Metajustiția. Corupția.

În mod absolut normal și extrem de urgent, următorii ar trebui să demisioneze:

- Sofica Dumitrașcu, judecător la Curtea Supremă de Justiție, secția Penală, membru în Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- Laura Andrei, judecător, președintele Tribunalul București, președintele Colegiului de Conducere al Tribunalului București.

- Lia Savonea, judecător, președintele Curții de Apel București, membru de drept în Colegiul de Conducere al Curții de Apel București.

AUGUST 2013. CORUPȚIE. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI ȘI CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE.
Referat DNA Arestare Veronica Cirstoiu.mark

MARTIE 2013. CORUPȚIE. TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

  Referat-Arestare_00041100 Tribunalul Bucuresti

Dan Voiculescu și Fundația Dan Voiculescu m-au dat în judecată

N-am primit nicio citație, nu știu despre ce este vorba mai exact, însă am descoperit, pe portalul instanțelor, că pe 11 Iulie 2013, Dan Voiculescu, în nume personal, printr-o casă de avocatură, m-a dat în judecată și pe mine și pe postul la care lucrez. Scrie atât: acțiune în răspundere delictuală iar acțiunea este depusă la Secția a IV-a Civilă, la Tribunalul București. O a doua acțiune este depusă pe 18 Iulie, tot la Tribunalul București, la secția a V-a Civilă din partea Fundației "Dan Voiculescu" pentru Dezvoltarea României - acțiune în răspundere delictuală. Fundația "Dan Voiculescu" pentru Dezvoltarea României este acționar al Antenei 3.

Cam atât. :)

Hayssam, în subteranele PSD: cine l-a băgat în avionul lui Ion Iliescu

Fotografia de mai sus îi arată în dreapta pe fostul președinte, Ion Iliescu, în stânga pe Omar Hayssam și în mijloc pe Dumitru Honciu care se uită, în mod sugestiv, nu la fostul președinte, ci la omul condamnat la 20 de ani de pușcărie pentru terorism.
Dumitru Honciu a fost în ultimul mandat al fostului președinte, consilier de stat la Palatul Cotroceni, șef al al compartimentului Protocol al Administrației Prezidențiale.
În acele vremuri, câțiva oameni contau la Cotroceni și îi erau aproape fostului președinte. Mă refer aici la Ioan Talpeș, Corina Crețu, Gabriel Naghi, Cico Dumitrescu, Șerban Nicolae, Mitică ( Dumitru) Honciu. Și mai erau, evident, Mitică Iliescu și Cătălin Voicu pe care eu niciodată nu i-am zărit, în carne și oase, în Cotroceni.

Despre Mitică Honciu se poate spune că era unul dintre personajele cele mai amabile cu presa, cu ziariștii. Întotdeauna oferea detalii, întotdeauna dorea să se facă util.
Astăzi însă, reluându-se întrebările legate despre cine îl introducea efectiv pe Omar Hayssam în avionul șefului statului, toate răspunsurile au indicat același om: Dumitru Honciu.

Pe finalul mandatului de președinte, la un moment dat, în presa scrisă apare un material despre Omar Hayssam care era suspectat de evaziune fiscală. La finalul articolului se spunea că Hayssam nu a putut fi contactat pentru că se afla în avion cu fostul președinte Ion Iliescu.
Când ajunge în țară, fostul președinte Iliescu citește ziarul iar primului căruia-i cere explicații pentru asta este Mitică Honciu. Honciu îi spune fostului președinte că a vorbit deja cu Hayssam și că articolul este o comandă. În esență, că nu este adevărat. Și cam asta a fost.
Fostul președinte, de multe ori, a avut naivitățile sale. De multe ori am crezut că are prea multă încredere în oameni, oameni care s-au folosit de mult prea multe ori de el.

