Ce a făcut Voicu

Informaţie: Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, să sesizeze Parlamentul în vederea încuviinţării arestării senatorului PSD Cătălin Voicu.

Ce ştim? Ştim că încuviinţarea arestării este o măsură excepţională şi a fost cerută, în premieră, de către DNA, prin Ministerul Justiţiei, Senatului României. Buuun...Şi mai ştim foarte bine că, încă din 10 decembrie 2009, DNA a început urmărirea penală împotriva lui. Deci, din 10 decembrie 2009 şi până azi, Voicu trebuie să fi făcut ceva. Pentru că încuviinţarea arestării, potrivit Codului de Procedură Penală, nu se poate declanşa decât în următoarele cazuri . Precise, exacte şi după cum urmează: 

Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului:

Art. 148. - Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri: 

a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;

b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de 3 luni;

c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;

d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;

e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;

f) inculpatul este recidivist;

g) cand exista una din circumstantele agravante;

h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.

In cazurile prevazute la lit. c)-g), masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an.

Iar Art. 143 spune aşa: Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta săvârşită. Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.

Concluzie? Din toate aceste situaţii, pot rămâne în picioare cel puţin cinci. Voicu ori a încercat să fugă, ori a încălcat interdicţiile DNA, ori a încercat sau chiar a distrus probe, ori a vrut să influenţeze martorii sau poate chiar a comis, de atunci şi până acum, o nouă infracţiune.

Asta e. Pentru că aşa scrie în lege. Că tot zice stimabilul Voicu că ştie foarte bine toate prevederile legale, că e mare specialist  în Drept şi în Ingineria...Mediului(facultăţi private), şi în transmisiuni, şi în societăţi private, şi consilier pe la Cameră, şi pe la Cotroceni până în 2004...Partea proastă e că mulţi ştiu cam ce făcea personajul încă de pe vremea aceea. Poate şi tocmai din cauza activităţii dubioase, Voicu a fost declarat incompatibil de către Baroul Bucureşti. Pentru că e mare specialist în drept. În dreptul lui...

P.S1. Dosarul lui Voicu înseamnă 11 volume, 2663 file.

P.S2. Regulamentul Senatului.

Secţiunea 1 Imunitatea parlamentară

Art.172.-(1) Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.

(2) Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertăţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare represive, abuzive sau şicanatoare.

(3) Senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(4) În temeiul art.72 din Constituţia României, republicată, senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) În caz de infracţiune flagrantă, senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei.

(7) Preşedintele Senatului aduce cererea la cunoştinţă senatorilor în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor acesteia.

(8) Biroul permanent al Senatului supune, spre dezbatere şi aprobare, plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

(9) Cererile de reţinere, de arestare, de percheziţie se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Art.173.-Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.

Arestarea lui Voicu- o grea lovitură dată PSD

"Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a înaintat ministrului Justiţiei Cătălin Predoiu
solicitarea de a sesiza Parlamentul României – Senatul, pentru a cere, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 2 din Constituţia României, art. 172 din Regulamentul Senatului României, încuviinţarea arestării senatorului Cătălin Voicu, inculpat în dosarul nr. 310/P/2009, în sarcina căruia au fost reţinute următoarele infracţiuni:

- trafic de influenţă în formă continuată,
- fals în înscrisuri sub semnătură privată,
- participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii, în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată.

În rezoluţiile de începere a urmăririi penale şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale procurorii au reţinut următoarele:

În perioada iulie - septembrie 2009, Cătălin Voicu, prevalându-se de prerogativele ce derivă din calitatea sa de senator, a primit de la un om de afaceri, în două tranşe, sumele de 250.000 RON(echivalentul a 60.000 euro) şi 200.000 euro, în schimbul intervenţiei pe lângă magistraţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea adoptării unei soluţii favorabile societăţii comerciale la care omul de afaceri era asociat.

