Grupul organizat în Ploiești. Imagini noi.

O serie de imagini și fotografii apărute atât în presă cât și pe rețele de socializare arată că premierul Victor Ponta a asistat joi, 12 Iunie 2014, în Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești, la meciul decisiv dintre CSU Asesoft și CSM Oradea, în cadrul finalei Ligii Naționale de Baschet Masculin. Premierul a ajuns la meci cu puțin înaintea orei 20.00 și a plecat imediat după, iar această participare nu a figurat, potrivit siteului Guvernului (dublu click), în programul oficial al șefului Executivului. 

Cu puțin înainte de acest eveniment, la ora 18.30, premierul a făcut declarații de presă referitoare la negocierile eșuate cu FMI, având în vedere că în aceeași zi, la ora 10.30, se întâlnise la Palatul Victoria cu reprezentanți ai delegației comune a FMI, Comisiei Europene și Băncii Mondiale. După aceea, a plecat la meci. Într-o oră era în Ploiești.

Imaginile și fotografiile arată că la acest eveniment au participat următorii:

- Victor Ponta, premierul României- șef al Executivului și președinte al PSD.

- Vlad Alexandru Cosma, deputat PSD, aflat sub control judiciar, trimis în judecată de DNA alături de interlopul Răzvan Alexe- pentru trafic de influență, infracțiune asimilată actelor de corupție. Pe 11 Februarie 2014, DNA a cerut Parlamentului României încuviințarea arestării deputatului Vlad Cosma pentru trafic de influență ( trei acte materiale) iar aceasta a fost respinsă cu 222 de voturi.

- Mircea Cosma, vicepreședinte PSD și Președinte al Consiliului Județean Prahova, aflat sub control judiciar, trimis în judecată de DNA alături de interlopul Răzvan Alexe pentru de luare de mită și abuz în serviciu. Pe 11 Februarie 2014, procurorii DNA l-au reținut pentru 24 de ore pe Mircea Cosma iar apoi a fost eliberat.

- Sebastian Aurelian Ghiță, deputat PSD, vicepreședinte PSD online, membru al comisiei parlamentare de control asupra SRI, prieten al premierului Victor Ponta, oligarh. Pe numele lui este depusă la Parchetul General o plângere penală pentru amenințare din partea primarului PSD al sectorului 3, Robert Negoiță, iar la DNA un denunț penal pentru trafic de influență și șantaj.

- Alexandru Ghiță, fratele lui Sebastian Ghiță- acționar majoritar 2K Telecom, beneficiară a contractelor cu statul.

-  Daniel Savu, senator PSD, președinte PSD Prahova, membru al comisiei parlamentare de control asupra SRI.

- Iulian Bădescu, primarul PSD al municipiului Ploiești.

- Alexandru Iacobescu, prietenul premierului Victor Ponta, manager CSU Asesoft, director general RTV, omul de încredere al lui Sebastian Ghiță căruia i-au fost împrumutate, potrivit declarației de avere, 90,3 milioane de euro. 

- Vlad Dumitru Iacobescu, fratele lui Alexandru Iacobescu, acționar majoritar Asesoft, firmă fondată de Sebastian Ghiță.

- Bogdan Padiu, CEO Teamnet Group- firmă fondată de Sebastian Ghiță, beneficiară a contractelor cu statul. Potrivit siteului Teamnet (dublu click industrii/clienți) printre clienți se află: Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Apărării Naționale, Institutul Național de Fizică a Pământului, Primăria Municipiului București, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția Națională de Pescuit și Avacultură, Romatsa, Aeroportul Henri Coandă, Ministerul Transporturilor, APIA, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ANAF, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, Agenția Națională de Cadastru și Publicitare Imobiliară, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Casa Națională de Pensii Publice, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări, Ministerul Afacerilor Interne ( Serbia), Ministerul Sănătății, Spitalul Buhuși. 

Potrivit datelor publice (dublu click), IFC- divizia de investiții a Băncii Mondiale a achiziționat acum o lună un pachet de acțiuni la Teamnet. Documentele au fost semnate pe 15 Mai 2014. 

Platforma de investigație Rise Project susține într-un document publicat  (dublu click)că anul trecut s-a derulat o tranzacție între Teamnet și Institutul pentru Tehnologii Avansate (SRI) de 4,8 milioane ron. 

- Persoane din RTV: conducere- manager, director editorial, publisher, un alt director și un realizator. Plus avocatul lui Sebastian Aurelian Ghiță.

 Surse: facebook, M&M Production, presă locală, phon.ro, DigiSport 1 HD.

Momentul când căpitanul echipei CSU Asesoft îi mulțumește lui Sebastian Aurelian Ghiță (1.14-1.23)


SPONSORII.
Potrivit imaginilor de la meci dar și inscripționărilor de pe echipamentele echipei principalii sponsori au fost Teamnet, Idilis, România TV. Pe tricourile jucătărilor apare însă și Consiliul Local Ploiești. Pe siteului oficial al CSU Asesoft (dublu click) apar toate firmele ce sponsorizează echipa, nu și Consiliul Local Ploiești.

Consiliul Local Ploiești este format, potrivit siteului instituției, din 27 de membri. 14 apar ca reprezentanți ai USL.

Teamnet, firma fondată de Sebastian Aurelian Ghiță, este condusă de Bogdan Padiu, în calitate de CEO Teamnet Group- prezent la meci, și este beneficiară a contractelor cu statul.

Idilis este, potrivit Hotnews, brandul comercial al firmei 2K Telecom, firmă la care fratele (prezent la meci) lui Sebastian Aurelian Ghiță este acționar majoritar.

România TV- televiziune controlată de Sebastian Aurelian Ghiță, unde asociat unic este Radu Mihai Tronaru, șoferul său.

