Cum l-am plătit pe Vîntu la "ia-mă nene"

De cum am citit știrea în care Guvernul spune că se pregătește să interzică prin lege și autostopul, ceea ce ca fostă navetistă mi se pare o imensă prostie, mi-am adus aminte de o scurtă întâmplare pe care am vrut s-o scriu de mai multe ori și, din lipsă de timp, n-am apucat. Spune multe despre ceea ce se întâmpla cu adevărat atunci, pe vremea lui Adrian Năstase, și ceea ce se întâmplă și acum.

Fiind ploieșteancă, am făcut naveta perioade mai lungi sau mai scurte, în timpul facultății, la începuturile carierei. Dar am făcut-o. Am cunoscut oameni interesanți, oameni ciudați, politicieni, funcționari guvernamentali, am dat știri și era să pățesc și accidente pe autostradă. Însă cea mai amuzantă întâmplare s-a petrecut într-o zi, prin 2002...

Și vă aduc aminte puțin contextul: FNI se prăbușise de aproape doi ani, protestele oamenilor care-și pierduseră banii încă mai izbucneau, rar, e adevărat, dar izbucneau în unele zone ale țării- în deplasările cu fostul Președinte, Ion Iliescu, problema păgubiților FNI care blocau inclusiv traseele coloanei oficiale apărea mereu, toată atenția se îndrepta spre Sorin Ovidiu Vîntu, care apăruse deja la Marius Tucă într-o primă emisiune, om puternic al acelor vremuri, iar în acele zile apăruse informația că undeva, cumva, pe planetă, a fost localizată "mama FNI", Ioana Maria Vlas. Toată presa încerca să afle disperată cât mai multe informații, câteva ziare făceau deja campanii de ceva vreme despre prăbușirea FNI, Vîntu, Vlas- printre care și România Liberă, iar acesta era principala temă de discuție atât în media cât și în societate.

Într-o zi, termin lucrul la ziar spre după amiază, și voiam să mă duc la Ploiești. Mă duc la autostop, lângă Casa Presei, la "ia-mă nene". Maximum o oră făceam până acasă. Ploua, dar ploua sănătos, cu găleata. Mă întâlnesc acolo cu un ziarist de la România Liberă. Lucra la tehnic, ne cunoșteam de pe navetă iar, de fiecare dată când ne vedeam, discutam subiectele politice. Temele zilei, evident. Avea umbrelă. Și stăm, stăm, stăm amândoi sub umbrelă, eram deja ciuciulete...

La un moment dat, oprește o mașină. În spate, văd o a doua- o escortă. Am crezut că era un politician. Dar în fața mea, geamul fumuriu se lasă și-l văd. Am crezut că...nu văd bine. Îi aud și vocea. În gând, am zis că nu, mie nu mi se poate întâmpla una ca asta. Mă întreabă dacă merg spre Ploiești. Îi zic da. Zice: "păi, haideți, urrrrcaaați-vă!" Pentru prima oară în viață am simțit cum, efectiv, îmi ies ochii din cap, vorba aceea. Nu se putea să fie chiar el, căutam rapid elemente de identificare, dar din tot ce vedeam realizam că el era. Se întinde să-mi deschidă portiera. Îi văd piciorul și scaunul special. Zic în gând: fuck, el e! A fost o decizie de 10 secunde: mă urc sau nu. Ce poate să-mi facă? Ne lasă cel mult într-un lan de grâu, dacă află că suntem ziariști sau îi zicem ceva neplăcut.
Și mă urc. Cu orice risc. Curiozitatea cred că m-a îndemnat să-l observ atent pe Sorin Ovidiu Vîntu, omul puternic al momentului, fix la el în mașină și el habar n-a avut.
Eu mă urc în față, lângă pușcăriaș. Colegul de la România Liberă, în spate, pe scaunul din dreptul meu. Pornim spre Ploiești.

Vîntu era zen, eu mă uitam pe geam. La un moment dat, colegul din spate, începe să mă împungă cu umbrela. Mă întorc, îmi face semn că suntem cu Vîntu în mașină. Ce să-i mai zic?! Deja zburam pe autostradă cu infractorul în mașină, și cu mama și cu tata FNI. La un moment dat, Vîntu mă întreabă: "Fumați? Vă ofer o țigară". Îi zic: "nu, mulțumesc, nu fumez". În câteva secunde, realizez că, din geanta mea, ieșea un mare pachet de țigări Marlboro. Aproape că-mi dădusem singură foc la valiză, dar Vîntu era în continuare cam pe altă planetă, cu alte preocupări.

Liniște totală. Nimeni nu zicea nimic. Cred că și eu, și colegul de la România Liberă, ne gândeam ce-am putea păți dacă, cumva, Vîntu se prinde că suntem ziariști. Dar n-avea cum.
Vîntu se apucă să dea telefoane. Interesant, mă gândesc. Sună numai politicieni. Erau la un meci de fotbal, se terminase și se apucă să discute cu ei. Îi ia la rând. A sunat trei. Din PSD. Unii mai sunt acum în partid, alții nu. Le spune că vrea să cumpere ziarul X, Y, Z și pentru asta comandase audit, la o firmă dintr-o țară vecină, vorbește de diferiți acționari. Pur și simplu le ordona politicenilor ce să facă. Stând foarte aproape de el, îi auzeam chiar și pe interlocutori ce-i răspundeau. Nu spuneam nimic. Mi se părea groaznic. PSD-ul lui Adrian Năstase era la guvernare iar Sorin Ovidiu Vîntu încolona la telefon o parte din conducerea partidului și îi dădea directive, inclusiv legate de conducerile ziarelor respective, cine-i prost, cine nu, cine trebuie schimbat. Era ireal.