De asemenea, în luna august 2009, Cătălin Voicu, a pretins şi primit de la un alt om de afaceri suma de 119.000, RON în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă poliţişti din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti pentru a-i determina să propună o soluţie favorabilă într-un dosar în care acesta era cercetat pentru fapte de natură penală. Pentru a disimula faptele de corupţie, Cătălin Voicu şi cumpărătorul de influenţă au întocmit documente financiar contabile care atestă împrejurări nereale.

În aceeaşi cauză, în a doua jumătate a anului 2009, Cătălin Voicu a cerut unor persoane cu influenţă în sfera politică să îi acorde sprijin politic în ocuparea unei funcţii în Guvernul României, în schimbul intervenţiilor sale pe lângă magistraţi din cadrul Tribunalului Bucureşti şi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unor hotărâri favorabile în care respectivele persoane aveau interese.

De asemenea, Cătălin Voicu a pretins unei persoane foloase patrimoniale constând în facilitarea obţinerii pentru firme aflate în sfera sa de interes a unor contracte de achiziţii publice la autorităţi contractante din judeţul Constanţa.

La data de 10 decembrie 2009, faţă de Cătălin Voicu s-a dispus urmărirea penală, iar la data de 11 decembrie 2009 s-a pus în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de trafic de influenţă.

Ulterior, la data de 22 ianuarie 2010, respectiv la 11 februarie 2010 şi 12 februarie 2010,cercetările au fost extinse, fiind dispusă urmărirea penală faţă de Cătălin Voicu şi sub aspectul celorlalte infracţiuni sus menţionate în cererea de încuviinţare a arestării preventive.
În susţinerea cererii privind încuviinţarea arestării au fost anexate copii conforme cu originalul ale documentelor relevante, respectiv 11 volume conţinând un număr total de 2663 file."

Cam aşa sună comunicatul DNA. Că omul a făcut treburile murdare pentru oameni importanţi din PSD ştie toată lumea. Dar cred că întrebarea care ar trebui pusă e următoarea: dacă, cumva, prin nu ştiu ce minune, văzându-se lăsat din braţe, Voicu s-ar apuca să vorbească, pe cine ar trage după el ca să scape? Pentru că el este veriga. Veriga ce poate să-i ducă pe la DNA pe destul de mulţi din partid.

Numai dacă ne gândim la votul care s-a dat în Comitetul Executiv al PSD pentru Ministerul de Interne. Câţi dintre şefii de organizaţii au votat atunci cu Voicu? Să ne amintim...Câţi au făcut lobby intens? Şi cam ce probleme aveau mulţi dintre acei oameni cu Justiţia? S-a"decartat" mult în acele zile, asta se ştie. Probabil că unii, în sinea lor, se bucură acum că ar putea scăpa de el. Dar cred că multora le este şi teamă. Temă de ce acest om ştie despre ei.

Pe de altă parte, se ştie la fel de bine că Victor Ponta, de exemplu, nu a fost niciodată un fan Vanghelie. Ba, din contră. Însă nu cred că nu bănuia cam ce mare influenţă avea grupul Mitică Iliescu- Cătălin Voicu- Viorel Hrebenciuc- Marian Vanghelie în PSD.
Fost procuror, acum şef de partid, Victor Ponta spune clar: "Partidul Social Democrat nu obstrucţionează Justiţia şi, de aceea, consider că Senatul trebuie să ia urgent o decizie" . Pe scurt, nu-i ia deloc apărarea. Un alt fel de a spune: ducă-se toţi odată cu el. Ceea ce Mircea Geoană n-ar fi spus şi făcut în veci.

De departe, cea mai interesantă poziţie a avut-o până acum Viorel Hrebenciuc. Membru şi el al grupului de influenţă, ştiind extrem de bine ce face şi cum face Cătălin Voicu, Hrebenciuc este acum un om care vrea să-i câştige încrederea lui Victor Ponta. Deci, e cam prins la mijloc. Tocmai de aceea, potrivit Mediafax, întrebat dacă PSD îl va susţine pe Cătălin Voicu, Viorel Hrebenciuc a dat un răspuns care nu-i stă deloc în fire, echivoc: 'nu ştiu'.

