Când poporul iar nu mai contează...

Noua lege a referendumului, votată de USL, spune clar:  “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. Adică 6 milioane de oameni reprezintă cvorumul de participare.

Mai mult, tot noua lege USL a referendumului mai anunță pentru toate tipurile de referendum: “Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente ”. Adică 4,5 milioane de voturi “DA” și “NU”.

Așadar, pentru ca noua Constituție să fie adoptată trebuie să voteze “DA” un minimum de 2,25 milioane de oameni, acesta fiind și cvorumul de validare.

Până și Guvernul României recunoaște, în adresa înaintată Parlamentului: “Codul de bune practici în materie de referendum, adoptat de Consiliul pentru alegeri democratice la cea de-a 19-a reuniune de la Veneția, din 16 Decembrie 2006, și de Comisia de la Veneția, la cea de-a 70-a sesiune plenară de la Veneția, din 16-17 martie 2007, în ceea ce privește condiția de cvorum, precizează că nu se recomandă:

a.     Un cvorum( prag, procentaj minimal) de participare, întrucât îi asimilează pe cei care se abțin cu partizanii votului negativ

b.     Un cvorum de aprobare ( acceptarea de către un procentaj minimal din numărul alegătorilor înscriși), întrucât riscă să creeze o situație politică dificilă în cazul când proiectul este adoptat cu o majoritate simplă, inferioară însă cvorumului, pragului necesar.

Tot Guvernul mai spune că prin Decizia 51/2012, CCR a reținut că “acest act” –recomandările Comisiei de la Veneția- nu au caracter obligatoriu. Însă “recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu celelalte state.”

Guvernul mai spune că respectiva Comisie de la Veneția și recomandările ei nu înseamnă nicio obligație pentru statele membre Consiliului Europei și, de asemenea, “nu este prevăzută nicio sancțiune pentru nerespectarea recomandărilor”. Ca atare, Guvernul USL susține legea.

Așadar, mă întreb:

În ce țară adoptarea unei noi Constituții se face doar cu 2,25 milioane de voturi când pe listele electorale permanente suntem, cu toții, cu puțin peste 18 milioane?

În ce țară, Guvernul nu respectă niște “coordonate ale unui scrutin democratic” doar pentru că respectiva Comisie de la Veneția nu-l poate deloc sancționa? Ei bine, astăzi, bravii politicieni ai României nu au putut să răspundă...

În ce țară un popor secătuit de politruci este scos din jocul în care se decide legea fundamentală a țării pentru următorul deceniu, doar pentru că politicul este perfect conștient de faptul că nu mai poate convinge poporul să vină la urne?

În ce țară e încurajat absenteismul, speculat dezinteresul și fructificată lehamitea atunci când vine vorba de prima lege a statului și nu este deloc stimulată participarea poporului la deciziile societății?

În ce stat modificarea Constituției este ținută la secret? Și dacă ar veni oamenii să voteze, nu ar ști efectiv ce. În ce țară schimbarea unei forme de regim constituțional este aflată, de ziariști, pe surse?

Eu am un singur răspuns: în România.

Tot în România, 6.740.213 de oameni au pus o ștampilă pe “Da”- Parlament unicameral și 7.765.573 au pus o altă ștampilă pe “Da”- maximum 300 de Parlamentari. Asta pe 22 Noiembrie 2009.

Suntem în România lunii Mai a anului 2013 și statul român are 588 de parlamentari, aproape dublu decât a decis poporul. De ce? Pentru că așa au decis politicienii suverani, încălcând flagrant voința aceluiași popor pe care, până mai ieri, îl ridicau pe brațe și îi speculau nemulțumirea dincolo de extreme.

Ba mai mult, un Parlament ales, în decembrie 2012, de doar 7.409.626 de oameni decide să nu țină cont nici de votul exprimat de cei 6,7 milioane, nici de cei 7,7 milioane. În ce matematică elementară 7,4 e mai mare și mai puternic decât 7,7? Ei bine, tot în cea din România.

Așadar, trăim în țara în care poporul nu e suveran tot timpul. E  doar așa, din când în când. Și numai atunci când vor, când îl lasă de fapt politicienii care-și organizează alegerile. De obicei, poporul e suveran în alegerile locale, în alegerile parlamentare, la europarlamentare și la prezidențiale, când politicienii aleargă disperați după el.

Când se decide soarta țării prin legea cea mai importantă, se schimbă partitura și dispare și suveranitatea . Brusc, de popor nu mai e nevoie, poporul nu mai e bun, poporul nu mai contează, poporul poate să stea acasă sau, eventual, poate să plece și din țară ca să nu deranjeze prea mult.

Sfidarea poporului prin orice mijloace a devenit, în România, o tradiție pentru toate partidele atunci când ele se află la guvernare.

În octombrie 2003, pe o vreme ploioasă, referendumul pentru revizuirea Constituției, o necesitate la acea vreme, a ținut două zile. Pe 18 și 19 au venit la vot 9.938. 441 de oameni reprezentând  55,7 % din populația cu drept de vot.

8.915.022 din numărul total al celor înscriși pe listele electorale au votat “DA” pentru actuala Constituție. Și așa, Constituția aceasta a intrat în vigoare. Iar nota bene, la conducerea țării era atunci un singur om: Adrian Năstase.

Acum, o Constituție decisă de aproape 9 milioane de oameni acum 10 ani poate fi schimbată cu o altă Constituție - pe care nimeni n-o știe - de doar 2,25 milioane de oameni.

Și iar ne întoarcem la aritmetică. În ce țară 2,25 e mai mare, mai puternic și poate înlocui ce-a decis 8,9? 

Tot un singur răspuns am. În România, statul în care suveranitatea au confiscat-o din nou politicienii și poporul iar nu mai contează...

  

Marea mizerie

USL a modificat legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, astfel:

Pe scurt, asta înseamnă că o Constituție, legea fundamentală într-un stat de drept, poate fi adoptată cu 1,5-2 milioane de voturi. Pot să-și aducă numai membrii de partid, de exemplu. Îi numără Liviu Dragnea. Ca atare, USL poate scrie fix ce vrea în acel document pentru că părerea poporului pe care până mai ieri în slăvea, deja nu mai contează. La nici jumătate de an de la alegeri, poporul îi încurcă. Așa că îl scot cu totul din joc, îl aruncă peste bord. Care popor? Dă-l naibii, poporul ne încurcă.
Cert este că așa arată o mizerie votată cu toate mâinile de o majoritate parlamentară USL care are 80% din Parlament. Cred că nici nu-și imaginează ei câtă muniție pe termen lung i-a dat Președintelui Băsescu. :)

P.S. Tocmai am aflat de la uriașul candidat USL la Președinție, stimabilul Antonescu faptul că "dreapta e lumea lor" ( a unor nebuni) iar USL poate face ce vrea în Parlament. Asta dacă mai avea cineva vreun dubiu...

Livia Doina Stanciu și...atât.

În această țară, unii oameni merită tot respectul și toată stima de care putem fi în stare. Unul dintre acești oameni este Doina Livia Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație de Justiție, o doamnă pe care o admir de foarte mult timp. Iar pe mine puțini oameni m-au impresionat în carieră.
Acest om pe care l-am ascultat foarte atent și astăzi este absolut perfect și corect în sala de judecată. Puțini români știu cine e, cum arată, și foarte puțini conștientizează cât de mult îi datorăm.

"Plăcile turnante" împotriva instituțiilor statului

Recent, într-o emisiune televizată, l-am auzit pe domnul Liviu Dragnea autodefinindu-se perfect: "Voi încerca să fiu placa turnantă a intereselor locale în Guvernul Ponta". Numai că domnul Dragnea demult și-a intrat în acest rol, acum doar îl joacă perfect.

Ministrul cu vreo trei dosare la DNA rezolvă tot ce nu pot rezolva baronii. Iar baronii ordonă, indiferent de unde sunt. Vor baronii să scape de ANI, să o "coafeze" puțin, să legalizeze conflictul de interese și incompatibilitățile? Pac-pac, trântește imediat domnul Dragnea un proiect de ordonanță de urgență ca să rezolve problema. Nu contează că așa se dau marile tunuri de milioane de euro în bugetele administrațiilor locale, adică din buzunarele noastre. Nu, contează doar ca baronii să fie mulțumiți și liniștiți cu afacerile lor și "placa turnantă" să-și facă datoria. Că doar așa și-au acumulat cu toții puterea.
Mare ghinion a avut domnul Dragnea și toți baronii săi cu ministerul Justiției care a dat aviz negativ pe proiectul de ordonanță. Dar asta nu înseamnă că nu vor mai încerca.