Primăria Ploiești- inscripționată pe podeaua Sălii Sporturilor Olimpia - este condusă de primarul PSD Iulian Bădescu, prezent la meci alături de premierul Victor Ponta.

Surse: pagina de internet a CSU Asesoft, DigiSport 1 HD, M&M Production, facebook.

ALTE PARTICIPĂRI ÎN PLOIEȘTI.
3 Iunie 2013. Ploiești. În imagini: premierul Victor Ponta, Mircea Cosma- președintele Consiliului Județean, Iulian Bădescu- primarul PSD al municipiului Ploiești, Nicolae Bănicioiu, Radu Ștefan Oprea- senator PSD Prahova, Gabriel Anghel zis "Ceață", Cristian Anastasescu- cumnatul lui Sebastian Ghiță, Sebastian Aurelian Ghiță- prieten, deputat și vicepreședinte PSD, Alexandru Ghiță- fratele lui Sebastian Aurelian Ghiță- acționar majoritar 2K Telecom.

Sursa: Adevărul.

4 Octombrie 2013. Ploiești. În imagini: Victor Ponta, premier al României, Liviu Dragnea, vicepremier, Iulian Bădescu- primar PSD al Municipiului Ploiești,  Nicolae Bănicioiu, Mircea Cosma- președinte Consiliul Județean Prahova, Radu Ștefan Oprea- senator PSD Prahova, Daniel Savu- senator PSD Prahova, Sebastian Aurelian Ghiță- deputat PSD, prieten, vicepreședinte PSD, Vlad Alexandru Cosma, deputat PSD Prahova.

Sursa: facebook, youtube.

Imagini postate pe contul oficial al Guvernului României. 4 Octombrie 2013 ( 00.01-00.36) 


15 Mai 2011. Ploiești. Victor Ponta și Sebastian Ghiță la un meci al Asesoft.

 Sursa: iploiesti.ro

Atenție la pericolul maculării serviciilor secrete!

Un singur rând nevinovat dintr-un document parte a unei investigații jurnalistice profesioniste a devoalat zilele acestea o legătură extrem de periculoasă în zona sistemului de securitate și siguranță națională parte a unui carusel financiar de-a dreptul halucinant. Pe principiul obiectiv și sănătos, follow the money- niciodată nu știi unde aceștia te duc, s-a descoperit o relaționare directă și fără echivoc între zone extrem de sensibile, vitale chiar, ale serviciilor de informații și entități private, controlate, prin diferiți interpuși, de politicieni.

Forța acestei legături o dă o tranzacție financiară ce nu poate fi pusă ușor sub semnul întrebării, negru pe alb: o plată efectuată de stat/serviciu secret către privat/controlat de politician: 1 milion de euro într-o lună a anului trecut. Este o premieră. Niciodată în presă n-a mai apărut așa ceva.

Și de aici încep întrebările care, pe același principiu- follow the money- niciodată nu știi de unde ar trebui să înceapă și unde în realitate se sfârșesc.

În primul rând și foarte important, vorbim despre bani publici. Pentru ce anume sunt făcute aceste plăți, sunt parte a unui contract, a mai multor contracte, câte contracte există în totalitate pe aceste paliere, în ce condiții și perioade au fost făcute, cum se face că, în astfel de zone exclusiviste și senzitive, au acces privați nu foarte experimentați în legături directe sau indirecte cu politicieni importanți- toate acestea reprezintă o primă mare zonă de mister.

Multe întrebări se ridică și când ne gândim la controlul obiectiv și necesar în aceste zone vitale. Cine verifică aceste contracte, ce instituție poate spune cu ceritudine, fără dubiu, dacă ele sunt în regulă sau nu, în condițiile în care transparența nu există deloc?

Dacă ne mai gândim că politicienii care au legături directe sau indirecte cu privații contractați și plătiți din bani publici, mai sunt și parte a unor mecanisme de control - este efectiv de râsu’ plânsu’. Își vor controla ei, la o adică, propriile contracte bănoase cu serviciile secrete? Evident, nu. Incompatibilitatea este clară. Nici nu mai încape o discuție. Doar drenează bani publici din tranzacțiile către privații pe care-i interpun în joc. De asta și fac totul: bani, informație, putere, control total.

În cazul în care politicianul mai are la activ și o imagine catastrofală, caracterizat prin agresivitate, amoralitate perfectă, cinism și sete nestăpânită de putere, cu câteva plângeri și denunțuri pentru șantaj, amenințare și trafic de influență, culmea, atenție, uneori exact în cazul și în numele acelorași firme către care serviciile speciale fac plăți- avem de-a face cu un adevărat cocktail Molotov, cu o adevărată ghiulea prinsă de piciorul serviciilor secrete. Niciodată nu știi când va exploda și încotro schijele se vor îndrepta.

Așadar, din multe puncte de vedere, problema pare uriașă și serioasă. 

Dar vă propun să facem un exercițiu util: din tot ceea ce am descris mai sus, să scoatem politicienii din tablou. Uitați de ei pentru moment.

Așa veți observa că mai bine de jumătate din probleme- pur și simplu dispar. În toate țările lumii serviciile secrete contractează entitați private consolidate și specializate, fac plăți către acestea- din fonduri publice- pentru echipamente, tehnică, softuri și tot ceea ce este necesar. Singurele principii de la care nu se abdică este legalitatea, controlul strict și transparența. Audierile din Congresul american, mai ales în momente critice, sunt un veritabil exemplu în acest sens.

Însă atunci când politicul intră pe fir, interferează în cel mai mic mod- totul se dărâmă. Pentru că acționează ca un virus. Este ca un castel de cărți de joc care se prăvălește punând sub serioase semne de întrebare zone esențiale și consolidate ale unui stat, expundându-l astfel pericolelor într-un mod foarte primejdios.   

Dar să revenim la politicieni. Dacă ei mai sunt, de exemplu, și pe radarul SUA- la secțiunea “așa nu”, vorbesc și acționează ca vectori de imagine în numele serviciilor secrete, iar firmele private pe care le controlează au mai dat și chix în momente critice exact pe ceea ce sunt plătite, demonstrându-și la scară largă amatorismul, nu mai e nimic de spus. Discuția e închisă. Și este grav.

Foarte important de precizat este că vânzările de- atenție- pachete minoritare ale privaților controlați de politicieni către structuri internaționale- care se produc de câteva săptămâni, nu rezolvă deloc problema. O maschează, o zugrăvește prin occidentalizare și, în realitate, o face tot mai greu de gestionat. Totul se întâmplă doar pentru adormirea vigilenței partenerilor strategici ai României. Iar asta este la fel de grav. Pachetele majoritare- dirijate prin interpuși, paravane, fantome- fac ca totul să rămână în aceleași gheare distructive ale politicului. E o păcăleală și-un distih cunoscut: “Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Rețeta e tipic românescă. Se aplică perfect aici.

Și mai este ceva ce nu poate fi deloc neglijat.

Aproape toate investigațiile profesioniste care apar în presă de luni bune – puse cap la cap- pe subiectul relației cu accente penale ale unui anumit gen de politicieni cu privați sugând de la stat- descriu un adevărat păienjăniș relațional în care apar zeci, poate sute de firme, plăți în zig-zag, sume halucinante, entități- bidon, entități- fantomă, offshore-uri, prieteni, rude, afaceriști care mai de care mai controversați, interni și externi, totul mufat politic și transpartinic în care se învârt netrasparent fonduri publice uriașe. Un adevărat roller coster operațional financiar și tranzacțional, pe care nu-l verifică nimeni. 

Un neuron nu foarte dezvoltat nu poate crea și ghidona singur așa ceva.

Ca atare, stând strâmb și judecând drept, neuronul nu pare a fi decât un alt paravan uman generat dintr-o greșeală strategică binecunoscută. Indiferent ce nume ar avea și ce pedigree ar purta politicianul, oligarhul, afaceristul un lucru trebuie spus apăsat, cu bună credință și curaj: nu poate scurtcircuita și curenta măruntaiele siguranței naționale ale unei țări. Intern și internațional, efectele deja s-au văzut și, cu greu, au fost recunoscute. Orice ar face, prezența lui acolo, are sevă, miez și orizonturi toxice. 

Pericolul real este că tinde cu pași repezi să maculeze ireparabil, să otrăvească primejdios toată încrederea în ceva ce cu sacrificii s-a obținut și este fundamental: anticorpii statali. Iar asta va fi, cu adevărat, letal.

Când oligarhii lui Ponta au declanșat bătălia cu "Sistemul”

Știți cât le-a luat? Nici două săptămâni. Ieri, dacă ați fi dat drumul la televizor de dimineață, ați fi aflat că șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale, Marcel Opriș, este internat în stare gravă într-un spital din Viena din cauza unei boli care “i-a pus și în trecut viața în pericol” și care acum a recidivat. Ați mai fi aflat că data externării este 17 Iunie și că însuși premierul prezidențiabil al României, Victor Ponta îi urează directorului STS multă sănătate.

În realitate, șeful STS n-avea nimic. A ajuns în carne, oase și fără nicio boală la Parlament dar între timp, informația fusese difuzată publicului de presa controlată de cei doi oligarhi ai premierului: Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță.

Veți spune poate că este o întâmplare, dar acum două săptămâni niciun fel de întâmplare n-a fost atunci când în hotel cu vicepreședintele SUA, Joe Biden, a fost cazat, rezervat și plătit un personaj al lumii interlope adus tocmai din Cluj ca să defileze cu o armă albă într-un perimetru securizat pentru ca, mai apoi, să compromită întreg sistemul național de securitate. Nu, asta a fost premeditare.

În cazul Nelson Mondialul, organul de presă controlat de oligarhul Dan Voiculescu a introdus personajul, iar zona de media a celuilalt oligarh, Sebastian Ghiță, a inflamat imediat subiectul dorind să amplifice scandalul.

Se poate observa așadar o rețetă, ba chiar un tandem extrem de periculos al celor doi oligarhi atunci când sunt vizate subiecte ce țin de siguranța națională. Însă ceea ce s-a plănuit în hotelul în care era cazat vicepreședintele american este cu mult mai grav. Ținta a fost discreditarea tuturor instituțiilor care se ocupau de vizita oficialului SUA, adică SPP, SRI, STS, MAI, SIE, MapN, fracturarea relației privilegiate și de încredere pe care o au aceste servicii de informații cu cele partenere ale SUA, dezonorarea Secret Service, autorizat prin lege să protejeze demnitarii americani și, având în vedere că România n-a avut niciodată incidente grave de securitate în timpul vizitelor demnitarilor străini, direct pe tavă s-ar fi cerut capul directorului SPP, generalul Lucian Pahonțu.

Nici asta nu le-a reușit. După câte lesne putem constata, sunt însă neobosiți și inventivi. Tot încearcă. Ca atare, ieri, nici o potențială imposibilitate de exercitare a funcției/mandatului în cazul Marcel Opriș n-a ieșit prea bine. A căzut în ridicol.

Oligarhii și nu numai ei vizează, cu orice preț, tot ceea ce n-au reușit până acum să distrugă sau, prin diferite metode, să cucerească: sistemul de securitate și siguranță națională. Așa că nu le rămân decât încercările de compromitere publică a capilor serviciilor de informații sau a structurilor pe care aceștia le conduc, prin provocări constante. Cumva, în România anilor politici fierbinți, nici asta nu mai este o noutate. Singurele lucruri care diferă acum sunt lipsa de măsură, virulența și impetuozitatea.

