Niciodată

"Niciodată, Sorina. Înțelegi? Niciodată. Eu așa ceva nu voi face niciodată!". Asta mi-au mărturisit în două momente total diferite doi politicieni importanți din această țară. Temele discuției -  la fel de diverse - sunt importante pentru mine. Nu le voi spune însă. Așa cum nu voi spune nici numele politicienilor respectivi. Eu doar aștept. Și poate sunt naivă. Dar le aduc aminte, pe această cale, faptul că n-am uitat. Lucrurile importante chiar nu le uit niciodată.

Astăzi am auzit pe cineva din Piața Universității spunând "nu vrem victorii murdare". Nu știu de ce, dar această propoziție mi-a rămas în cap acum, la sfârșitul unei alte zile nebune. Este o victorie? Probabil că va fi.  Dar cu ce preț? Nimeni acum nu-l cuantifică, pe nimeni nu interesează. Este murdar? Este. Să forțezi în așa hal tot ce înseamnă regulamente, legi, instituții, proceduri, Constituție a devenit, paradoxal, motiv de aplauze. Să nu fii în stare să scrii o propunere de suspendare e jignitor. A, desigur, poți copia 30 de citate, poți face orice. Poți să scrii doar un rând. Dar asta nu înseamnă că faptele chiar există.

Jihadul se duce pe toate planurile, pe toate palierele posibile. Ei, pe de altă parte, se bat, se înjură, se acuză, vorbe goale. Dar ce uită mulți e că eu, cetățeanul, de exemplu, gândesc. Eu pot să fac diferența dintre adevăr și minciună, dintre faptă și declarație, dintre abuz și lege, dintre ordine, justețe și haos.

Nu cred că după o guvernare nefericită, poți răspunde doar cu o instabilitate politică majoră cauzată de furia pe un singur om, călărind electoratul. E cinstit? E corect? E demn? Nu e. Și, oricât de înverșunați ar fi, mulți știu asta. "Învingătorul ia totul"- și asta cunosc. Dar ce te faci când învingătorul folosește pentru victorie tot ce e mai rău, disprețuitor și condamnabil în politica românească? Nimeni nu răspunde la asta...De ce oare?!

Cred, pe de altă parte, că mulți din PDL își merită soarta. Iar conducerea actuală a partidului nici ea nu-mi exprimă încredere. Unii sunt în continuare în concediu, unii în continuare efectiv habar n-au pe ce lume trăiesc. În fapt, în România, Opoziția nu există. Și asta e la fel de grav pentru o democrație.

E vina lor că au avut o comunicare dezastruoasă, că au avut o guvernare sfidătoare, că s-au bătut în partid de nici acum n-au obosit, că au fost atât de impotenți și lași încât n-au vrut să anunțe ei măsurile de austeritate. De ce Emil Boc sau coaliția n-a anunțat în Februarie 2010 tăierea cu 12,5 % a salariilor? De ce a lăsat ca în Mai să se ajungă la 25% sau, ca variantă, intrarea în incapacitate de plată? A dat cineva vreun răspuns până acum la toate acestea? Nu. De ce? Din cruntă lipsă de onoare.

Desigur, în această țară, majoritatea e suverană, poporul e suveran, plenul e suveran. Dar ce te faci când prețul unui om de a trece dintr-o barcă în alta este 500.000 de euro? Ce te faci când îți cere să-i plătești ipoteca pe un teren? Ce te faci când totul se reduce la bani sau la libertatea lui fizică? Nu spun că toți au făcut așa. Dar sunt destui. Iar pentru traseism sunt de vină toți. Toată clasa politică. În 22 de ani de democrație, niciun partid n-a fost în stare să-l sancționeze dur. Pentru că toți au avut nevoie de traseiști. Acum, traseismul pune în pericol valori și instituții ale statului.

Cei care citesc aceste rânduri sper să nu tragă concluzii pripite și să gândească. De 15 ani fac meseria asta. Știu ce înseamnă greutatea poziției unui comisar european, știu ce înseamnă semnale peste semnale trase continuu de ambasadorul Statelor Unite. Știu când președintele Obama a spus: lăsați Justiția să funcționeze!

Când am auzit pentru prima oară că trebuie menținut MCV-ul, m-am speriat. Am zis- așa ceva nu se poate. Uitându-mă la ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, m-am gândit și m-am tot gândit. Și cred că da, MCV trebuie menținut cu toată tăria.
Dacă un stat ca România nu este în stare, de exemplu, să lase Justiția liberă- din cauza prea multor politicieni corupți- atunci să ne supravegheze alții. Și să ne taxeze până ei vor conștientiza că așa nu se mai poate.

În democrație, nu te poți atinge de libertate, de valori, de lege și de instituții. În democrație, toți suntem egali. Indiferent de nume și prenume.

Iar în etica, morala și valorile mele, nu uitați: niciodată chiar înseamnă niciodată.