Văzând că domnul Dragnea, vicepremier al cabinetului, omul doi în PSD, "the mother and the father" al USL s-a executat imediat la interesele baronatelor împotriva unei instituții a statului ce are legături cu sistemul judiciar, mă întreb dacă baronii USL vor cere și "coafarea" altor instituții, domnul Dragnea ce va face? Va scrie ordonanțe de urgență la nesfârșit?!
Dacă cineva e arestat din județul X și șeful județului este, evident, nemulțumit, ce se va întâmpla? Se scrie imediat, iar pac-pac, un proiect de ordonanță de desființare a DNA, a Parchetului General sau DIICOT?

Întrebările sunt firești când vezi care este gândirea inițială, trendul și cum pot fi executate, fără drept de apel până la urmă, niște instituții. Atât de sumar, atât de eficace, doar printr-o ordonanță de urgență- ca la cea de-a doua suspendare a Președintelui, atât de dragă domnului Dragnea.

Îmi amintesc declarațiile unui alt individ din USL pe care-l cheamă Roșca Stănescu, "Deleanu", "H15", confident al pușcăriașului și infractorului, Sorin Ovidiu Vîntu, și care spunea așa, acum câteva luni: "ANI nu ar trebui să existe. Fondul problemei este dacă această instituție se justifică sau nu. ANI, DNA, CNA ar trebui să fie coafate.(...) S-a ajuns la acest rău teribil care a crescut ca un cancer care se numește CNA."

Așadar, nicio mare diferență. Dacă tai atribuțiile cele mai importante ale unei instituții sau o desființezi cu totul, în esență, tot dracul ăla e. Carevasăzică, în USL, marile spirite/ "plăcile turnante" întotdeauna se întâlnesc...

P.S. Am rezistat mai bine de o oră să-l ascult pe muntele analfabetismului din această țară, dar nu degeaba. Vanghelică, căci așa îi spunea Voicu, articulat-a următoarele: "Bruxelles-ul este folositor României când se comit abuzuri ca în cazul lui Gigi Becali sau al lui Cătălin Voicu, pentru că atunci putem apela la CEDO". Dacă-i este atât de dor de șeful lui și suferă, nu înțeleg de ce nu se duce, din solidaritate și de bună voie, la Rahova și rămâne de tot acolo. Și să stea până când...vor veni masele, hoardele, cetele, Bruxelles-ul, CEDO, UE, NATO, toate dronele planetei să-i salveze, să-i elibereze...

Giovanni Becali: "Eu sunt mafiot. Mafiotul de azi nu mai împușcă, face bani de unde nu știe nimeni. D'aia mi se spune Nașul"

Pentru toți cei care-și exprimă zilele acestea susținerea pentru infractorul/ condamnatul/pușcăriașul Gigi Becali, fie ei politicieni sau nu, fac o excepție și  le reamintesc mai jos filozofia de viață a acestui clan care a injectat prea multă mizerie, flegmă și infracțiune în societatea românească. "Mai bine bogat și la pușcărie, decât sărac și liber".
Sper că acționează și gândesc ca ei toți cei care se asociază și îi apără pe acești mafioți declarați. Pentru că, vorba aceea, cine se aseamănă, se adună!

Parchetul lui Nițu, NUP în primele șase zile

În cazul în care cineva mai are vreun dubiu despre ceea ce s-a întâmplat, de fapt, în Justiție, vă reamintesc titlurile zilei, la nicio săptămână de la înscăunarea șefilor de Parchete.

Primul NUP.  Parchetul General a decis să nu înceapă cercetările penale în cazul presupusului plagiat al lui Victor Ponta. Ponta exonerat de orice răspundere.

Motivul incredibil, imbecil și penibil, îl citiți aici. Problema e, de fapt, la ORDA: "Nu se poate proceda la CALCULAREA PROCENTULUI DE TEXT IDENTIC PRELUAT deoarece formatele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate și paginile sunt diferite"

A doua intenție de NUP. Surse: Procurorul Ion Șandru de la Parchetul General a închis dosarul gloanțelor lui Năstase. Miza este uriașă pentru fostul premier: revenirea după gratii. Decizia a fost infirmată însă de șeful de secție, procurorul Marius Iacob. Totul s-a întâmplat după plecarea lui Daniel Morar din Parchetul General.

Al doilea NUP. Dat în martie 2013, pe vremea lui Morar.  Parchetul General a decis NUP pentru Victor Ponta în scandalul reprezentării la Consiliul European din iunie 2012. "Nu a comis o uzurpre ca calității de președinte"

Mă întreb oare dacă nu cumva trebuie să schimbe cineva și titulatura Parchetului în "NUP Pachetul General" sau dacă nu e mai bine ca tot Parchetul să fie desființat cu totul? Aici, recunosc, am o dilemă. Oricum, semnalul dat public este extrem de prost și foarte descurajant. Ceea ce vedeți mai jos nu e un plagiat/furt intelectual, este doar o iluzie optică.

  Tabel comparativ ref denunt penal plagiat Ponta - "Raspunderea in dreptul international umanitar"... by Politeanu Mihai

Câteva precizări

1. Cine crede că poate împiedica patru ziariști din această țară să mai scrie de procurori cred că se înșeală amarnic. Suntem firi tari toți.

2. Cine încearcă culmea, uneori, prin aceleași metode ieftine și personaje, să reediteze vremurile lui Adrian Năstase, cred că greșește. Mai trist și dureros este că unele atacuri vin și din partea unor oameni despre care eu personal am crezut că susțin niște principii în ultimii 8 ani și jumătate. Dar, vorba aceea, ce nu te doboară, te întărește. Eu am mai trecut prin asta.

3. Voi continua să scriu pe acest blog adevăruri pe care nimeni nu vrea să le audă sau să le recunoască, cu orice costuri.

4. Le mulțumesc mult tuturor celor care m-au sunat astăzi și și-au oferit sprijinul. Au fost destui. Tot ce pot să spun este că trăim vremuri interesante :)

Individul Victor Ciutacu m-a dat în judecată

Un coleg din presă care se ocupă de Justiție și căruia-i mulțumesc și pe această cale, m-a anunțat, în această seară, că individul Victor Gabriel Ciutacu, absolut întâmplător, amic al doamnei Elena Udrea și domnului Dorin Cocoș, m-a dat în judecată.

Citație n-am primit,  plângerea e înregistrată pe 19 aprilie 2013, iar reclamantul Victor Gabriel Ciutacu, așa cum văd pe portalul instanțelor de judecată ale Ministerului Justiției, îmi cere "pretenții daune morale". Mai multe, nu știu.

Colegul care m-a anunțat îmi spune că este o premieră pentru presa din România ca atât reclamantul, cât și pârâtul, să fie din aceeași redacție. Și cred că are dreptate.

Poate o să vă mire, dar nu prea cunosc avocați. Ca atare, rog pe această cale pe toți cei care doresc să mă apere în acest proces, care vor cu adevărat să mă ajute, să mă contacteze.
Nu vă ascund deloc faptul că este primul proces din viața mea iar eu, mai mult decât alții, cred în Justiție și cred puternic în dreptate. Ca atare, vreau să câștig acest proces pentru că, în acestă țară, adevărul trebuie să primeze iar unele lucruri au mers chiar prea departe.

P.S. Îi multumesc, tot pe această cale, îndeosebi doamnei Elenei Udrea pentru tot "sprijinul logistic" oferit amicului ei. Așa ceva chiar nu se poate uita.

P.P.S. Și pentru că șirul de coincidențe pare a nu se sfârși curând, astăzi dimineață, Dan Andronic ( EVZ) ne reproșează mie, lui Dan Tapalagă, Andreei Pora, Robert Turcescu, Mircea Toma lipsa de reacție în cazul Mircea Marian. Ceea ce știe Dan Andronic este că sunt unul din jurnaliștii care a discutat în ultimul timp cu Mircea. Solidaritatea mea este nu numai pentru Mircea, ci pentru toți jurnaliștii care sunt agresați sub toate formele nejustificat doar pentru faptul că-și fac meseria. Și în acest caz, Poliția și Justiția ar trebui să-și facă datoria. Iar pentru că vorbim de Justiție, nu pot să nu remarc faptul că toți jurnaliștii nominalizați de Andronic sunt exact aceia care, în ultimele zile, au scris, spre disperarea multora, despre adevăratele lucruri care au stat în spatele numirii procurorilor. Vorba lui Dan Tapalagă care și el și-a exprimat solidaritatea cu Mircea : "Se întâmplă chestii mult mai grave, de exemplu, cenzura sinistră din redacții, la care nu mai reacționează nimeni. Ia-o mai ușurel, Dane. Dacă îți vine leșinul așa repede, numai când auzi de ziariști la care țipă un dement, ce te faci cu bieții jurnaliști cărora li se bagă pumnul în gură, mai ales zilele astea?"
Tocmai de aceea, România are nevoie de o Justiție puternică.

