duminică, mai 24, 2009

Cand campania electorala omoara oamenii

22 mai 2009, 19.00.Pasajul Baneasa. A cazut malu'...Si-a mai cazut o data...



23 mai 2009, 00:06.Pasajul Baneasa. Cezar Lupan:„S-a prabusit malu'..A iesit un coleg afara, bine c-am aprins o tigara. Daca eram inauntru, ma prindea malu' acolo si muream.”...I-am zis: „Ai grija de tine”..Si l-am sunat pe cumnatul. Mi-a spus:"Ai grija de copii ca... Cezar e mort”


23 Mai 2009,13.29. Pasajul Baneasa."Am intrebat daca are capul in afara, da? Sa poata sa respire...Nu-l are. Ce sanse ii dati la un om care este ingropat la un metru sau doi in pamant? "


23 mai 2009, 19.00.Pasajul Baneasa."Aoleu, aoleu...De ce nu-l scoate mai repede?"


Unde-i patronul? A mai cazut azi o data malu'...A mai cazut azi o data malu' pe el. A vrut sa cada malu'? De ce l-a mai trimis inapoi? Am si sotul si doi frati aici. Unul e in viata si unul e mort”.

Si Angela Lupan, in disperarea ce parea ca-i ia si mintile, avea perfecta dreptate. De ce directorul Marconstruct si-a bagat oamenii cu buna stiinta in pamant? De ce? Doar stia, vazuse si el ca i-a inghitit malu' o data.... I-a inghitit si au scapat...Si el i-a bagat din nou...In iad.

Vineri, prima data, malu' era sa-i astupe de tot, pe toti, in aceeasi groapa. Pe la ora trei si putin.Laurentiu Dogaru, directorul si sotul patroanei, pare-se ca se tot plimba pe acolo. Aflase si el ca, intr-adevar, malu' se surpa ... Stia ca i-ar putea inghiti pe toti de vii, dar le-a zis sa continue si sa intre in groapa. La ora cinci, toata lumea iesea din tura. Insa doua nenorocite tevi mai erau de pus. Si le vor pune azi (n.m. vineri), pentru ca maine e sambata si sambata nu mai vrea sa lucreze. E musai! Vor sta si pana la noapte, daca e nevoie... Numai sa termine dracu' odata treaba din colt...

Asa batuse domnul Dogaru palma cu Lena..Luni, acolo, trebuia sa se asfalteze. Chiar asa s-au inteles. Si vineri, Dogaru a respectat-o...Cu orice pret...

Numai ca atunci cand a vazut ce se intampla, Cezar Lupan si-a sunat, imediat, nevasta: „M-a sunat sotul pe la trei jumate, patru, nu stiu sigur... Si mi-a zis: „Hai, ca eram s-o patesc”.. De ce? „S-a prabusit malu'..A iesit un coleg afara, bine c-am aprins o tigara. Daca eram inauntru, ma prindea malu' acolo si muream.”I-am zis: „Ai grija de tine”..Si pe la sase fara ceva, sase...sau...L-am sunat pe cumnatul, care a fost prins acolo si mi-a zis sa am grija de copii ca... Cezar e mort”
Nevasta lui Cezar, ca si cumnata ei, Angela, isi stiau, de patru ani, barbatii muncind prin santierele si gropile lui Marconstruct... Fiecare om aducea acasa cateva milioane de lei amarate pe luna. Si toti cunosteau, cand e bine si cand nu, sa lucreze.. Erau constienti in ce pericol ii punea inconstientul sot al doamnei patron.

Numai ca acolo, in colt, la Baneasa, se stia clar: lucrarile erau riscante, pamantul era si este foarte tasat, mereu e trafic... Masinile treceau, pamantul se cutremura. Lucrari ca astea nu se fac niciodata ziua, ci numai noaptea! Atunci, traficul e redus...Atunci, oamenii sunt mai putin expusi...
Dogaru insa nici n-a vrut sa auda. Vazuse si el ca malurile cedeaza, stia ca trebuie securizate, dar nu mai avea nici timp si nici chef. Voia sa termine cat mai repede si sa plece acasa. „Haideti! Haideti! Haideti, mai repede!” Si el i-a bagat pe baieti in mormant.

„Daca nu erau obligati, nu mai intrau”, povesteste nevasta lui Cezar, demna, livida...Si pe retina parca, parca i se rostogoleste ceva...Un film, o broboana, ceva... De ieri, de la sase jumate, a ramas singura, vaduva, bolnava de leucemie si c-o fetita mica. De doar patru ani. Doua, din cele cinci milioane ale lui Cezar, le dadea pe chirie...Acum, oare din ce-or mai trai?