La un moment dat, Vîntu ne zice: "trebuie să-mi iau mandarine!"( parcă mandarine erau). Ne oprim. Băieții din spate, din escortă, coboară și cumpără mandarine. Pornim din nou, îl enerva Poliția, nu prea suporta radarele. "De ce sunt radare?", bombănea. Pentru infractori, îmi venea să-i zic.
Apoi discută cu copiii. Îi weekend se ducea în Deltă. Mergând cu viteză foarte mare, ajungem repede la Românești. Oprește. Zice: "aoleu, dumneavoastră mergeți la Ploiești, nu?" Zic: "da". "Eu la Românești", zice. În gândul meu, știu. Avea ceva legat de Gelsor în zonă.
"Dar vă duc la Ploiești. Pe ploaia asta, nu pot să vă las aici. Vă duc chiar acasă, să-mi spuneți unde stați". Zic, așa, cam în doi peri: "bine". Intrăm în Ploiești, ne lasă până aproape de casă. Eu și colegul de la România Liberă- care ducea o campanie furibundă împotriva lui Vîntu, coborâm din mașină cu o viteză amețitoare.
Când cobor, îi ofer 50.000 de lei vechi. Cam atât era la vremea aceea, un "ia-mă nene". Vîntu zice: "Nu, nu pot să accept. A fost plăcerea mea". Îi dă bani și colegul. Refuză. Și aproape cu forța îi pun banii pe scaun și închid repede portiera. Îl mai văd doar că se uită ciudat și pleacă. Cu escortă cu tot. Iau numerele de la mașini. Nu puteam însă accepta gratuit niciun serviciu de la un om care lăsase 400.000 de oameni pe drumuri, un pușcăriaș, viitor infractor.

Mă despart de colegul de la România Liberă și ajung acasă. Nici nu răsuflu bine că mă sună colegul cu un ton aproape disperat: "ce fac? Ajută-mă!" "Ce s-a întâmplat?", zic. "Păi, mi-am uitat umbrela în mașină la Vîntu, știi că aveam o umbrelă". El mersese acasă, prin ploaie, cu gândul la Vîntu, și abia acasă realizase că umbrela rămăsese la pușcăriaș. "Păi și ce vrei, să nu-mi spui că vrei să te duci acum după Vîntu, la Românești, să-i ceri umbrela", îi spun. "Dar e umbrela mea", zice. "Las-o naibii de umbrelă, nu-l putem suna". Colegul se mai liniștește și concluzia e că Vîntu, pe lângă banii de la FNI, rămâne și cu umbrela băiatului de la România Liberă. Așa e-n tenis, asta e.

Îmi sun șeful direct de la ziar. Un om pe care și acum îl apreciez mult. Îi povestesc pățania. Rădea în hohote. Nu-i venea să creadă cum toate, uneori, i se poate întâmpla unui singur om. A doua zi, ajung la ziar. În ședința în care nu participam, se discutau temele zilei: unde este Vlas, pe unde se ascunde Vîntu. Tocmai șeful Poliției de la vremea aceea comunicase public faptul că "Vlas e undeva pe Terra". Sunt chemată de urgență în ședință. "Am auzit că știi unde e Vlas și Vîntu", mă întreabă un alt șef. "Nu, nu știu unde e Vlas. Vîntu ia la "ia-mă nene"", îi răspund. "Păi și unde e Vlas?", insistă. "Nu știu, riscam să mă lase în lanul de porumb dacă-i spuneam că-s ziarist. Mai eram și cu colegul de la România Liberă în mașină. Dar cred că altele-s lucrurile interesante". Și cum a fost, le povestesc. Se uitau ca la un film.

Conducerea decide să scriu un mini-reportaj în ziar. Îl scriu. Apare pe prima pagină, cu titlu mare. După câteva zile, aflu că a sunat Vîntu să se intereseze cine l-a spionat chiar în mașina lui. Întreb dacă a zis ceva de umbrelă. Nu spusese nimic.

Mai trece o săptămână, poate două. Venisem dintr-o deplasare cu Adrian Năstase. Aveam laptop, bagaj, rucsac, eram încărcată. Mă duc la "ia-mă nene". Și stau. Era multă lume, era frumos afară. Și...se întâmplă din nou. Ireal. Mașina, escorta, Vîntu lasă geamul în jos: "unde merrrrgeți?" Nu mai răspund. Nu mă mai urc. Lumea se urcă la el în mașină. Încă o oră cu un om care distrusese alți 400.000, întorsese țara pe dos și alinia partidul de guvernare și Guvernul la telefon, era cam mult.

Acestea au fost singurele, unicele discuții și întâlniri ale mele, din această viață, cu pușcăriașul Sorin Ovidiu Vîntu. Eu incognito, el în mizeul lucrurilor și al guvernării.

O primă concluzie ar fi că și autostopul are părțile lui interesante. Nici chiar Adrian Năstase nu cred că s-a gândit vreodată să-l interzică legal.

Restul concluziilor...le trageți voi.

Cum se apără PSD după ce a atacat Justiția: "Băsescu lansează minciuni, oamenii săi le propagă cu foarte mare iresponsabilitate"

 

Când Victor Ponta a ales să șantajeze și să amenințe Occidentul în numele unui comando politic infracțional

Ca să înțelegem cât de grav și extrem de periculos este ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în România, trebuie să vedem, în detaliu, tot traseul loviturii, profilul adevăraților actori, motivele reale care au stat la baza celei mai puternice lovituri pe care, în ultimul an, au primit-o toate instituțiile statului de drept și Justiția în tot ansamblul ei. Practic, trebuie să aducem la lumină toată fața nevăzută, invizibilă până astăzi, a unui veritabil comando politic infracțional care a dorit să scoată, cu toată forța și arsenalul din dotare, un întreg stat și popor membru UE și al NATO, partener strategic al SUA, de pe orbita Occidentului.

CUM AU FĂCUT: Au luat două inițiative legislative din 2011 și 2012, trecute de filtrul Senatului ( una adoptată, alta respinsă) care aveau în titlu "completări", "modificări", "abrogări" la Codul Penal și care vizau altceva, le-au modificat integral conținutul (una devenind o cu totul altă lege, la a doua reducând pedepsele la jumătate) pentru ca marți neapărat, fără niciun fel de dezbatere, să fie adoptate, la votul final programat, în Camera Deputaților, cameră decizională.
De la bun început trebuie spus că era obligatoriu ca legile care au modificat din temelii Codul Penal punând Justiția pe butuci și lăsând instituțiile statului de drept fără pârghii legiferând, practic, corupția, să fi trecut de Senat. Nici nu conta în ce formă sau sub ce conținut au trecut, dacă au fost adoptate sau respinse, trebuia să fi ieșit doar din parcursul legislativ al Senatului, să fi intrat în cel al Camerei Deputaților pentru ca, ulterior, totul să se petreacă extrem de rapid.