Când nu mai alegi pentru țară, ai obligația să demisionezi

Când acționezi conștient și decizi împotriva a ceea ce tu ai susținut și hotărât non-stop în ultimii opt ani și jumătate, cum se cheamă?

Când contrazici evidența, nu ai argumente, te chinui să explici ceea ce nu poate fi explicat, asta cum se mai numește?

Când, în ciuda tuturor, tu semnezi și, implicit, garantezi pentru niște catastrofe umane, asta cum se explică?

Când știi, vrei să pui și pui în funcții cheie pentru Justiția din România oameni care au blocat cu intenție dosare extrem de importante, oameni care au stat cu infractorii la masă, oameni care au comis ilegalități pe bandă rulantă, oameni suspectați că au și tras la Revoluție, aici ce mai ai de zis?
 
Când nu te forțează nimeni și nimic pe lumea asta, nici exteriorul, nici interiorul, nici USL, nici Ponta și îi faci cadou de bună voie, pentru că așa vrei doar tu, Elenei Udrea tot DIICOT-ul cu fundă roșie, de ce o faci?

Cine este această umbră goală de conținut și ahtiată de 10 ani după bani, faimă și puterea deplină? În sinea ta, te-ai întrebat vreodată? Unde este rațiunea, unde sunt principiile tale, crezurile tale, unde sunt vorbele tale, unde sunt suspendările tale, unde este lupta ta, omule, unde sunt?
Umbra a dispărut când ți-a fost greu. Umbra te va urmări și va stoarce tot, absolut tot, orice fărâmă de putere de la tine, atâta timp cât tu, de bună voie, o vei lăsa. Și o lași....
Umbra te distruge conștient, pic cu pic, pic cu pic, cu o perseverență și o ambiție extrem de periculoase și strigătoare la cer. N-o mai suportă nimeni. Vrea mereu tot de la tine și obține imediat, în mod inexplicabil, absolutul. Iar toată lumea vede asta.

De ce-i dai, pentru numele lui Dumnezeu, o halcă din Justiție, din lupta anti-corupție a acestei țări? Ca să aibă ce să negocieze? Ca să aibă o jucărie nouă care să o mai țină-n viață? 
Umbra e, în esență, un mare nimeni. Un nimeni cu toc ce a distrus un mare șef de stat. Uită-te foarte bine la ea: nu va fi niciodată, dar absolut niciodată, ceea ce ai fost tu, la un moment dat.

Au fost o mână de fraieri care au crezut. Doi ziariști care-ți spun cât de mult greșești , câțiva ong-iști stau acum în gât multora. Au susținut cu toții și cu toată puterea o luptă împotriva corupției în această țară profund coruptă. Au crezut în rezultate, în valori, în principii, în oameni drepți și incoruptibili. Au crezut în instituții puternice ale Justiției și-n rețele extrem de periculoase ce trebuie extirpate.

De ce m-am luptat eu 6 ani cu Voicu, ca să-l înlocuiască alți penali și alte umbre ce te omoară pe tine și, implicit, țara asta?
Pentru că am crezut, acum câțiva ani, eu am luat, la propriu, scuipați în față, domnule Președinte. Astăzi, am tot dreptul din lume să vă întreb: pentru ce?
   
Îmi vin în minte sute de declarații, zeci de crezuri, două suspendări, tone de discursuri, de gesturi, de emisiuni, fiecare vorbă, fiecare sentiment, fiecare mișcare, fiecare decizie.   
Am selectat mai jos doar niște afirmații în care am crezut că...tu chiar crezi. Cuvânt cu cuvânt ai mințit.

"Procentele, până la urmă, le ai sau nu le mai ai, asta e.(...) M-am resemnat, m-am resemnat, ce vreți să fac? (...) Acum am mult mai puțin de jumătate, asta-i viața în politică. Nu poți să guvernezi sau să iei decizii cu gândul la sondaje. Pentru că atunci îți duci țara de râpă. Dacă stai să vezi, ia, ce decizie să luăm ca să mai cresc trei procente în sondaje. Sigur că orice politician vrea să crească, vrea să fie respectat, tentația e mare... Dar uneori ai de judecat, ai de optat între procente în sondaje și țară. Și dacă..atunci obligația ta e să optezi pentru țară și să lași procentele deoparte. (...) Eu mă duc acasă, nu e o dramă, e o realitate (...). Ce era să fac? Să mă pitesc în tufișuri la Cotroceni și să spun asta e? (...)

Ați vehiculat la un moment dat varianta unei demisii când se punea problema revizuirii Constituției ș.a.m.d. Să înțeleg că în momentul de față momentul este depășit, orice s-ar întâmpla la aceste alegeri generale, și că Traian Băsescu are intenția să-și ducă mandatul până la capăt, și al doilea?

Orice politician are întotdeauna varianta  să continue sau varianta să se oprească. Deocamdată, eu îmi dau seama de riscurile care sunt și cât încă mai pot apăra niște instituții, rămân să le apăr."

(Președintele Traian Băsescu, 27 Noiembrie 2012, B1 TV, în emisiunea lui Robert Turcescu)

Când nu mai optezi pentru țară, pentru binele oamenilor simpli, când cu intenție și conștient nu mai aperi instituții ci le distrugi, ai o singură obligație: să demisionezi.

Pentru un Președinte, e mai onorant, totuși, să nu te tranzacționezi...

Cine pică?

Este, fără îndoială, cea mai importantă dar și cea mai riscantă decizie a Președintelui Traian Băsescu. Este un pariu pe care dacă nu-l câștigă, va pierde tot. Și se va vedea din plin.

Este laitmotivul carierei sale. A câștigat cu anti-corupția în 2004, în 2007, în 2009 și în 2012. Justiția puternică el a făcut-o, de ce ar detona-o cu propria semnătură? Asta nu poate înțelege nimeni.

De ce un om politic atât de inteligent, atât de abil, atât de înzestrat, cu un simț extraordinar al realității și al mișcărilor politice, cu ascendențe și prăbușiri spectaculoase, câștigătorul și supraviețuitorul celor mai crâncene bătălii politice prin care a trecut România ultimilor 10 ani, de ce și-ar omorî propria creație? Cine l-a urmărit cu foarte mare atenție, știe că omul politic Traian Băsescu pur și simplu nu este așa. Ca atare, nici lobby-ul uriaș pe tema procurorilor nu se susține pentru că nu există argumente, premise și nici garanții.  Așadar, logica moare. Explicațiile ce ar putea sta în picioare nu există.
Traian Băsescu nu e omul care să abdice, să capituleze, să abandoneaze sau să depună armele. În structura sa, cedarea e un act de trădare. A și spus-o public. Și aici e hăul. De ce ar face ceva ce nu-i stă deloc, dar deloc în fire? Va juca în continuare sau va pierde totul? Chiar vom vedea.

Cert este că are de anunțat oficial magnificii parchetelor. Eu nu cred că-i va numi pe toți. Cine pică? E discutabil. Patru oricum n-au ce să caute acolo din toate motivele din lume. Din ăștia patru, va pica cineva. Câți? Unul, sigur. Doi, vom vedea.

1. Laura Codruța Kovesi- va ajunge Procuror Șef DNA.
2. Codruț Olaru- va fi adjunct al Procurorului General.
3. Tiberiu Nițu- candidat pentru a deveni Procuror General al României- susținut de Victor Ponta.
4.  Bogdan Licu- candidat pentru a deveni Prim- Adjunct al Procurorului General- susținut de Elena Udrea și alții.
5. Alina Bica- candidat pentru a deveni Procuror Șef DIICOT- susținută de Elena Udrea cu back-up Liviu Dragnea și alții.
6. Georgiana Hosu- candidat pentru a deveni adjunct al șefului DIICOT- susținută tot de Elena Udrea.

Ce caută Udrea și Dragnea în coabitare, nici asta nu mai e de înțeles. Liviu Dragnea este un om care are, totuși, trei dosare la DNA iar Udrea, efectiv, nu are nicio calitate. Așadar, din nou, logica moare cum de nenumărate ori a murit în perioada aceasta.
Cert este că testul suprem al funcționării Justiției și al continuării luptei anti-corupție îl reprezintă, fie că ne place să auzim, fie că nu, dosarele lui Liviu Dragnea. Dacă nici pe referendum,  nici pe "Valerică cel performant" ( în care el și Mazăre au penetrat, pe sistem Voicu, DNA) sau pe Tel Drum, Dragnea nu este trimis în judecată, atunci ne putem declara toți oficial tâmpiți și putem pleca în lume.

În clipa aceea, în România, anti-corupția a murit, culmea, tot în mandatul celui care a făcut-o cel mai puternică.
În clipa aceea, peste România se va așterne liniștea pe care Președintele Băsescu a condamnat-o și a urât-o din 2004 și până astăzi.
În clipa aceea, DNA se va putea oficial desființa.
Și nimeni nu poate să spună că nu-i așa.