Când a câștigat președintele Traian Băsescu alegerile, anul următor, în Martie 2005, Mitică Honciu a demisionat din Cotroceni. În PSD are loc celebrul congres din Aprilie, Mircea Geoană iese președintele câștigător în fața lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. După câteva zile, fostul președinte Iliescu se află într-o situație dificilă de sănătate, se internează de urgență în spital, este operat pe cord.
Mitică Honciu se mută cu arme și bagaje în curtea PSD, consilier special al lui Mircea Geoană. Zărindu-l în acele zile în curtea din Kiseleff, îl întreb de fostul președinte. Ce-a putut auzi atunci toată lumea despre adevăratele gânduri ale lui Honciu despre Ion Iliescu care, repet, se afla în spital, într-o situație dificilă, lângă care stătuse aproape un deceniu, a șocat pe foarte mulți. Discuția a fost difuzată pe postul la care lucram iar a doua zi, Mitică Honciu a fost nevoit să demisioneze din echipa Geoană și din partid. De atunci, relațiile lui cu fostul președinte s-au răcit.

Cam așa se scrie istoria în PSD. Pe trădări și cuțite înfipte în spate. Iar acesta este doar un mic exemplu.
Omar Hayssam a fost, așa cum bine se știe, în multe deplasări cu fostul președinte. Eu l-am zărit în avion o singură dată. Evident că nu am știut până la răpirea jurnaliștilor din Irak cine era cu adevărat. Apoi, ca jurnalist care a fost acreditat și pe mandatul fostului președinte la Palatul Cotroceni, am început să-mi aduc aminte. Pot spune că anturajul lui Hayssam era vast și puternic. Cuprindea și alți așa-ziși oameni de afaceri, personaje puternice din partid dar și oameni din fostul angrenaj al SPP.
Omar Hayssam îl cunoștea pe Mitică Honciu dar și pe Cătălin Voicu, de exemplu. Relațiile lui cu Viorel Hrebenciuc sunt de notorietate. Iar din peisaj nu putea lipsi, evident, nici fostul general, Mitică Iliescu.
În multe feluri, se poate vorbi de aceeași sferă de influență, de aceeași periculoasă gașcă. Toate legăturile lui Omar Hayssam duc, cu certitudine, în subteranele PSD. Și poate, cine știe, nu numai acolo...

Hayssam, o datorie și un succes

Cine credea că Președintele Băsescu n-o să facă tot ce-i stă în putință să-l aducă pe Hayssam în țară, o spun de la bun început, înseamnă că efectiv nu-l cunoaște pe Președinte.

Omar Hayssam, fugit în primul său mandat- după criza majoră a jurnaliștilor români răpiți în Irak, căutat de 7 ani, de 5 ani condamnat la două decenii de pușcărie pentru terorism, era nu numai pentru președinte, dar și pentru statul român, o vulnerabilitate. În timp, a devenit obsesia unui lucru care trebuia făcut.

Pentru cine a fost extrem de atent să vadă, toate, dar efectiv toate abordările președintelui din ultimii 7 ani pe subiectul Siria au avut un singur scop: recuperarea lui Hayssam. De la vizite oficiale, la București sau în Damasc, la negocieri, la poziționări publice. Unele au fost în disonanță cu pozițiile internaționale, altele periculos de echilibrate față de ceea ce face în ultimii doi ani regimul Bashar al Assad. Tot ce trebuia era doar să-l citești pe Președinte printre rânduri. Din multe întâlniri de înalt nivel pe care le-a avut Președintele Băsescu, subiectul Hayssam n-a lipsit. Și asta a contat. Aducerea lui Hayssam era, în primul rând, datoria lui.

În plus, cât și-a încasat politic Traian Băsescu, pe nedrept, pe subiectul Hayssam, în ultimii 7 ani, nu a încasat nimeni. A fost până la urmă pariul lui, un pariu câștigat. Asta-i și pune în mare dificultate, zilele acestea, pe toți detractorii. Toate construcțiile formate insistent și raționamentele induse până la delir s-au prăbușit. Asta și stârnește mari invidii acum.

Președintele Băsescu este unul dintre puținii oameni care știu cu exactitate toate detaliile operațiunii. Cum de-a ajuns Hayssam în București nu știe, cu adevărat, nici măcar Hayssam. Sirianul nu a fost extrădat, așa cum, inițial, s-a bănuit. Și asta  în ciuda faptului că ani de-a rândul a fost negociat, la cel mai înalt nivel, tot de Președintele Băsescu, un tratat de extrădare, tratat blocat la un moment dat chiar și în Parlamentul României. Numai că Siria, chiar prin Bashar al Assad, a spus de la bun început că nu prea vrea să ni-l dea. Mai întâi să-și termine închisoarea în Siria, care era de câțiva ani, și după aceea discutăm, spunea pe scurt Bashar al Assad încă de acum trei ani. Asta, în termeni diplomatici, înseamna un refuz politicos.

În ultimii 5 ani, în Siria, Omar Hayssam a intrat de două ori în închisoare. Prima dată, pentru trădare. Regimul Assad l-a suspectat de relații cu Mossad. Se bănuie că Hayssam de-a lungul timpului a fost și în arest la domicilu. Să-l ții pe Hayssam în Siria, cu mari eforturi, într-o locație fixă, a fost cu atât mai greu cu cât, de 7 ani se știau relațiile sale la cel mai înalt nivel cu familia președintelui sirian, prin cumnatul acestuia, Assef Shawkat, fostul șef al serviciilor secrete militare siriene, unul dintre cel mai puternici oameni ai regimului, ucis fix acum 1 an de rebelii sirieni.

Toți acești cinci ani, Omar Hayssam, un personaj extrem de abil care se știa vânat, care era foarte atent în tot ceea ce făcea, căruia nu-i câștigai încrederea foarte ușor, supravegheat de serviciile secrete siriene, a fost în permanență  și sub monitorizarea serviciilor secrete românești dar și partenere. Constant și de mai multe ori s-a încercat capturarea lui, însă doar acum operațiunea a reușit.

Acum, Hayssam era din nou liber și cu greu, cu mari eforturi și cu multă inteligență a fost atras într-o capcană plănuită abil și complex de serviciile secrete românești și, de data asta, totul a mers perfect. Cine l-a trădat, cu adevărat, pe Hayssam, repet, nu știe nici el. Toate acestea sunt cunoscute doar serviciile românești, cele partenere și de către Președinte. A fost capturat de rebeli, de români în colaborare cu alt serviciu partener sau de un alt serviciu când încerca să fugă sau să tranziteze o zonă, rămâne un mister. Cel mai important a fost că această capturare, în sfârșit, a reușit.

Operațiunea a fost atipică. Nimeni nu l-a dat pe Hayssam la pachet sau pe tavă. Nu e deloc ușor să reușească asemenea planuri într-o zonă de război civil, în care conflictul armat aduce avantaje, dezavantaje dar și uriașe suspiciuni. Nu e ușor să extragi un cetățean sirian, condamnat pentru terorism, în relații privilegiate cu regimul Assad când nici servicii speciale ale altori mari puteri ale lumii n-au reușit asta în cazuri punctuale, în momente cu mult mai dificile.

Nimeni n-a avut, în cazul Hayssam, garanția succesului. Operațiunea a fost însă coordonată de la cel mai înalt nivel al statului român. A fost o misiune mandatată de România, dar nu a fost autorizată de legile pe teritoriul căruia s-a desfășurat. Operațiunile clandestine, de spionaj, nu sunt niciodată autorizate de statul și nici de legile de pe teritoriul cărora ele se produc.

Operațiunea Hayssam a fost succesul SRI, al SIE, al Președintelui iar premierul, ca șef al Executivului, a pus la dispoziție, prin MApN, tot ceea ce trebuia. Și cam atât.

Omar Hayssam fost, în primul rând, victoria câtorva oameni inteligenți și tenace, când mulți credeau că, în ciuda tuturor eforturilor, așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Ei au tăcut, dar ne-au arătat tuturor că se poate. Și peste toate, a fost și un profund și autentic spirit de datorie. Unul dovedit, care contează. Ceea ce, trebuie să recunoaștem că, în România, întâlnim, din păcate, din ce în ce mai rar.

Restul e politică, orgoliu, panică, isterie, zgomot și gargară. Sau orice altceva la fel de inutil... 

Cine răspunde în cazul unei detonări de pe o cartelă prepay? "Analiștii" țării?