Traseul legislativ al legilor respective arată cât se poate de clar că ambele acte normative zăceau și în Camera Deputaților, în cu totul altă formă, din 21 Decembrie 2011 și 12 Februarie 2013, acestea fiind ultimele date când fuseseră luate în dezbatere în diferite comisii, iar brusc, în noaptea de luni- 9 Decembrie 2013-  spre marți- 10 Decembrie- în Comisia Juridică a Camerei Deputaților, totul se schimbă ca formă și, mai ales, ca și conținut,ceea ce, în mod evident, probează o premeditare.

DE UNDE AU VENIT, CINE A GÂNDIT MODIFICĂRILE: Aici, toate drumurile par să ducă înspre așa numita "zonă neagră" din PSD, în jurul căreia gravitează atât Viorel Hrebenciuc cât și Adrian Năstase, primul anchetat de-a lungul timpului în mai multe dosare iar al doilea- eliberat condiționat, în așteptarea unei alte sentințe peste doar 5 zile.
Persoane din acest cerc de influență care, de-a lungul timpului și-au oferit serviciile ambilor politicieni, magistrați experimentați și controversați, la comanda acestui grup, au redactat inițial documentele - modificările Codului Penal care au ajuns în noaptea de luni spre marți pe masa Comisiei Juridice. Fiind scăpată toată lumea de acuzațiile de corupție, de la primari, la întreg Parlamentul și miniștri, întreg USL la nivel de lideri a achiesat dinainte, de mai bine de o lună, la această lovitură și a preluat propunerile.

MOMENTUL 1: Așa se face că deputații PSD, PNL, PC, UNPR și UDMR- cei prezenți  noaptea în ședință, au adoptat modificările sub bagheta președintelui comisiei, Bogdan Ciucă, cercetat penal de DNA, om de încredere al lui Dan Voiculescu, condamnat, în primă instanță, la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul ICA și trimis în judecată pentru complicitate la șantaj în dosarul Sorin Alexandrescu.
Foarte probabil, ca să nu iasă în evidență implicarea și aportul adus de PC în toată această operațiune, cât responsabilitatea față de ulterioarele controverse legate de prezența, cvorumul și participarea reală în comisie- care ar putea fi anchetate- tocmai din acest motive, rapoartele de adoptare și modificare ale celor două legi care măcelăreau Codul Penal n-au mai fost semnate de președintele comisiei, Bogdan Ciucă, așa cum era firesc, ci de vicepreședintele comisiei, Ciprian Nica, deputat PSD, om al baronului de Vrancea, Marian Oprișan, vicepreședinte al PSD, care pendulează între Victor Ponta și Liviu Dragnea.

MOMENTUL 2:  Cel mai critic moment a fost când totul trebuia să iasă la iveală la nivel public. Adică marți, în "marțea neagră". Cele două legi au fost înscrise pe ordinea de zi, în regim de urgență, la ora 10.44, nu au fost dezbătute așa cum ar fi fost normal, la ora 14.46 s-a trecut direct la votul final, iar la 15.01 și 15.02 votul s-a dat, cele două legi care amputau Justiția și instituțiile statului de drept fiind adoptate de Parlament, de 240, respectiv, 266 de deputați.

În acest moment, trebuie spus că planul inițial al comando-ului politic infracțional includea un adevărat pachet-bombă de nu mai puțin de cinci legi, plănuite să treacă de Parlament în acea zi fatidică. Vorbim despre legea amnistiei și grațierii, legea lobbyului- plănuită tot de Viorel Hrebenciuc și adoptată în secret de comisia juridică tot în noaptea precedentă, legea minelor- pro RMGC- dorită neapărat de PSD și Victor Ponta și cele două legi de dărâmare a Codului Penal.
Însă, odată tăvălugul dezbaterii publice pornit și legat numai de controversata lege a grațierii, odată ce președintele Traian Băsescu a reacționat printr-o poziție oficială, o scrisoare trimisă în regim de urgență și un telefon dat direct lui Valeriu Zgonea- în care practic îi cerea să nu arunce lupta anticorupție a statului român în aer, tot USL-ul s-a speriat. Liberalii au dat înapoi primii, la decizia lui Crin Antonescu. Au anunțat că se vor retrage din sală dacă se votează legea amnistiei și grațierii și au trântit la vot legea minelor, lăsând într-un evident ofsaid PSD.
Numai că, probabil de frica ruperii USL, n-au mai putut da înapoi și la votul ambelor legi de modificare a Codului Penal, prin care toată clasa politică și nu numai s-a imunizat împotriva instituțiilor anticorupție ale statului. Le-au votat și ei, cot la cot cu PSD, PC, UDMR și minoritățile naționale, tot din decizia lui Crin Antonescu. Și aici a fost o înțelegere demult făcută între Crin Antonescu și Victor Ponta. Pentru că legile aveau caracter organic, fără voturile PNL care erau cruciale, ambele modificări ale Codului Penal n-ar fi trecut de Parlament. Un calcul simplu, arată că pentru ca legile să fie adoptate era nevoie de un necesar de minimum 204 voturi. Iar fără voturile liberalilor, s-ar fi strâns doar 193 respectiv, 167 de voturi - insuficiente pentru a da marea lovitură în Parlament.   

COMANDO-UL POLITIC INFRACȚIONAL. Pusă în dificultate toată majoritatea parlamentară ce inițial nu părea să mai funcționeze cum trebuie, o ședință extraordinară este convocată în biroul lui Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, unde, pe lângă liderii grupurilor parlamentare care era normal să participe, vin, ca și grup de presiune, și o serie de lideri politici informali ai USL, făptuitorii morali ai operațiunii, un adevărat comando politic infracțional în acțiune care iese la lumină într-un critic moment.

Șase oameni au fost în plus în acel birou, nimeni nu știe exact ce căutau dar, având în vedere profilul și influența lor, răspunsurile devin inutile.
Așadar, îi avem pe următorii:

1. Relu Fenechiu, lider informal al PNL,condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, în primă instanță în dosarul Transformatorul. - deputat, NU A VOTATcea mai dură lege de modificare a Codului Penal, A VOTAT ÎNSĂ legea de modificare a Codului Penal care practic dezincriminează conflictul de interese. A participat anul trecut la planul de suspendare din funcție a Președintelui Băsescu.

2. Liviu Dragnea, președinte executiv al PSD, vicepremier, șeful baronilor PSD,trimis în judecată în dosarul referendumului, cu soția, Bombonica, cercetată pentru evaziune fiscală într-un dosar ce zace de un an în cercetarea Parchetului General condus de Tiberiu Nițu- deputat, NU A VOTATniciuna din legile de modificare a Codului Penal. A coordonat anul trecut planul de suspendare din funcție a Președintelui Băsescu.

