Un singur rând nevinovat dintr-un document parte a unei
investigații jurnalistice profesioniste a devoalat zilele acestea o legătură
extrem de periculoasă în zona sistemului de securitate și siguranță națională parte a unui carusel financiar de-a dreptul halucinant.
Pe principiul obiectiv și sănătos, follow the money- niciodată nu știi unde aceștia
te duc, s-a descoperit o relaționare directă și fără echivoc între zone extrem
de sensibile, vitale chiar, ale serviciilor de informații și entități private,
controlate, prin diferiți interpuși, de politicieni.
Forța acestei legături o dă o tranzacție financiară ce nu
poate fi pusă ușor sub semnul întrebării, negru pe alb: o plată efectuată de stat/serviciu secret către
privat/controlat de politician: 1 milion de euro într-o lună a anului trecut. Este o premieră. Niciodată în presă n-a mai apărut așa ceva.
Și de aici încep întrebările care, pe același principiu-
follow the money- niciodată nu știi de unde ar trebui să înceapă și unde în
realitate se sfârșesc.
În primul rând și foarte important, vorbim despre bani
publici. Pentru ce anume sunt făcute aceste plăți, sunt parte a unui contract, a mai multor contracte, câte contracte există în totalitate pe aceste paliere,
în ce condiții și perioade au fost făcute, cum se face că, în astfel de zone
exclusiviste și senzitive, au acces privați nu foarte experimentați în legături
directe sau indirecte cu politicieni importanți- toate acestea reprezintă o
primă mare zonă de mister.
Multe întrebări se ridică și când ne gândim la controlul
obiectiv și necesar în aceste zone vitale. Cine verifică aceste contracte,
ce instituție poate spune cu ceritudine, fără dubiu, dacă ele sunt în regulă
sau nu, în condițiile în care transparența nu există deloc?
Dacă ne mai gândim că politicienii care au legături
directe sau indirecte cu privații contractați și plătiți din bani publici, mai
sunt și parte a unor mecanisme de control - este efectiv de râsu’ plânsu’. Își vor controla ei,
la o adică, propriile contracte bănoase cu serviciile secrete? Evident, nu.
Incompatibilitatea este clară. Nici nu mai încape o discuție. Doar drenează
bani publici din tranzacțiile către privații pe care-i interpun în joc. De asta și fac totul: bani, informație, putere, control total.
În cazul în care politicianul mai are la activ și o
imagine catastrofală, caracterizat prin agresivitate, amoralitate perfectă, cinism și sete nestăpânită de putere, cu câteva plângeri și denunțuri pentru șantaj, amenințare
și trafic de influență, culmea, atenție, uneori exact în cazul și în numele acelorași firme
către care serviciile speciale fac plăți- avem de-a face cu un adevărat cocktail
Molotov, cu o adevărată ghiulea prinsă de piciorul serviciilor secrete.
Niciodată nu știi când va exploda și încotro schijele se vor îndrepta.
Așadar, din multe puncte de vedere, problema pare uriașă și serioasă.
Dar vă propun să facem un
exercițiu util:
din tot ceea ce am descris mai sus, să scoatem politicienii din tablou. Uitați
de ei pentru moment.
Așa
veți observa că mai bine de jumătate din probleme- pur și simplu dispar. În
toate țările lumii serviciile secrete contractează entitați private consolidate
și specializate, fac plăți către acestea- din fonduri publice- pentru
echipamente, tehnică, softuri și tot ceea ce este necesar. Singurele principii de la
care nu se abdică este legalitatea, controlul strict și transparența. Audierile
din Congresul american, mai ales în momente critice, sunt un veritabil exemplu
în acest sens.
Însă atunci când politicul intră pe fir, interferează în
cel mai mic mod- totul se dărâmă. Pentru că acționează ca un virus. Este ca un castel de cărți de joc care se
prăvălește punând sub serioase semne de întrebare zone esențiale și consolidate
ale unui stat, expundându-l astfel pericolelor într-un mod foarte primejdios.
Dar să revenim la politicieni. Dacă ei mai sunt, de
exemplu, și pe radarul SUA- la secțiunea “așa nu”, vorbesc și acționează ca vectori de imagine în numele serviciilor secrete, iar firmele private pe care le controlează au mai dat și chix în momente critice exact pe ceea ce
sunt plătite, demonstrându-și la scară largă amatorismul, nu mai e nimic de
spus. Discuția e închisă. Și este grav.
Foarte important de precizat este că vânzările de- atenție- pachete minoritare ale privaților controlați de politicieni către structuri internaționale- care se produc de câteva săptămâni, nu rezolvă deloc problema. O maschează, o zugrăvește prin occidentalizare și, în realitate, o face tot mai greu de gestionat. Totul se întâmplă doar pentru adormirea vigilenței partenerilor strategici ai României. Iar asta este la fel de grav. Pachetele majoritare- dirijate prin interpuși, paravane, fantome- fac ca totul să rămână în aceleași gheare distructive ale politicului. E o păcăleală și-un distih cunoscut: “Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Rețeta e tipic românescă. Se aplică perfect aici.
Și
mai este ceva ce nu poate fi deloc neglijat.
Aproape
toate investigațiile profesioniste care apar în presă de luni bune – puse cap
la cap- pe subiectul relației cu accente penale ale unui anumit gen de politicieni
cu privați sugând de la stat- descriu un adevărat păienjăniș relațional în care apar zeci, poate
sute de firme, plăți în zig-zag, sume halucinante, entități- bidon, entități-
fantomă, offshore-uri, prieteni, rude, afaceriști care mai de care mai controversați, interni și externi, totul
mufat politic și transpartinic în care se învârt netrasparent fonduri
publice uriașe. Un adevărat roller coster operațional financiar și tranzacțional, pe care nu-l verifică nimeni.
Un neuron nu foarte dezvoltat nu poate crea și ghidona singur așa
ceva.
Ca
atare, stând strâmb și judecând drept, neuronul nu pare a fi decât un alt paravan uman generat
dintr-o greșeală strategică binecunoscută. Indiferent ce nume ar avea și ce pedigree
ar purta politicianul, oligarhul, afaceristul un lucru trebuie spus apăsat, cu bună credință și curaj: nu poate scurtcircuita și curenta
măruntaiele siguranței naționale ale unei țări. Intern și internațional, efectele deja s-au văzut și, cu greu, au fost recunoscute. Orice ar face, prezența lui acolo, are sevă, miez și orizonturi toxice.
Pericolul real este că tinde cu pași repezi să maculeze ireparabil, să otrăvească primejdios toată încrederea în ceva ce cu sacrificii s-a obținut și este fundamental: anticorpii statali. Iar asta va fi, cu adevărat, letal.
Un comentariu:
Foarte ingrijorator. Ma gandesc ca toti cei care se documenteaza si dau in vileag toate aceste "afaceri murdare" (reporterii de investigatie) in afara de faaptul ca sunt intr-un real perico;...se lupta cu morile de vant. Societatea romaneasca si nu numai, este asa de debusolata, divizata si mai ales, din cauza inculturii din ce in ce mai accentuate, este o masa de manevra usor de manipulat pentru cei ce au resurse mijloace de..."adormire a constiintei", incat este imperios necesar sa se gasewasca de urgenta o contramasura eficace. Singurii care pot face asta sunt intelectualii, care astazi, s-au FERECAT in cochiliile lor si sunt resemnati, in loc sa vina cu idei creatoare de insanatosire a bolii grave care nacina oamenii, sa vina cu idei practice si care pot fi puse in aplicare urgent.
Trimiteți un comentariu