Dezinformare crasă și intenționată, reluarea retoricii populiste privind statul polițienesc, ceaușism, teroare, încălcarea drepturilor omului, inducerea ideii că serviciile speciale ascultă în mod abuziv efectiv tot poporul român, atacuri la persoană și la adresa instituțiilor. În mod halucinant și iresponsabil, la asta se rezumă, în România, dezbaterea privind proiectul pe care-l va depune Sebastian Ghiță în Parlament.

Proiectul este o necesitate, ba chiar o urgență. Ca să fie clar. Asta știe și conștientizează absolut toată lumea sănătoasă la cap din această țară. Trebuia făcut demult dar, de fiecare dată, populismul ieftin, grețos de-a dreptul și, până la urmă, lașitatea clasei politice au învins. Acum cineva și-a asumat acest demers foarte important.

Nu scriu aceste rânduri în apărarea lui Sebastian Ghiță. Cine mă cunoaște știe că nu fac asemenea gesturi, nu obișnuiesc. Pe mine, ca cetățean, mă interesează strict fondul problemei. Iar fondul arată că, atât pe cartelele prepay cât și pe celelalte tipuri de monitorizări- mail, net, camere de supraveghere- statul român, stat membru NATO și UE, este profund descoperit.

Cine-și va asuma răspunderea dacă, în România, Doamne ferește, cineva va detona un dispozitiv exploziv într-un mall de pe o cartelă prepay? Cine va răspunde dacă un nebun anunță pe o rețea de socializare că aruncă în aer un aeroport? Și chiar le face. Cine răspunde? Analiștii habarniști? Detractorii? Oamenii care dezinformează voit, din diverse motive? Patronul trustului X say Y? Nu. Vor urla și atunci, ca și acum. Vor urla din toți rărunchii. Ei doar atâta pot. Vor spune că serviciile speciale nu și-au făcut treaba. Păi cum să-și facă treaba când nu au pârghii legale? Cum poți să identifici cine a cumpărat o cartelă, cui a dat-o, cine a preluat-o, cum să mergi pe fir dacă nici măcar adresa, numele, prenumele și CNP inițiale nu le știi? Oricine își dă seama că este o mare vulnerabilitate aici.

În era în care trăim, orice stat responsabil are un sistem de prevenție puternic. Când un incident major se produce, înseamnă că preveniția a eșuat.
Atentatul de la Boston, SUA, din acest an, a arătat, culmea, că absolut nimic, nici cele mai puternice sisteme și legislații - Patriot Act sau Foreign Intelligence Surveillance Act- nu sunt infailibile. Terorismul nu așteaptă niciodată pe nimeni să se modernizeze. Nu asta e ținta lui. Scopul lui e să ucidă. Oameni, idei, sisteme, puteri, state. Rețelele teroriste s-au sofisticat, au evoluat incredibil. Teorismul a ieșit demult din tiparele clasice iar, la Boston, a arătat foarte clar că autoradicalizarea poate îndreapta totul, cu aceeași putere, greutate și rezonanță spre o altă nișă - internă- mult mai periculoasă, mult mai greu de combătut. Iar oricâtă prevenție ai face, nimic nu poate fi desărvârșit, nimic nu este perfect.

