7 ani în temnița statului

Acum aproape 6 ani am scris pentru prima dată despre el, pe acest blog. Mult timp, vreo 4 ani, blogul acesta a fost singura posibilitate de a-l devoala pe Voicu, așa cum el este. Așa cum gândește și cum acționează. Am scris despre tot. Despre prietenii lui, despre toată rețeaua, despre toată mafia politico-judiciară și interlopă pe care "gruparea '89" a creat-o în România ultimilor 24 de ani. În timpul ăsta, n-am stat să număr câți dușmani mi-am creat, dar pot să spun că au fost și sunt destui. Dar nu asta e important. Cel mai important e că am știut tot timpul că fac un lucru corect, că am scris adevărul. Iar pentru un jurnalist, asta e tot ce contează.

Astăzi, la 4 ani de la începutul urmăririi penale, la trei ani după trimiterea în judecată, totul s-a terminat cu o decizie definitivă și irevocabilă a Curții Supreme de Justiție. "Dumnezeii României" l-au răpus. "Dumnezeii" pe care ei au ținut să-i conducă.

Acest grup infracțional organizat a avut mult timp, în România, o uriașă susținere. Numai că, odată descoperit totul și vena acestei caracatițe a fost spartă, lucrurile au început să se schimbe. Și revirimentul cel mai puternic, ireversibil sper, l-a produs în Justiție. 

Spunea procurorul Lucian Papici, șeful secției de Combatere a Corupției din DNA, în cartea "Eu votez DNA", că Voicu a avut rețeaua cea mai bine conturată din toate dosarele în care a lucrat. Și Papici a lucrat în multe dosare. Mai spunea tot el că Voicu era legat de rețelele obscure din magistratură și că în vârful piramidei era același Voicu. "Stătea foate bine. Cel puțin la nivelul Curții Supreme, la nivelul șefilor din Poliția Capitalei și din Inspectoratul General al Poliției, era un tip cu relații în multe medii. (...) Cazul Voicu m-a impresionat cel mai mult, mai mult decât dosarul Năstase.(...) Foarte interesant dosarul, el mi-a plăcut cel mai mult ca problematică, rezonanță și complexitate. Un dosar frumos", mărturisea procurorul.  
Cazul Voicu a plecat însă, în 2009, la doi ani după ce am început să scriu, de la punerea în executare a unui mandat de siguranță națională."Voicu era înconjurat de tot felul de oameni de afaceri, de tot felul de chestiuni care afectau oarecum siguranța națională. (...) Fără ajutorul SRI, succesul DNA n-ar fi fost atât de mare", a mai spus Papici.
La dosarul Voicu au lucrat Lucian Papici și doamna Mariana Alexandru iar cazul a devenit, în timp, unul de referință în magistratura din România. A fost prima rețea puternică, de anvergură, devoalată, au fost interceptări fluviu care au zguduit scena politică, a fost primul general pitit în haine de politician care voia să aresteze la comandă, voia să-și consolideze mafia punând mâna pe instituții de forță ale statului și, efectiv, pe toată Justiția, a fost prima mafie care vrut să blocheze procese democratice, a fost primul senator ajuns în politică cu sprijinul multora și - declarat - cu ajutorul lumii interlope.

Cazul Voicu a fost, în esență, o lovitură puternică dată unei grupări care credea și încă mai crede că lucrurile se pot face și altfel în această țară. Le-a mers așa ani în șir. Să furi, să șantajezi, să faci trafic de influență, să falsifici acte, să ameninți cu pușcăria, să influențezi decizii politice la cel mai înalt nivel, să coordonezi Justiția.
Să faci tot ce e mai rău pentru că poți, pentru că ai susținere și pentru că ai mereu și mereu pe cineva important la mână. "C-am fot la Gheorghe Robu. Și nu mă poate păcăli nimeni. Tu știi cât mi-a folosit mie atunci? Din motive pe care ți le-am expus, câte-o hârtie din trecutul fiecăruia, i-am ținut pe loc și i-am făcut fideli. Și toate astea erau la generalul Iliescu, că eu eram în departamentul de lucru. Un om ți-e loial dacă are un motiv.L-ai ajutat, ai făcut, da? Dar în momentul când mai ai un motiv suplimentar, foița, două motive sunt mai puternice ca un motiv, colegule. E complicat acum să mă apuc să-ți fac teorii", se lăuda în interceptări Voicu. Și tot ce spunea, era perfect adevărat.