Eu și alți fraieri care încă probabil mai credem în Justiție independentă și o luptă anti-corupție spectaculoasă într-o țară profund coruptă, vom aștepta pe cineva care va duce mai departe ceea ce a reușit să facă Daniel Morar și n-a finalizat președintele Băsescu.
Cine e persoana aceea? Există oare? Pur și simplu, habar n-am.

Și ei cred la fel...

Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției: "Personal, aș fi practicat o rocadă între cei doi. Îl vedeam pe Daniel Morar în fruntea Ministerului Public și pe Kovesi la DNA, acolo unde sper că va fi numită. Aș fi preferat asta, pentru că există un bagaj de cunoștințe imens pe care acești doi procurori îl au (...). Daniel Morar era un procuror de care Ministerul Public avea nevoie. În opinia mea, el nu putea lipsi de pe această listă. El reprezintă o garanție că aceste reforme vor continua, că ele nu sunt ireversibile.(...) Eu nu cred că Daniel Morar trebuia tranzacționat în această înțelegere de numire a procurorilor".

Monica Macovei, fost ministru al Justiției: "Tiberiu Nițu nu are ce să caute în funcția de Procuror General. Va închide dosare. Eu l-am refuzat pe Nițu în Parchetul General când și l-a dorit Kovesi (...) Îl rog și acum pe președintele Băsescu să nu semneze decretul de numire a lui Nițu. Doamna Bica nu e potrivită să conducă DIICOT. A dat toate avizele de legalitate (...). E important ca la DNA toți șefii de secții să fie din DNA. Și de la DNA să ia și pentru Parchetul General. Până la urmă, DNA e cea mai performantă instituție. Cel mai bun test va fi dosarul Dragnea. M-a durut să văd că președintele Băsescu a făcut din Daniel Morar o problemă constituțională".

Eu rămân la părerea mea. E o rușine națională ceea ce se întâmplă, o rușine acoperită în stil românesc "batista pe țambal":
- un Președinte al României care e pe cale, de bună voie, să-și arunce în aer singurul proiect în care mulți oameni cu coloană vertebrală au crezut.
- catastrofe profesionale și umane pe cale să ajungă șefi la Parchetul General, DIICOT și DNA. Dintre ei, trei oameni (penalii) ai Elenei Udrea (despre care nimeni nu înțelege ce caută în filmul ăsta, explicații logice nu sunt) și unul al lui Ponta. Toți patru candidați, praf.
-  o Justiție care este negociată ca la piață, în cel mai josnic mod cu putință, în perspectiva unor alegeri prezidențiale, pe spatele românilor și al instituțiilor. Toți cei care au negociat sunt vinovați.
- trei instituții - DNA, Parchet General, DIICOT- puse butuci.
- cel mai bun procuror al României, invidiat de toți, simbol al unei lupte anticorupție ce a avut rezultate impresionante, scos pe ușa din dos și apoi călcat în picioare.
- o gașcă ce se încurcă constant în minciuni.

Ce aș vrea să văd:
- toate cele TREI dosare ale lui Liviu Dragnea trimise în instanță de viitoarea conducere a DNA.
- cum Justiția o anchetează de-i sar fulgii pe cel mai probabil noua șefă a DIICOT, partenera Elenei Udrea.

P.S. În ziua în care Daniel Morar a demisionat, după ce cu o zi înainte Președintele îl pocnise în direct fără să-l nominalizeze, cineva furios a venit la mine să mă întrebe de ce l-a susținut ca prostul pe Președinte/statul de drept la suspendare, dacă el e-n stare să "vândă" Justiția și pe Morar. Sincer vă spun, întrebarea acelui om nici acum nu mi-a ieșit din minte. Am intrat în pământ, mi-a crăpat obrazul de rușine, nu am știut ce să-i răspund. Nu mi s-a mai întâmplat. Poate artizanii acestui troc josnic și, aș spune, anti-național, îi vor răspunde acelui om. El merită niște explicații credibile. Eu nu pot să i le dau.

Distrugerea sistematică a încrederii

Ce-a mai vrut acum? O halcă din Justiție. N-am crezut niciodată, dar niciodată că acest drum al pierzaniei va include și asta. Am greșit. Ca atare, ajunge! Cineva trebuie să-i spună cumva ca să înțeleagă: oprește-te, nu mai putem.
Îmi e foarte greu să scriu. Mi se întâmplă foarte rar. Așadar, ca să se înțeleagă exact la ce mă refer, voi reda pasaje dintr-un editorial pe care Dan Tapalagă l-a scris în urmă cu aproape trei luni.

"Puterea și umbra ei"

"Ce a ales intre o umbra si cartea de istorie? Pana acum, a preferat umbra. A sacrificat partid, credibilitate, a sfidat bun simt si evidenta sondajelor. A renuntat la judecata rece, a aliniat sistemul in spatele ei cand avea puterea deplina. S-a facut luntre si punte pentru a satisface capriciile unei femei admirabil de perseverente si ambitioase, dar inficosator de nocive. Nimeni n-a avut curajul sa-i spuna in fata: stop, gata, ajunge! Murim asfixiati la umbra ei, ne scufundam cu totii intr-un fel de otrava care omoara orice speranta.

N-a avut nimeni puterea sa-i zica de la obraz: n-ai decat sa mergi pe drumul umbrei, dar fara noi. Ne-am saturat sa ne tot spui ca ea esti tu, ca pe gura ei ies ideile tale si ca aceasta parere de politician, acest gol usurel castiga pe zi ce trece in continut si greutate. Iesi din minciuna cat nu e prea tarziu! Alegatorii, sondajele, in schimb, i-o tot spun. 

Insa fixatia stranie pentru o mediocritate agresiva l-a orbit, surzit si i-a sucit mintile. Ce surpriza placuta sa-i mai faca dupa ce i-a pus pe tava ministere importante si un buget pe masura lor? Ce jucarie noua sa-i mai ofere dupa ce a facut praf o filiala mare de partid? Ce mai doreste sufletelul ei, ros de ambitia de a urca tot mai sus dar macinat de frustrarea ca n-a ajuns inca in varf de tot? 

Ce mai pofteste azi de la viata, cand n-ar fi multe de oferit din desertul opozitiei, cand din castelul puterii au mai ramas niste ruine, mai nimic?  Foarte simplu. Vrea toata puterea stoarsa chiar si din acest nimic. Se vede abia la inceput, dar se viseaza mare peste un partid tot mai mititel. Se declara gata sa conduca guverne sau, de ce nu, o tara.  

Aceasta se cheama mania grandorii, obsesia puterii impinsa pana la delir, avem de-a face cu o trista inadecvare la realitate, cu ambitia de a sari peste propria umbra. Iar el, omul atotputernic sedus de o fantasma, pare sa fi cedat "definitiv si pentru totdeauna" in fata vanitatii extreme. I-a hranit acestei umbre politice visele de marire, mintindu-i pe toti, inclusiv pe el insusi.

Minte si se minte cand spune ca umbra a crescut enorm, ca omul mic va ajunge mare, ca politicianul slab se va ajunge unul de forta. Impachetata in sclipiciul unor minciunele sfruntate, a reusit sa-i creeze acestui mic punct negru o falsa imagine de noua stea a politicii impiedicata in mod nedrept sa lumineze cerul opozitiei. (...)

Am vazut multa lume rationala stanjenita, dezorientata, revoltata chiar de acest afront continuu. Nimeni nu-si explica ce se intampla, de ce un om inzestrat cu un dezvoltat simt al ridicolului, de ce un politician inteligent, cu o vasta experienta si bine ancorat in realitate o ia mereu pe aratura cand vine vorba de ea? De ce se intuneca si isi pierde ratiunea atunci cand altii calca pe umbra lui? Aici lipsesc niste explicatii. 

In schimb, exista tone de explicatii pentru a te minti pe tine, mare om de stat, si pe ceilalti. De ce doamna are o reputatie atat de proasta, de parvenita politica, de oportunist, de personaj lipsit de convingeri, fara scrupule, principii si valori, fara charisma? De  ce numele ei este asociat cu o imagine cam vulgara: blonda pe tocuri cui si posete scumpe? (...)

Ni se pare noua sau el face mai departe Totul pentru ea, in loc sa faca totul pentru a o tine departe de politica. Parca asteptam cu totii mai multa responsabilitate mai ales acum, cand opozitia a ajuns intr-o stare jalnica. Acum, cand e nevoie mai mult ca oricand de lideri credibili, apti sa vorbeasca despre excesele puterii, sa uneasca energii in jurul lor. Acum, cand - fara a spune totusi vorbe mari - se joaca soarta unei tari pe termen lung. 

