Omar Hayssam, fugit în primul său mandat- după criza majoră a jurnaliștilor români răpiți în Irak, căutat de 7 ani, de 5 ani condamnat la două decenii de pușcărie pentru terorism, era nu numai pentru președinte, dar și pentru statul român, o vulnerabilitate. În timp, a devenit obsesia unui lucru care trebuia făcut.
Pentru cine a fost extrem de atent să vadă, toate, dar efectiv toate abordările președintelui din ultimii 7 ani pe subiectul Siria au avut un singur scop: recuperarea lui Hayssam. De la vizite oficiale, la București sau în Damasc, la negocieri, la poziționări publice. Unele au fost în disonanță cu pozițiile internaționale, altele periculos de echilibrate față de ceea ce face în ultimii doi ani regimul Bashar al Assad. Tot ce trebuia era doar să-l citești pe Președinte printre rânduri. Din multe întâlniri de înalt nivel pe care le-a avut Președintele Băsescu, subiectul Hayssam n-a lipsit. Și asta a contat. Aducerea lui Hayssam era, în primul rând, datoria lui.
În plus, cât și-a încasat politic Traian Băsescu, pe nedrept, pe subiectul Hayssam, în ultimii 7 ani, nu a încasat nimeni. A fost până la urmă pariul lui, un pariu câștigat. Asta-i și pune în mare dificultate, zilele acestea, pe toți detractorii. Toate construcțiile formate insistent și raționamentele induse până la delir s-au prăbușit. Asta și stârnește mari invidii acum.
Președintele Băsescu este unul dintre puținii oameni care știu cu exactitate toate detaliile operațiunii. Cum de-a ajuns Hayssam în București nu știe, cu adevărat, nici măcar Hayssam. Sirianul nu a fost extrădat, așa cum, inițial, s-a bănuit. Și asta în ciuda faptului că ani de-a rândul a fost negociat, la cel mai înalt nivel, tot de Președintele Băsescu, un tratat de extrădare, tratat blocat la un moment dat chiar și în Parlamentul României. Numai că Siria, chiar prin Bashar al Assad, a spus de la bun început că nu prea vrea să ni-l dea. Mai întâi să-și termine închisoarea în Siria, care era de câțiva ani, și după aceea discutăm, spunea pe scurt Bashar al Assad încă de acum trei ani. Asta, în termeni diplomatici, înseamna un refuz politicos.
În ultimii 5 ani, în Siria, Omar Hayssam a intrat de două ori în închisoare. Prima dată, pentru trădare. Regimul Assad l-a suspectat de relații cu Mossad. Se bănuie că Hayssam de-a lungul timpului a fost și în arest la domicilu. Să-l ții pe Hayssam în Siria, cu mari eforturi, într-o locație fixă, a fost cu atât mai greu cu cât, de 7 ani se știau relațiile sale la cel mai înalt nivel cu familia președintelui sirian, prin cumnatul acestuia, Assef Shawkat, fostul șef al serviciilor secrete militare siriene, unul dintre cel mai puternici oameni ai regimului, ucis fix acum 1 an de rebelii sirieni.
Toți acești cinci ani, Omar Hayssam, un personaj extrem de abil care se știa vânat, care era foarte atent în tot ceea ce făcea, căruia nu-i câștigai încrederea foarte ușor, supravegheat de serviciile secrete siriene, a fost în permanență și sub monitorizarea serviciilor secrete românești dar și partenere. Constant și de mai multe ori s-a încercat capturarea lui, însă doar acum operațiunea a reușit.
Acum, Hayssam era din nou liber și cu greu, cu mari eforturi și cu multă inteligență a fost atras într-o capcană plănuită abil și complex de serviciile secrete românești și, de data asta, totul a mers perfect. Cine l-a trădat, cu adevărat, pe Hayssam, repet, nu știe nici el. Toate acestea sunt cunoscute doar serviciile românești, cele partenere și de către Președinte. A fost capturat de rebeli, de români în colaborare cu alt serviciu partener sau de un alt serviciu când încerca să fugă sau să tranziteze o zonă, rămâne un mister. Cel mai important a fost că această capturare, în sfârșit, a reușit.
Operațiunea a fost atipică. Nimeni nu l-a dat pe Hayssam la pachet sau pe tavă. Nu e deloc ușor să reușească asemenea planuri într-o zonă de război civil, în care conflictul armat aduce avantaje, dezavantaje dar și uriașe suspiciuni. Nu e ușor să extragi un cetățean sirian, condamnat pentru terorism, în relații privilegiate cu regimul Assad când nici servicii speciale ale altori mari puteri ale lumii n-au reușit asta în cazuri punctuale, în momente cu mult mai dificile.
Nimeni n-a avut, în cazul Hayssam, garanția succesului. Operațiunea a fost însă coordonată de la cel mai înalt nivel al statului român. A fost o misiune mandatată de România, dar nu a fost autorizată de legile pe teritoriul căruia s-a desfășurat. Operațiunile clandestine, de spionaj, nu sunt niciodată autorizate de statul și nici de legile de pe teritoriul cărora ele se produc.
Operațiunea Hayssam a fost succesul SRI, al SIE, al Președintelui iar premierul, ca șef al Executivului, a pus la dispoziție, prin MApN, tot ceea ce trebuia. Și cam atât.
Omar Hayssam fost, în primul rând, victoria câtorva oameni inteligenți și tenace, când mulți credeau că, în ciuda tuturor eforturilor, așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Ei au tăcut, dar ne-au arătat tuturor că se poate. Și peste toate, a fost și un profund și autentic spirit de datorie. Unul dovedit, care contează. Ceea ce, trebuie să recunoaștem că, în România, întâlnim, din păcate, din ce în ce mai rar.
Restul e politică, orgoliu, panică, isterie, zgomot și gargară. Sau orice altceva la fel de inutil...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu