Cum a dezvăluit Președintele Băsescu planul "coaliției pușcăriabililor" pentru 2014

Aproape nimic întâmplător n-a fost invocat de către Președintele României, Traian Băsescu, în ultima ieșire de ieri, de la Palatul Cotroceni. Totul a fost plin de semnificații importante, rostit apăsat, ferm, cu detalii devastatoare din punct de vedere politic pentru liderii USL care s-au trezit luați prin surprindere, loviți cu leuca în moalele capului, buimaci, și puși în fața unor fapte și realități crude. Neavând argumente credibile să le explice, nu au știut cum să reacționeze. Bâlbâiala a fost evidentă.

În fapt, ce a dezvăluit președintele Băsescu? Un mare plan, un joc mai amplu, pus la cale pentru un unic scop: cucerirea Palatului Cotroceni în decembrie 2014 și, evident, acapararea totală a Puterii. Ca orice plan, el este etapizat, desfășurarea lui a început deja și cuprinde mai multe componente: Presa, Justiția și persoana fizică și politică Traian Băsescu.

Ca atare, să le luăm pe rând:

PRESA. Nu trebuie decât să citim niște rânduri de acte normative, să vedem niște atitudini evidente, să le coroborăm cu mai multe acțiuni clare și la fel de publice, și vom vedea că scopul real și imediat este asanarea oricărei poziții mediatice critice la adresa actualei Puteri și crearea, pentru cursa prezidențială din 2014, a unei mari coaliții mediatice care să susțină un unic candidat la Președinție.
În 2009, în alegerile prezidențiale, a fost la fel. Toate imperiile mediatice ale mogulilor potenți, lacomi și nu foarte inteligenți au susținut cu toată tăria un candidat, pe Mircea Geoană, iar finalul a fost mai mult decât devastator: trusturile și întreaga mașinărie s-au făcut praf, candidatul Geoană a pierdut Președinția României, iar oamenii care, cu adevărat, voiau să controleze Președintele României au falimentat, au ajuns în pușcărie, s-au lovit implacabil de propriile dosare din Justiție și nelegiuiri de care fugeau sau, după caz, zac și acum în temnițele statului.
Spre deosebire de 2009 însă, în 2014, planul include și Televiziunea Publică și Radioul de stat. Și ele ar trebui să facă parte din această mare coaliție mediatică iar portdrapelul ar trebui să-l țină, bineînțeles, trustul controlat de Dan Voiculescu.
La TVR cel puțin este speculată din plin dificila situație financiară și este susținut un blocaj, responsabili de toate aceste acțiuni în desfășurare fiind tot politicienii puterii și politrucii din dotare. Așa se face că, oricând, în baza unei legi de organizare și funcționare a SRTV, modificată de majoritatea de 70% a USL din Parlament sau în baza unui Cod al Insolvenței ce are ca primă victimă presa fragilă financiar, oricine poate veni și cumpăra sau anexa la bucată Televiziunea Publică, deși TVR și SRR sunt obiective, instituții care țin de sistemul de siguranță națională a României.
Sub fanionul trustului subrezit de un dosar de șantaj, trimis în judecată ca persoană juridică cu patroni cu tot, tot ce poate fi controlat financiar în presă ar trebui să se încoloneze în susținerea mediatică a principalei candidaturi din 2014 pentru Palatul Cotroceni.
Cel mai probabil, se vor reedita momentele din 2009 și nu numai: blocaj mediatic total pentru ceilalți candidați, manipulări, dezinformări, atacuri furibunde, linșaje mediatice. Semnalele deja au apărut, doar cine nu vrea nu le vede. Rețeaua mediatică la care se adaugă câteva zone evidente din mediul online și destul de puțin din tradiționala presă scrisă/online, și ea în dificultate financiară, este ca și unsă, în block-start.
Un singur lucru este cert în capul acestor oameni: ai presa, controlezi mintea oamenilor, a electoratului, controlezi candidatul, îi ai la mână pe veci pe numărul 1 al țării, ai imunitate, poți fura în neștire, nu pățești absolut nimic.
Acesta este lanțul trofic al sistemelor politico-mediatice asemănătoare structurilor de tip Cosa Nostra: fiecare parte se hrănește din vulnerabilitățile celeilalte, într-o dependență totală. Nu contează cât de mult se urăsc sau se iubesc, important este scopul final și ca toată lumea să aibă ceva de câștigat ca să fie cât de cât mulțumită. Cu asta s-a luptat omul politic Traian Băsescu aproape un deceniu. Și spre disperarea multora, a câștigat.
Din decembrie 2014 însă, va fi altcineva la Palatul Cotroceni. Din păcate, toți candidații oficiali și neoficiali ai USL la Președinție sunt extrem de slabi și de dependenți de acest tip de sistem.