In loc sa caute politicieni adevarati, in carne si oase, alearga dupa umbra unei idei gresite. Doar iesit de sub influenta ei nefasta ar mai avea o sansa sa  prinda un loc onorabil in cartea de istorie, sa construiasca la loc ceea ce, orbit fiind de intunericul umbrei sale, a distrus metodic: increderea."

Justiția, o problemă de conștiință

Am auzit că ne-am vândut. Cui, de ce, pentru ce și pentru cât...nu prea se știe. Este o nebuloasă. Oricum, este pentru prima oară când aud așa ceva despre mine în toată viața mea. În caz că n-au aflat, le mai spun până le intră-n cap: pe mine nimeni cu nimic nu mă poate cumpăra.
Am auzit că ne-a luat Dumnezeu mințile. Am auzit că vrem să punem procurori, că vrem să facem Justiție. Am auzit că suntem talibani cu idei fixe, că avem ceva împotriva coabitării. Am auzit că e pace, războiul s-a terminat și noi am rămas ca proștii în tranșee. Am auzit că sunt inexplicabil de subiectivă față de un om pe care l-am întâlnit de două ori în viață. O dată la un seminar și a doua oară, în direct, cu tot poporul, la televizor.

Am auzit multe. Ce poți să răspunzi și, în primul rând, merită? Să spui că susții principii, valori, rezultate și o luptă anti-corupție - ți se râde în nas. Nu, trebuie să fie altceva la mijloc, gândesc mojicii. Numai că la mijloc nu e absolut nimic. În cap e o scară de valori ce refuză submediocritatea și potențialul infracțional. Iar în gând este o singură credință: trebuie să fii sincer, corect și cinstit până la capăt. Trebuie să spui adevărul indiferent de consecințe. În meseria asta, ai această datorie cardinală. Trebuie să le spui celor puternici și mulți când și de ce gândești tu că ei greșesc.

Chiar dacă ei nu vor să te audă, chiar dacă nu au argumente să te combată și chiar dacă nici nu vor sub niciun chip să recunoască. Pentru conștiința ta, trebuie s-o faci. O faci chiar dacă ești un pricăjit de ziarist.

Asta nu poți să faci decât în tușe groase, dure, fără virgule și fără nuanțe. O faci pentru că simți un pericol puternic. Simți că moare ideea în care ai crezut cu toată puterea în ultimii 8 ani. Nu vrei să te întorci la nivelul acela groaznic de unde s-a plecat.

În ultimii 6 ani, pe acest blog, am scris constant, programatic aproape, cu o îndârjire vecină cu nebunia despre o mafie care știam că există și care controla România ultimilor 22 de ani. Au înnebunit mulți de furie, sunt oameni care mă urăsc și astăzi. Dar nici că-mi pasă. Mi-am asumat orice tip de consecințe. Știam că e drept, că e corect, că e adevărat, că așa ceva nu mai poate exista în țara mea.
Unul va sta 7 ani în temniță, câțiva tremură, un sistem subteran a fost puternic descurajat, nu eradicat. Însă o zonă a Justiției s-a reformat, s-a eliberat și mă refer aici, în special, la Curtea Supremă.
În asta cred. Nu înseamnă că m-am vândut cuiva, că susțin pe cineva, că propun pe cineva sau că dărâm oameni. Sunt convinsă, mai mult ca niciodată, că lupta anticorupție trebuie să continue. Cu aceleași rezultate spectaculoase, cu aceeași viteză, cu o ștachetă mai sus dacă se poate. În asta sper. Asta îmi doresc.

Însă problema uriașă e următoarea: în condițiile acestea se poate? Se poate cu patru non-valori conducând Parchetul General și DIICOT? Se poate descuraja DNA? Se pot dărâma idei, simboluri? Se poate abandona o luptă? Se poate orice. Vara trecută ne-a arătat că nimic nu e ireversibil în această țară. Vara asta ne arată că e posibilă o coabitare în trei, în patru, în 100. Pot coabita toți și pot distruge ce vor. Și întrebarea cheie e: chiar vor? Și dacă da, cu ce preț? Chiar merită să arunci în aer, să detonezi tot?

În general, politicul vrea să nimicească tot ce-l vizează direct. Ca atare, ținta oricărui om politic care știe că fură este Justiția, Parchetul, DNA în special. Lupta anti-corupție nu e așa, o idee frumoasă ce dă bine când ne iese din gură. Lupta anticorupție înseamnă bani. Bani luați de la mine, de la tine, de la părinții mei și ai voștri. Bani furați de ei prin cele mai complicate mijloace, bani pe care în ultimii 24 de ani, tu, cetățean trebuia să-i vezi în autostrăzi, în drumuri, în locuri de muncă, într-o rată în minus, într-un alt nivel de trai. Într-o Românie mai rodnică și mai frumoasă până la urmă. Chiar nu vrei asta? Lupta anticorupție e și o chestiune de patriotism.
Dar tu, cetățean, nu vezi nimic din toate acestea. Le simți însă, le vezi în casele lor, în conturile lor, în puterea lor, în sfidarea lor, în privirea lor. Dacă nu înțelegi ce poate face într-un stat o Justiție puternică, atunci chiar îți meriți soarta. Nu ai dreptul să te enervezi, să protestezi, te-ai condamnat singurel să încasezi.

"Procurorii ăștia" pe care i-ar secera majoritatea politicienilor într-o clipă, nu sunt așa, niște creaturi nedefinite cum aude poporul non- stop în ultimii 8 ani. Sunt, în primul rând, oameni. Au nume, prenume, copii, familii, cariere, ambiții profesionale. Sunt mai buni sau mai răi. Au și defecte și calități. Iubesc și poate că și urăsc. Sunt foarte buni sau slabi. Ce contează este însă rezultatul. N-au contat munca, nervii, curajul, tenacitatea, dârzenia, ființelor din DNA? Nimeni, dar nimeni, nu poate spune că nu. Mulți știam, mai mult sau mai puțin conștient, că ne puteam baza pe ei. Și asta a fost foarte, chiar foarte important. Au dovedit că pot. Pot mult. Fățiș sau nu, au fost apreciați intern și internațional.

Atenție, nu spun că toți procurorii sunt perfecți. Dar o instituție cu o rată de 90% de condamnări a uimit și Banca Mondială. Experții Băncii au sunat înapoi la București crezând că în timpul vizitei au notat greșit cifrele. Datele erau însă exacte. DNA depășea cele mai mari medii europene de condamnări, inclusiv cea de pe continentul american. Cine e procurorul ăla, s-a întrebat multă lume în ăștia 8 ani. Un "procuror pur-sânge", cum l-a descris perfect ambasadorul SUA. Pe acest om îl cheamă Daniel Morar.

Faceți un exercițiu de imaginație, util aș zice. Când vedeți un politician greu sau un om de afaceri important în fața ușilor Direcției Naționale Anticorupție, dând declarații, urlând ca un zmeu, gândiți-vă că în spatele acelor uși, când intră, aripi nu mai are. Și nici microfoanele tuturor televiziunilor care-l transmit în direct- arma prea des folosită pentru a minți, a debita toate tâmpeniile fără probe, pentru a decredibiliza instituții și oameni care își fac treaba și care nu prea vorbesc.
Înăuntru politicianul/afaceristul/ chiar magistratul e mic, neputincios, știe c-a furat, știe că e posibil să-l prindă. Acolo, între pereții DNA, sunt ei cei slabi, mai slabi decât v-ați putea imagina vreodată. Stau în fața "procurorilor ălora", ființe și ei, și se gândesc: m-or prinde sau nu, ce probe or avea, dacă l-au prins pe un om ca Năstase, pe mine cum ar putea să mă scape la câte știu că am făcut?
Dacă "procurorilor alora" le scapă individul printre degete, el nu se gândește să nu mai fure. El are putere. Nu, el se gândește cum s-o facă mai deștept și cum, dacă e un politician ce poate influența lucruri, să-i termine chiar pe procurori.

Uitați-vă la cei care țipă cel mai tare și mai isteric împotriva procurorilor, împotriva judecătorilor, folosindu-le adesea numele și prenumele, uitați-vă la acei politicieni ce probleme în Justiție au. Uitați-vă în Parlament la cei care vor să taie atribuțiile procurorilor sau sunt vârfuri de lance. Dați o căutare pe Internet și vedeți ce dosare au sau au avut în Justiție. Sau prietenii căror alți politicieni sau afaceriști infractori sunt.

Cum s-au dobândit averi colosale în această țară? Prin muncă cinstită? Nu, în general, prin furt. Furt de la stat, furt de la noi. Noi, cetățenii, suntem proprietarii acestei Românii, nu ei.

