Ce ne-a dezvăluit, cu adevărat, Piața Universității

 - Picioarele de lut ale celei mai puternice majorități parlamentare de după 1989. Să ai 70% în Parlament și să promovezi în mod aiuritor un proiect de lege pe o temă foarte importantă și sensibilă- Roșia Montana și, în plus, să-ți tragi un glonț în genunchi fără să te ajute nimeni, pentru că în România, acum, nu există Opoziție reală, este cu adevărat un record absolut.
Istoria recentă ne-a arătat că PDL, fără o majoritate de 70% în Parlament, ci una cu puțin peste 50%, s-a dat cu capul de zid după aproape 8 ani de guvernare. Subiectul: legea sănătății. Scânteia: Raed Arafat. Susținere mediatică pentru PDL aproape inexistentă. USL a reușit cu impresionanta supermajoritate din Legislativ să se dea singură cu capul de pereți după 1 an și jumătate de guvernare. Și asta cu o susținere mediatică pentru USL maximă.

- România are, în acest moment, doi candidați la Președinție: Victor Ponta și Crin Antonescu. Sorin Oprescu nu știu dacă va rezista unei curse în pol-position după ce și el tot singur și-a tras un glonț gratuit în picior prin referendumul maidanezilor. În USL însă este clar: Victor Ponta și Crin Antonescu nu mai au loc unul de altul. Primul și-a arătat slăbiciunile prin toate piruetele halucinante pe care le-a făcut în ultimul timp. De la frica de a lua decizii, dedublările de personalitate, limbajul duplicitar ce au devenit emblematice, până la toate pisicile zilnice moarte și aruncate ba în grădina Parlamentului, ba în grădina Palatului Cotroceni, ba în grădina CCR și a altor instituții. Toate arată că Victor Ponta a decis ca până anul viitor să nu-și asume nimic de frica scăderii în sondaje. Administrează țara numai cu ochii pe procente în perspectiva anunțării, în ultimul moment, a unei candidaturi pentru Palatul Cotroceni. După criza economică din ultimii ani care a măturat pe bandă rulantă guverne, ar fi nedrept să nu vedem că întreaga nouă generație de lideri europeni- toți fac la fel.
Pe de altă parte, și vizitele externe pe care și le pregătește Victor Ponta au acest unic rol- să-i creioneze și un contur extern clar, recunoscut în marile cancelarii ale lumii. Îmi aduc aminte că, în 2004, și Adrian Năstase a avut aceeași strategie: o poză cu Bush. Și tot istoria recentă a arătat că poza nu l-a făcut, totuși, șef de stat. Așadar, cu pozele e mai complicat. Nimic nu este garantat.
De cealaltă parte, și Crin Antonescu se comportă ca și cum ar fi perfect conștient de ceea ce îl așteaptă și acționează pe măsură. Se proclamă "liderul Opoziției" de la guvernare, călărește electoral protestele - ce se pliază pe electoratul liberal- și deja i-a aplicat lui Ponta o lovitură dură - prin respingerea fermă a proiectului Roșia Montană- fapt ce a zdruncinat și mai mult un USL aflat și el în stare nu foarte bună de sănătate.
Iar dacă USL se rupe, cine îl rupe și de ce? Cine pierde mai mult și cine câștigă? Alte întrebări fără răspunsuri care dau însă coșmaruri speranțelor politice ale celor doi lideri ai USL.

-  Piața Universității revine. Nu se așteptau, dar de data asta revine altfel și, probabil, va juca un rol important. Ceea ce a creat și atâțat toată propaganda USL ani buni- mitingurile din Piața Universității- reușind să dărâme o guvernare, și  toate temele destul de periculoase inoculate- anti-americane- acum, se sparg, cu un ocol de un an și jumătate, fix în capul USL. La fel ca și promisiunile din campanie neîndeplinite.
Foarte interesant este că, plecând de la tema Roșia Montană, protestele de la Universitate au fost, în mare parte, împotriva întregului establishment politic. Tocmai de aceea, amplele manifestații ce au trecut și granițele țării și au paralizat politicul, au scos o cu totul altă Românie în stradă. O generație tânără, frumoasă, luminoasă, puternică, citită, curată, haioasă, deșteaptă, nevândută care a transmis atât: ne-am săturat de voi. De toți. În seara asta, în Piață, s-a dat recital un cvartet.
Nu știu cum politicul va ieși din asta, dar semnalul deja a fost transmis și trebuie luat în seamă de toată lumea. Cine este suficient de perspicace îl va specula, foarte probabil, cu mare grijă, eficient și inteligent în perspectiva alegerilor prezidențiale de anul viitor.

- Teleguvernarea nu mai ține. Cu propaganda, minciuna și ipocrizia s-a cam terminat. Sigur, se poate minți poporul cu televizorul în continuare, dar nu știu pe cine mai ajută. Sigur, poți să fii pe val dar uite că, dacă nu ești atent, în doar câteva zile, valul te poate înghiți și nu prea mai ieși ușor de sub el. De altfel, de aproape 2 săptămâni, liderii USL și-au rărit considerabil aparițiile la televiziuni în prime-time. Temele sunt dificile, iar cum explicațiile cinstite și responsabilitățile nu prea există, o singură gafă te poate costa, din nou, electoral.
Pe de altă parte, protestele de la Universitate au demonstrat foarte clar, încă o dată dacă mai era nevoie, că informația nu mai este monopolul nimănui. Oamenii simt, vorbesc, gândesc, află, caută, se informează,  totul circulă cu o viteză amețitoare, internetul nu poate fi oprit de nimeni, rețele de socializare la fel- sunt fantastic de puternice. Prezidențialele se vor juca și pe net, în multe state arabe primăvara revoltei să nu uităm că așa a început.
Suntem în România totuși, nu Coreea de Nord. Ca atare, tot barajul mediatic de zilele acestea, extraordinar de puternic, s-a prăbușit iar toată interdicția s-a umplut de ridicol. Să blochezi sau să distorsionezi voit, numai din considerente politice, informația să ajungă la cetățean pe care altfel pretinzi că-l servești- asta niciodată, dar niciodată, nu face un jurnalist. Dar, la noi, în presă, cu etica, cu morala și cu principiile este mai greu.

- Nici milioanele de euro, cu nemiluita, aruncate de Roșia Montană Gold Corporation peste tot n-au ajutat la nimic. Au cumpărat cu bani grei, de 14 ani, la kilogram, oameni, case, pâmânt, politicieni, ziariști, publicitate, conștiințe. Nimeni nu știe cu exactitate până acum cine se află în spatele RMGC dar virulența, agresivitatea cu care s-a făcut totul a devenit deranjantă, suspectă. Totul s-a întors și împotriva RMGC ca un bumerang. Ieri, acțiunile au scăzut și cu 70% pe bursa din Toronto. Asta poate s-a dorit, poate nu, dar cine știe? Nimeni. Însă oamenii, oricum sensibili la teme și valori naționale, au simțit că e ceva în neregulă legat de Roșia Montană. Așa că au reacționat și au dărâmat, deocamdată, o afacere ciudată făcută între stat și cine știe cine...pe spatele lor. Așa, "populația a învins corporația", vorba protestatarilor. Războiul pare a fi departe de a se sfârși. Cine îl va câștiga, în final, vom trăi și vom vedea.