3. Viorel Hrebenciuc, lider de facto al grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaților, prieten și subordonat al lui Cătălin Voicu- aflat pentru 7 ani în pușcărie, anchetat de-a lungul timpului în mai multe dosare- deputat, NU I S-A INTREGISTRAT VOTUL la cea mai dură modificare a Codului Penal, A VOTAT-O pe a doua, declarând jurnaliștilor că "a fost o scăpare" neînregistrarea votului său, pentru că "este pentru". A participat anul trecut la planul de suspendare din funcție a Președintelui Băsescu.

4. Florin Iordache, cel mai fidel și conștiincios subordonat al eliberatului condiționat Adrian Năstase din ultimii 13 ani, fost vicepreședinte în alte trei legislaturi al Comisiei Juridice, autor al celebrelor amendamente la Codul Penal prin care se dărâmau toate marile dosare de corupție- deputat PSD, NU A VOTAT cea mai dură lege de modificare a Codului Penal, A VOTAT ÎNSĂ legea de modificare a Codului Penal care practic dezincriminează conflictul de interese. A participat anul trecut la planul de suspendare din funcție a Președintelui Băsescu.

5. Ioan Chelaru, avocat și bun prieten al pușcăriașului Sorin Ovidiu Vîntu, jurist, membru PSD al Comisiei Juridice și chestor al Senatului, personaj care însă cunoștea cu exactitate întreg traseul legislativ al ambelor legi de modificare a Codului Penal, inițiativele legislative adoptate cu alt conținut fiind de el semnate, din noiembrie 2011, capreședinte desemnat al Senatului ( înlocuitor) pentru a fi trimise spre dezbaterea Camera Deputaților, cameră decizională. Nu a votat legile de modificare a Codului Penal, fiind senator. A participat anul trecut la planul de suspendare din funcție a Președintelui Băsescu.

6. Sebastian Ghiță, cel mai bun prieten al premierului Victor Ponta, cu dosar penal de la 24 de ani, trimis în judecată pentru complicitate la înșelăciune și fals în declarații, achitat pe fond, dar în judecata instanțelor de nu mai puțin de 11 ani, cu șanse ca, de la 1 Februarie 2014, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, să scape de întreg dosarul- deputat PSD, A VOTAT cea mai dură lege de modificare a Codului Penal, NU A VOTAT legea care dezincriminează conflictul de interese.
Însă, prezența deputatului Ghiță, cel mai de încredere om al lui Victor Ponta în biroul lui Valeriu Zgonea într-un asemenea moment critic, implică o serie de discuții.

În primul rând, este foarte posibil ca Victor Ponta să fi știut care sunt evoluțiile scandalului, în timp real, momentul ales al întregii lovituri aplicate Justiției și instituțiilor anticorupție- fiind chiar ziua de marți, singurul moment al perioadei alese când Victor Ponta nu se afla efectiv în țară. Trebuie spus aici că legile puteau fi supuse votului și marți, săptămâna viitoare, însă, cel mai probabil s-a considerat că acea zi este cea mai bună pentru a-i găsi lui Victor Ponta alibiul perfect în fața Occidentului, de aici și graba legiferării de luni noapte în comisia juridică iar, din acest punct de vedere, Sebastian Ghiță este, în primul rând, protectorul cu orice preț al oricăror acțiuni și decizii ale premierului Ponta. O întârziere a întregii lovituri nu se mai putea face. Parlamentul va intra în vacanță, va reveni doar dacă președintele Băsescu retrimite bugetul iar, dacă nu, noua sesiune legislativă se reia, în mod normal, pe 1 Februarie 2014. Adică exact când va intra în vigoare noul Cod Penal. Până atunci, în strategia USL, ar fi trebuit să fie făcute modificările.

În al doilea plan, prezența lui Sebastian Ghiță la acele discuții și, mai ales, votul dat împotriva Justiției și instituțiilor anticorupție, îl poziționează pe deputat în aceeași categorie de moguli, alături de Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vîntu. Dan Voiculescu a pus în pericol, de două ori, stabilitatea unui întreg stat participând efectiv la suspendarea din funcție a președintelui Traian Băsescu, cu un întreg trust de presă în spate. Sorin Ovidiu Vîntu a periclitat un întreg sistem bancar, fiind judecat pentru prăbușirea FNI și păgubirea a 400.000 de români. Acum, Sebastian Ghiță, controlând în mod direct o instituție de presă și mai multe zone din mass-media, dă și el o puternică lovitură la temelia statului de drept. Prin această acțiune nu numai că a decredibilizat și deligitimat zona din presă pe care o domină, dar a arătat că, în ciuda eforturilor, nimic nu-l diferențiază de cei despre care până mai ieri spunea că "și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul".   

În al treilea rând, votul dat de deputatul Sebastian Ghiță pentru imunizarea politicienilor în fața oricăror acțiuni ale instituțiilor anticorupție ale statului și împotriva Justiției îl pune chiar pe el și nu numai într-o dificultate ca membru al comisiei de control asupra SRI. Ghiță, alături de alți doi deputați, membri ai comisiei, Mihai Grindeanu (PSD) și Marius Popa ( vicepreședinte al Comisiei, PNL) au votat practic împotriva oricăror principii, valori, instituții ale unui stat democratic de drept. Ori, în orice standarde europene și occidentale de securitate, asemenea oameni care pun în pericol prin acțiunile lor directe asemenea valori și, în plus în calitatea pe care o au de membri ai comisiei, au depus și un jurământ, nu pot controla activitatea celui mai puternic serviciu de informații al României. Nu poți dărâma prin legi votate un stat pe care, cu mâna pe Biblie și Constituție, ai jurat să-l aperi. Așadar,într-o țară care și-ar fi respectat criteriile, cei trei deputați ar trebuit să demisioneze imediat din calitatea de membri ai comisiei de control. Până acum, în România, acest lucru nu s-a întâmplat. Prin votul lor dat pentru dărmarea Codului Penal, cei trei deputați au demonstrat cât se poate de clar că valorile, principiile, regulile, lupta anticorupție, respectarea statului de drept și a instituțiilor nu sunt deloc punctul lor forte.   