De aceea, un stat puternic înseamnă, în primul rând, o Justiție puternică. Înseamnă procurori puternici, zdraveni și deștepți. Înseamnă judecători strașnici, corecți și inteligenți. Când pui peste ei niște șefi ce pot influența major o luptă, contează enorm pentru toți semnalul pe care-l dai în sistem.
Dacă pui oameni buni, cu rezultate, doar aceia se vor simți încurajați și vei demoraliza pușcăriabilii. Dacă pui cataclisme umane, ele vor înflori în sistem ca ciupercile după ploaie iar efectul va fi invers. Penalii vor fi și mai puternici. La un moment dat, nu vei mai știi cum să-i stârpești pe toți.

Tiberiu Nițu, Bogdan Licu, Alina Bica și Georgiana Hosu nu fac sub nicio formă parte din tagma celor zdraveni, corecți și puternici. Vorba lui Dan Tapalagă, pe care-l susțin în tot ce a scris, "Bica nu s-ar putea ancheta, la o adică, singură", Hosu - nici ea nu foarte departe, e tot rezultatul foarte slab al elementului trei coabitac. Pe Licu îl poți găsi oricând negociind la masă cu infractorii iar Tiberiu Nițu poate arunca, fără grijă, Biruința în aer. La cum e creatura, nici după explozie, n-o să înțeleagă ce s-a întâmplat.

Eu știu însă ceva. Președintele Băsescu nu e omul care să abdice. Justiția el a făcut-o puternică. Va abandona tot, într-un mod inexplicabil acum? Greu de spus, foarte greu. Și de ce ar face-o? Pentru 70% USL, pentru a-i proteja pe unii? Nu am un răspuns.
Dar am o credință. Chiar dacă va respinge una, două catastrofe sau pe nimeni, el știe că are o datorie. Trebuie să ducă "scula aceea magnifică", Biruința, la destinație. Cu orice costuri, așa cum a mai făcut-o. Până la urmă, Justiția puternică/ statul puternic - e cea mai de preț moștenire pe care o va lăsa în urma sa, atunci când va pleca.

O țară fără așa ceva, este o patrie ruinată. Asta poporul român chiar nu ar merita...

Decizia unui Președinte și a unui Premier

CSM se poate închide, Oana Hăineală se poate muta, în mod oficial, din nou, la USL- la Chiuariu sau Nica, unde preferă. Acestea sunt singurele certitudini înfiorătoare ale zilei.
Catastrofele au trecut. A trecut imbecilul, a trecut șmecherașul mafiot, au trecut puicuțele transpartinice și tranzacționabile.
Strict din punctul meu de vedere, dacă se respectau criteriile, principiile, valorile, munca unor oameni, o luptă anticorupție care a avut rezultate spectaculoase, aviz pozitiv nu puteau primi decât Codruț Olaru și, cu greu, Codruța Kovesi. Dacă CSM își respecta indicatorii și criteriile de performanță votate în unanimitate acum o lună iar Oana Hăineală avea un minim respect pentru semnătura și coloana ei vertebrală, și Kovesi pica.

Coabitarea înțeleasă de CSM i-a trecut pe toți. Cu dosare în spate sau nu, cu rezultate sau nu, cu IQ sau fără. Acum, decizia e în mâna președintelui Băsescu și poate că și în cea a premierului Ponta.

Cine renunță la cine? Vor trece chiar toți? Cineva s-ar putea să pice.
Dacă nu pică absolut nimeni, coabitarea aceasta pe spatele Justiției este, în primul rând, o insultă uriașă la adresa bunului simț. Un scuipat greu ce nu va fi uitat așa ușor.


P.S. Și pentru uneori lucrurile nu au nicio limită, astăzi am trăit s-o văd și pe asta: o duduie care apare în clipurile de promovare ale Mișcării Populare a început să-l atace, pe rețelele de socializare, pe Daniel Morar, prin diversiuni de doi bani. Duduia a reușit să enerveze rău mulți ziariști cu coloană vertebrală din această țară care au crezut în Justiție și într-o luptă anti-corupție performantă. Morar a fost, este și va rămâne un simbol pentru mulți, indiferent ce spun cei din USL, PDL- aripa Udrea sau duduițele din Mișcarea Populară.

P.P.S. Cum viața bate filmul în această țară iar prostul moare de grija altuia, după Morar și alți ziariști, duduițele Mișcării Populare n-au altă treabă mai bună în viață decât să mă atace și pe mine pe motiv că...am lucrat la Antena 3. Refuz să răspund la asemenea mizerii, dar constat că duduițele Mișcării Populare au un IQ mai mic decât al domnului Nițu. Și încă ceva: e "promițător" că Mișcarea Populară are în rândurile ei, printre fondatori, asemenea caractere.

EXCLUSIV. CSM nu-i poate aviza pozitiv nici pe Nițu, nici pe Kovesi.

Criteriile și indicatorii hotărâți de Secția de Procurori ai CSM în 2 aprilie, în hotărârea 105, pentru candidații la funcțiile de conducere din Justiție arată negru pe alb că Tiberiu Nițu, după prezentarea de ieri, nu se încadrează în mai bine de trei sferturi dintre cerințele secției de procurori ai CSM. 

Nici Bogdan Licu nu se încadrează în criterii sau indicatori.

În plus, același document, pe care-l puteți aprofunda mai jos, arată la punctul 5, litera F, că CSM - Secția de Procurori nu poate da aviz pozitiv la șefia DNA decât unui procuror care a lucrat în DNA ( "în activitatea unității/structurii pentru a cărei conducere candidează"). Așadar, nici Laura Corduța Kovesi nu poate primi aviz pozitiv din partea CSM, decât dacă CSM își încalcă propriile decizii.

Hotărârea este semnată de președintele CSM, Oana Hăineală. 

Dacă CSM alege să-și încalce propriile hotărări puse în aplicare conform legii, fiind în același timp și garantul independenței și legalității actului de Justiție, atunci se poate la fel de bine desființa.

Potrivit Constituției, art. 133, alin 7, "hotărârile CSM sunt definitive și irevocabile".

Orice încălcare a hotărârii CSM e neconstituțională.

  04_04_2013__55152_ro by Sorina Matei

Concluziile zilei

1. Dacă CSM face blat și dă aviz pozitiv tuturor imbecililor și micilor plagiatori/potențial infractori, de ce mai avem nevoie de CSM? CSM oricum și-a arătat impotența la schisma de la începutul anului. Un CSM slab e un CSM inutil. Cine semnează pentru Nițu se compromite definitiv.

2. Cum de Laura Codruța Kovesi a stat cu un imbecil mână dreaptă 4 ani? Un imbecil al PSD pe care, atenție, ea și l-a dorit. Imbecilitatea lui Nițu cred că spune foarte multe despre Kovesi și tipologiile pe care le preferă. Așadar, mă îngrozesc când mă gândesc la DNA.

3. Tăcerea decidenților spune totul. Coabitarea nu ține cont de IQ nici când în joc e Justiția acestei țări.

Când politicul a ales submediocritatea

Când un ministru al Justiției apreciază prestația lui Tiberiu Nițu, de astăzi, de la audierile de la CSM, ca fiind "foarte bună", cam ce poți să mai zici?! Nu poți decât să constați că politicul și societatea trăiesc în realități paralele diferite în care sistemul de valori e total inversat.
Dacă unui ministru al Justiției, un agramat, un submediocru, un om ce pare să aibă labilități psihice, un arogant care bate câmpii ilogic e foarte bun înseamnă, prin deducție logică, simplul fapt că toți cei care cred contrariul sunt puțin cam nebuni.
Dacă ministrul spune că plouă afară și afară e soare, eu, ca cetățean, ce să fac? Să-l cred sau să-l trimit la control?
E, într-adevăr, și asta o perspectivă de a vedea lucrurile. Însă aici nu judecăm nimicuri, cântărim, prin propriile percepții și standarde, niște candidați pentru conducerea Parchetului General.

Ce s-a întâmplat astăzi, la CSM, e revoltător, insultător pentru inteligența multora, dar acestea sunt rezultatele brute și necontestabile ale unui troc. Trocul n-a convins pe nimeni, cu atât mai mult astăzi, dar el are trei componente: politicul, CSM și candidații propriu- ziși. Mă voi referi la ele pe rând.

Mai întâi, semnalul pe care politicul l-a transmis astăzi unor segmente din societate este fără echivoc: întotdeauna va prefera submediocritatea în detrimentul valorii, va alege formele fără fond în ciuda oamenilor puternici, va păstra amatorii în fața profesioniștilor.Va alege, fără tăgadă, prostia brută și dovedită. Orice are prezumția de inteligență e periculos. Politicul nu are nevoie de bătăi de cap sau de coloană vertebrală. Politicul mereu va alege ceea ce poate să domine și să controleze direct. Oamenii în poziția ghiocelului sunt mereu folositori, indispensabili, nu contează că aceștia sunt pur și simplu imbecili. Cretinii te rezolvă imediat, restul se mai gândesc.

