Brașov, Constanța și litoral. Să deschidă hoteluri.

Tocmai de aceea, rămânând marcată de opulența acestei familii, nu mică mi-a fost mirarea când, în 2004, jurnalist fiind acreditat și pe PSD, m-am dus la o filmare. În Pipera. Participa președintele PSD de la vremea aceea, Adrian Năstase, premier al României. Scopul: inaugurarea primului shopping mallul pe care familia Salem îl deschidea la București- Jolie Ville. La acea inaugurare, țin minte exact că a participat Husein Salem, bătrânul. A fost o inaugurare cu fast, au participat și soția dar și fiul cel mare. Le-a cântat Loredana. Familia Salem părea să aibă bune relații cu guvernarea de atunci.

După câțiva ani, un an sau doi, un avion s-a prăbușit în Sharm El Sheikh. Foarte multe victime. Era weekend. Atunci când știrea era caldă, s-a bănuit că printre victime ar putea fi și români. Șeful redacției voia transmisie în direct din Egipt la ora 19.00. Era firesc iar toți lucram la asta. Avionul se prăbușise imediat după decolare, lângă coastele Peninsulei Sinai. Pentru că mi-am adus aminte și atunci, am apelat la cineva din Egipt ( român), a vorbit cu tânărul Salem și ne-a lăsat să transmitem în direct și în exclusivitate, chiar de pe unul din hotelurile lui, întreaga poveste a tragicului accident. Epava era în apropiere. Între timp, aflasem că ai noștri români avuseseră un noroc chior. Decolaseră la câteva minute, tot din Sinai, imediat după ce primul avion ( care avea să se prăbușească) își luase zborul. După transmisie, românul care mă ajutase și vorbise cu Khaled Salem avea să-mi transmită un mesaj de la el. O să ajute toți românii de acolo( avea mulți români angajați la el în resorturi) și tocmai avusese invitat pe cineva de seamă de la noi: Mircea Geoană cu familia.

După căderea regimului Mubarak, nu m-am mai interesat și nici nu am căutat să văd ce s-a întâmplat cu familia Salem. Tocmai de aceea poate, materialul de pe Hotnews m-a surprins foarte tare.

Acești oameni, familia Salem, sunt arestați, acuzați de spălare de bani și deturnare de miliarde de dolari din fondurile publice egiptene. Regret nespus că m-am dus în acel info trip. A fost, de altfel, singurul în care am participat. Eu cam atât am avut de spus.

P.S. Abia după scrierea materialului, am constatat că Hotnews a publicat și una dintre fotografiile de la inaugurarea Jolie Ville. Deci..memoria nu-mi joacă feste încă. Bătrânul a fost acolo.
P.P.S. La final, mi-am adus aminte scopul deplasării în Cairo, așa cum ne-a fost prezentat. Și o iau..cu începutul. Înainte de noi, cel puțin așa mi s-a spus, fuseseră în același gen de info trip mulți oameni din publicitate care lucrează în România. Pentru că, după deplasarea noastră, avea să se dea drumul unei curse charter București- Sharm El Sheikh. Familia Salem era direct interesată de un flux mare de turiști din România, flux profund afectat de începutul războiului din Irak din martie 2003. Familia Salem deținea de facto stațiunea Sharm El Sheikh unde, de altfel, îi construise o reședință spectaculoasă și lui Hosni Mubarak. În acea reședință de pe teritoriul lui Salem, spectaculosul Sharm El Sheikh, Mubarak avea să se retragă în timpul protestelor din Egipt și după ce a predat puterea lui Omar Suleiman. În afacerea din Pipera, așa cum prezintă și Hotnews, este interesant că apare și ginerele lui Suleiman. Suleiman este fostul șef al serviciilor secrete egiptene, fost vicepreședinte și lider de facto al țării.

miercuri, decembrie 07, 2011

Exclusive: Bashar al-Assad Speaks

video platformvideo managementvideo solutionsvideo player

video platformvideo managementvideo solutionsvideo player

Sunt bucăți dintr-un excepțional interviu luat în exclusivitate de Barbara Walters lui Bashar al Assad. Este primul interviu acordat de Assad presei internaționale, presei americane, de la debutul evenimentelor din Siria. Le-am văzut și pe cele date televiziunii de stat. Interviul acesta a fost însă cu totul altceva.