"BENEFICIARII". Odată luate deciziile în biroul lui Valeriu Zgonea, sub presiunea comando-ului politico- infracțional legat de interese directe și indirecte în Justiție, s-a trecut la vot. Cele două legi de modificare a Codului Penal au fost adoptate, legea lobby-ului a fost retrimsă la comisie, legea minelor- lege organică- pică fără votul PNL, legea amnistiei și grațierii e amânată pentru săptămâna viitoare, iar beneficiară directă a loviturii politice devine întreaga clasă politică românească. Se ridică deasupra tuturor legilor, nemaifiind vizată de nicio lege penală. Vorbim aici despre toți cei 581 de parlamentari, de miniștri, de toți primarii, de magistrați, avocați, de 28 de dosare ale DNA care pot pica în Justiție și de peste 100 de dosare ale aleșilor locali. Toate imunizate împotriva instituțiilor anticorupție ale statului - DNA și ANI- lăsate fără pârghii legislative.
O mențiune interesantă a făcut-o, în acea seară de marți, chiar președintele Traian Băsescu, ceea ce arată că n-ar fi deloc exclus ca printre cei care au gândit loviturile la Codul Penal să fi fost chiar și beneficiari direcți. Spre exemplu, spune președintele, "s-a modificat articolul 124 și se reduce la jumătate perioada de prescripție a unei fapte, ceea ce ajută, probabil, pe mulți dintre cei CARE AU UN PROCES ÎN DERULARE, dacă sunt DEMINTARI ai statului român. Mai mult decât atât, se mai întâmplă o trăsaie, se introduce un nou alineat, prin care se prevede că suspendarea cursului prescripției PRODUCE EFECTE FAȚĂ DE TOȚI PARTICIPANȚII LA INFRACȚIUNE, chiar dacă actul de suspendare privește numai pe unul sau unii dintre făptuitori. Altfel spus, DACĂ UN MEMBRU AL PARLAMENTULUI SE AFLĂ CONSTITUIT CA PARTE A UNUI GRUP INFRACȚIONAL, în cazul în care parlamentarul nu primește aprobare de ridicare a imunității, ceea ce la noi se întâmplă curent, NIMENI DIN GRUPUL INFRACȚIONAL NU MAI POATE FI ANCHETAT ȘI ÎNCETEAZĂ ORICE ACTIVITATE. Parcă SEAMĂNĂ PREA MULT CU NIȘTE ÎNTÂMPLĂRI CARE SE PRODUC ZILELE ACESTEA, NIȘTE ANCHETE MAI MARI, cu un domn de la Secretariatul General al Guvernului, CU UN ALT DOMN PARLAMENTAR, cu...PARE A FI O PREVEDERE CU DEDICAȚIE."
Cu certitudine însă, președintele s-a referit la ampla rețea Păvăleanu, Alexe, Cosma care este în instrumentarea procurorilor însă numele parlamentarului care ar putea fi avantajat de această modificare expresă a Codului Penal rămâne, deocamdată, un mister. Vizat ar putea fi chiar fiul lui Mircea Cosma, vicepreședinte PSD, baronul de Prahova, Vlad Cosma care este și deputat sau chiar Sebastian Ghiță, deputat tot de Prahova, și el aflat în relații vechi și strânse cu același baron.

UN TSUNAMI REACTIV, după ora 15.02 - momentul ultimului vot- s-a produs, de marți începând, la toate nivelurile statului român. Practic, toate structurile și instituțiile care au ca principal scop apărarea statului de drept și a valorilor democratice au intrat în alertă. Președintele României, DNA, ANI, CSM, toată Curtea Supremă de Justiție, o parte legitimă a presei, câteva ONG-uri, toate ambasadele Occidentului- SUA, Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Finlanda, Comisia Europeană, șeful europarlamentarilor socialiști- lovitură nimicitoare pentru PSD, toți și-au exprimat public îngrijorările față de calea pe care a ales USL s-o urmeze România.
Reacțiile fără precedent și în rafală au arătat, pentru a doua oară în ultimul an și jumătate, că o lovitură extrem de grea și atât de periculoasă s-a produs la temelia statului român încât România a riscat să iasă, din nou, de pe orbita Occidentului, toate cancelariile importante privind cu atenție Bucureștiul.

CELE MAI DISTRUGĂTOARE reacții le-a avut, joi, imediat după venirea în țară, chiar premierul Victor Ponta. Dacă Crin Antonescu a reușit cumva să se fofileze în tot acest tăvălug năucitor, nefiind însă exonerat de răspundere, premierul Victor Ponta, președinte al PSD, extrem de nervos și în lipsă de argumente și explicații pentru loviturile aplicate statului de drept, a ales să amenințe și să șantajeze practic, prin declarații publice, cel mai puternic stat al lumii și partenerul strategic al României, Statele Unite ale Americii, cu sprijinul acordat unuia dintre cei mai puternici investitori- compania Chevron.

"SINGURA reacție care cred că a fost TOTAL GREȘITĂ, pentru că nu se referea la realitate, a fost a ambasadei SUA, care vorbea de investițiile americane. Din câte știu eu, Chevronul investește în România SAU POATE SĂ PLECE DIN ROMÂNIA dacă nu se aplică legea și dacă nu reușim să arătăm că putem să protejăm proprietatea privată. Nu mi-a zis nimeni vreodată de la Chevron cum e cu parlamentarii.(...) Aici cred că a fost O GREȘEALĂ și o să transmit acest lucru.", a declarat Ponta.
Vineri, în mod inexplicabil, același premier Victor Ponta a reluat acuzațiile și, la fel de public, a pus de-a dreptul la colț SUA, comparând-o cu Rusia: "I-am transmis însărcinatului cu afaceri al SUA că NU TREBUIE SĂ NE ATRAGĂ ATENȚIA NICIODATĂ LA NIMIC, că deocamdatăNU ESTE CAZUL să ne atragă atenția. Este foarte bine să ne consultăm, DAR DE ATRAS ATENȚIA NU NE MAI ATRAGE ATENȚIA NICI MOSCOVA, nici altcineva. (...) Ideea ca O AMBASADĂ ATRAGE ATENȚIA este O IDEE TOTAL GREȘITĂ".