Frații Tzarnaev au intrat mai întâi, cu doi ani în urmă, în vizorul serviciilor de securitate ruse care au sesizat SUA tocmai din cauza activităților suspecte de pe rețelele de socializare, indeosebi cele ruse. Frații  Tzarnev se asociseră cu diverse acțiuni de promovare a radicalismului islamic, în timp s-au radicalizat și ei, au călătorit și în Cecenia, FBI nu a reușit să-i dovedească deloc, nu au avut probe.
Peste ceva timp, în Aprilie 2013, trei dispozitive au explodat aproape simultan în apropierea liniei de sosire a maratonului de la Boston. Au murit trei oameni, 176 au fost răniți, un stat întreg a fost paralizat, cea mai puternică putere a lumii a intrat efectiv în vrie. Un oraș a fost închis 24 de ore, au fost pierderi totale de 350 de milioane de dolari, cea mai puternică bursă a lumii în picaj, cea mai puternică națiune a fost din nou lovită. O lume întreagă a urmărit totul în direct.
Iar camerele video din Boston au salvat ancheta. Țin minte că, pe Fox News, autoritățile spuneau că în oraș sunt montate doar 300 de camere. Analiștilor americani nu li se părea suficient, au fost revoltați. Statul trebuie întărit pentru că altfel, avem parte de asemenea incidente, spuneau ei. De ce Chicago are 10.000 de camere și doar Manhattan-ul are 3000? Bostonul de ce nu are mai multe?
Până la urmă acele 300 de camere au reușit identificarea vinovaților. S-a cerut ajutorul opiniei publice și frații au fost capturați.
Nimeni nu și-a dat demisia atunci. Așa cum nu s-a întâmplat nici la 11 Septembrie. Numai cei care efectiv habar n-au pot spune că șefii celor mai importante structuri de securitate pot demisiona în timpul unui incident major. Numai la noi, în România, poți să auzi asemenea prostii.

În cazul incidentului major din Boston, atât mass media cât și opinia publică din SUA au reacționat aproape exemplar, extrem de responsabil. În România însă, nu sunt nici camere de supraveghere montate în zonele cu mari aglomerări de populație, nici cartelele prepay nu pot fi identificate, nici rețelele de socializare și internetul nu pot fi monitorizate. Toate se fac cu mandat dat de un judecător. Toate sunt și pot fi folosite în acțiuni de terorism, crimă organizată, proxenetism, corupție, evaziune fiscală, în cele mai complicate și periculoase rețele infracționale. Toate sunt un risc pentru siguranța națională. Bineînțeles, trebuie prevenită și orice formă de posibil abuz.
Problema în tot ansamblul ei este destul de complicată. Dacă ne referim numai la cartele, se poate pune în discuție stocarea datelor, protecția lor, rețeaua de distribuție absolut aiuritoare, dar și cele peste 12 milioane de cartele care acum sunt în folosință și care nu pot fi identificate deloc.
"Știți că astăzi, se fac 12 luni de când niște oameni au murit la Burgas, aici, lângă noi, aruncați în aer de niște tipi care au trecut prin România neidentificați pentru că aveau cartele preplătite? Știți că rețelele de crimă organizată din Albania folosesc cartele preplătite cumpărate din România?", întreabă, într-un interviu, Sebastian Ghiță.

Absolut nimeni nu răspunde la asta. Dacă cei de la Burgas, Doamne ferește, se opreau în Otopeni, cine răspundea? Cum îi opreai, cum îi identificai, cum făceai prevenție? Puteai să faci toate acestea? Trebuie să sară într-o zi oameni în aer ca să iei niște măsuri legislative pe care zeci de state responsabile le-au luat de acum un deceniu sau acum 5 ani?
În schimb, la noi, de două zile se urlă inconștient, necontrolabil, paroxistic pentru simplul motiv că niciunul dintre cei pe care-i vedeți că țipă nu are niciun fel de simț al răspunderii. Nici măcar nu cred că le pasă dacă oameni vor muri, dacă infractori și infracțiuni grave vor scăpa din cauza isteriei lor. Alții, așa cum se vede de la o poștă, au interese ascunse.
Ca atare, cei care intoxică acum opinia publică în mod iresponsabil, fie ei politicieni sau analiști, să-și asume răspunderea pentru orice fel de incident major în viitor.

Ponta, în doar două luni: 5 intervenții în Justiție, dese simptome de mitomanie

- Victor Ponta, 20 Mai 2013, în timp ce judecătorii Curții Supreme decideau sentința pentru Gigi Becali, în dosarul schimbului de terenuri cu MApN : "O fi fost evaziune fiscală sau nu, nu știu. Bănuiesc că nu e ceva care s-a întâmplat acum, e ceva destul de vechi. În rest, n-am voie să vorbesc de dosare. Recunosc că am o simpatie pentru domnul Becali, pentru că l-am văzut fugărit de dumneavoastră toată ziua și, repet, îmi manifest o simpatie personală".