Din comentariile presei americane dar și din cele povestite de Barbara Walters, înțeleg că Bashar al Assad a fost cel care a ales-o pe Walters pentru interviu, președintele sirian și soția sa, Asma, fiind impresionați de comentariile echilibrate ale celebrei jurnaliste și apreciind-o de-a lungul timpului. Așa că familia Assad a invitat-o pe Walters în Siria, au oferit "asisență" pentru plimbarea ei prin Damasc, au invitat-o la un prânz și apoi Assad i-a oferit acest interviu. Un interviu în care temele cât și discuția au fost cât se poate de libere. Nimic impus, nimic dinainte stabilit. Cel puțin...așa mărturisește Barbara Walters.

Important este că după acest interviu, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american a spus că Bashar al Assad fie este "desprins de realitate", fie este "nebun", potrivit AFP.

Calmul perfect, lejeritatea, gluma și siguranța impenetrabile sunt reacțiile ce șochează în acest interviu. Când un șef de stat este întrebat de un jurnalist dacă se simte "vinovat"- având în vedere ce se întâmplă în Siria- și președintele râde...rămâi uluit. Aproape că nici nu mai contează dacă, după aceea, mai spune și altceva. Barbara Walters, la fel de uluită, spune că Assad e "disconnected"- rupt de realitate, decuplat total. Așa l-a simțit ea în timpul interviului și vizitei în Siria.

Eu cred că Assad nu e nici prost, nici nebun și nici desprins de realitate. Cred știe exact ce face pentru că e foarte sigur de un singur lucru: deocamdată, nimeni nu-l poate opri. Iranul e doar unul dintre argumente. În interviu a vrut să facă show. Și a făcut unul cu totul neobișnuit- showul siguranței de sine. Rolul, într-adevăr, l-a jucat perfect. Nici celor care-i cunosc istoria nu le mai vine să creadă că Bashar a ajuns președinte dintr-un accident. Pentru că, iată, în 11 ani Bashar a învățat, s-a perfecționat, s-a transformat și a devenit ceea ce nimeni nu credea că o să ajungă: dictatorul de tip nou. Dictatorul educat la Londra care vorbește fluent engleza, care-și ucide fără drept de apel poporul, dar căruia nu i se mișcă niciun muschi pe față când e întrebat de oamenii pe care regimul său i-a omorât, i-a torturat, i-a schilodit. Compătimește, glumește, are suficient nerv să și râdă...Totul lin, lejer, detașat. Ai spune că e cel mai pacificator dintre pacificatori. Numai că Bashar râde atunci când imaginile și informațiile arată cât se poate de clar că sub regimul său se produc crime împotriva umanității. Iar el, așa cum se știe, controlează absolut tot.
Bashar al Assad este și dictatorul tânăr, deștept care știe extrem de bine și pe ce cărți externe mizează. Și își dă seama cu precizie ce groaznice consecințe ar avea o intervenție militară în Siria sau în...Iran. Tocmai de accea cred că va fi aproape imposibil de dat jos de la putere. Pentru că Bashar este, așa cum îl văd eu, maleficul dictatorul de tip nou...perfect.

Bucăți din interviu au fost preluate și difuzate și de către BBC și, evident, pentru moment, interviul-eveniment cu Assad a depășit ca importanță Summitul Consiliului European de la Bruxelles- ceea ce înseamnă că reprezintă o adevărată performanță jurnalistică și nu numai.

Interviul Barbarei Walters a fost luat în numele Abc News și Yahoo. O altă parte puteți viziona aici, cele de pe Abc le puteți urmări accesând linkul de mai jos.