JUSTIȚIA. Vă întrebați cumva cine stă în spatele acestei coaliții? Răspunsul este simplu: toți cei care vor să cucerească cu orice preț Puterea. Veriga cea mai importantă o reprezintă, evident, politicienii. Iar dacă vorbim de USL, putem identifica cu foarte mare ușurință o adevărată galerie de lideri în mare dificultate cu Justiția.
Liviu Dragnea- președinte executiv PSD- trimis în judecată în dosarul referendumului, o multitudine de baroni celebri ai PSD cu procese în instanță, Relu Fenechiu- trei ani cu executare în primă instanță în dosarul Transformatorul, o altă serie de liberali trimiși în judecată sau urmăriți penal, Dan Voiculescu- cinci ani cu executare în primă instanță în dosarul ICA, trimis în judecată în dosarul șantajului, dosare de corupție ce încep să zguduie Guvernul.
Peste toate acestea, în ultimul an și jumătate asistăm la o adevărată furie concertată și dublată de acțiuni nefaste pe tot ceea ce înseamnă palier judiciar. Atitudini vădite și acțiuni de intimidare a Justiției, a CCR, din partea premierului Victor Ponta și președintelui Senatului, Crin Antonescu, decapitarea politică a unor procurori apreciați de misiunile diplomatice occidentale ce soluționaseră dosare importante, acțiuni de control politic disciplinar asupra magistraților, declarații de susținere a oamenilor politici certați cu legea cu scopul de a intimida judecătorii, blocaj politic asupra organismelor care ar trebui să apere independența sistemului judiciar, inițierea și susținerea unor falii în sistem, atitudini care au condus la oprirea flagrantă a unor anchete în plină desfășurare, un Parlament care face zid pentru orice cercetat penal, tot împotriva Justiției. Ba mai mult, chiar vrea s-o șubrezească legislativ, din temelie.
Toți acești oameni au vrut, vor și acum și vor vrea și anul viitor același lucru: să controleze Justiția ca să se protejeze în fața ilegalităților.
Asta au făcut până în 2004, asta au vrut și în 2007- la prima suspendare, asta au dorit și în 2009- la alegeri, asta și-au propus și anul trecut, în 2012, la a doua suspendare a Președintelui României. Toți cei care au contribuit decisiv, chiar politic, în sprijinul acestor acțiuni, ultima cu consecințe în destabilizare a statului, sunt cei de mai sus. Singura lor mare frică este cea de Justiție.

Pe de altă parte, puțini știu, de exemplu, că multe dintre acțiunile și atitudinile mogulului Dan Voiculescu legate de președinții României din ultimii 15 ani au legătură și cu un alt lucru: situația arhivei Întreprinderii de Comerț Exterior Dunărea, firma creată în 1982 pentru ca să asigure veniturile Securității, ca o structură a spionajului extern prin care se derula și controla comerțul exterior al României. ICE Dunărea a fost desființată în 1990 și odată cu ea au dispărut sute de milioane sau poate chiar miliarde de dolari.
În 1999, într-o seară, după un CSAT, tot ceea ce poate să însemne Dan Voiculescu a intrat în panică. Emil Constantinescu, Președinte al României declasificase arhiva ICE Dunărea. Un atac susținut a început imediat din partea trustului care s-a finalizat în 2000, odată cu alegerile prezidențiale și cu ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu, învins "de structuri".
Pe 20 Decembrie 2000, noua Putere - PDSR- se instalează și, în frunte cu Ion Iliescu și cu Adrian Năstase, clasifică într-unul din primele CSAT arhiva ICE Dunărea care ajunsese deja în ancheta Parchetul General, sub coordonarea unei echipe mixte alături de SIE, sub coordonarea procurorului Ovidiu Budușan. Potrivit unor relatări ale vremii, ancheta procurorului Budușan ajunsese spre final dar a fost inexplicabil blocată de refuzul BNR de a colabora cu privire la conținutul și traseul unor bani derulați prin două conturi. Oricum, arhiva ICE Dunărea a fost clasificată din nou, ancheta s-a oprit iar Cătălin Harnagea, fost director SIE a spus după aceea că totul ar trebui totuși să fie în ancheta Parchetului General. Au urmat 4 ani de liniște.
Pe 28 Februarie 2005, în a doua ședință CSAT condusă de noul Președinte al României este pentru a doua oară declasificată arhiva ICE Dunărea: "CSAT a stabilit declasificarea arhivelor "Dunărea" urmând ca, în 30 de zile, în urma analizei efectuate de SIE, depozitarul acestei arhive, să se stabilească tronsoanele care pot fi declasificare și făcute publice". Atacul la adresa lui Traian Băsescu deja începuse.
1 Octombrie 2013, președintele Băsescu inițiază o hotărâre a CSAT de desecretizare a ultimei părți din arhiva ICE Dunărea, "Dunărea Operativ". Premierul Ponta refuză să semneze decizia, la fel și miniștrii, președintele Băsescu face un nou proiect de hotărâre- refuzul din partea premierului Ponta și Guvernului se menține, serviciile speciale își dau semnătura, iar pe 30 Octombrie 2013, deja SIE și CNSAS intră în posesia hotărârii CSAT de a preda/primi arhiva "Dunărea Operativ". Totul va avea loc săptămâna viitoare. Iar arhiva Crescent cel mai probabil se află în Cipru.

