Pariul pentru România

Sunt convinsă că nimeni, niciun om politic nu și-ar fi dorit o “victorie” ca asta. Să ai 7,4 milioane de oameni, de sentimente, de gânduri, de suflete împotrivă nu e ușor. E dureros și poate că e destul de nedrept. Dar aici s-a ajuns.

În fapt, cred că după momentul de duminică nimeni nu poate vorbi despre o victorie, ci mai degrabă despre o lecție usturătoare, dureroasă. Putem vorbi despre o înfrângere strategică catastrofală pentru USL dar fiecare tabără își poate trage la rându-i niște învățăminte dure, amare. Cine nu înțelege, e pierdut. Pășește pe alt pământ.

Prăpastia, falia creată în societate e cel mai grav și periculos lucru ce se putea întâmpla. Cauzele sunt diverse, s-au sedimentat în ultimii 22 de ani și au generat, în timp, două Românii paralele, o societate profund polarizată și radicalizată. Bătrâni care se înjură în parcuri, oameni care se ceartă pe stradă, pe ulițe, la cozi, în magazin, pe rețelele de socializare, la serviciu. Două Românii care se strâng de gât, se scuipă și se înjură continuu. În plus, vreo alte 8 milioane dezamagite de tot. Ignorarea lor poate sădi calea naționalismului, extremismului. Totul arată ca o gaură neagră. Nimeni nu știe ce va ieși, ce va exploda,  la un moment dat din ea. 


Își dorește, își asumă cineva riscul ăsta? Nu cred. Pentru asta, toți politicienii conștienți trebuie să facă ciocu’ mai mic! Să lase armele mai jos…

Însă, cu multă abilitate și grijă, știu că președintele Băsescu poate să unească aceste Românii, se poate conecta la ele. Poate construi o punte. Poate înțelege gânduri, sentimente, dezamăgiri, greșeli, revolte mai mult sau mai puțin justificate. Trebuie doar sinceritate, adevăr și conciliere numai și numai vizavi de popor. E ca un jurământ de credință pe care trebuie să și-l facă. Este pariul vieții lui. Adevărata misiune imposibilă și cea infinit mai grea.

Trebuie doar să nu uite nicio clipă că, așa cum a sensibilizat o întreagă Republică Moldovă, cum a dobândit respectul cancelariilor occidentale, cum a provocat reacții geo- strategice,  trebuie să unească și niște suflete și minți pe care le va conduce până la final. Iar poporul, cu bunele, cu necazurile și cu sclipirile lui, pentru asta, sunt convinsă că îi va fi, la un moment dat, recunoscător. Binele, sub toate formele lui, dacă este arătat, explicat și demonstrat este întotdeauna, la nivel general, apreciat în conștiința socială a unui stat.

În fapt, Președintele Băsescu trebuie să stea numai acolo unde a fost mult timp. Deasupra clasei politice, deasupra demagogiei, deasupra mișeilor. E suficient de puternic să înțeleagă și să facă asta. A mai făcut-o. Trebuie doar să aibă mereu și mereu, în fiecare secundă, gândul la poporul lui, la patria lui și la aceste Românii dezbinate, ucise psihic, nervos de politicieni.

Pe de altă parte, omul politic Traian Băsescu trebuie să redevină maestrul loviturilor din offside abil gândite, trebuie să evite gafele de comunicare,  trebuie să aibă mare grijă la personajele percepute negativ care s-au suprapus imaginii sale,  trebuie să definească o relație instituțională cu PDL și trebuie să impulsioneze reconstrucția dreaptei în România. Știu, chiar are multe de făcut.

Președintele trebuie să fie mediatorul tuturor categoriilor sociale. Trebuie să fie motorul primenirii clasei politice. Trebuie, ca și până acum, să impulsioneze reformele. Trebuie să schimbe Constituția. Trebuie să pună în aplicare referendumul din 2009. Trebuie să fie în continuare garantul funcționării democratice a instituțiilor, a Justiției. Trebuie să protejeze statul pe care-l conduce de orice fel de influențe. La acest capitol, doar trebuie să-și urmeze drumul început. Pot să jur că aici nu va ceda în niciun chip, de aici nu se va abate. Pentru că n-ar fi el.

Acum, omul politic Traian Băsescu este suficient de puternic și experimentat în opt ani de mandat să știe că până la final de 2014 cel puțin va trebui să joace numai pentru România reconcilierii, numai pentru România generațiilor viitoare. O misiune aproape istorică dar, pentru el, deloc imposibil de atins. 

În 12 ani, după șase lupte câștigate prin KO, cred că Președintele Băsescu a intrat deja în a 7-a. Va fi crâncen, cumplit dar trebuie s-o facă. Știu că tot ceea ce nu-l doboară, îl întărește fantastic. Până acum nu l-a doborât nimic. Ca atare, pariul uriaș pentru întreaga Românie unită poate fi câștigat numai și numai de el.