Bashar al-Assad Interview: Defiant Syrian President Denies Ordering Bloody Crackdown - ABC News

sâmbătă, decembrie 03, 2011

Mentalitatea unui "băiat deștept de la stat": halucinantul domn Pompiliu Budulan

După ce marți am prezentat, pe larg, subiectul în emisiune, azi Pompiliu Budulan a recunoscut că și-a dat demisia "din cauza noastră". Nu faptele sunt problema, ci emisiunea care le-a arătat-în opinia lui. Nu fata și finii, ci faptul că el era director al unei foarte importante companii de stat și l-am pus într-o situație delicată, zice. Omul e rupt total de realitate, de normalitate, de firesc. Eu ceva atât de halucinant nu am mai auzit niciodată. Vedeți aici cum se manifestă, în toată splendoarea sa, mentalitatea unui "băiat deștept transpartinic de la stat".

joi, decembrie 01, 2011

Patriotismul. Să-l căutăm la Chișinău...

Astăzi, m-am trezit cu o idee fixă. Să arborez/pun/așez drapelul național la fereastră. Știu, multe creiere mici vor spune că asta are legătură cu ce a spus președintele. Ei, bine, nu are chiar nicio legătură. Ideea o aveam mai demult însă astăzi am constatat, bineințeles, că nu am steag. Apoi mi-am adus aminte că aveam un fular cu tricolorul, de când Hagi a fost pe la Cotroceni. După o oră de căutări, am constatat că nu mai am nici fularul. Pentru că, of course, l-am făcut cadou.

Buuun. Așadar, după cafea, am purces către serviciu. Ideea, evident, mă bântuia. Din taxi, am stat să număr pe traseu câți români și-au pus drapelul la ferestre. Pe Moșilor, un singur steag am văzut la geam și în zona Carol- Rosetti- vreo 4.Puțin, mult prea puțin, deprimant.

Mă rog, doar traficul a fost mai lejer astăzi în București, semn că, de Ziua Națională, zi liberă pentru mulți, s-a plecat pe rupte către alte zări. O mică petrecere, chiar și de ziua națională, n-ar strica, nu-i așa?

Spre seară, singurul moment impresionant a venit de la Chișinău. Și deloc nu mă miră că a venit de acolo. Jurământul de credință față de țara-mamă în fața ambasadei României din Chișinău este un moment prea frumos ca să nu fie arătat pe televiziuni, aș zice.
Niște oameni, mai multe suflete, ne-au arătat ce înseamnă dorul, dragostea, mândria și sinceritatea. În doar 50 de secunde. O lecție de patriotism adevărat. Să ne aducem mereu aminte de ea...Look:

miercuri, noiembrie 30, 2011

De la B1 TV, la RTV

Ca să preîntâmpin telefoanele și întrebările pe această temă, vă dau informația brută: am decis, după o îndelungă chibzuire, să mă alătur echipei RTV. Ca atare, astăzi am demisionat de la B1 TV. Îi mulțumesc și pe această cale domnului Sorin Oancea pentru tot ce a făcut, în toți acești ani, pentru mine. La RTV, voi face o emisiune. Cam atât. Scurt și la obiect.

luni, noiembrie 28, 2011

The Buleni, by Puiu Găzdaru...

Referitor la ştirea asta, am primit de la cineva pe mail caricatura de mai jos, semnată Puiu Găzdaru...Simpatică, nu?

miercuri, noiembrie 23, 2011

PSD. De la "aveți grijă pe mâna cui dați partidul" la "influența nefastă și pulpana unui om care nu se poate transforma"

Ploua mărunt. Era noapte, dimineață aproape. 21 spre 22 aprilie 2005. Obosită fleașcă. Slavă Domnului că nu existau televiziuni de știri pe vremea aceea. Pentru că un Congres ca acela nu ar fi fost deloc ușor de transmis în direct.