Gheorghe Robu a fost primul procuror general al României de după 1989. A stat în funcție până în 1992. Și da, Cătălin Voicu a fost aghiotantul lui, omul de încredere, plantat strategic de un alt general cu 4 stele- Dumitru Iliescu. De fapt, așa a început totul. Gândiți-vă că, în acele zile tulburi, o importanță deosebită au avut-o dosarele fostei Securități care erau pe mâna și în grija fostului procuror general Robu. Câți oameni importanți din această țară au avut la mână acești indivizi probabil, cu exactitate, nu vom ști niciodată. Dar au fost. Lucruri foarte grave am auzit în timp. Lucruri care, probabil, nu vor putea fi verificate niciodată.

La început, prin șantaj și amenințare, apoi ca într-un firesc al lucrurilor, în ultimii 24 de ani, acești oameni, această rețea, s-a impus. Politicieni grei tremurau în fața lor, le executau comenzile. Iar ei, îi ghidonau și le impuneau aproape tot ce doreau. La schimb, îi protejau și îi susțineau pe marii oameni politici. Ei îi făceau mari, ei îi făceau mici. În fața lor, nimeni nu prea mișca în front. Vrem să acceptăm sau nu, multă vreme, în România subterană, asta a fost realitatea.

Acum, când scriu, Cătălin Voicu, cu toți hemoroizii din dotare, a fost luat deja cu ambulanța și dus în arestul Poliției Capitalei. Are de executat 7 ani de închisoare. În temnița statului. La tubulatură. Judecătorul Costiniu e compromis. La fel și alții care s-au pensionat brusc din magistratură. Marius Locic s-a predat. Stă 4 ani în pușcărie. Generalul Francisc Radici, fost șef al DGIA în mai multe rânduri, este prins și el în dosarul caselor din MApN. Ceilalți, Mitică Iliescu și Ionel Marin urmăresc probabil cu foarte mare atenție tot ce se întâmplă.

Pe 21 Decembrie '89, în cea mai lungă noapte a Revoluției, o parte din acești oameni- Cătălin Voicu, Mitică Iliescu, Ionel Marin, Francisc Radici și alți câțiva, nu mulți, erau pe tancuri. Regimentul 2 Mecanizat, Comitetul Politic Superior al Armatei. Ei au coordonat prima acțiune de reprimare sângeroasă a Revoluției. Au spart baricada de la Inter. Ionel Marin era comandant, Voicu era maior, Iliescu tot maior. Rezultatul? 48 de morți prin împușcare, 604 răniți, 684 de arestați. Nimeni n-a recunoscut nimic, niciodată.

Cum au supraviețuit astfel de oameni, ce putere au avut, ce instituții de forță au condus, puteți găsi ușor traseul lor din ultimii 24 de ani. Cercetați-l cu atenție.

Când dați peste așa ceva, verificați de 100 de ori, documentați-vă de 1000 de ori, căutați, întrebați, e imposibil ca nimeni să nu știe nimic, iar când sunteți siguri, scrieți. "Nu te băga, nici nu știi ce vei declanșa"- am să țin minte asta mereu. E adevărat, la ora aceea, pe 14 Iunie 2007, nu realizam amploarea, nu-mi imaginam cât de sus a mers chiar totul, cât de întinsă și complicată e rețeaua, câte lucruri incredibile au făcut acești oameni. Dar aproape că fiecare zi mi-a adus o confirmare în plus. Și n-a fost degeaba.

Pentru că, astăzi, în România, s-a făcut puțină dreptate.