Judecătorii Curții Supreme l-au condamnat pe Becali la trei ani de închisoare cu executare.

- Victor Ponta, 4 Iulie 2013, în debutul ședinței de Guvern: "Transmiteți-i directorului general al CFR Marfă că-i trimit eu DNA-ul pe cap dacă mai vinde lucruri în societate. Păi, noi ce facem? Vindem la privat ceva și, până semnăm contractul, mai vindem vagoane? Nu știu dacă-i adevărat sau nu, vă rog să verificați, să mă informați, că-i trimit eu DNA-ul dacă i s-a urât cu binele".

Potrivit Constituției, nici Victor Ponta și nici Executivul nu pot trimite DNA pe capul nimănui. Magistrații- judecătorii și procurorii- sunt o putere separată și independentă a statului.

- Victor Ponta, 5 iulie 2013, în timpul unei anchete penale independente în plină desfășurare la Liceul Bolintineanu: " Nu trebuie luat niciun elev cu forța- să facă bine să îi citeze. Ce-i asta? Luăm copiii cu autobuze? (...) Deci dacă nu există mandat de aducere, să facă bine să facă citație procurorul care are dosarul. (...) O să vorbesc cu ministrul Justiției să discute cu procurorul general pe cale ierarhică, dacă nu trăim în vremurile lui Daniel Morar sau ale comuniștilor, să luăm oameni de pe stradă, cu atât mai puțin copii"

- Victor Ponta, 7 iulie 2013, Antena 3, în timpul unei anchete penale independente în plină desfășurare la Liceul Bolintineanu: "Intervenția de vineri mi-o susțin și astăzi. Și aș fi avut-o în orice altă situație.(...) Ce am văzut vineri, cu autobuze care luau elevi, semăna exact cu acel abuz îngrozitor, comunist, fascist, nu știu, de pe vremea lui Morar sau vremea comunismului, lua oameni din case să jure că au votat sau nu au votat la referendum. (...) Nu accept asemenea abuzuri (...) Am cerut procurorului general anumite informări (...) Acțiunea Morar- Macovei, de tip comuniști, a încetat (...) A fost un abuz, a fost un abuz foarte grav (...) Nu o să rămână lucrurile așa. (...) Trebuiau să fie citați copiii (...) Cunosc foarte bine procedura. Numai în măsura în care acea persoană nu vrea să prezinte la audieri, atunci poți să folosești mandatul de aducere (...) A fost o acțiune prost gândită, prost coordonată, procurori-polițiști, în spiritul Macovei-Morar, să terorizeze (...)O să sesizam CSM. Eu mi-am făcut datoria față de oamenii din această țară (...) Și o voi face din nou dacă va fi cazul (...) Vreau să înțeleagă procurorii, polițiștii că vremurile lui Morar, când făceau abuz, trebuie să înceteze (...) Acțiunea de la Bolintineanu a fost ca aceea cu Bibliile, a lui Morar (...) Nu am intervenit în dosar"

În urma intervențiilor directe, repetate și flagrante ale premierului în dosarul Bolintineanu, tactica anchetei s-a schimbat, audierile s-au amânat, mulți tineri atunci când au fost audiați n-au mai declarat nimic. După critici vehemente și doar pentru că Monica Macovei a inițiat sesizarea, CSM a trimis plângerea Inspecției Judiciare care îl anchetează pe Victor Ponta pentru intervenție nepermisă în actul de Justiție.

Potrivit Codului de Procedură Penală, se pot emite mandate de aducere fără să se trimită citații.

În plus, toate intervențiile lui Victor Ponta referitoare la dosarul referendumului, în care este urmărit penal Liviu Dragnea, pot fi considerate ca intervenții în actul de Justiție. Tot în dosarele referendumului, alte decizii ale instanțelor nu sunt definitive.

- Victor Ponta, 12 Iulie 2013, în timp ce judecătorii Curții Supreme decideau sentința pentru ministrul Relu Fenechiu : "O să vorbes cu dânsul, sper să fie achitat. Dar ce pot eu să fac? Aștept"

Curtea Supremă de Justiție l-a condamnat pe Relu Fenechiu, în prima instanță, la 5 ani de închisoare cu executare.