Cu câteva zile înaintea Congresului, fusese parafată înțelegerea iar Mircea Geoană se înscrie, dacă nu mă înșel, chiar în ultima zi în cursa pentru președinția partidului. De dimineață, toți marii lideri de organizații îl boscorodesc pe holuri pe Ion Iliescu. După câteva ore, era deja clar. Ion Iliescu pierduse șefia partidului, deși Congresul nici nu începuse bine.

"Aveți grijă pe mâna cui dați partidul", spune Ion Iliescu de la tribuna Congresului, într-o ultimă tentativă de a capacita sala. Sala era capacitată însă de alții. Alții care au izbucnit exact când tot Ion Iliescu, conducător al Congresului a făcut o gafă: "Dau cuvântul tovarășului Adrian Năstase". S-a spus atunci că acela a fost momentul când PSD s-a desprins de trecut. Viața a dovedit că acela a fost, de fapt, momentul când, în istoria sa, PSD a făcut cea mai gravă eroare .

Ce s-a dorit cu adevărat atunci? Blocarea cuplului Adrian Năstase- Ion Iliescu la șefia partidului. De Adrian Năstase le era frică, iar despre Ion Iliescu știau că-l va prefera mereu pe Adrian Năstase, orice ar fi. Cine a dorit asta? Păi, să ne aducem aminte: Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, Ucu Rus, Vasile Pușcaș, Vasile Dâncu, Miron Mitrea. Toți și-au dat mâna și l-au susținut fără rezerve pe outsiderul Mircea Geoană. Cine era Mircea Geoană la vremea aceea? Nu conta. Nu conta absolut nimic. Nici măcar că Geoană nu avea vechimea necesară în partid.

Țin minte că pe lângă un material realizat cu lavaliera- pentru care m-au înjurat multă vreme după aceea- mai toți liderii de organizații, am scris atunci un comentariu pentru Observator. Esența era următoarea: Mircea Geoană nu a făcut nimic pentru a câștiga șefia partidului, încrederea organizațiilor. Avea doar de jucat o carte, un rol. Dacă nu va ști ce i s-a dat pe mână, va sfârși sfârtecat exact de cei care l-au pus să conducă PSD.

În acea noapte, Marian Vanghelie a sărit să-l ia la bătaie pe holurile Sălii Palatului pe Victor Ponta. Vanghelie era cu Geoană și, evident, cu Hrebenciuc iar Ponta cu Adrian Năstase.
Pe la 4 dimineața, Ion Iliescu pleacă dărâmat din Congres. Zilele următoare se internează în spital, i se montează stenturi, povestea o știm cu toții. "Habemus Geoană", defilau prin Sala Palatului, Ucu Rus, Hrebenciuc, Vanghelie și restul la braț cu Mircea Geoană. Mă uitam atunci la fața lui outsiderului Mircea și mi-o aduc aminte și acum: nici nu realiza ce i se întâmpla.

Am scris aceste rânduri că poate unii își mai aduc aminte și mai renunță puțin la ipocrizie. Am înțeles astăzi cum și pentru cine a murit, pe rând, în suflet, Mircea Geoană. Pentru Hrebenciuc, Geoană a murit pe 6 decembrie 2009, pentru Miron Mitrea a murit puțin mai de demult, pentru Ucu Rus a murit cândva, în timpul mandatului de președinte al partidului...Vanghelie măcar e consecvent. Pentru el n-a murit. Așa cum n-o să moară pentru el Mitică Iliescu sau Cătălin Voicu. Dovadă ziua de azi. Dar pe niciunul nu l-am auzit: "Îmi pare rău pentru ce am făcut eu, ce am decis eu cu mâna mea, cu mintea mea, din interesele mele, atunci, în aprilie 2005". Niciun regret, nicio scuză, nada....nimic.