Aceste poziționări succesive, devastatoare pentru cariera lui Victor Ponta și întreg USL, nocive pentru România, s-au dus direct la Wasghinton D.C, în Casa Albă, unde foarte probabil o mare ușă i s-a închis în față, pentru mult timp, lui Victor Ponta. Când marți, partidul său, USL în ansamblu și comando-ul politic infracțional dădeau a doua lovitură statului de drept din ultimul an și jumătate, fix în același moment, același Victor Ponta se ținea coadă după președintele SUA, pe stadionul din Johannesburg, ca să se tragă-n poză pentru albumele de realizări mărețe pe care și le comandă și le prezintă periodic. Așa ceva nu prea se uită ușor.

E același Victor Ponta care nu departe de acum o lună și jumătate, făcea tot ce-i stătea în putință ca să fie primit în Casa Albă de președintele Obama. L-a primit, după multe eforturi, vicepreședintele Joe Biden, i-a explicat cum e cu Justiția, cu statul de drept care trebuie respectat și apărat, cum e cu investițiile americane, a dat și un comunicat oficial de presă. N-a ținut decât 45 de zile că Victor Ponta mai are puțin și se duce și evacuează Chevronul de pe teritoriul României și trage și o înjurătură, ca să nu zic altceva, în fața ambasadei SUA la București.
E același Victor Ponta care anul trecut ca și acum o lună și jumătate, când ieșea din Casa Albă, îl hulea pe Philip Gordon, acum sfătuitor al președintelui SUA, e același Victor Ponta care îl boscorodea, în vara anului trecut pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel și care, în plină acțiune de suspendare fără motive constituționale a președintelui și de șubrezire a statului de drept, primea din partea SUA mesaje ferme iar din partea președintelui Comisiei Europene un "to do list" celebru, în 11 puncte, despre cum trebuie respectate toate instituțiile statului de drept în România.

Tot ceea ce a făcut săptămâna aceasta Victor Ponta, în mod evident, l-a descalificat pe termen lung în fața partenerului strategic care-și amplasează scutul pe teritoriul României, Statele Unite ale Americii. Nimeni nu numai din SUA, dar din tot Occidentul, din Comisia Europeană, din Europa, nu-l va mai gira mult timp, chiar dacă se roagă cu cerul și pâmântul și cu toți banii din lume, după ce de două ori într-un interval relativ scurt de timp a făcut aceeași gravă greșeală. Statele lumii civilizate au standarde și principii sănătoase ale statului de drept după care vor să implementeze democrația în întreaga lume. Lipsa totală de transparență, gândurile ascunse, parșivenia, minciuna nesfârșită, amenințarea, șantajul și ticăloșia - nu sunt sub nicio formă acceptate ca politică de stat și nici de dialog nici în SUA, nici în toată Uniunea Europeană.

În plus, neîncrederea în premierul României dacă nu, mai grav, izolarea lui este foarte posibil ca deja să se fi instalat în toate marile cancelarii ale lumii. E ca și cum, politic, s-ar fi împușcat singur sau, în ciuda promisiunilor, ar fi fost prins la furat a doua oară. Așa se instalează neîncrederea, scepticismul, îndoielile, reținerea. Peste toate acestea, premierul României s-a dovedit mult mai periculos chiar decât Crin Antonescu, care nu amenința SUA ci doar recunoștea că îi este frică de ele, ceea ce, trebuie să recunoaștem, pentru mulți observatori este o mare surpriză.

În același plan, încă o dată, dacă mai era nevoie, LEGITIMITATEA se duce tot înspre Președintele Traian Băsescu. Partener constant și de încredere al SUA, al celor mai puternice state ale Uniunii Europene, omul politic Traian Băsescu, indiferent de crizele politice sau economice dure prin care a trecut România, n-a avut niciodată în cei nouă ani ai celor două mandate, vreo fluctuație majoră de poziție, vreo îndepărtare de la valorile Occidentului, vreun plan ascuns, vreo asemenea atitudine devastatoare și netransperantă la adresa principiilor, valorilor sau vreunui partener strategic. Practic, Chevronul și Exxon-ul chiar președintele Băsescu le-a adus în România. Vedem cu toții că premierul Ponta, după un an și jumătate de guvernare, o discuție cu Biden, o strângere de mână pe stadion la înmormântare cu Obama, a decis că vrea să le dea el afară din țară, dacă nu le convin cum se dărâmă statul de drept în România.

Una peste alta, dacă suntem foarte atenți, vedem că Victor Ponta a reușit totuși ceva: cu mâna lui, să forțeze SUA și să întărească extrem de puternic, încă o dată, convingerea întregului Occidentul că singurul, dar singurul, partener credibil, legitim, de încredere, principial, serios și consecvent, care înțelege, aplică și împărtășește cu adevărat aceleași valori și standarde pentru statele democratice- e chiar dușmanul său care, de prea mult timp, joacă într-o cu totul altă ligă. Adică chiar Președintele Băsescu. 

Victor Ponta nici dacă-și propunea să facă asta, probabil că nu-i ieșea atât de bine. Ca să-ți repeți, de bună voie și nesilit de nimeni, greșelile înzecit, trebuie să recunoaștem că este totuși o nemaiîntâlnită performanță în multe state civilizate ale lumii. 

Strategia PSD: niciun cuvânt despre lovitura la Codul Penal, contradicție și minciună pe legea amnistiei și grațierii

Așa cum vedeți mai jos, în strategia de comunicare publică a PSD de astăzi, subiectul modificărilor la Codul de Procedură Penală nu există. Singurul subiect pe marginea căruia s-a formulat un mesaj este legea amnistiei și grațierii. Iar aici însă comunicarea este contradictorie. Mai întâi, se spune că legea nu viza persoanele condamnate pentru corupție iar asta a fost o minciună. Apoi, se spune că legea a fost amendată ca să nu mai cuprindă persoanele respective. Așadar, îi viza pe cei care erau condamnați pentru fapte de corupție.

Iar peste toate acestea, în aceeași strategie comunicațională a PSD se subliniază faptul că "legea a fost retrasă din Parlament" pentru a fi dezbătută public. În fapt, legea nu a fost retrasă din Parlament, ci în ultimul moment doar de la votul final. Votul în Camera Deputaților, cameră decizională, va fi dat peste doar o săptămână.

Legea pentru amnistie și grațiere care intră la vot, în Camera Deputaților, pe 17 decembrie.

 Sursă: captură Hotnews.

Planul grupărilor infracționale din USL de dărâmare a instituțiilor și statului de drept înainte de alegerile prezidențiale

Să nu credeți nicio clipă că tot ceea ce s-a petrecut ieri, în Parlament, este absolut întâmplător sau face parte cumva din cursul firesc al unor proceduri legislative. Blitzkriegul parlamentar năucitor la care România a asistat este doar o etapă a unui plan mult mai mare și bine pus la punct de anihilare a unor instituții fundamentale ale statului și de subrezire a statului de drept în perspectiva luptei crâncene care se va da în alegerile prezidențiale.

Totul dar absolut totul, în mintea grupărilor infracționale din USL are o logică, un timing ales, cuprinde o serie de momente și are un unic scop: distrugerea tuturor pârghiilor instuțiilor statului de drept care ar putea să îi încurce în marea luptă 2014.

Așadar, loviturile etapizate vor fi făcute legal, de către Parlament- ca reprezentant al suveranității populare, prin modificări legislative care să lase instituțiile statului fără nicio putere efectivă. Tocmai de aceea, ieri, primul atac s-a produs prin modificări substanțiale ale Codului de Procedură Penală care va intra în vigoare pe 1 Februarie 2014, ținta reală fiind însă DNA și ANI.

Astfel, toți cei 581 de parlamentari s-au ridicat, în primul rând, deasupra legii: nu mai sunt funcționari publici, nu vor mai putea fi cercetați pentru infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate- gen luarea de mită și abuzul în serviciu, cei trimiși în judecată ar putea fi achitați, cei din pușcărie ar putea fi eliberați. Vorbim aici de cel puțin de 28 de parlamentari și peste 100 de aleși locali. S-a dezincriminat practic și conflictul de interese pentru parlamentari și nu numai- ceea ce lasă și ANI fără obiect iar, de acum înainte, suspendarea cursului prescripției va produce efecte față de toți participanții la infracțiune. Adică dacă unui parlamentar care face parte dintr-un grup infracțional,  Parlamentul nu-i ridică imunitatea în cazul reținerii, percheziției sau arestării- ceea ce în Legislativul României se întâmplă de doi ani- tot grupul infracțional scapă. Iar în acest caz, chiar președintele Băsescu a vorbit despre un potențial client din USL. 

În plus, dacă un ministru, printr-un abuz în serviciu, prejudiciază statul, adică pe noi, cetățenii, cu 500.000 de euro se va alege doar cu o simplă amendă de nu se știe cât, iar dacă prejudiciul e de 100.000 de euro va primi doar o sancțiune administrativă. Adică, practic, nimic. Aceste sancțiuni erau până acum la sume de 50 și 10.000 de euro. Așa se face că, tot de ieri, 240 de parlamentari au legiferat furtul, ridicând ștacheta la jaful din banii publici de 10 ori mai mult fără niciun fel de consecințe, responsabilități, sancțiuni.

Și tot ca o ironie a sorții, deși această lege de modificare a Codului Penal a suferit modificări în ultimii doi ani, ea a fost inițiată de cinci parlamentari dintre care unul este fostul senator PDL, Sorina Plăcintă al cărei fiu a fost încarcerat recent, fiind condamnat la 4 ani și jumătate de închisoare, de fostul senator PNL, Emilian Frâncu, actual primar de Râmnicu Vâlcea, condamnat și el după cinci luni de încarcerare, în primă instanță, pentru luare de mită la 4 ani de închisoare cu suspendare, și de Gyorgy Frunda, fost senator UDMR, actual consilier onorific pe probleme juridice și minorități al premierului Victor Ponta. 

După imunizarea prealabilă a tuturor parlamentarilor și aleșilor locali în fața legii, a doua etapă a planului cuprinde golirea potențialelor dosare penale de conținut. Adică de probe. Ca atare, tot actualul Parlament a votat acum ceva timp, în ciuda recomandărilor instituțiilor anticorupție, ca interceptările să nu mai poată fi făcute de acum înainte decât după începerea urmăririi penale a potențialului infractor. Această prevedere, cuprinsă în art 140, alin. 1 din noul Cod de Procedură Penală este, în fapt, cea mai grea lovitură dată luptei anticorupție. În acest sens, explicațiile sunt extrem de simple.

În primul rând, începerea urmăririi penale se va comunica potențialului infractor. O interceptare după momentul anunțării persoanei în cauză face ca dosarul penal să rămână fără probe, interceptarea fiind probă în instanță. Prevederea se aplică oricărui tip de infracțiuni, inclusiv celor care vizează siguranța națională. Așadar, până și cei suspectați de terorism vor fi anunțați înainte de a fi interceptați.

Bineînțeles că prevederea se va aplica inclusiv și miniștrilor care sunt parlamentari. Și ei vor scăpa de probele din potențialele dosare. Dacă cineva se duce la DNA și spune că ministrul X fură, procurorii vor trebui să ceară autorizație de interceptare de la judecător abia după ce Parlamentul avizează urmărirea penală. Iar în ultimul an și jumătate, Legislativul a oprit, așa cum știm, prin vot, toate începerile de urmăriri penale. Dacă, să presupunem prin absurd, Parlamentul va încuviința, când va vrea, urmărirea penală împotriva ministrului X denunțat deja la DNA, va fi oricum prea târziu. Oricum, ministrul va ști că doar acel moment va fi interceptat și, ca atare, nu va mai putea fi prins chiar dacă a furat.  

Toate aceste aspecte din noul Cod de Procedură Penală votat de actualul Parlament au fost deja sesizate de conducerile DNA și DIICOT care, din 14 noiembrie, cer insistent atât Procurorului General, cât și ministrului Justiției, Robert Cazanciuc și premierului Victor Ponta să aprobe o ordonanță de urgență care să modifice aceste prevederi. În lipsa modificărilor, toate viitoarele mari dosare de corupție dar și de terorism vor fi practic distruse prin lipsă de probe și conținut. De o lună însă, Guvernul Ponta refuză să aprobe modificările cerute, deși noul Cod de Procedură Penală va intra în vigoare la 1 Februarie 2014. 

Și aici, țintele reale sunt DNA, DIICOT, Parchet General.

Analiza DNA și DIICOT pe art.140, alin. 1, noul Cod de Procedură Penală. 14 noiembrie 2013.

Odată puse în aplicare primele două etape, faza a treia, vehiculată chiar de surse USL, ar fi unirea structurilor anticorupție, lasate fără pârghii și fără conținut, într-o singură instituție de fațadă. Mai precis, este vorba despre unirea DNA cu DIICOT, tot printr-un proiect legislativ adoptat în regim de urgență de către Parlament, crearea unei alte instituții, cu alți șefi, și evident, debarcarea actualelor conduceri ale celor două instituții.