În 2007, la prima suspendare a președintelui, vânat a fost SRI. Autori au fost tot lideri politici susținuți de oligarhi. Pe numele lor, Dan Voiculescu- președinte al comisiei de suspendare, Mircea Geoană- pe atunci, președinte de partid, Viorel Hrebenciuc și Cătălin Voicu- lideri PSD. Ultimul este acum în pușcărie.

În 2009, lupta cea mare a fost tot cu oligarhii care s-au luat la întrecere: cine să pună mâna mai bine pe viitorul președinte al țării. Erau trei: Sorin Ovidiu Vîntu,  Dan Voiculescu și Dinu Patriciu. Cu doar câteva zile înainte de alegeri, să ne aducem aminte: prezidențiabilul Mircea Geoană a anunțat că va schimba procurorul general al României. Așadar, ținta a fost inclusiv Justiția și foarte posibil statul de drept al țării. Și tot atunci, catastrofa PSD a prezidențialelor tot în capul directorului STS, Marcel Opriș, s-a spart, dacă ne aducem la fel de bine aminte.

În 2012, în timpul celei de-a doua suspendări din funcție a președintelui, s-a convocat chiar un CSAT în care a fost supusă la vot demiterea din funcție a lui Marcel Opriș. Nu a fost consens. Nu a putut fi schimbat.

A urmat accidentul din Apuseni, un proiect de lege asumat de premierul Victor Ponta de dezmembrare a STS din structura sistemului de siguranță națională și refuzul contrasemnării unui decret de decorare. Ținta aceeași: Marcel Opriș, șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale.

Față de anii anteriori, în materie de oligarhi, o diferență notabilă este aceea că locul lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost ocupat acum cu și mai mare succes de Sebastian Ghiță. Adică chiar de cel care l-a băgat în pușcărie. În esență, un personaj cu mult mai periculos prin cinism, agresivitate, fără morală și principii și cu un constant limbaj dublu. Un intelect rudimentar care ar călca pe orice și oricine numai ca să fie mare.

Constanta asalturilor din 2007, 2009, 2012 și 2014 la adresa structurilor de siguranță națională este una singură. În spatele oligarhilor stă același partid- PSD- reprezentat prin președinții săi-  fie că s-au numit Mircea Geoană sau urmașul său, Victor Ponta.

Spre deosebire de Geoană însă, Victor Ponta suferă mai pregnant de obsesia serviciilor. De cum a venit în fruntea Guvernului, și-a tras imediat cea mai nereformată structură de informații a țării în subordine directă- DGIPI. Nici nu l-a interesat dacă serviciul este curat sau nu. Tot ce a vrut neapărat a fost să-l controleze. Apoi, a pus ochii pe structurile Armatei, a încercat să smulgă STS din CSAT și, din frică și disperare de propria corupție din partid, a sfârșit pitit în buncărul de la MapN unde-și mutase temporar biroul.

Acum, prezidențiabil nehotărât, în decădere și izolat pe scena politică, acuză toate serviciile de informații pe care n-a reușit să și le subordoneze că fabrică prezidențiabili “în laboratoare” și că nu-l vor pe el viitor președinte al României. Ar fi amuzant dacă, pentru un șef al Executivului român, n-ar fi de plans. Însă problema cu structurile de securitate națională o are și prietenul premierului, Sebastian Ghiță. Și el are obsesia serviciilor. De mic, de când se întâlnea cu șefi de unitate, prin Ploiești, pe la vânzări de mașini de spălat, până când s-a dat de ceasul morții să ajungă membru al comisiei de control a SRI.

După ce a dat nasul cu Puterea, micul Ghiță, vorba lui Cătălin Voicu, s-a văzut subit un fel de Dumnezeu al României. Acum are, în mod paradoxal, și “credința” că e ceva profund  în neregulă când DNA, SRI, SIE și alte structuri beneficiază de o încredere impresionantă din partea populației . Constatăm astfel că oligarhul din biroul premierului a ajuns să fie în total contrasens cu românii  pe care prietenul și protectorul său politic îi reprezintă. Nu înțelege sub nicio formă de ce poporul are încredere în stat. În stat de drept, în direcție strategică și luptă anticorupție în beneficiul populației. Vorba aceea, cine se aseamănă, mereu se adună.

Acum câteva zile, procurorul șef al DNA- principala instituție anticorupție a României-  a spus printre rânduri că este într-un real pericol din cauza investigațiilor de corupție la adresa politicienilor. A vorbit despre posibilitate de schimbare de competențe, de desființare, ba chiar modificări legislative, în ciuda faptului că instituția este de ani buni un exemplu de bună practică europeană.

Culmea este că nici acest pericol nu este nou și, de mai bine de cinci ani, a devenit tot o constantă. Autorul este același: un PSD aflat la Putere.

În 2009, tot un reprezentant al partidului cu puternică influență în leadership, Cătălin Voicu, povestea colegilor săi cum unește el “DNA-ul cu DIICOT-ul. Ca să pot da afară pe toată lumea! Purificare! Nu mai e Direcția Națională Anticorupție, e Direcție de Crimă Organizată și Anticorupție! Am demult proiectul ăsta în cap. L-ai adus pe Miclescu de la pensie, l-ai pus acolo, ai terminat, e fiară! “…"Băi, șefule, dar nu ne ia iar pe noi?", îl întreba pe Voicu Alexandru Mazăre. "Nu! Cine să vă ia pe voi?" "Un Dumnezeu, poate, atât".

Așadar, pericolul este cât se poate de real, actorii se mai schimbă doar pentru că mai intră și în pușcărie, însă obsesiile au rămas aceleași: structurile de securitate națională și Justiția României.

Tot atunci, în 2009, DGIPI-ul, acum în subordinea directă a prezidențiabilului premier Victor Ponta, ne amintim: spulbera un Guvern și o coaliție aflată la Putere, schimba trei miniștri de Interne și lăsa, prin Moș Crăciun, dosare, pe băncuță, în Cișmigiu pe care le găsea subordonatul lui Voicu, Marian Vanghelie. 

Anul acesta, foarte probabil, Moș Crăciun va veni direct în studiourile oligarhice de televiziune.

În plină campanie prezidențială, acum cinci ani, Cătălin Tolontan i-a spus lui Vîntu: ”Avem un stat slab și moguli puternici”. Iar Vîntu a rostit celebrul dicton: ”Întăriți-vă statul, domnilor!”.

În 2014, în debutul campaniei prezidențiale, vedem că, deși vânat constant și de-a dreptul obsesiv de aceeași zonă politică, statul nu mai crede sub nicio formă în Moș Crăciun. Și, culmea, nici în oligarhie. 

Până la urmă, este o realitate: și marele Vîntu din 2000, 2009, 2011, în 2014 este minuscul. Prin tot ceea ce a făcut, s-a întors fix acolo de unde a și venit. La origini. În pușcărie.

Ghiță, fii bărbat! Vino la interviul în care singur te-ai invitat!

Pentru că am observat că în războiul disperat cu liberalul Crin Antonescu, oligarhul Sebastian Ghiță, etichetat drept "mafiot" de către președintele Băsescu, și având la activ mai multe plângeri și denunțuri penale pe numele său pentru amenințare, șantaj și trafic de influență, în calitatea sa de deputat PSD și prieten al premierului Victor Ponta, a început să vorbească și în numele întregii prese, folosind sintagme de genul "munca oamenilor din redacții", "războiul cu jurnaliștii și cu presa", " a lovit în munca multor jurnaliști", "ceartă cu presa care te critică", vă povestesc cum Sebastian Ghiță evită să vină în interviul în care...s-a autoinvitat.

Pe 17 Mai 2014, sâmbătă, acum mai bine de două săptămâni, atunci când a fost sunat de către producătorul emisiunii pe care o realizez ca să răspundă în direct acuzațiilor din denunțul  făcut pe numele său la DNA, oligarhul Ghiță a transmis că el vrea să vină în emisiune ca să lămurească totul, nu așa...pe telefon. În emisiune nu-l invitase nimeni. Dar când am auzit că vrea să vină, i-am transmis public faptul că îl aștept. Ba chiar cu mare drag...Așadar, Ghiță s-a autoinvitat.
În aceeași perioadă, Ghiță cocheta cu ideea de a se duce și la un interviu realizat de Dan Tapalagă, având o invitație mai veche în acest sens, așa cum a și recunoscut în interviul la Hotnews, dar pe care o refuzase constant. Pe motiv că, evident, nu-l suportă pe Dan Tapalagă.

O să vă întrebați poate de ce Ghiță a avut în cap să vină doar la Dan Tapalagă și la mine în interviu. Răspunsul este simplu: pentru că a conștientizat în sfârșit că, după ultimele evoluții publice, evenimente și mesaje care l-au avut ca personaj central, dacă mai avea o șansă de recredibilizare era aceea de a veni în fața noastră, să răspundă unor întrebări cinstite și să constate dacă prin răspunsuri poate face față sau nu.

Așa că, vrând nevrând, a decis să înfrunte realitatea. A ales ca mai întâi să se ducă la Dan Tapalagă în interviu, crezând că-i va fi mai ușor. S-a bazat foarte probabil pe faptul că Tapalagă nu-l cunoaște suficient, că n-a lucrat cu el, că nu-i știe punctele slabe, că nu-și face documentare. La câtă minte are, pentru el, jurnalistul este doar ce crede Ghiță despre el și nimic altceva. E bun doar acela care se execută, cel care răspunde orb la comenzi.
Oricum, în ziua în care Hotnews a anunțat că Sebastian Ghiță va veni a doua zi la interviu, i-am reiterat lui Ghiță invitația de a veni în emisiune, cu dată și oră precise, aducându-i aminte și faptul că s-a autoinvitat. N-a răspuns. Probabil aștepta să vadă cum va ieși din interviul cu Dan Tapalagă.

A doua zi, așa cum s-a putut lesne observa, din interviu oligarhul Ghiță n-a ieșit bine deloc. Totul vorbește de la sine și trebuie urmărit cu mare atenție. Pe scurt, a ieșit mai mototolit decât vreodată își imagina.
După interviu, în următoarea zi, am făcut a treia încercare. I-am adus aminte lui Ghiță că are o invitație de la mine și că aștept răspuns. Am presupus că-și aduce aminte și faptul că s-a autoinvitat.

Un prim răspuns a fost că...nu poate să vină și că-mi "mulțumește pentru invitație". I-am spus că invitația rămâne deschisă și că-l aștept oricând. Apoi a zis că are meciuri de baschet la care trebuie să asiste. I-am oferit o altă zi sau altă săptămână. A zis că și atunci e plecat. Peste 3 saptămâni nu puteam eu. Până la urmă, a spus că "va încerca" să vină la un moment dat...Cu mult curaj, poate și reușește!

Eu îl aștept. Invitația rămâne deschisă. Sper însă că nu-și imaginează că o să-i aduc aminte în fiecare săptămână că s-a autoinvitat la interviu la care, până acum, n-a apărut. 

Așadar, Ghiță, fii bărbat! E simplu: doar vino la interviul în care singur te-ai invitat!

P.S. Corectă analiza lui Dan Tapalagă după ce a realizat interviul. O puteți citi aici (dublu click). Ar fi mult mai multe de analizat. Înainte de toate,  trebuie spus că Ghiță a fost trădat chiar de Ghiță. Urmăriți cu mare atenție, mai ales în timpul întrebărilor dificile, limbajul non-verbal al oligarhului. Pe Ghiță chiar Ghiță l-a nimicit.

Oligarhul gol. Credibilitatea pe care nu poți să ți-o cumperi.

Sursa: Hotnews
Jurnalist: Dan Tapalagă
Oligarh: Sebastian Aurelian Ghiță

Victoria dezastrului: PSD, PNL, PDL, PMP

Când poporul îngenuchează politicienii și, de la stânga la dreapta, ei încep să-i râdă în nas și să-i explice că, de fapt, toți au primit în dar de la oameni o mare victorie, este un dezastru.  Înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că politicienii români sunt total desprinși de realitățile pe care, la vot, le transmite acest popor.

Ce-a transmis tuturor România duminică? Că nu se regăsește, că încă oamenii caută politicieni credibili, că a fost greu să facă o opțiune, că s-au gândit unde să pună ștampila. Uneori, a fost imposibil. Că, la o adică, din disperare și dezgust, ar putea vota și un actor pierdut, victimizat oligarhic într-un exponent anti-sistem.

Duminică, România a dat peste cap toate strategiile electorale. Toți, dar toți, de la stânga la dreapta, s-au încurcat în propriile planuri și au fost, finalmente, îngenuncheați de puținul popor român care a venit la vot.

Pentru PSD, principalul partid de guvernare, care spera sincer într-un rezultat de 43-45%, cele 37 de procente reprezintă o adevărată catastrofă. Cele două milioane de voturi strânse cu greu de cea mai performantă mașinărie politică a României sunt în mod catgoric insuficiente pentru ca președintele partidului, Victor Ponta, să câștige Președinția. Mai degrabă, sunt un puternic semnal că există șanse mari să o piardă cu succes. Pentru că Victor Ponta, ca lider de partid care a încercat să-și mobilizeze toate organizațiile print-un turneu electoral în forță, se află mult sub procentele partidului. Și se erodează continuu. Aici este și meritul președintelui Băsescu a cărui singură strategie a funcționat.

Marea problemă pentru Victor Ponta este însă că PSD este acum pentru el singura locomotivă, unica lui șansă. Doar 37% îi dă dureri mari de cap. Din decembrie 2012 și până acum, PSD a pierdut un milion de voturi. N-ar fi exclus ca Victor Ponta să se gândească de multe ori înainte de a lua decizia finală a candidaturii pentru Cotroceni.

O înfrângere la Președinție ar însemna pentru el o intrare nedefinită în periferia politică. Pentru un om politic, la o vârstă destul de fragedă, nimic n-ar putea fi mai rău.Va alege Victor Ponta să-și sercurizeze funcția de premier, de frica unei înfrângeri iminente? Dificilă alegere. Și asta pentru că în liderul PSD ambițiile de preamărire sunt impresionant de mari.

37% a provocat și în PSD un adevărat cutremur. Strategii plătiți cu bani grei și-au dat cu stângu-n dreptul. Au încercat să creeze o breșă, un buffer prin ajutorul acordat lui Mircea Diaconu și ruperea lui de PNL. Au sfârșit confuzând românii și propriul electorat care i-a abandonat pe Victor Ponta și PSD și au ales actorul pierdut.

Mai mult, o parte din voturi au fost anulate, generând tot pentru PSD în principal  un important deficit electoral. L-a dus sub pragul psihologic și asta a fost efectiv un dezastru.

A fost, cu adevărat, trebuie să recunoaștem, o dovadă profundă de “inteligență strategică”: să întinzi cu intenție electoratului o uriașă capcană și să sfârșești picând singur în ea. Așa ceva chiar nu s-a mai întâmplat.

Pe de altă parte, alegerile au dovedit încă o dată că, de facto, partidul este condus de Liviu Dragnea. Tot acum s-a văzut, din nou, că faliile din PSD sunt destul de mari, dacă nu chiar imposibil de depășit. Multe dintre ele sunt istorice. Unele din baronate se mobilizează pentru Victor Ponta, altele nu. Un fenomen devenit tradițional al partidului. Capturat de bună voie de o gașcă cu puternice valențe infracționale, Victor Ponta într-o asemenea situație și aflat la comandă nu este în totalitate acceptat de propriul partid. Acesta este adevărul. Baronii și nu numai ei sunt infractori, dar asta nu înseamnă că sunt și proști. Iar asta știe și Victor Ponta. Nimic din ce se întâmplă în PSD nu este deloc întâmplător.

Rezultatele de duminică mai arată, în mod periculos pentru PSD, că este total izolat pe scena politică. Este un partid etichetat prin corupție, baroni penali, infracțiuni, aroganță, agresivitate, fără respect față de principii, stat de drept, valori morale, o Justiție independentă și care nu dă doi bani pe parteneriatele strategice ale României.

Ca atare, prins într-o asemenea postură nemaintâlnită pentru un actor principal al guvernării, neatractiv politic, PSD este disperat în a-și cauta parteneri pe scena politică, parteneri care să-i valideze acțiunile și pe umerii cărora să transfere responsabilitățile. Așadar, recurge la mișcări de forță, aproape nemaiîntâlnite. Resurse impresionante financiare și de energie sunt direcționate spre confiscarea la propriu a PNL, fostul său partener, prin manervarea de mult timp a unor lideri politici. Totul în speranța refacerii unui fals USL cu care să defileze prin fața poporului în lupta prezidențială. Până acum, PSD a eșuat în această anti-democratică opțiune.

Singurii parteneri de nădejde ai lui Victor Ponta, care vor să-și salveze și ei pielea, au rămas oligarhii. Unul cu o condamnare, în primă instanță, la 5 ani de închisoare și al doilea, cu mai multe plângeri penale pe numele său, etichetat deja “mafiot”.

În PNL, după alegerile de duminică în care a obținut doar 840.000 de voturi de la români și un procent de 15%, singura salvare o reprezintă mutările clare, fără echivoc, și includerea partidului într-un proiect mai mare și mai puternic. Altfel, e-n pericol. Oligarhii sfâșie mediatic partidul, Antonescu nu se poate apăra, concurând la linșaje cu președintele Băsescu iar toată supărarea populară a ruperii USL în capul lui s-a spart. Mai mult, în PNL, alegerile au arătat foarte clar cât, unde, și cu cine, a trădat. Iar cine n-a trădat, uneori, a fost cumpărat.

Conducerea PNL și-a dat demisia în frunte cu președintele partidului Crin Antonescu. Și așa era și firesc să facă.

Sub asaltul teribil al PSD și al oligarhilor care vor să-i ia lui Antonescu partidul cu japca, liderii PNL nu au altă opțiune decât unitatea și securizarea. Cu orice riscuri și consecințe. Candidatura lui Crin Antonescu la Președinție rămâne sub semnul întrebării iar credibilitatea lui, atâta câtă mai e, necesită lămuriri urgente și sincere. Liderul PNL trebuie, de exemplu, să explice pas cu pas absolut toate detaliile loviturii din vara lui 2012 la adresa României și statului ei de drept. Și trebuie să-și asume cumplita eroare politică implicit.

PDL a scăpat razant cu 680.000 de voturi și 12% de tulburări masive și depunerea mandatului de către Vasile Blaga. Bun organizator dar modest președinte de partid, nebeneficiind de charismă,  liderul PDL a reușit să scape onorabil și surprinzător din toate încercările și fracturile la care partidul său a fost supus.

Și-a focusat campania spre reprezentanți credibili, nu l-a atacat vehement pe președintele Băsescu, nu a îndepărtat electoratul pro-băsist prin acțiuni în forță, deranjante. În același timp, nici nu și-a reformat din temelii partidul, nu a atacat așa cum trebuia Puterea și, e adevărat, nici n-a beneficiat de multă vizibilitate sau sprijin. Cu o echipă nu foarte strălucită de conducere, Vasile Blaga a reușit totuși să-și mobilizeze structura locală a partidului, ce pare și acum destul de puternică și eficientă. Așa a supraviețuit, obținând totuși, în doi ani de Opoziție, un rezultat mai mic.

În același timp, marele orgolios al PDL scria ieri, nici mai mult, nici mai puțin că “merge înainte pe drumul către Cotroceni, până la capăt, mandatat de 140.000 de pedeliști și sutele de mii de suporteri ” care i-au arătat încrederea. Este șocant totuși să vezi cum pentru un prim-vicepreședinte de partid operează o asemenea desprindere de realitate. Când dreapta este efectiv în groapă și tu ești omul doi dintr-un partid care ar trebui să conșientizeze cel mai bine acest lucru, mergi en fanfare și de unul singur, doar pe Internet și, veșnic, într-o limbă de lemn profundă, spre Cotroceni. Care Cotroceni? De exemplu, despre Viorel Hrebenciuc n-a scris niciodată nimic. Poate ar fi fost mai credibil și interesant.

Salvarea PDL este, la fel ca PNL, regăsirea partidului într-un proiect mai amplu, sudat și cu perspectivă serioasă. Un proiect din care nu poate lipsi însă președintele Băsescu și PMP, cu tot cu cele 6%.  Pentru că sprijinul președintelui pentru candidatul la Președinție al dreptei va fi decisiv, fundamental aș spune. O luptă de 10 ani pentru niște valori, principii și o Justiție puternică și independentă nu poate fi de nimeni aruncată la coșul de gunoi.Trebuie dusă mai departe cu orice preț.

Singura discuție care poate fi purtată  zilele acestea cu sinceritate și minte limpede dar care deja a înflăcărat destule spirite este în ce măsură nu atât prezența, cât mai mult “confiscarea totală” a imaginii PMP de către Elena Udrea a ajutat sau mai degrabă a îngropat temporar proiectul politic al președintelui.

În primul rând, trebuie recunoscut faptul că PMP, devenit funcțional de doar cinci luni, și-a atins ținta minimă: intrarea în Parlamentul European. Dar asta este singura realizare.

Nu beneficiază de structuri teritoriale, însă a avut parte de o puternică campanie mediatică și peste toate de susținerea până la limita maximă a președintelui Traian Băsescu. Tocmai de aceea, cuantificând electoratul președintelui, speranțele au fost destul de mari iar rezultatele mai mult decât modeste. Tocmai de aceea putem vorbi despre cauze și despre erori.

Eroarea de strategie a fost poziționarea Elenei Udrea ca lider de facto și principal vector de imagine al partidului. Votul de duminică a arătat încă o dată și la fel de clar că electoratul președintelui nu se identifică cu Elena Udrea. Doar o cincime- 346.000 de români- a votat PMP.

Ce este ciudat, ba chiar de neînțeles, este că nici asta nu era o noutate. Nu mai devreme de vara lui 2012, în timpul campaniei de demitere a președintelui, s-a constatat și conștientizat același lucru. Tocmai din acest motiv, Elena Udrea pe nicio scenă cu președintele Băsescu n-a apărut. A fost o luptă teribilă pentru România, pentru statul de drept, pentru păstrarea valorilor democratice și constituționale. Așa cum, într-o oarecare măsură, este și acum.