Victor Ponta anunță imediat că Fenechiu va demisiona de la șefia ministerului Transporturilor și el va lua interimatul până la numirea altui ministru din partea PNL. Mai trec trei ore, timp în care Relu Fenechiu declară pentru Gândul că nu a demisionat, o să aibă o discuție cu premierul Ponta mâine și că ce i se întâmplă e demn de Burkina Faso.
Prins de ziariști la ambasada Franței, Victor Ponta spune că a avut două convorbiri telefonice cu Relu Fenechiu în care acesta l-ar fi anunțat că demisionează. Cu toate acestea, Victor Ponta, în decurs de doar câteva secunde se contrazice singur în declarații: "Am vorbit și cu președintele Băsescu, voi transmite documentele. (...) Ba da, le-am transmis înainte să vin aici. (...) Nu aveți încredere în noi doi? (...) Cu cât îl hărțuiți mai tare, cu atât o să fie mai dificil".
Între timp, președintele Băsescu semnase deja decretele de revocare a lui Fenechiu din funcție și de numire a lui Ponta interimar la Transporturi.

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române,
MITOMANIA se definește ca o boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, stare patologică constând în tendința de minți, manie caracterizată prin tendința maladivă de a nu spune adevărul, de a inventa fapte, tendința patologică de a fabula.

Potrivit Constituției, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței Justiției și ar fi trebuit până acum să sancționeze toate intervențiile în actul independent de Justiție făcute de Victor Viorel Ponta, în calitate de premier al României, reprezentat suprem al puterii Executive.

Justiția de partid, politică de stat

Am stat zilele acestea să-mi aduc aminte cum era. Dacă era mai rău sau mai bine și am ajuns la concluzia că era la fel.

Sfârșitul erei Năstase coincide aproape perfect, în mod paradoxal, cu începutul erei Ponta. Lui Adrian Năstase i se spunea "El Însuși", "Împăratul", acum lui Victor Ponta i se spune "Dumnezeu".

În doar câteva luni, România s-a întors în timp cu un întreg deceniu. Aceeași atitudine, aceeași sfidare, impostură, ipocrizie, același tip de aroganță, aceeași groază, același cinism, aceeași incredibilă și foarte periculoasă beție a puterii. Același boncanc, aceeași privire. În esență, același sentiment.

Numai că atunci, sfârșit de 2003, început de 2004, puterea lui "El Însuși" era totuși în descreștere, acum "Dumnezeul Justiției Ponta" crește exponențial. 

Și mai există o diferență uriașă. Despre Adrian Năstase puteai spune multe, dar în niciun caz că este un om politic gol de conținut.

Victor Ponta a afectat grav independența Justiției. A dat ordin procurorilor, a intervenit, ca reprezentant suprem al Executivului, într-o anchetă penală independentă, a schimbat cursul anchetei, aproape că a compromis-o. A spus: "Procurorii nu sunt Dumnezei.(...) Dacă așa decide un procuror, trebuie să stăm toți drepți? (...) Nu mai suntem pe vremurile lui Morar". Da, dacă așa decide un procuror, nimeni nu are dreptul să se bage în ancheta de corupție de care el va răspunde, nici măcar "Dumnezeul Victor Ponta". Și da, e mare păcat că, în România, vremea în care lupta anti-corupție avea cele mai spectaculoase rezultate, a apus. "Dumnezeul Ponta" a ținut să-și pună în panoplie acest trofeu.

Măcar Adrian Năstase colecționa arme. "Micul Titulescu" devenit "Dumnezeu al Justiției" împușcă mortal, în mod extrem de primejdios, idei, speranțe și lupte fundamentale pentru un stat de drept constituțional. 