Probabil că Hrebenciuc se gândeşte şi cântăreşte. Ce ar vrea să facă nu prea poate. Şi asta pentru că marea problemă a lui e că Victor Ponta nu e Mircea Geoană. Nici la propriu, nici la figurat. Şi la fel de probabil e că nu o să treacă extrem de mult timp până când Voicu va fi arestat.

Alte detalii, pe aici.
P.S. Când şi dacă se va ajunge la Mitică Iliescu, atunci va fi, cu adevărat, interesant.

Bruges, fascinantul muzeu al Flandrei

Spălătorii de cadavre

Sunt fascinanţi, ştiu. Şi sunt destui. Iar asta se vede de la o poştă în halucinantele vorbe pe care ei le rostesc.

În general, aceşti oameni nu ştiu mai nimic concret, nu lucrează cu informaţiile brute, stau mai mult pe acasă, dar au nişte impresii şi păreri. Sunt comentatori şi analişti. Pentru că vor să fie cool.

Să luăm un exemplu: editorialul lui Cristian Tudor Popescu. Da, ei îl citesc de la paragraful doi în jos. Ca şi când ce a scris mai sus nu contează. Apoi recită şi aberează frumos.

Mizerabili mai sunt şi când îşi pun întrebări de genul: „ce, un ziarist nu poate să dea o intoxicare pe un blog? Poate să scrie ce vrea el, e blogul lui, nu?”

Ei bine, cam aşa funcţionează mintea lor. 

Nu, un ziarist ca Cristi Şuţu nu avea voie să facă o asemenea greşeală. Când dai o asemenea informaţie fie pe blog, fie în ziar, fie în orice alt mijloc de informare trebuie să o verifici de 100 de ori pentru că atât credibilitatea, cât şi semnătura ta sunt în joc. Asta mai ales când pe piaţă exista precedentul Vadim Tudor, propagat insistent în mediile politice. În asemenea situaţii, trebuie să fii atât de sigur pe sursele tale, încât să fii în stare să-ţi pui demisia pe masă dacă totul se dovedeşte a fi fals. Iar aici vorbesc nu despre un spălător de cadavre, ci despre Cristi Şuţu, un jurnalist bun, credibil şi experimentat. Oricum, chiar dacă i s-a întins o capcană, chiar dacă nu, Cristi a făcut o greşeală de începător. El nu putea să-şi permită să dea o informaţie neverificată pe blog.

A doua grăire magică a spălătorilor de cadavre: informaţiile despre starea de sănătate au fost date de PDL. Ceva pe principiul, să fie şi PDL pe acolo. Că, deh, nu contează dacă e adevărat sau fals. Poate o înghiţi vreunul şi gogoaşa asta, nu?

A treia: Administraţia Prezindenţială trebuia să reacţioneze mai devreme. La ce? La zvonuri propagate de politicieni, la mizeriile de câteva luni debitate de Vadim Tudor sau la o informaţie neverificată postată pe un blog? Păi ce insituţie sănătoasă la cap din statul român face asta?

A făcut-o însă când i-a trebuit. Atuci când intoxicarea s-a suprapus cu o altă informaţie reală. Şi asta pentru a se evita un derapaj informaţional periculos.

Şi exemplele pot continua. Oricum, după ei nimic nu e bine. Pentru că rolul lor este să devieze atenţia, să scoată din context, să sublinieze ce vor, să citeze pe cine trebuie, să bage mici şopârle. Asta făceau şi pe vremea lui Adrian Năstase, asta fac şi acum. Ei n-au conştiinţă, n-au respect pentru meserie, nu caută adevărul, nu cunosc dreptatea. Ei din manipulări josnice trăiesc. Ei aşa supravieţuiesc.