Cumnatul, Cristian Lupan, e singurul care a ramas cu viata. Restul de trei au murit. Printre ei, si fratele lui Cristian, Cezar...a plecat tribut la pamant...Asa ca, tot de ieri, si tot de la sase si un pic, el, Cristian, a ramas capul familiei Lupan. La 39 de ani, nu mai are sase frati, ci numai cinci...


El a fost toata ziua de ieri, in colt, la Baneasa. Si Cristian Lupan a fost zorit de Dogaru. Asa ca, la trei si putin, si el si-a vazut sfarsitul. Dar cand a scapat, a rasuflat usurat: „Prima data s-a surpat o jumatate de mal...Al nostru (n.m.patronul Dogaru) sa ne bagam acolo, ca sa dam la o parte...Am dat pamantul la o parte, am montat o teava...Si cand sa montam a doua bucatica de teava, s-a surpat malul...”


Si chiar asa a si fost. La sase si ceva, s-a surpat din nou: „Eram, in groapa, cu ei acolo...Mai era un pic, un pic de muncit in pamant...Cand au strigat colegii ca...”Aoleu, malu'...malu'...malu'... malu'”...Eu am anuntat ca suntem un pic. Alalalt s-a uitat in sus: „Ba, pica, pica., pica...” Si atunci m-am dat, asa... un pic...Si cand a cazut malul, cred ca m-a lovit putin mai sus si mi-a ajuns direct pana aici...”

Si malu' l-a ingropat si pe Cristian. Dar ce noroc a avut...Malu' i s-a oprit taman la gat. Ceilalti trei, printre care si fratele, Cezar, s-au scurs de vii si de tineri in mormant. La un moment dat, din mormant a inceput sa sune o sonerie, un telefon, ceva insistent. Pompierii, veniti si ei in multe ture, au auzit imediat. Dar nu puteau sa faca mai nimic. Scoteau pamantul cu mainile, cu galetile, cu lopetile de infanterie si tot nu era destul. Pamantul inghitea tot ce misca...Pompierii opreau malu' cu scanduri si cu o cupa mare, de excavator. Dar parca malu' tot cerea viata..Si tot venea intruna peste ei.

12 echipe de pompieri, a cate sase oameni, s-au luptat cu malu' mai bine de 12 ore. La unu noaptea, il scot pe Cezar primul. Mort. La trei dimineata, il pun pe targa din fier si pe Ionut Aionei. 22 de ani. Infasurat si fara viata, din cap pana'n picioare...Mama lui a aflat totul azi dimineata, cand si-a primit fiul mort:„ Niciun telefon, niciun semn...Absolut nimic, nimic, nimic...Nu-i prima data...Si la el am inteles, c'o mai fost...tot asa...L-o mai prins o data...dar numai picioarele, de la genunchi in jos”.

Si alte trei ore si jumate salvatorii s-au chinuit iar. Nu-l gaseau sub niciun chip pe Dragulin...Au adus un utilaj industrial care sa aspire pamantul, au blestemat, au asudat, s-au rugat Cerului si Celor Sfinte..Nu-si mai simteau mainile si nici mintile, dar nici un pic nu s-au oprit. La un moment dat, au incercat, in groapa nenorocita, si un excavator mai lung de sase metri la brat. Iar cand cupa se tot lupta cu malu' si inghitea cu putere pamantul, centura de la pantalonii lui Dragulin se agata de ea. Imediat, s-au oprit. Il gasisera. Era chiar el, Ionel Dragulin.. Dar si el era mort si intepenit. L-au scos infasat. Se mijise bine de ziua. Era sase jumate. Ciudat...Si nici pe el chiar nimeni nu l-a cautat, nimeni nu l-a strigat... Si asa, Nicoleta Gheorghe, pe la pranz, a aflat ca sotu'i era mort. Stia ca lucra in Baneasa, stia ca tot timpul numai el intra in pamant, vazuse chiar si accidentul la televizor, dar nici prin cap nu-i trecea ca malu' l-a inghitit si pe Ionel al ei. Sora ei, Lenuta, se enerveaza. Tremura, pune mana pe telefon si-l suna pe Dogaru, sotul de patron: „Sunt cumnata lui Dragulin Ionel! Baiatul mort in accidentul de aseara”.. „Da”, ii raspunde nefericitul. „Pai e normal sa nu dati un telefon, sa ne anuntati? E posibil?”

Uite ca e posibil. In tara asta, chiar e posibil orice.

Ce e sigur insa? E sigur si e cert tot ce-am vazut pana acum: barbatii s-au bagat in pamant pentru cinci milioane. Malu' i-a devorat, ca era tasat si trepida. Dogaru i-a obligat, cu o inconstienta criminala, sa intre-n groapa. Pentru ca, altfel, nu termina marea lucrare, si-si mai pierdea si banosul contract. Lena il zorea si pe el, ca si pe Lena o grabea Radu. Radu Berceanu, pe numele lui intreg. Hmmm...Va intrebati cine oare-l presa tocmai pe el, marele ministru? Emil Boc, premierul tarii, sincer, nu cred ca e-n stare..Mai degraba-l jena glezna groasa. Sau mersul prea mult pe jos,atunci cand viziteaza un pasaj ca asta, neterminat...

„Ma prindea malu' acolo”...”Daca nu erau obligati, nu intrau”...” A trebuit sa vin eu de acasa, sa va car scanduri? Asa santier aveti acolo?”...”Greseala grava, grava de executie”..”De la 10 ani de inchisoare in sus!”...Asa suna, mai sus de aceste randuri, si au sunat toata noaptea: dezastrul, moartea, nebunia, crima, disperarea, saracia, inconstienta si lucrarea profund romaneasca, de mantuiala, la un ditamai pasaj.

„Nu, nu..E de doi ani de zile, ca eu am inceput-o!„..”De Ziua Nationala, va fi bine si vom circula cu bine...De la 1 decembrie, practic, se reintra in normalitate.”...”Trebuia sa-l intrebati pe domnul Orban, ceva mai des, de ce nu s-a facut nimic aproape doi ani? Ca aproape nimic nu s-a clintit aici..”...”Nu intrati in capcana lor...Iar la 1 decembrie, se va intra in normal. Am luat lucrarea la 17% si acum suntem cu ea la 54%”...”La Baneasa, de Ziua Nationala, circulam aici, pe sub pasaj.Si, practic, va fi un lucru extrem de important pentru toti bucurestenii si pentru toti cei care tranziteaza Bucurestiul.”..„Un detaliu doar. Conducta de apa nu trebuia sa fie acolo! Nu figura pe niciun plan de coordonare, ca si cablurile alea de telecomunicatii...Care era sa le facem zob. De aia sapam cu excavator cu cupa ingusta, si foarte mica..Productivitatea-i slaba! Dar nu rupi...Dar daca nu-s pe plan? Pai, nu? Eeeh.. Dar daca nu-s pe plan, normal”...”Fir'ar a dracu' sa fie de viata..Cum e ea grea..Plina de..””De ce?” „Pai, uite, ca nu merg treburile...”

I-ati recunoscut, asa este. Chiar ei sunt mai jos, daca, cumva, va era dor: actorii, promisiunile, ambitiile, demagogia, eternele lor vorbe goale si vesnica lor campanie electorala. Si, of course, mistourile lor...

La Pasajul Baneasa, in colt. Pe 22 mai 2009, au murit trei oameni. In campanie electorala. „Lucrările la pasajul Băneasa nu vor fi întârziate, acestea fiind oprite doar în locul în care s-a produs accidentul, pe perioada anchetei. Accidentul nu va cauza întârzieri la lucrări. După ce se termină ancheta - care cât poate să dureze?, o zi, două - lucrările vor fi reluate şi în zona accidentului. Oricum, lucrarea e una, utilităţile...alta. Accidentul nu are nicio legătură cu termenul lucrării”, a declarat, sambata, pe 23 mai 2009, directorul general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), Dorina Tiron. Nu trecusera nici 24 de ore de la nenorocire. Cei trei morti poate ca inca mai erau calzi.

La Mihailesti, Buzau. Pe 24 mai 2004, au murit 18 oameni.7 pompieri, 9 civili şi cei doi corespondenţi ai Antenei 1, jurnaliştii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Tot in campanie electorala. Un camion, ce transporta 20 de tone de azotat de amoniu, a explodat. Alţi 13 au fost răniţi sau, dupa caz, mutilaţi pe viaţă. Pe 26 mai 2004, si inainte ca ancheta sa inceapa, Miron Mitrea si Gabriel Oprea, ministri ai Transporturilor si Internelor pe atunci, s-au dus la Mihailesti, dupa ei, cu tot cu buldozerele si camioanele din dotare. De cum au vazut ce-a creat explozia in presa si-n tara , aveau un singur gand. Craterul, ce inghitise 18 vieti si schilodise alte 13, nu va mai exista. Ei doi chiar il vor face nevazut.