"Vremea lui Morar" a fost văzută în toată Europa, a fost lăudată în MCV, a avut rezultate incontestabile. Morar a dat peștii cei mari, l-a dat pe "El Însuși", care din obsesie pentru China și-n demența puterii, își aducea tone de nimicuri și cai în dimensiune naturală, pe vapoare lumii, din republica de suflet - China. Acum, după un deceniu, "Dumnezeul Justiției" privește, în mod natural, unde altundeva? Tot spre China. Spune țării că lupta lui Morar a murit, Justiția e el, el e Dumnezeul și, ca atare, Justiția trebuie să-l urmeze. Mesajul este ucigător, catastrofal pentru oamenii corecți din sistem. În Republica Populară Chineză, statul cu partid unic, "El Însuși" și "Dumnezeul Ponta" cu siguranță ar fi, cu adevărat, fericiți.  

Intervenția gravă a "Dumnezeului Justiției", cu bocancii populismului, cinismului și aroganței, pe capul unei puteri independente a statului în România, o republică democratică, europeană, membră a NATO, trebuie neapărat consemnată în MCV, chiar dacă CSM, "garantul independenței" Justiției tace. CSM, același organism linșat mediatic, sfârtecat, pus la zid, rupt în două într-o schismă fără precedent, vocal și, anul trecut, garant al statului de drept, acum, își întorace ceasul numai după proaspăt proclamatul Dumenzeu.  

În paralel însă, partidul pe care-l conduce tot "Dumnezeul Justiției", face ce făcea și "El Însuși" în vremurile lui bune cu Nicolae Mischie, Bebe Ivanovici și tot baronetul în pixurile căruia stăteau toți banii, puterea și influența din județe. Nici acum, după un deceniu, nimeni nu renunță sub nicio formă la oamenii suspectați a fi săvârșit acte de corupție. Face zid pentru ei, ba chiar îi susține cu toată puterea. Dacă un partid extrem de puternic, așa cum este PSD, nu poate da afară, sub nicio formă, un profesor de religie care colecta șpaga într-un liceu, profesorul, administratorul primăriei lui Vanghelie, fiind vicepreședinte al Tineretului Social Democrat - un veritabil exemplu pentru actuala generație, dacă un partid ca PSD nu poate renunța la un analfabet din rețeaua infracțională Voicu- ca Marian Vanghelie, dacă un partid ca PSD nu poate să renunța la o rețea de corupție ce se întinde în sectorul 5 și cine mai știe în câte alte locuri, atunci ce pretenții să mai avem că "Dumnezeul Justiției " va respecta criteriile MCV - și o să-l dea, în această viață, pe Liviu Dragnea, urmăritul penal în dosarul referendumului, afară din Guvern? Liviu Dragnea fiind farul călăuzitor, lumina și întunericul partidului. Adică președintele executiv al PSD. 

În aduc aminte că, la un moment dat, Adrian Năstase, "El Însuși", a regretat totul, în întreaga lui atitudine. Am crezut că poate, într-adevăr, conștientizează, că se schimbă. Să nu uităm că, pe vremea lui "El Însuși" ziariștii incomozi aveau "poteci pe creier", "nu credea în arestările de vineri seara", mie, într-o zi, de față cu toată presa, la Parlament, a refuzat să-mi dea o declarație pentru că, absolut întâmplător, eram îmbracată cu o geacă care bătea în portocaliu. Năstase avea momente când era ireal. Dar s-a întâmplat. 

Au trecut 8 ani de la acel moment. Apoi, Adrian Năstase a intrat la închisoare în urma unei decizii irevocabile  și definitive a Justiției. A ieșit, fără regrete, cu aceeași atitudine.   

Oamenii aceștia sunt din același leat. Nu au conștiință. Niciodată nu regretă absolut nimic.

Una peste alta, astăzi, România arată ca un tabloul sumbru, sinistru de-a dreptul. Minciuna a luat locul adevărului. Corupția a luat locul luptei-anticorupție. În țara în care un om ca Tiberiu Nițu ajunge Procuror General al României, ni se spune clar de către o autoritate a statului, că plagiatul ordinar nu e deloc plagiat. Furtul nu este furt, anticonstutuționalul e constituțional iar statul de drept a devenit "statul de nedrept". Ponta a luat locul lui Năstase și chiar mai mult decât atât. Abia suntem la începutul erei. De-aici, de astăzi, nu putem decât privi înainte cu groază. 

Restul e tăcere și mult...fără de Dumnezeu!