- Cum “a picat” Curtea
Constituţională şi pe greaca cotidiană
- În 11 state din totalul celor 14 state
europene date ca exemplu, argumentarea CCR se susţine fie pe un articol care nu există, fie pe prevederi care spun
altceva, fie chiar pe dispoziţii de colaborare cu serviciile de informaţii în
cercetarea penală, fie pe paragrafe din coduri de procedură penală vechi de 18
ani ce nu sunt în vigoare, fie pe traduceri greşite, fie pe secţiuni ce nu se referă la punerea în
executare a mandatelor de supraveghere tehnică sau la organele de cercetare penală
Pe lângă articolele din
Codurile de Procedură Penală ale Bulgariei, Cehiei, Croaţiei, Estoniei,
Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului, Suediei şi Slovaciei, care fie
vorbesc despre altceva, fie sunt eronate ca exmplificare, fie contrazic prin
esenţa lor chiar propria motivare a Curţii, fie în cazul Germaniei, un articol
chiar nu există, în decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 a judecătorilor Curţii
Constituţionale, şi articolul referitor la Codul de Procedură Penală din
Grecia/ Republica Elenă este indicat greşit.
Articolul nu se referă la punerea în
executare a mandatului de supraveghere tehnică şi nici la organele care înfăptuiesc cercetarea penală.
Astfel:
În decizia nr. 51 din 16
Februarie 2016, ce cuprinde la pagina 16, punctul 36, exemplele europene care
au fundamentat declararea ca neconstituţională a articolului 142, alineat 1 din
Codul de Procedură Penală, Curtea Constituţională a susţinut că “reţine”
faptul că în mai multe state ale Uniunii Europene, “dispoziţiile
Codurilor de procedură penală, atunci când reglementează activitatea de
supraveghere tehnică şi de punere în executare a acesteia, o fac prin norme
clare şi previzibile şi vizează doar organele judiciare. În acest sens,
codurile naţionale de procedură penală prevăd, în mod expres, că activitatea
de supraveghere tehnică este înfăptuită de către judecătorul de instrucţie, de
organele de urmărire penală şi organe ale poliţiei şi că, din punct
de vedere tehnic, la realizarea aceteia sunt obligare să colaboreze, la nevoie,
persoane juridice din domeniul furnizării de servicii de teleomunicaţii sau din
alte domenii expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală”.
“Sunt relevante în
acest sens, dispoziţiile art. 251 din Codul de Procedură Penală al Greciei”,
susţine Curtea Constituţională în decizia nr. 51 din 16 Februarie 2016.
Codul de Procedură Penală al
Greciei, aflat pe portalurile policenet.gr şi de justiţie din Grecia ( click Cod Procedură Penală Grecia), în
vigoare, aşa cum sunt precizate şi pe siteul ministerului Justiţiei,
Transparenţei şi Drepturilor Omului al Guvernului elen
(click legislaţie în vigoare Ministerul Justiţiei), spune însă altceva exact
în articolul dat ca exemplu în argumentaţia judecătorilor Curţii
Constituţionale.
Aşa se face că articolul 251
din Codul de Procedură Penală al Greciei se referă de fapt la sarcinile/ ţintele unui interogatoriu
şi nicidecum la mandatele de supraveghere tehnică.
“Investigatorul şi
oficialii investigatori menţionaţi în articolele 33 şi 34, atunci când primesc
ordin de la procuror, în cazul articolului 243, au obligaţia din oficiu, fără
întârziere, să adune informaţii cu privire la crimă şi la cei responsabili, să
examineze martori şi inculpaţi, să meargă la locul unde se face autopsia şi la
faţa locului şi, dacă este necesar, să ia cu el experţi sau alţi experţi
medico- legali, pentru a desfăşura activităţi de cercetare, petru a strânge
probe şi a acţiona, în general, pentru tot ceea ce este necesar pentru
colectarea şi conservarea probelor precum şi pentru securizarea urmelor de
crimă”, arată articolul 251 din Codul de Procedură Penală al Greciei.
Actualul Cod elen de
procedură penală a fost adoptat în 1986,
a avut ca model codurile de procedură penală francez şi italian dar, în
anumite, privinţe, şi codul german de procedură penală. De atunci i s-au făcut mai
multe amendamente, însă principiul fundamental al Codului elen de procedură
penală a rămas acelaşi: cel al legalităţii. “Nullum crimen, nulla poena sine lege”- “Nu
există infracţiune, nu există pedeapsă, fără articolul prevăzut expres în lege”.
Codul de procedură penală
elen este publicat oficial doar în limba greacă şi a fost tradus numai în
greaca vorbită, demotiki/dimotiki. În mod oficial, nu a fost făcută până acum o traducere
a Codului de Procedură Penal într-o altă limbă de circulaţie internaţională.
Din totalul articolelor, alineatelor, secţiunilor,
dispoziţiilor din cele 14 state europene date ca exemplu în fundamentarea
agumentaţiei judecătorilor Curţii Constituţionale pentru decizia nr.51 din 16
Februarie 2016, doar cele referitoare la trei state se referă expres la
activitatea de supraveghere tehnică şi la punerea în executare a acesteia de către judecători de instrucţie, organe ale poliţiei şi organe de urmărire penală. În
cazul a 11 state, judecătorii CCR au indicat fie un articol care nu există, fie
prevederi care spun altceva, fie dispoziţii de colaborare cu serviciile de
informaţii în cercetarea penală, fie articole din coduri de procedură penală
vechi de 18 ani ce nu mai sunt actuale, fie paragrafe ce nu se referă la punerea în executare a
mandatelor de supraveghere tehnică sau la organele de cercetare penală.
Decizia nr. 51 din 16
Februarie 2016 a fost publicată pe 14 Martie 2016 în Monitorul Oficial. Decizia este general obligatorie pentru toate
autorităţile statului şi are putere de lege. Judecător raportor al deciziei Curţii Constituţionale a
fost judecătorul Daniel Morar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu