Crin Antonescu- involuţia bunului-simţ

Am zis că nu votez, că mai bine-l anulez dar, la un moment dat, a răsărit din mocirla asta a politicii...Crin. Nu neapărat credeam în el, vedeam şi eu că n-are niciun proiect clar, ştiam că e cam aerian politic, că petrolul a dat semnalul care l-a pus preşedinte, că a plecat în concediu în pre-campania electorală, că nu electrizează masele, că nu gâdilă babele-n cap, că nu e carisma întruchipată, că la negocierile serioase el nu contează, că e suspectat de „patricism”, că nu e ferm, ci doar simpatic...Dar, cu toate astea, frazele bine ticluite, acel har oratoric, acel „arătaţi-vă”, acel nerv, patos, entuziasm, acea sinceritate aproape că îmi dăduseră o speranţă...Recunosc, mă convinseseră şi pe mine să-l votez...

De altfel, majoritatea oamenilor din presă pe care-i ştiu l-au votat, într-adevăr, pe simţitorul Crin Antonescu. A fost răsfăţatul lor, a fost protejatul lor şi poate că, şi de aceea, Crin chiar ajunsese să creadă că intră în turul doi. Cei mai pragmatici însă ştiau că Antonescu n-are în spate maşinăria de vot a lui Mircea Geoană şi nici pe cea a PDL, dar cu toate astea şi pragmaticii au vibrat şi i-au dat o şansă. L-au votat pentru că au sperat. Au sperat că vor fi mai mulţi. Mai mulţi care contează...Mai mulţi care, într-adevăr, pot schimba ceva în ţara asta..Toţi ăia mulţi au crezut în entuziasmul şi înflăcărarea lui.

Eu însă nu am făcut-o. Nu l-am votat până la urmă. N-am avut nici foarte mult timp pentru asta în ziua votării, ştiam că sunt cozi interminabile la secţia mea de vot, m-a enervat şi un liberal comunist – şef de secţie de votare ( care n-a lăsat televiziunea de stat spaniolă să relateze de la Jean Monnet) şi toată ziua am stat şi m-am gândit: dacă l-aş vota, mie, ca cetăţean, ce mi-a propus, de fapt, Crin Antonescu? Am căutat, am căutat şi am găsit doar vorbe, glume, figuri de stil şi legături cu diverşi oameni, legături care nu-l recomandau să fie preşedinte. Şi, în ultimul moment, am zis: Nu, Crin Antonescu e o iluzie. E doar o vorbă frumoasă, atent spusă...Crin Antonescu e în politică de 17 ani. Şi după 17 ani, acum vrea să fie preşedinte şi tot nu mi-a propus nimic.

Acum, nu ştiu cum se simt cei care i-au dat votul, cei care au crezut că e o speranţă, că e scânteia, dar în noaptea alegerilor, când l-am văzut că pleacă la ţigară după ce a văzut exit-pollurile, când s-a întors şi a tunat împotriva oamenilor din presă care până atunci îl răsfăţaseră, când am văzut că n-are demnitatea să ţină un discurs de om învins ( un discurs bun, pe care-l puteţi citi aici, pe tolo.ro) şi când am văzut ce a făcut a doua zi, după un beep al lui Dinu Patriciu...m-am felicitat singură că nu am făcut prostia. Marea prostie de a-l vota...

Şi cu toate astea, mirajul de moment pe care l-a creat Crin Antonescu la sfârşitul campaniei m-a făcut să-l urmăresc necontenit în ultimele două zile de după vot. M-a făcut, culmea, să trăiesc un sentiment paradoxal. Da, m-a făcut să mă simt vinovată. Vinovată că, în ciuda faptului că nu l-am votat după o analiză la rece, aş fi vrut... şi era cât p'aci să-i dau votul meu.

Mă tot uit cum îl întreabă ziariştii de schimbarea de macaz. Cum de l-a putut înjura pe Geoană ca după aia să-l ia în braţe, cum tot ceea ce era în spatele lui Geoană era rău...Şi cum, brusc, nu mai e...Şi e senin...Senin, ca un Crin....Zâmbeşte, se încurcă uneori, şi-mi zice mie, ca cetăţean: care-i problema?

Cum care-i problema, stimabile domn Antonescu? Ia recitaţi aceste fraze....

-„ Pe Geoană nu are rost să îl luăm în considerare, pentru că nu a avut curaj să îşi depună candidatura singur, ci de mână cu Ion Iliescu.Nu îl întrebăm cine e jucător mare, cine e jucător mic, cine s-a dus cu bunicul să se înscrie, cine s-a dus singur, în ce clasă e domnul Geoană, că ştiu în ce clasă e şi în ce unitate este: în aceeaşi unitate cu domnul Băsescu, cu care primeşte ordin deodată”

-„Te întreb, Mircea Geoană, ce-ai făcut la Moscova? Te întreb, Geoană, dacă ruşii îţi finanţează campania... Vreau răspuns, îl aştept la televiziunile domnilor Vântu şi Voiculescu. (...) Ruşine, domnule Geoană! Dumneata i-ai învins până acum pe români nu cu mine, ci împreună cu Traian Băsescu, cu Viorel Hrebenciuc.“

- „Rog pe domnul Viorel Hrebenciuc, cu tot respectul, să-i dea voie domnului Mircea Geoană să vină şi Domnia sa la o confruntare. Nu poţi să fii preşedinte al României fără să doreşti să te confrunţi decât cu Traian Băsescu, iar când Traian Băsescu te invită, să fugi la Măcin. Să-i dea drumul o oră lui Mircea Geoană singur. Îl aducem acasă, garantăm!„

- „Am văzut acum câteva zile că viteazul nostru domn Mircea Geoană se plimbă liber prin curte, îi dăduseră drumul la joacă Hrebenciuc şi Vanghelie şi, umblând prin curte voios, a sărit pe gard şi l-a luat gura pe dinainte. A început să strige la Traian Băsescu, a început să latre la câinele cel mare şi a spus că vrea o confruntare în orice oraş universitar al tării, de exemplu, la Cluj.Spre ghinionul lui, câinele cel mare trecea pe uliţă şi l-a auzit şi a lătrat scurt: La Cluj, vino mâine! A ieşit gospodarul Viorel Hrebenciuc şi a luat iepuraşul de urechi şi i-a zis: «Treci în casă, că te mănâncă!» şi a plecat la Măcin şi i-a transmis lui Băsescu că a glumit, că nu acum, că altă dată“

- „Faptul că eu, în acelaşi timp, mă confrunt în această campanie electorală cu Mircea Geoană, cu PSD, sper că nu este greu de înţeles. Nu am nici un fel de obligaţie să trec sub tăcere minciunile pe care domnul Mircea Geoană ni le-a spus şi le-a spus tuturor românilor, n-am nici un fel de obligaţie să trec sub tăcere numele, oamenii, grupurile care se află în spatele lui Mircea Geoană şi care ar conduce România, de fapt, dacă Mircea Geoană ar ajunge preşedinte, pentru că nu am avut niciodată şi nu am cu Mircea Geoană şi cu PSD vreo alianţă“.

-Crin Antonescu: Dincolo de reproşuri, vreau să vă spun că pentru mine sunteţi un demagog.

Mircea Geoană: Domnule Antonescu, v-am menajat în campanie, dar acum săriţi calu’!

Crin Antonescu către Geoană: Care este salariul lui Ionuţ Costea, directorul de la Eximbank şi cumnatul dumneavoastră?

Geoană către Antonescu: Ce motive v-au determinat să intraţi într-o alianţă parlamentară conjuncturală cu PSD şi UDMR?

Antonescu: E nevoie câteodată de compromisuri.

Crin Antonescu: Salariul cumnatului domnului Geoană este de 900.000.000 de lei vechi pe lună. Nu aceasta e problema, că are salariul atât de mare faţă de un pensionar.

Crin Antonescu: Domnule Geoană, ne-aţi mâncat 20 de ani din viaţă şi mai vreţi încă 20. Când aţi venit la guvernare, aţi spus că alocaţi agriculturii 4%, aţi alocat 1,7%.

Crin Antonescu: Ajutaţi-mă să trec de Mircea Geoană în turul 2 pe 22 noiembrie! Nu mă trage nimeni de sfori, nu m-a ajutat nimeni să ajung până aici. M-am bătut şi suntem foarte aproape de victorie. Vă rog, pe 22 noiembrie, arătaţi-vă! Cred că suntem foarte mulţi. Doamne ajută!

- „Sunteţi un demagog, domnule Geoană!“

Şi mai recitaţi-le o dată şi încă o dată... în aceste zile. Cine-i marele demagog? Datorită acestor vorbe aveţi acum în buzunar voturile a două milioane de români.

Dar ce-mi spune mie, ca cetăţean, acum, Crin Antonescu...Îmi spune că la toate cele două milioane de speranţe s-a gândit el mai bine şi a decis ca să i le pună pe masă lui Mircea Geoană ca să fructifice un proiect. Un proiect care, în fapt, nu există, cu un premier de care m-am săturat, o iluzie împachetată, şi care nici măcar nu e în ţară...E în concediu, nu se sinchiseşte să vină, şi mai e şi neamţ...un neamţ puţin cam arogant.

Îmi vorbeşte despre un proiect care-l pune la braţ pe sărmanul Stavarache cu duşmanul lui de moarte, Viorel Hrebenciuc, pe Adriana Săftoiu de exemplu, cu Marian Vanghelie, un proiect care punea interlopii în fruntea ministerului de Interne . Un proiect pentru care era cât p'aci să-i dau votul meu.

Cine îi dă dreptul lui Antonescu să facă asta? Patriciu şi afacerile sale sau fosta angajată a lui Patriciu- Adina Vălean Antonescu? Cine îi dă dreptul să-şi bată joc de speranţa a două milioane de oameni care l-au ascultat şi s-au „arătat” pentru că nu l-au vrut nici pe Geoană, nici pe Băsescu ?

Eu cred că nimeni, nicicând, niciodată. Cred că aşa ceva pentru nimic în lume nu ai voie să faci.

Acum Crin s-a liniştit. E iar în vervă. E fericit, radiază chiar pentru că e iar pe televiziuni. I-a dat voturile lui Geoană, lui Hrebenciuc, lui Mitică Iliescu, lumii interlope, lui Vanghelie, lui Oprişan, lui Mazăre, lui Adrian Năstase...Şi să nu uit, unui mare gazetar, un adevărat exemplu pentru generaţiile viitoare din presă: Sorin Roşca Stănescu, un mare ziarist şantajist şi spăgar. O adevărată revoluţie a bunului- simţ!

Ce uită politicienii ăştia, de teapa lui Antoonescu, este că alea două milioane de oameni care contează, alea două milioane de oameni cu studii superioare, din marile oraşe, ăia care „s-au arătat” şi pentru care toţi se bat...ăia poate chiar nu sunt deloc tâmpiţi. Ăia nu îşi vor vinde votul că aşa vrea Dinu Patriciu, ăia au trăit şi pe vremea lui Adrian Năstase şi pe vremea lui Traian Băsescu şi cunosc vremurile astea foarte bine...Alea două milioane de capete nu sunt o afacere, un business, nu sunt vânzări anterioare, nu sunt de tranzacţionat, domnule Crin Antonescu!

Cel puţin, nu, nu al meu...Pentru nimeni. Niciodată. Nicicând.

Cu stimă vă anunţ pe această cale că, din cauza dumneavoastră, chiar mă voi duce să votez în turul doi.