Îmi e foarte greu să scriu. Mi se întâmplă foarte rar. Așadar, ca să se înțeleagă exact la ce mă refer, voi reda pasaje dintr-un editorial pe care Dan Tapalagă l-a scris în urmă cu aproape trei luni.
"Puterea și umbra ei"
"Ce a ales intre o umbra si cartea de istorie? Pana acum, a preferat umbra. A sacrificat partid, credibilitate, a sfidat bun simt si evidenta sondajelor. A renuntat la judecata rece, a aliniat sistemul in spatele ei cand avea puterea deplina. S-a facut luntre si punte pentru a satisface capriciile unei femei admirabil de perseverente si ambitioase, dar inficosator de nocive. Nimeni n-a avut curajul sa-i spuna in fata: stop, gata, ajunge! Murim asfixiati la umbra ei, ne scufundam cu totii intr-un fel de otrava care omoara orice speranta.
N-a avut nimeni puterea sa-i zica de la obraz: n-ai decat sa mergi pe drumul umbrei, dar fara noi. Ne-am saturat sa ne tot spui ca ea esti tu, ca pe gura ei ies ideile tale si ca aceasta parere de politician, acest gol usurel castiga pe zi ce trece in continut si greutate. Iesi din minciuna cat nu e prea tarziu! Alegatorii, sondajele, in schimb, i-o tot spun.
Insa fixatia stranie pentru o mediocritate agresiva l-a orbit, surzit si i-a sucit mintile. Ce surpriza placuta sa-i mai faca dupa ce i-a pus pe tava ministere importante si un buget pe masura lor? Ce jucarie noua sa-i mai ofere dupa ce a facut praf o filiala mare de partid? Ce mai doreste sufletelul ei, ros de ambitia de a urca tot mai sus dar macinat de frustrarea ca n-a ajuns inca in varf de tot?
Ce mai pofteste azi de la viata, cand n-ar fi multe de oferit din desertul opozitiei, cand din castelul puterii au mai ramas niste ruine, mai nimic? Foarte simplu. Vrea toata puterea stoarsa chiar si din acest nimic. Se vede abia la inceput, dar se viseaza mare peste un partid tot mai mititel. Se declara gata sa conduca guverne sau, de ce nu, o tara.
Aceasta se cheama mania grandorii, obsesia puterii impinsa pana la delir, avem de-a face cu o trista inadecvare la realitate, cu ambitia de a sari peste propria umbra. Iar el, omul atotputernic sedus de o fantasma, pare sa fi cedat "definitiv si pentru totdeauna" in fata vanitatii extreme. I-a hranit acestei umbre politice visele de marire, mintindu-i pe toti, inclusiv pe el insusi.
Minte si se minte cand spune ca umbra a crescut enorm, ca omul mic va ajunge mare, ca politicianul slab se va ajunge unul de forta. Impachetata in sclipiciul unor minciunele sfruntate, a reusit sa-i creeze acestui mic punct negru o falsa imagine de noua stea a politicii impiedicata in mod nedrept sa lumineze cerul opozitiei. (...)
Am vazut multa lume rationala stanjenita, dezorientata, revoltata chiar de acest afront continuu. Nimeni nu-si explica ce se intampla, de ce un om inzestrat cu un dezvoltat simt al ridicolului, de ce un politician inteligent, cu o vasta experienta si bine ancorat in realitate o ia mereu pe aratura cand vine vorba de ea? De ce se intuneca si isi pierde ratiunea atunci cand altii calca pe umbra lui? Aici lipsesc niste explicatii.
In schimb, exista tone de explicatii pentru a te minti pe tine, mare om de stat, si pe ceilalti. De ce doamna are o reputatie atat de proasta, de parvenita politica, de oportunist, de personaj lipsit de convingeri, fara scrupule, principii si valori, fara charisma? De ce numele ei este asociat cu o imagine cam vulgara: blonda pe tocuri cui si posete scumpe? (...)
Ni se pare noua sau el face mai departe Totul pentru ea, in loc sa faca totul pentru a o tine departe de politica. Parca asteptam cu totii mai multa responsabilitate mai ales acum, cand opozitia a ajuns intr-o stare jalnica. Acum, cand e nevoie mai mult ca oricand de lideri credibili, apti sa vorbeasca despre excesele puterii, sa uneasca energii in jurul lor. Acum, cand - fara a spune totusi vorbe mari - se joaca soarta unei tari pe termen lung.
In loc sa caute politicieni adevarati, in carne si oase, alearga dupa umbra unei idei gresite. Doar iesit de sub influenta ei nefasta ar mai avea o sansa sa prinda un loc onorabil in cartea de istorie, sa construiasca la loc ceea ce, orbit fiind de intunericul umbrei sale, a distrus metodic: increderea."
2 comentarii:
Cel ce se inchipuie a fi un fel de Napoleon nu a fost si
nu va deveni un om de stat. A fost si va ramane un
produs al unor anumite structuri; un politician care
a profitat in 2004 de greselile lui Adrian Nastase.
Nu a stiut sa urmeze sfatul lui Napoleon:
"Le coeur de l'homme d'Etat doit être dans sa tête".
Abia acum?
Curios cum niste jurnalisi experimentati si inteligenti nu au inteles cum a stat de fapt lupta anticoruptie si independenta justitiei in Romania. Un joc de iluzionism prin care Sistemul s-a adaptat la noua etapa euroantlantica, dar n-a scapat nici un moment parghiile de decizie.Nici un decident la varful justitiei(nu mai vorbesc de celelalte domenii)nu a scapat neinregimentat intr-o structura "speciala". Toti raspund la comenzi, posibil ca unii mai naivi sa creada ca e in "interesul national". Ce credeti ca a fost "lista coloneilor"? Astept sa va lamuriti si cu DNA-ul lui Daniel Morar, o sa realizati ce manevre politice au fost si in dosarele de acolo.
Cat despre "umbra", cred ca majoritatea decidentilor au asa ceva, intr-o forma sau alta. Sistemul stie care e punctul slab al fiecaruia, stie ce butoane sa apese ptr a controla pe cineva.
Nu e nici un secret ca punctul slab al lui Basescu e Udrea, secret e ce a fost in stare sa faca pentru aceasta femeie. Nu m-as mira ca in pactul de coabitare cu Ponta sa fie un punct care sa o priveasca direct.
V-ati suparat ca s-au negociat procurorii? E mai rau, s-au negociat dosare: Dragnea contra Udrea, Sova contra Blejnar etc.
Trimiteți un comentariu