Era prea adanc si mult prea mare ca suprafata. Atragea mult prea multa atentie "inutila", discutii despre lege, etica, morala, adevar. Nu..Ei n-aveau timp de nimic, nici de guvernare, daramite de asa ceva. Intrasera deja in campanie electorala. Si tare, tare, tare se grabeau si ei . Exact la fel, ca si cei de azi... Oricum, n-aveau niciun chef. Asa ca cineva trebuia sa faca sa dispara totul. Ca si cum nici n-a fost vreodata, nici nu e, si nici ca va exista. Si cum prietenul la nevoie se cunoaste, Regele asfaltului, Dorinel Umbrarescu, clientul fidel al tuturor regimurilor trecute si viitoare, a intins o mana de ajutor sau...ma rog, o cupa de bitum.


Bineinteles ca el, celebrul Dorinel, i-a ajutat imediat. A incasat si el, ca tot omu', un ciubuc de 200.000 de euro, si a turnat asfalt de lux imediat. Peste toate scalpurile si maruntaiele de om, de pe drum si de pe camp...Peste tot, pe unde a vazut si a putut. Si nimeni n-a fost atunci mai puternic sa-i poata opri. Mitrea si Oprea, oricum, nu tineau cont de nimeni. Nici de eventualele probe, nici de resturile umane spulberate peste tot, chiar si prin curti, nici de cererea insistenta a procurorilor ca asfaltarea sa se opreasca imediat.

A, si un detaliu: incarcatura de azotat de amoniu, ce a explodat atunci si a luat, dintr-un foc, pe putin 18 vieti, echivala cu detonarea a sase-opt tone de trotil. O nimica toata, nu?

„Nu era cazul sa deviez traficul. Nu a fost nici bomba, nici atentat, pentru ca sa declaram locul ca zona protejata si solutia aleasa a fost una fireasca. Am stat langa procurori pana cand si-au incheiat cercetarile si am decis ca drumul sa fie redat traficului cat se poate de repede", a declarat Mitrea, in acele zile groaznice.

„Doua fragmente de scalp si doua-trei bucati de tricou au fost gasite la locul producerii exploziei de luni, in apropierea comunei Mihailesti. Zona resigilata a fost largita considerabil de la o raza de 400 de metri, cat era initial, la doi kilometri’’- a anuntat Gheorghe Frangulescu, prim procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Buzau. Asfaltarea lui Mitrea se incheiase demult. Cu succes.

Nici asta n-am sa uit. Si poate d'asta e si imposibil de uitat Adrian Nastase. Eram pe scarile PSD, in Ion Ionescu de la Brad. Si iese. „Domnule premier, ce se va intampla cu vinovatii de astfel de accidente in viitor?” Premierul si presedintele PSD, Slava Domnului fost, raspunde: "O sa-i sanctionam pe vinovatii de la Mihailesti. O sa-i aducem in fata televiziunii si o sa-i impuscam! Am incheiat subiectul." Asta declara seful Guvernului, care si el aprobase asfaltarea. Trecusera numai 4 zile de la nenorocita explozie.Iar unele resturi de oameni mai erau pe camp... Mihailestiul era, in doliu, indurerat, iar Nastase era mereu extrem de iritat de subiect. Se intampla pe 28 mai 2004.

Care-i diferenta? Niciuna. Nimeni n-a invatat absolut nimic. N-au timp...E graba, graba, graba...”Haideti, haideti mai repede”, urla Dogaru...”Ba, mai la stanga. Asa, asa, de aici torni asfaltul”, arata Mitrea.. Mare, mare graba! Si ce daca pica malu'? Si ce daca pamantul inghite oameni, suflete? Si ce daca explozia le spulbera? Si ce daca nici nu i-au gasit pe toti ca noi?

„Dacă pasajul subteran de la Băneasa nu va fi finalizat anul acesta, înseamnă că acest Guvern trebuie să plece”.Emil Boc. 28 februarie 2009.

”De Ziua Nationala, va fi bine si vom circula cu bine...”. Emil Boc. 12 mai 2009.

Si..nu-i asa? "Vom trai si mai bine", nu? Poate ca asa va fi, sau poate ca nu.Ba chiar deloc. Oricum insa, noi nu uitam nici atat de repede si nici chiar atat de usor...ca ei.. Asemenea inconstiente electorale sunt, cu adevarat,de neuitat.
Deci, sa revenim.

Ce ne facem? Ca pe trei semeni chiar i-a nimicit malu'... Unde-i patronul, unde-i ministrul? Unde-i marele Voda Imparat? Si exact... Malu' a mai inghtit o data. Si inca o data, si inca o data.. Malu' ala s-a mai dezlantuit, a mai devorat vieti, suflete, familii si destine...Ce coincidenta...A sfasiat ireparabil fix si acum cinci ani.

De atunci, nimeni n-a invatat nimic din asta, dupa cum se vede. Nimeni nu e vinovat, nimeni nu plateste. Mai degraba, toti acopera. Toti toarna asfalt, ca Mitrea. Sau varsa multa tacere, asemeni lui Berceanu.

Omul care-si risca zilnic viata, parlitul care stie ca oricand il poate inghiti de tot pamantul, aceasta este trimis mereu, si mereu, si mereu inapoi in blestematul mormant. Da, o face pentru cele cinci milioane pe luna...Iar Angela Lupan se-ntreba disperata de ce...De ce directorul Dogaru i-a bagat fratele-n groapa ? De ce atata graba? De ce l-a obligat sa se duca inapoi in pamant ? De ce, mai ales ca stia ca-l poate inghiti malu' oricand?

Pai, cum de ce? Pasajul e tot ce conteaza pentru ei.. Mareata trecatoare din fier, otel si beton. Ce daca pentru asta mor oameni? Vineri, pentru capodopera infrastructurii din Baneasa, s-au stins deja trei vieti. Iar pana pe 1 Decembrie, mai sunt sase luni. Timp suficient si pentru altii, ca doar unde au intrat trei, pot intra si treizeci, nu?

Problema este ca de subteranul asta depinde viitorul Guvernului de 75%, succesul Zilei Nationale, normalitatea noastra, glezna subtire a premierului, a ziaristelor, confortul bucurestenilor, tot traficul, tranzitul din Capitala, ambitiile unui premier, presedinte, fost, actual si viitor primar, fost ministru, actual ministru si cele ale altor zeci de politicieni...


De Pasajul asta atarna multe. Dorinte, aspiratii, sperante, glorii, succese si multe panglici electorale ale unor alesi ai poporului de toata duzina. Personaje care mai de care mai importante, dar care, in 20 de ani de activitate, nici macar n-au cu ce a se mandri.

Asa ca toti ateapta Pasajul asta ca pe Sfintele Moaste, cheia succesului lor in posteritate. Acum, si in viitor. Asa ca, in 6 luni, cei 300 de muncitori ponositi, morti – copti, trebuie sa-l termine. Si sa-l predea la fundita, fix in toiul alegerilor prezidentiale . Chiar atunci(de ce nu ma mira) va fi inaugurat.
Deci, cam asta e miza. Si e mare. Deja il aud de pe acum... Aud un personaj cum o sa se laude, cum o sa-l ia in brate, cum o sa-l pupe. Sper sa nu-si scrijeleasca si numele pe el...El, cu manutele lui, piatra cu piatra, placa cu placa... El l-a gandit. Si tot el l-a ridicat. Normal,nu?

Numai ca, partea proasta este ca Pasajul Vietii chiar trebuie terminat. Cu orice pret, se vede. Tocmai de asta'i si atata graba.. De asta nici nu intereseaza pe nimeni, de-asta chiar si nefericitul director Dogaru baga-n pamant oamenii cu forta...De asta, pentru ca stie ca, dintre toti cei in viata, doar pasajul este cel mai important. E chiar prioritar...

D'aia nici nu-l intereseaza ca Cezar, Ionut, Ionel si cati altii, cine stie, au fost sfasiati de mal sau inghiti de pamant. Chiar nu-i pasa ca baietii si-au lasat acolo tot. Trupurile-n sol, vietile-n otel, tineretile-n betoane , visurile-n subteran, copiii orfani, femeile vaduve sau parintii impietriti. Chiar nu conteaza pentru nimeni. Nici macar pentru Dogaru. El, cu 50 de milioane, a rezolvat tot. Chiar si o viata de om. Asa ca de ce sa-si bata capul degeaba? Nimeni nu-i tine socoteala, nimeni nu-l trage de maneca, nu-l judeca, nu-l intreaba si nici macar nu-l deranjeaza un pic. Poate doar presa e ceva mai atenta. Si...cam atat.

Oricum, la un moment dat (nu stiu care) se spera, totusi, ca Pasajul din colt, de la Baneasa, va fi si el terminat. Daca asta se va intampla chiar pe 1 decembrie (sau 30 noiembrie) va fi, in orice caz, interesant.
Si distractiv va fi, cu siguranta, cand toti se vor intrece reciproc . Va fi buluc pe pasaj, isi vor da coate bune-n burta ca sa apuce toti de panglica, s-o taie, sa vorbeasca, sa se agate de cate-un firav microfon...Vor urla toti, sa se auda
pana la Gigi-n Pipera: „Acesta chiar ca e pasajul meu! Va jur eu!”
Cine stie insa, pana atunci, oare cate inimi vor fi fost, prin pasaj, ingropate? Cate altele, la fel de amarate, vor fi fost impietrite in asfalt, otel sau beton? Cate altele inghitite de pamant si de mal?
Cate vor hoinari, cate ii vor bantui, cate se vor zvarcoli, cate oare se vor zbuciuma pentru totdeauna?
Si cate, taman de 1 decembrie, vor ramane lipite? De tocurile si talpile pantofilor lor...Dior.

17 mai 2009. Ati reusit voi, am reusit si noi: In scurta vreme, prin aceasta zona va trece si presedintele Traian Basescu...Iata, coloana presedintelui a fost deviata, pe o alta strada, pentru a nu trece prin aceasta zona.



15 mai 2009. Sorin Oprescu, primarul Capitalei: N-am lampi albastre. La un moment dat, il vad pe unul din masina din dreapta ca se da jos si incepe. Foarte misto..Adica urari de mama, de tot ce ...d'asta catre Primarie.Am lasat si eu geamul. L-am intrebat: „Mai, nea caisa?” „Aaa?” Zice: „si tu stai la coada?” „Dar ce vrei sa fac, vrei sa trec pe deasupra?”



12 mai 2009.Emil Boc, duet cu Radu Berceanu: ”Mersul pe jos face piciorul frumos”...”Pai pe jos, dar nu avem pe unde..Sunt gropi, sunt mormane de pamant"
"Daca se lucreaza, de ce se lucreaza? Daca nu se lucreaza, de ce nu se lucreaza?”...”Nu, nu..E de doi ani de zile, ca eu am inceput-o!„



7 mai 2009.Radu Berceanu:„ Avem foarte multe probleme cu toate cablurile, cu toate tevile, s.a.m.d. care sunt, multe dintre ele, de pe vremea lui Ceausescu puse in alt loc, decat sunt pe desen...Cand sapam, nu le gasim. Cand sapam in alta parte, unde n-are trebui sa fie,le stricam.”



23 aprilie 2009. Pasajul, cu viteza lor, la "puterea" noastra...



4 aprilie 2009. Radu Berceanu: ”Fir'ar a dracu' sa fie de viata..Cum e ea grea..Plina de..”...”De ce?” „Pai, uite, ca nu merg treburile...”



3 aprilie 2009.Radu Berceanu: „Tocmai am vazut cum puteam sa le taiem cablurile de la Antena 1. Nu, am reusit, am reusit. Aaaa, ati si reusit? Am taiat conducta de apa...Acum am remediat-o, dar o ora si jumatate...Doar o ora jumate, din pacate...Ce, n-aveti apa o ora jumate ? Si stiu cum este fara apa si fara internet. Nu stiu daca voi stiti cum este fara pasaj!"



9 martie 2009.Dorel pune umarul la Pasaj.



28 februarie 2009.„Domnule prim ministru sunteti ca in campania electorala..(...) Ce se intampla daca ceea ce ati citit acum dupa hartiuta aceea nu se implineste pana la sfarsitul anului? Inseamna ca acest Guvern trebuie sa plece."



19 august 2008.C.P.Tariceanu: „Uite-l şi pe Debucean! Sta la distanta...E bine ca sta la distanta...Ai vreo treabă cu proiectul asta cumva? Ei, nu pot să cred, ia vino încoace. Deci, fratele meu, ce cauti aici?"


24 mai 2004. Mihailesti.Adrian Nastase: "O sa-i aducem in fata televiziunii si o sa-i impuscam! Am incheiat subiectul."


MIHAILESTI
Vezi mai multe video din Stiri »

2 comentarii:

smy spunea...

felicitari pt articol

daniel vinca spunea...

Decoltata Udrea imbracata in "camesa" de Pinalti (cu foto)

http://vinca-vestea-neamt.blogspot.com/2009/05/decoltata-udrea-imbracata-in-camesa-de.html