Testul de sănătate al presei

Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. Vadim şi-a făcut numărul, Mircea Geoană a cerut clarificări rapide în calitate de al doilea om în stat iar Viorel Hrebenciuc a făcut şi el tot ce i-a stat în putinţă ca să se disculpe. Evident, circul nu s-a terminat, însă întebarea care se pune este cea legată de credibilitatea presei.

Este presa românească capabilă să gestioneze corect un subiect delicat -gen starea de sănătate a preşedintelui- atunci când vine vorba de Traian Băsescu?

Sunt jurnaliştii români profesionişti, suficient de experimentaţi ca să nu cadă pradă manipulărilor? Câţi dintre ei vorbesc în cunoştinţă de cauză şi câţi nu?

Câte din informaţiile difuzate de ei în diverse medii de informare sunt verificate din cât mai multe surse credibile şi câte sunt livrate, la pachet, de oameni politici pentru a-şi atinge anumite scopuri politice?

Sunt blogurile influenţate politic? Şi dacă da, cum poţi face diferenţa, tu- ca cititor, între informaţie şi intoxicare?

Sunt întrebări care se pun. Şi după câteva răspunsuri rapide, cred că, per ansamblu, situaţia nu arată foarte bine.

Unii au trecut testul „stării de sănătate”, alţii nu, câţiva refuză, cu obstinaţie, să înţeleagă pentru că au alte scopuri. Iar destui spun, culmea, după ce se isterizează de ceva timp, că nici măcar nu-i interesează problema. Asta deoarece, în fapt, cam totul se reduce la Traian Băsescu.

Subiectul stării de sănătate a şefului statului e, bineînţeles, unul legitim. Dar cred că nu e nici rolul şi nici scopul ziaristului să facă jocuri politice. Meseria lui e să informeze corect, profesionist şi prompt publicul, pentru că faţă de el are singura responsabilitate. Aşa se construieşte credibilitatea. Restul e politică, jocuri, interese . Iar de toate acestea jurnalistul trebuie, în primul rând, să se ferească. 

Cei care tot nu pricep să citească cu voce tare

Următoarea ştire este preluată de pe ziare.com. Detalii au ajuns şi pe Hotnews , Agerpres şi Mediafax.

Valeriu Turcan, purtatorul de cuvant al Administratiei Prezidentiale, a negat luni ca presedintele Traian Basescu ar avea probleme de sanatate, ca este "foarte sanatos", si a precizat ca seful statului nu a fost internat la terapie intensiva la Spitalul Militar.

"Presedintele nu a dorit sa intre in jocul celor care au orchestrat aceasta campanie, care s-a manifestat inclusiv prin aglomerarea site-urilor de internet si a forumurilor cu texte standard de genul 'Presedintele e grav bolnav'", a spus Turcan.

El a precizat ca o comisie medicala, formata din 13 medici, va face un raport pe care i-l va prezenta presedintelui Traian Basescu, aratand ca raportul despre starea de sanatate a sefului statului nu trebuie sa fie facut public.

"Legea nu prevede ca analizele pot fi date publicitatii. Ne aflam intr-o ampla campanie de intoxicare care a atins un apogeu in ultimele trei luni de zile", a spus Turcan la Antena 3.

Valeriu Turcan l-a acuzat pe jurnalistul Cristian Sutu, aflat in studioul Antenei 3, ca informatiile publicate pe blogul, potrivit carora Traian Basescu ar fi internat la Spitalul Militar, la izolare septica, au legatura cu relatia dintre acesta si Viorel Hrebenciuc, spunand ca Administratia Prezidentiala nu da replica articolelor aparute pe bloguri.

"Nicio institutie serioasa nu da replici articolelor scrise pe bloguri controlate politic", a spus Valeriu Turcan.

Presedintele Traian Basescu si-a facut sambata un control medical la Spitalul Militar dupa operatia suferita la glanda tiroida, prilej cu care a facut si o serie de investigatii suplimentare "de rutina", sustin surse medicale citate de NewsIn.

Basescu a recunoscut, duminica seara, ca a fost la un control medical la Spitalul Militar, dar a precizat, in urma zvonurilor aparute pe bloguri, ca nu este bolnav, ci a fost vorba de controlul anual de rutina.