Detaliul devastator din punct de vedere politic și pe termen lung pentru Victor Ponta este refuzul constant de a semna pentru declasificarea arhivei "Dunărea Operativ". De ce a făcut asta Victor Ponta, de ce îi este frică și a ales să-l protejeze pe Dan Voiculescu poate chiar de Justiție, din moment ce chiar verișoara mogulului, aflată în plin proces, a cerut niște documente pentru care 10 ani SIE a decis că este mai bine să fie ținute la secret.
Decizia lui Ponta e cu atât mai suprinzătoare cu cât, ca fost procuror, în perioada 1998-2001, adică exact perioada în care a fost declasificată pentru prima oară arhiva ICE Dunărea și anchetată de procurorul Budușan, era la Parchetul General și știe foarte probabil greutatea unei asemenea acțiuni și însemnătatea ei.

De ce face zid Victor Ponta pentru un exponent al fostei Securități, un om cu condamnare pe fond în primă instanță, acuzat că a prejudiciat cu zeci de milioane de euro statul român, un om trimis în judecată recent pentru complicitate la infracțiunea de șantaj? Ce arată în acest moment cancelariilor occidentale, ce par deja neîncrezătoare, posibilul candidat la Palatul Cotroceni, Victor Ponta? Că-i este teamă și poate fi oricând controlat la o adică de un exponent al fostei Poliții Politice. Acest refuz constant, inexplicabil, este de-a dreptul distrugător pentru viitorul său.
Culmea este că, în replică la toate aceste acțiuni de neînțeles, Victor Ponta a ales să-l atace în stilu-i caracteristic pe Traian Băsescu spunând explicit că, în 1989, "Băsescu era la Securitate". Victor Ponta, premier al României în exercițiu, a spus că-și susține afirmațiile în baza unor așa- zise documente prezentate de un alt colaborator al lui Dan Voiculescu, Mugur Ciuvică. Ciuvică a pierdut în România procesul cu președintele Băsescu, există hotărâre definitivă și irevocabilă a Justiției române, a pierdut și la CEDO procesul iar nici până acum nu i-a plătit despăgubirile de 500 de milioane de lei vechi pe care i le datorează șefului statului.

TRAIAN BĂSESCU. Cum în ultimii 9 ani, Dan Voiculescu, în ciuda tuturor eforturilor, nu a reușit să-l dărâme pe președintele Băsescu, fâcând din el mai degrabă o obsesie ce ar putea fi tratată într-o clinică de specialitate, ultima idee vânturată asiduu de un an a fost aceea de a se coace un dosar pe numele lui Traian Băsescu.
Ca atare, în martie anul acesta, o fundație controlată tot de Dan Voiculescu, a depus la Parchetul General o plângere penală și mai multe așa-zis documente care ar fi arătat niște tranzacții suspecte în contul Alianței D.A, în 2004, în valoare totală de 7 milioane de dolari.
Firma ce făcea viramentele era a lui Sorin Ovidiu Vîntu, un alt mogul pușcăriaș, iar prin ea, în realitate, se spălase bani în Cipru și Indonezia, în acțiuni ce tot cu Vîntu aveau legătură.
Parchetul General a trimis speța spre Parchetul Capitalei iar după răspunsuri clare că speța/tranzacția nu există, după o jumătate de an, un alt liberal aflat în dificultate cu Justiția, ia hârtiile de la fundația controlată de Dan Voiculescu, le prezintă public și-l acuză pe Traian Băsescu de spălare de bani.
Nici răspunsul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- potrivit căruia- operațiunile nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate- nu prea i-a convins pe liderii USL care toți erau pregătiți să inființeze inclusiv o comisie de anchetă parlamentară care să inflameze subiectul, să-l prezinte public pe președintele României ca pe un potențial infractor care spală bani și este protejat de Justiție și să-l pună evident în dificultate în a apăra Justiția în ultimul său an de mandat.

Dacă ne aducem aminte și în campania prezidențială din 2009, chiar fratele președintelui era acuzat de aceiași oameni din aceleași grupări, că ar fi făcut comerț cu arme. Scopul a fost același, rețeta e veche: decredibilizarea cu orice preț a președintelui Băsescu, atât intern cât și extern, prin lansarea de acuzații extrem de grave care să alerteze și îngrijoreze pe toată lumea.

Foarte probabil, de tot acest arsenal al marelui plan, menit să acapareze prin orice fel de mijloace funcția supremă în stat, România va avea parte până pe 22 Decembrie 2014, când noul Președinte al României va depune jurământul de credință în fața Parlamentului. La 25 de ani după căderea comunismului, vom vedea, în mod paradoxal, dacă reprezentanții vechilor structuri vor reuși totuși să înghită sau nu până la urmă cu totul acest stat.

Până acum, n-au reușit. Ceea ce e totuși bine. Dar insistența, disperarea și lăcomia sunt uriașe.

Proștii sunt coșmarul națiunii, spunea cineva într-o carte. Pentru că numai proștii agresivi cred că oamenii mari pot fi scoși din istorie demolându-le statuile.
Eu cred însă în ceea ce spunea Brassens: ca să înțelegi totuși că ești prost trebuie să-ți meargă mintea.