Pentru că, până la urmă, în acești 5 ani și jumătate, care a fost în PSD, în esență, greșeala cea mai mare? Că Mircea Geoană a pierdut pe mâna lui Președinția României? "Prostănac" știau că e, nu era absolut niciun dubiu. Nu-și imaginau că poate face gafe atât de uriașe, e adevărat.

Pe scurt, putea fi lesne manevrat- acesta era, în realitate, marele avantaj al lor în relația cu Geoană. Era tot ce i-a interesat de la el îi ultimii cinci ani . A fost gafa cea mai mare că Geoană i-a lăsat pe Vanghelie, Mitică Iliescu, Hrebenciuc și pe alți câțiva să conducă efectiv partidul? Păi nici nu s-ar fi putut altfel. Ei l-au pus, ei l-au făcut om, ei îi dictau...Păpușa trebuie să cânte la Cotroceni. Păpușa s-a dus să cânte dar, cu România și mogulii la picioare, s-a înecat în spa-ul lui Vîntu. S-a izbit ca de un zid de propria-i prostie și asta i-a fost fatal.

Iar Hrebenciuc care punea miniștrii s-a trezit că...Hrebenciuc nu mai are ce să pună. Deloc. Va mai pune tot el miniștrii sub mandatul lui Victor Ponta? Unii spun că nu...Eu sunt, din fire, circumspectă. Zic să trăim și să vedem. Vanghelie, Hrebenciuc și Dragnea sunt nuci mai tari de spart.

Eroarea imensă a PSD eu cred că aparține toți oamenilor care au defilat în acea noapte de aprilie 2005 prin Sala Palatului, la braț cu Geoană. Pentru că ei au schimbat cu forța aproape rezultatele unui Congres iar ce s-a sfârșit azi e rezultatul acelui pact făcut și niciodată, oficial, recunoscut.

Ar fi fost Ion Iliescu sau Adrian Năstase soluții mai bune pentru PSD la vremea aceea? Sincer, nu știu. Autoritarismul lui Năstase și relația sa cu presa au fost cele mai crâncene. Pe de altă parte, e inutil de apreciat cât de bună a fost opțiunea Geoană. Ar fi fost o nebunie să ajungă președinte al României...Departe n-a fost. Iresponsabili au fost cei care au știut, au tăcut și l-au susținut.

Trebuie odată, în această scurtă viață, și Hrebenciuc dar și ceilalți să-și asume erorile? Eu cred că trebuie. Pentru că nimeni n-a uitat cine, în aprilie 2005, i-a dat lui Geoană partidul pe tavă. Pentru că nimeni n-a uitat cine a dat peste cap un întreg Congres. Pentru că nimeni n-a uitat cine a decis atunci cu adevărat.

Iar să știți că ei sunt primii care...n-au uitat.

P.S. Pe această cale, îi mulțumesc lui Viorel Hrebeniciuc pentru faptul că, în sfârșit, a confirmat că Adrian Năstase a demisionat, în 2004, pentru o zi de la șefia PSD. E adevărat, domnului Hrebenciuc i-a trebuit pentru asta vreo 7 ani, o calitate de martor ( printre cei 974) în dosarul "Trofeul calității" și un judecător în fața ochilor. Informația a fost difuzată atunci în exclusivitate de mine pe Antena 1, în Observator 23.00 și reluată cu obstinație în următoarele două zile în deschiderea Observatorului de ora 19.00, în ciuda presiunilor greilor PSD. Tot atunci, ProTV din această cauză a mâncat o bătaie cruntă. Mă rog, țin minte că Ion Iliescu era într-o vizită oficială în Kazahstan iar Năstase stătea baricadat în sediul Guvernului. Viorel Hrebenciuc a dezmințit atunci cu obstinație informația, deși sursele din partid erau extrem de credibile. Nu l-am crezut atunci când "a nu-l crede pe Hrebenciuc" era nebunie curată, nu-l mai cred demult...Asta ca să știm exact, la capitolul credibilitate, cum stăm...