De ce-ar fi preferat oamenii politici puternici ai țării un concurs? De ce-ar fi preferat niște standarde, niște criterii sau o transparență totală? Păi nu puteau. O selecție cât de cât obiectivă, tehnică aproape, separa grâul de neghină cum se spune. Iar preferații lor ar fi ieșit din concurs. Nici nu se încadrau, dacă ne gândim doar la capitolul experiență. Așa că, românește, s-a mers pe mica mare înțelegere. Dă-mi-l mie, na-ți-o ție. E sănătos, e o evoluție? Nu. Dar nu interesează pe nimeni. Politicul să fie mulțumit.

Ca atare, din toți procurorii din această țară, politicul a ales: un submediocru instabil emoțional, un mic mafiot  gol de conținut și un procuror cu experiență care, în comparație cu precedenții, a radiat. Primul e șeful- barosanul, al doilea- prim-adjunctul barosanului iar al treilea- doar ajunctul primului.
Observăm că, din nou, piramida valorii a fost răstunată de politic. Doar în ea politicul se regăsește cel mai bine. Omul bun e mereu pe locul 3.

Când în fruntea Justiției se aplică, fără drept de apel, o asemenea matrice, totul e pierdut. Întotdeauna submediocritatea va atrage la rându-i submediocritate pentru că valoarea nu se poate regăsi decât în același sistem de valori. E testat, validat, politicul asta a preferat.

Consiliul Superior al Magistraturii, din punctul meu de vedere, astăzi, a întors foaia cu 180 de grade. În loc să fie un adevărat filtru, un garant așa cum îl definește Constituția, a ales să facă un non combat jenant.
Oana Hăineală, președintele CSM, a alternat în mod vădit întrebările ușor dificile cu mingile la fileu iar restul procurorilor, mai puțin Elena Hach, au strălucit prin prostie și tehnicalități.
Nu este posibil să nu încerci să creionezi profilul unor asemenea candidați prin întrebările puse. Nu este posibil să eviți cu intenție punctele sensibile ale tuturor din carieră, vezi îndeosebi cazul Licu. E inadmisibil să încerci să protejezi candidați.
În mod evident, CSM nu și-a făcut treaba. A pus în scenă, sub begheta abilă și transpartinică a Oanei Hăineală, un simulacru de audieri. Totul pe principiul la fel de românesc: decât să ne fie rău, mai bine să ne fie bine.
Când nu deranjezi candidații nici cu o floare, nu înseamnă că garantezi independența Justiției, ci înseamnă că joci politic legea fundamentală a acestei țări.

Candidații, evident, numai unul și unul. Supriza a fost că un imbecil se poate face de râs și singur, fără să-l prea deranjezi. Vorba aceea, prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul. Pe scurt, a fost ireală prestația lui Tiberiu Nițu. Ca să fiu foarte clară, un asemenea om nu cred că are ce căuta în magistratură, nicidecum să poată ocupa funcția de Procuror General.
Licu- nicio surpriză. Un șmecheraș prieten al infractorilor, plagiator, gol de conținut, care n-a vrut să deranjeze pe nimeni. De altfel, nimeni nu a părut a se deranja că Licu a fost pe la DNA sau că a fost autorul unui furt intelectual. Sub o aparență de coerență, hăul profesional- similar cu al lui Nițu- era evident. Licu însă e abil în a-și disimula marile probleme profesionale și asta cred că îl face extrem de periculos.
La fel de evident este că cei doi au făcut echipă, în sensul că s-au aliat. Cum spuneam mai sus, prostul la prost trage și, în tot acest tablou sumbru, Codruț Olaru a părut altceva.
Olaru n-a avut sclipiri, dar măcar a știut ce vrea să spună, a explicat ce vrea să facă și cum vrea să pună în aplicare. Experiența și rațiunea au făcut la el diferența și asta s-a văzut.

Una peste alta, toți cei care au validat sau vor valida asemenea candidaturi ar trebui cel puțin să intre în pâmânt de rușine. Nu este posibil să te joci în așa hal cu Justiția unei țări. Eu cel puțin niciodată nu voi vedea negrul alb și nici nu voi lăuda cretinii.

Și chiar dacă voi enerva pe multă lume, voi spune, din nou, ceea ce cred. Toată tevatura suprarealistă de astăzi nu a făcut decât să valideze, încă o dată- dacă mai era nevoie, criteriile susținute de Daniel Morar și DNA.

Olaru. Singurul capabil să fie Procuror General.

Codruț Olaru - candidat pentru a deveni adjunctul lui Nițu, după prim- adjunctul Licu, adică nr.3 în Parchetul General, are, potrivit prezentării, capacitatea să fie Procuror General al României.

În primul rând, Olaru a fost singurul care are o viziune de ansamblu a sistemului. E singurul care a folosit statistici clare pentru a identifica problemele. E singurul care a prezentat un plan de priorități imediate. E singurul care a descris soluții concrete.

Ca atare, a vorbit de problema delegărilor fără consimțământ, a spus că în Ministerul Public nu mai trebuie ca toți procurorii  să fie evaluați cu foarte bine, a propus un sistem de recompensare pe acțiunile de anvergură și modalități de sancționare drastice și mult mai simple.
Stocul imens de dosare- o problemă mare identificată. A cerut acordarea dreptului de inițiativă legislativă pentru Ministerul Public- e principalul beneficiar. A solicitat includerea în CSAT.  A prezentat problema reprezentativității asociațiilor profesionale- să fie mai puternice, procurorii să aibă mai mult curaj, oamenii să fie valoroși și credibili. A cerut alocări bugetare realiste, e singurul care a arătat cum pot fi suplimentate  concret fondurile pentru Parchetul General.
Vizează parteneriate internaționale, are viziune total diferită față de ceilalți doi în ceea ce privește problema parchetelor militare.

După reacția non - verbală, nu crede în succesul echipei propuse. Declarativ, se va strădui.

În lumina celor două mediocrități care l-au precedat (primul- cu accente de labilitate psihică), Codruț Olaru, cu certitudine, este din cu totul alt film.

P.S. Ca o concluzie, CSM n-ar mai trebui să facă audieri aranjate iar doamna Hăineală și restul n-ar mai trebui să ridice mingi la fileu cui vor. E penibil. Decât să faci asta, mai bine renunți la audieri.

Licu. CSM s-a făcut că nu vede dosarul "Curentul și Motorul".

Bogdan Licu- vrea să fie prim- adjunct al catastrofei Nițu.Din punct de vedere al consistenței prezentării, ambii par din același aluat. Adică nu au spus nimic concret. Numai platitudini, mediocrități. Vrea upgrade peste upgrade, vrea să disemineze, va analiza cu analizatorul activitatea Parchetului, va măsura nimeni nu știe ce cu ce. Am aflat că procurorii din Parchet au totuși o problemă cu mailurile. Care e problema cea mai mare a acestor oameni? Nu știe. E promotorul unui stil de muncă democratic, vrea să crească productivitatea.
Am mai aflat că Ministerul Public "e o singură entitate", că "independent nu înseamnă subordonare și că democrația nu înseamnă anarhie".
Ca și Nițu, critici voalate la adresa Codruței Kovesi dar, în final, a punctat-o cu 9,5. Deci el mai are de realizat 0,5 ca totul să meargă perfect.
Nu suntem manageri, suntem magistrați- spune Licu. Nițu are o cu totul altă părere.
Promovarea procurorilor în Parchet nu știe cum se va face, vrea să o schimbe, nu știe ce vrea să schimbe, va analiza, deși atunci când era în CSM a mai analizat-o odată.

Cel mai interesant lucru la Licu este preocuparea chinuitoare pe care pare să o aibă pentru accesul la informațiile clasificate. Un fel de funie în casa spânzuratului.
Ca atare, reamintesc următoarele:

"Martorul LICU DIMITRIE BOGDAN a declarat că a purtat în repetate rânduri discuţii privind situaţia profesională a lui VLAD MIHAI cu inculpaţii BĂLAN GEORGE şi SÂMPETRU MARCEL, aceştia exprimându-se într-un sens favorabil şefului SIPI Ilfov. De asemenea, martorul a relatat o discuţie purtată în primăvara anului 2012 cu GELU OLTEAN (şeful DGIPI - n. red.), în cadrul căreia acesta din urmă şi-a arătat nemulţumirea vis-a-vis de comportamentul inculpatului VLAD MIHAI, remarcând că 'VLAD crede că poate face orice dacă este prieten cu BĂLAN'", potrivit rechizitoriului citat.