"Am fost la Spitalul Militar sa imi fac controlul medical anul. Nu am nicio problema, sunt mai sanatos ca toti patronii vostri. Stiu ca de trei luni se tot chinuie sa spuna ca presedintele este bolnav sau ca face partid rupand oameni din PSD. Sunt mai sanatos si la minte si la corp decat patronii vostri la un loc, iar in ceea ce priveste politica sunt mai corect decat cei care zic ca eu fac partide", a declarat Basescu, la iesirea dintr-un restaurant.

Ştirea care nu e ştire

Se procedează cam aşa. Se ia ca sursă de informaţie Vadim Tudor, se propagă neoficial, de vreo lună, la nivel de mari jurnalişti şi analişti apropiaţi PSD informaţia că şeful statului este aproape pe moarte, că s-a operat de nu ştiu câte ori, că e internat la nu ştiu ce clinică, că a fost prin străinătate pentru controale minuţioase, că are, bineînţeles, diverse boli. Care mai de care mai groaznice. Iar, la momentul oportun, pe fondul unei voite lipse de activitate publică a preşedintelui, în perioada în care şeful statului face controlul medical obişnuit la Spitalul Militar, se găseşte un fraier care să muşte următoarea informaţie- bombă: Traian Băsescu este internat la Spitalul Militar, la Terapie Intensivă, la izolare septică. Deci, chiar ar fi pe moarte.

Cam aşa se inventează, în presa românească, o ştire despre Traian Băsescu. 

Părerea mea e că este trist că s-a ajuns aici. Este periculos când adevărul şi minciuna devin sinonime atunci când subiectul este Traian Băsescu. Este îngrijorător pentru  presă atunci când propagă informaţii livrate de repezentanţi ai partidelor, fără nicio minimă verificare. Dar este la modă, nu? Este la modă să vorbeşti, să scrii prostii fără să ai habar cu ce se mănâncă subiectul.

Sunt absolut convinsă că cele două bloguri care au propagat astăzi marea informaţie de presă habar n-au de ce Traian Băsescu îşi face controalele periodice la Spitalul Militar şi nu la Elias sau Babeş, de ce se fac aceste controale periodice, care-s procedurile, şi mai ales...ce-a făcut şi face Traian Băsescu în toată această perioadă.

Din păcate pentru aceşti pseudojurnalişti şi mulţi alţii ca ei, informaţia corectă e că şeful statului nu are nimic deosebit. Nici cu sănătatea, nici cu altceva. Iar asta se putea verifica foarte simplu, doar prin câteva telefoane. Cât despre manipulare, şi ea putea fi uşooor anticipată.  Vedeai cine o propagă, cine stă în spatele personajelor, care-i intenţia şi care-i situaţia reală, verificată şi para-verificată. Apoi le comparai. Şi niciun ziarist adevărat şi sănătos la minte, care-şi respectă meseria şi ştie cum trebuie s-o facă, nu înghiţea pe nemestecate o asemenea dezinformare, doar pentru că este livrată de adversarii politici ai personajului în cauză.

Discuţia e lungă. Presa nu mai e ce-a fost, generaţiile în presă s-au schimbat, informaţia corectă şi verificată nu mai contează. Dar, în fine, cine ştie, poate că sunt doar eu şi alţi câtiva old fashioned... 

P.S.Oricum, eu spun că trebuie remarcat puloverul violet al lui Traian Băsescu cu care a venit la restaurantul unde a făcut declaraţia. Cred că e rost de câteva săptămâni de discuţii serioase pe această temă.  La Spitalul Militar,  la Terapie Intensivă, şi numai la izolare septică înţeleg că se dau gratis pulovere violet. Şi pentru analiştii PSD şi pseudo jurnaliştii presei româneşti se oferă, tot gratuit, cămăşi de forţă. Imprimate cu pasaje din România Mare a lui Vadim Tudor.