Ce este adevărat este că notorietatea impresionantă a Elenei Udrea a făcut PMP vizibil, dar în același timp notorietatea Elenei Udrea este una profund negativă. Electoratul o respinge foarte probabil pentru că nu reușește să transmită, să transfere și să empatizeze cu nimic din credințele și valorile pentru care s-a luptat 10 ani președintele Traian Băsescu. Și, oricât am vrea să recunoaștem sau nu, oamenii simt asta. S-a văzut la vot. Ajuns la 10%, fiind în creștere, partidul a obținut doar 6 procente. Și în acest caz, efectul a fost fix pe invers: “vampirizarea”. Cumva, Elena Udrea reușește de multe ori să facă din imaginea șefului statului ceva ce, în realitate, nu este. Și asta adversarii politici știu foarte bine și speculează intens.

Deși bătăioasă, cu stomac politic, nu a reușit să fie credibilă nici în lupta cu Victor Ponta. Nu are alonja, nici determinarea, experiența sau credibilitatea președintelui. Gravele greșeli de campanie, capcanele în care a intrat, ajutorul acordat de PSD în Parlament unor oameni apropiați de liderul de facto ai PMP în dauna luptei anticorupție, amicițiile transpartinice, din contră, au ridicat și mai puternice semne de întrebare.

Fire ambițioasă și orgolioasă care de-a lungul timpului, conștient sau nu, a reușit mai mult să dezbine decât să unifice pe scena politică sau în rândul susținătorilor de bună credință ai președintelui, Elena Udrea trebuie să recunoască, în mod cinstit, că a eșuat în acest proiect. În primul rând, ceea s-a întâmplat este eșecul ei personal. În al doilea rând, pentru președinte, este un pariu pierdut. Nu însă definitiv. Partidul poate fi recuperat.

Președintele se află acum într-un unghi mort cu o ștampilă nemeritată de 6% pe frunte, cu marjă mică de negociere, situație din care numai inconfundabila abilitate politică îl poate salva. Cumva, cred că va reuși.

Pentru PMP, speranțele au fost mari, energia depusă a fost colosală, dar verdictul necruțător tot românii l-au dat: în ciuda tuturor eforturilor, nu o identifică sub nicio formă pe Elena Udrea drept moștenitorul politic legitim al președintelui. Ca atare, măcar până după încheierea luptei prezidențiale și revenirea omului politic Traian Băsescu, Elena Udrea trebuie să se retragă de pe prima scenă a politicii românești.

În tot acest timp, PMP trebuie să-și aleagă la conducere lideri credibili care, alături de președintele Băsescu și șefii PNL, PDL, PMP, Forței Civice și PNȚCD să reușească să concretizeze un puternic, credibil și serios proiect al dreptei. Și, peste toate, unificator.

Cine citește aceste rânduri trebuie să înțeleagă foarte bine un lucru: mai sus nu este neapărat vorba despre Ponta, Antonescu, Blaga, Udrea sau Băsescu, aici este vorba strict despre România și ce le-a transmis ea, cu adevărat, politicienilor români. Asta dacă avem puterea s-o recunoaștem deschis.

. 

Unui pol cu evidente accente infracționale de stânga este absolut firesc să i se opună un bloc cât mai credibil, curat și convingător de dreapta care va ține, în formare, doar de maturitatea, responsabilitatea și raportarea sinceră la realitate a liderilor politici. Acesta este până la urmă jocul firesc al democrației.

Lupta adevărată care se va da de acum înainte nu este pentru cei de mai sus, pentru puterea lor nemăsurată, orgoliile uriașe sau pentru prezențe efemere. Bătălia reală este pentru România, viitorul și destinul ei în următorul deceniu. 

Doar românii vor alege calea dreaptă. Tot ce putem spera este că vor avea și din ce să aleagă. Că de ales, vor alege înțelept. 

Câștigător va fi oricum numai unul. Însă învingător trebuie să fie numai cel ce v-a vorbit duminică și poate nu l-ați auzit. Așa că ciuliți urechile, dați-vă jos ochelarii de cal, scoateți-vă dopurile, dați-vă cu apă rece pe față, uitați-vă pe cifre și faceți cunoștință: el se numește poporul român. V-a pus pe fiecare acolo unde a considerat că-i drept. Dacă n-ați reușit, dacă nu vă place sau nu vă convine, este numai vina voastră. 
Sub nicio formă, nu-i vina lui.

Arde-i pe infractori! Du-te și votează!

Votează pentru că votul tău îi doare. Și votul tău tu nu poate fi de nimeni și cu nimic cumpărat.

Votează pentru că ești cinstit și crezi cu adevărat în libertate, demnitate, corectitudine, transparență și dreptate socială. Tu de ei nu poți fi manipulat. Oricâți oligarhi și bani ar avea și oricât ar încerca.

Votează pentru că tu din buzunar îi plătești iar ei te mint și te fură. Zi de zi. "Corupția este un cancer și doar o altă formă de tiranie". Corupția este o boală care-ți mănâncă încrederea în democrație. Și pentru democrație toți ne luptăm.

Votează pentru că altfel, pentru tine, vor decide alții. "O societate ușor de manipulat este o societate care-și pierde controlul asupra propriului destin".

Implică-te și alege. Ai de unde. Poți face diferențe. Ai datoria asta pentru tine, pentru principiile tale, pentru viitor și pentru cei de lângă tine. "Așa cum omul nu poate trăi fără sângele care-i curge prin vene, așa democrația nu poate supraviețui fără participarea activă a cetățenilor", fără implicarea activă și pasionată a fiecăruia dintre noi.

Votează. Nicio mașinărie de partid din lume nu poate învinge cinstea, credința și...votul tău.

Privește imaginile de mai jos și ascultă. Asta vrei? Eu cred că noi toți și România merităm mult mai mult. Da, eu votez!



Sursa: Hotnews.ro

Ședința PSD Vâlcea: "Localitatea dumneavoastră trebuie să fie roșie, trebuie să aibă culoarea sângelui"