Dragă Jack, m-am întors!

De fapt, nici n-am plecat. Ți-am zis: Kafka! Doar am fost puțin să iau aer. Nu mai puteam. Mă sufocam. Inchiziție stalinistă. După ce ți-am scris mailul, m-a apucat măseaua. Mi s-a umflat tot capul. Reevaluam oamenii din jurul meu.

Groaznic. Aici nu mă înțelege nimeni. În beci, ăștia joacă table. Mă uit la ei și văd o lecție despre nedreptate. Eu sunt un cuget prețios, ei sunt niște suflete penale detestabile. Eu nu știu să joc table. Eu sunt Însuși Mogulul Alb. Eu creez oameni și instituții. De douăzeci și cinci de ani m-am exprimat prin Fapte.

Așa că, dragă Jack, m-am dus la dentist, la o citirică. Cum spuneam, Faptă. Și am fost liber. Așa cum zici că te exprimi tu. A fost un test util care mi-a întărit convingerea în valorile în care am crezut. Am plecat și m-am întors într-o dubă, cu doi proști/milițieni după mine. A fost mișto. Cum mișto știi că sunt și eu. Am mâncat, am băut, am ciocnit, am glumit, am dansat, ne-am distrat. Bucălat, degajat, gălbior și, așa cum vezi, cu perspectivă scriitor.

Hai că sunt bun. Mă apăr singur. Ți-am zis că am învățat căile secrete ale Justiției. Proștii ăia s-au ales cu dosar penal. Niște slugi cu fulgi. Favorizarea infractorului și abuz în serviciu. Infractorul fiind eu. Jack, poți să crezi?! Din poziția de minoritar pe care o împărțim, trăiesc experiențe pe care n-aș fi crezut că voi fi obligat să le trăiesc. Nedreptate, abuz, fabricații, ingratitudine, negare, trădare, inchiziție, autodivinizare. Jesus, Jack!

Din subteran, pot să-ți confirm că ai dreptate și te admir. Sunt de-un publicistic penal excepțional, așa cum excepțional și sacru, recunosc, am fost toată viața. Ca și acum. Jack, hei, trezește-te, înțelegi?

N-o mai lungesc . Văd că adormi. Ăștia mă bâzâie, mă sâcâie în continuare. Mă scot din sărite cu zarurile lor. Eu mă lupt cu toată puterea să ies din tăcere și ei fac zgomot, infernal de multă gălăgie. Mă acoperă. Îmi ucid gândurile. Este îngrozitor, înspăimântător, oameni veșnic nerecunoscători. Abia mă mai pot concentra. 

Eu am o datorie față de mine, față de tine, față de prietenii care au crezut în mine să continui cu succes ce-am început demult. Și după câte vezi, sunt învingător, supraviețuitor ca și tine! Mai mișc. Știu și câștig! Eu încasez, ei mă scutesc! Comit și, totuși, Reușesc!

Nuți doarme să știi. E obosită. După ce a țipat toată ziua, s-a apucat să scrie petiții și-a adormit cu ele-n poală. Să știi că nu găsește adresa de la NASA. Poate i-o dai tu. M-a rugat să-ți transmit și eu și să te rog totodată să nu te mai culci așa devreme că te sună să-ți dicteze și mâine seară. Ca de obicei, te rog să fii pe recepție și să editezi perfect! Conștiincios cu cauza, așa cum te știu de-o viață.

Cât despre mine, să știi că am vorbit ca marți să mă duc pe la Piață. În Amzei. Tot așa, cu duba. N-am ce face. Merțan cică n-au acum. Poate prind data viitoare. Am o poftă nebună de morcovi și-un whisky d’ăla de la Sotheby’s . 2 milioane de euroi sticla. Poate fără brățări reușesc să scap de tot de proști și mă gândeam să vii și tu, chiar de nu bei. Le spun să mă ducă atunci când termini tu la bibliotecă. Te-ai uita, ai mai nota, am mai cita împreună din clasici, în direct am și posta, ne-am distra de minune. Poate mai ceva ca de obicei.

Gândește-te și, te rog, cere-i voie și lui Nuți. Nu vreau să am scandal și cu ea, să n-aibă cine-i scrie sau recita și apoi să mai urle și la mine. Când țipă e traumatizant. Ți-am zis deja: este mult zgomot și eu asta chiar nu suport deloc. În plus, nu vreau să te sune știi tu cine, nebunule, și să nu fii pe fir. Asta chiar nu mi-aș ierta. Tu ești salvarea mea și-a ei. A tuturor, a noastră! Jenanții ăia justițiari nenorociți nu vor nici de-ai dracului să scrie de noi nimic de bine. I-ai văzut și pe sclavii ăia de la Parchet când m-au arestat. Puneți măi, fraților, o întrebare ca să răspund, hai!, le-am poruncit. Eu le dau să mănânce și ei m-au întrebat dacă am firme fantomă. Păi asta-i întrebare, măi, Jack? Poate reușești tu prietene drag să mai zugrăvești ceva despre vitregia noastră și cruntele suferințe până ne-om vedea.

Jack, nu uita niciodată! Am investit cu toții în tine. Pentru că toți știm că tu ești altfel. Abia acum se vede tot ce poți. Nu ne pare rău. Ai tot respectul meu.

Revin. XOXO

Ady

Scrisoarea II. După Scrisoarea I, de inculpatul arestat preventiv Adrian Sârbu: Dragă Jack, îți mulțumesc!