VLAD MIHAI, ofiţer, şeful Serviciului de Informaţii si Protecţie Internă (SIPI) Ilfov, la data faptelor, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de furnizare de informaţii nedestinate publicităţii, în formă continuată (2 acte materiale), asociere pentru săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii nedestinate publicităţii şi de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului.

SÂMPETRU MARCEL, procuror, consilier la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), la data faptelor, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de instigare la săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii nedestinate publicităţii, în formă continuată (4 acte materiale) şi de asociere pentru săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii nedestinate publicităţii.

BĂLAN GEORGE, procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM),la data faptelor, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile complicitate la săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii nedestinate publicităţii, în formă continuată (2 acte materiale) şi de asociere pentru săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii nedestinate publicităţii.

BARBĂLATĂ GEORGETA, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data faptelor, în sarcina căreia s-au reţinut infracţiunile de favorizarea infractorului şi de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului".

Nimeni din CSM, în mod uluitor, nu l-a întrebat ce căuta la masă cu inculpații de mai sus și nici de ce și-a plagiat proiectul de management.

Culmea, el vrea o "monitorizare POZITIVĂ" a procurorilor care cad pradă corupției și unui stil de viață luxos și inexplicabil.

Cred că domnul Bogdan Licu ar fi primul candidat pentru această "monitorizare POZITIVĂ".

În rest, nimic. Doar o audiere ce a părut aranjată.

Nițu. What the fuck are you saying, dude?

Tiberiu Nițu - de fix două ore îl urmăresc și totul pare ireal. Un fel de râsu' plânsu'. Am o singură concluzie: omul e pur și simplu retardat mintal. E arogant, incoerent, submediocru, inconsistent, e instabil emoțional, bate câmpii cu o grație de invidiat și se încurcă în truisme. Nimic concret, nimic citit, nici măcar codul de procedură civilă. Nu înțelege ce se întâmplă în Justiție, în Parlament- încurcă aparența de temeinicie/netemeinicie ( nu e foarte clar) cu legalitatea. Cineva i-a spus să rostească din 2 în 2 minute cuvântul "împreună". E pasionat de încăperi, sedii, probleme de IT și biblioteci virtuale. Are o problemă și cu accidentele de mașină de Paști. Vrea să-i facă pe grefieri un pic procurori. În rest, totul e o varză. Ar fi vorbit și trei zile non stop fără să spună ceva. Niciun sunet despre MCV.

Cred că nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar el, n-a înțeles ce vrea să facă în fruntea Parchetului General.

Despre lupta anti-corupție? Citatul cel mai coerent: "Pot oferi sprijinul pe care pot să-l ofer în materia consolidării și obținerii de rezultate bune"

Despre orice altceva: "Munca este foarte, foarte grea. (...) Eu, ca individ, sunt singur (...) Atragi un om și...îl motivezi...(...) Fiecare are o părere foarte bună despre sine care vine dintr-un respect intrinsec (...) Trebuie să transmitem cetățenilor că lucrăm și pentru ei".

Creatura este efectiv o rușine la adresa procurorilor din această țară. Un asemenea personaj nu poate fi Procuror General.

"Garanții" independenței Justiției

Când abandonezi principii, negi valori și arunci la coșul de gunoi rezultate, poți pune în fruntea Justiției pe oricine. Când nu există niciun fel de argumente care să stea în picioare pentru asemenea alegeri, te poți trezi în audierile de mâine și poimâine din CSM cu așa ceva:

- Tiberiu Mihail Nițu - procurorul "rezultate zero", plin de tupeu și atât, procurorul "pauzelor de cafea" cu program redus care a arătat că n-are nici cea mai vagă idee despre eficientizarea sistemului judiciar, care a obținut 8.000 de metri pătrați ca revoluționar cu funcție de conducere în Ministerul Public, care e amic al politicienilor, care s-a făcut de râs în audierile precedente, care a primit aviz negativ, a fost respins, care n-are niciun fel de recunoaștere internă sau internațională, vrea din nou să fie Procuror General al României. Nițu cel arogant va da, printre altele, semnătura pe toate mandatele de siguranță națională. O va da dacă există indicii suficiente, va avertiza mai întâi infractorii, fie ei și politicieni importanți, sau va bloca totul? Rămâne de văzut. Însă câtă încredere poți să ai într-un rațiunea și caracterul unui om cu "rezultate zero", un om care răspunde cu țâfnă atunci când e atins în punctele sensibile ale meseriei, un personaj care nici în propria carieră n-a performat cu nimic? Se îndreaptă o coloană vertebrală în 5 luni? A reușit oare Nițu să facă vreun dosar în tot acest timp? Nu, nicidecum. Și până la urmă, omenește vorbind, cum poți să insiști să fii Procuror General al României când te-ai făcut de râs pe toată linia? Ce și cine mână te în luptă? Principiile, valoarea, probitatea profesională, rezultatele? Consolidarea independenței Justiției în niciun caz...

- Dimitrie Bogdan Licu - procurorul din dosarul "Curentul și Motorul" vrea să ajungă, culmea, prim- adjunct al Procurorului General. De departe cea mai sfidătoare și controversată propunere, pe Licu îl recomandă audierile de la DNA în dosarul în care se tranzacționau funcțiile în Justiție, plagiatul proiectului de management, averea impresionantă și nu foarte bine explicată, prieteniile cu politicieni de toate culorile și cu inculpații DNA George Bălan, Marcel Sâmpetru, Mihai Vlad și Georgeta Barbălată, ideile și ambițiile absolut halucinante referitoare la Justiție. Poate un asemenea caracter să reformeze Justiția? Nicidecum. Poate demantela acest om structuri mafiote? Când stai cu ele la masă, negociezi și pui Justiția la cale, sub nicio formă. Mai sigur, poți garanta dependența sistemului judiciar de diverse cercuri infracționale. Asta, da.

- Codruț Olaru - procurorul metrosexual, fan Dior, care vrea să ajungă adjunct al Procurorului General. Lui Olaru i se pot reproșa, de exemplu, gestionarea nefericită a cazului Boldea, relațiile neprincipiale cu oameni politici, dar este singurul care se poate mândri cu rezultate evidente în fruntea unei instituții pe care a condus-o și impulsionat-o - DIICOT.

- Laura Codruța Kovesi - procurorul fără CV anticorupție care are cea mai grea misiune: să demonstreze că poate determina DNA să meargă mai departe. Nu e ușor, dar nici imposibil. Oricât de bun profesionist și oricâte rezultate ar avea un om absolut impresionant ca domnul Călin Nistor, în DNA sunt foarte importanți șefii de secții, nu adjuncții. Iar o asemenea structură a demnonstrat în ultimii 8 ani că funcționează doar ca o echipă. Iar echipa nu se poate face decât cu procurorii validați prin rezultate la fel de spectaculoase ai DNA. Prezența Codruței Kovesi în fruntea DNA se va putea măsura numai prin aceste rezultate, prin dosare importante și condamnări definitive. Recordul impresionant al lui Daniel Morar în fruntea DNA nu va putea fi depășit.

- Alina Mihaela Bica - procurorul transpartinic care se vrea procuror șef al DIICOT- și Elena Giorgiana Hosu - procurorul care se vrea adjunctul DIICOT- le cântăresc la pachet, cum la pachet apar în toate spețele controversate. De la dosarul Stoica, la legăturile cu Gheorghe Muscalu, Ilie Botoș, Adrian Miclescu ( "fiara" lui Cătălin Voicu), Ilie Picioruș, George Bălan sau generalul Ion Suceavă. Generalul Suceavă, prieten al pușcăriașului Cătălin Voicu, i-a coordonat doctoratul lui Bica. Ce le recomandă pe cele două zâne în fruntea DIICOT? Nu dosarele sau rezultatele oricum inexistente, ci doar talentul. Fac parte din aceeași sferă de influență, au aceiași susținători și, cel puțin zâna Bica, așa cum am văzut în interceptări, îndrăgește apelativul "puiule". O fi și asta poate o metodă subliminală de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism pe care eu nu pot s-o înțeleg.

Una peste alta, asta se pare că e tot ce-i mai bun în Ministerul Public din România. Niciun criteriu, în mare parte, niciun rezultat anti-corupție, nicio urmă de transparență, niciun om din DNA. Asta au vrut coabitarea și reevaluarea să se întâmple cu Justiția. Pe principiul perfect aplicabil pe realitatea românească: nici lucru bun nu rămâne nepedepsit.


P.S. Dacă cuplurile Nițu-Licu și Bica-Hosu pot ocupa întreg Pachetul General și DIICOT, nu mai înțeleg foarte bine de ce a mai fost băgat Voicu 7 ani în pușcărie. Barem omul avea "toată rețeaua în mână, toată conexiunea". Funcționa și dacă se câștigau și dacă se pierdeau alegerile. Acum, pare că se schimbă doar generațiile.