Deși la o primă vedere pare greu de acceptat, de câteva luni, ideea a fost reluată în interiorul USL, ea fiind însă în planul Uniunii și anul trecut, în vară, în cazul în care președintele Băsescu ar fi fost demis din funcție, și acum patru ani, inițiatorii ideii fiind de fapt gruparea Cătălin Voicu- Mitică Iliescu, primul aflat acum în pușcărie.

În noiembrie 2009, potrivit interceptărilor din dosar, Cătălin Voicu îi explica chestorului Matei Constantin și fratelui lui Radu Mazăre, planul:

Cătălin Voicu: "Să unim DNA-ul cu DIICOT-ul. Ca să pot da afară pe toată lumea! Purificare! Nu mai e Direcția Națională Anticorupție, e Direcție de Crimă Organizată și Anticorupție! Am demult proiectul ăsta în cap. L-ai adus pe Miclescu de la pensie, l-ai pus acolo, ai terminat, e fiară! Dosarul "Flota" a lucrat la el, tot cu Vasile Drăghici, de la ei de la Constanța și cu Oțel, procurorul ăsta...

Alexandru Mazăre:  "Băi, șefule, dar nu ne ia iar pe noi?"

Cătălin Voicu: "Nu! Cine să vă ia pe voi?"

Alexandru Mazăre: "Păi, nu știu, întreb și eu!"

Cătălin Voicu: "Un Dumnezeu, poate, atât"

Alexandru Mazăre: "Colegul, cică au reușit să ne amețească! Dacă dă ordin la ANI și-i face lu' ăsta trei dosare în două luni, cum dracu' să nu te gândești la...?"

Cătălin Voicu: "Și finalitatea care e? A dat la ANI pentru că l-a ANI l-a prins pe ăla, că mai are doi, trei oameni, la ANI au fost numiți politici..."

Alexandru Mazăre: "Da.."

Cătălin Voicu: "Și ANI e o instituție fără nicio forță juridică, e un căcat. Tot la Parchet ți le trimite. Și acolo le omorâm, lasă-le dracu!"

La fel de semnificativ este că, în debutul acestui tăvălug legislativ care are ca unic scop amputarea prin orice mijloace a instituțiilor și protejarea politicienilor corupți, ieri, doar conducerile DNA, ANI și CSM au reacționat, dezaprobându-le în totalitate. Procurorul General al României, Tiberiu Nițu, cel care ar fi trebuit să fie primul apărător al instituțiilor anticorupție pe care le are în subordine s-a mulțumit doar să dea un sms unui ziarist în care a transmis doar că proiectul grațierii și amnisitei este "inoportun și neinspirat". Și cam atât. Nimic despre modificările din temelii ale noului Cod de Procedură Penală, ceea ce pentru un procuror general al României este pe cât de incalificabil, pe atât de inacceptabil.

Lipsa totală de reacție atât a lui cât și a asociațiilor de magistrați arată, de fapt, cât se poate de clar că nimic în sistem nu este ireversibil- nici lupta anticorupție, magistrații sunt arondați grupărilor politice beneficiare iar însuși procurorul general al României este captiv puternicelor interese politice din zona puterii- PSD, motiv pentru care ar trebui să demisoneze din funcție.  

Pe de altă parte, nu este deloc exclus ca planul cel mare de șubrezire a instituțiilor statului de drept prin atacuri legislative  să includă și serviciile de informații. Stenograma publică a ședințelor Birourilor Permanente reunite ale Parlamentului, din 4 Decembrie, arată furia politicienilor împotriva serviciilor de informații, vizat fiind în acest caz SRI:

Mate Andras Levente, UDMR:" Din informațiile care au apărut în presă, în mandatul trecut, cam 300 de parlamentari au avut telefoanele interceptate pe siguranță națională și cred că ar trebui să punem întrebări pe chestiunea asta măcar în plen atunci când se discută raportul. Pentru că nu cred că deputații sunt teroriști ca să fie interceptați.

Ilie Sârbu, PSD: "Noi trebuie să decidem dacă vrem să exercităm această funcție de control a Parlamentului sau nu vrem. Am propus biroului permanent al partidului, am propus Biroului Permanent al Senatului. Toată lumea aprobă dar nimeni nu face nimic. Vrem să o exercităm, este bine. Nu vrem să exercităm, atunci avem statutul și situația pe care o constatăm cu toții. Sunt instituții care au devenit independente și depind doar de Duhul Sfânt în România și fac tot ceea ce doresc fiindcă nimeni nu le întreabă ce fac. Eu am un exemplu concret și am văzut că anumite instituții, atunci când sunt bine controlate, nu fac chiar tot ce vor și afli chiar lucruri interesante și ai și o imagine, că nu se întâmplă chiar ceea ce credem. Iar dacă nu vrem să controlăm, atunci nu are rost să ne facem de lucru"

Mircea Toader, PDL: "Să modificăm legea"

Ilie Sârbu, PSD: "Problema aceasta cu modificarea legilor ar trebui să o luăm serios în discuție. Legile le-au făcut unii dintre noi și noi le-am aprobat și știm cum s-au făcut. (...) Știm de ce s-a făcut așa, dar ne facem că nu înțelegem. Dacă vrem să facem altfel, putem face. Dacă nu, sunt instituții- și nu vizez niciuna dintre ele- dar sunt și le știți cu toții- care își permit să facă tot ceea ce doresc, fără să răspundă în fața nimănui. Dacă vrem asta... "

Din discuțiile de mai sus reiese cât se poate de clar obsesia parlamentarilor privind interceptările, faptul că în forul de conducere al principalului partid politic aflat la guvernare- PSD- se vorbește despre SRI și controlul parlamentar asupra acestuia - care oricum se exercită- și, cel mai periculos, se propun modificări legislative serioase pentru că instituția este mult prea independentă față de politic. Ca atare, ceea ce pentru un stat democratic este absolut necesar și esențial, pentru PSD este inacceptabil.

Ca un corolar al tuturor acestor realități și intenții, tot ieri și tot în Parlament, a fost amânată, după ce a stârnit furia publică, și legea privind amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse, prin care era foarte posibil ca USL să-și scoată din pușcării o galerie impresionantă de figuri politice condamnate inclusiv pentru fapte de corupție. Totul s-a întâmplat și în perspectiva unei sentințe care va fi dată pe 19 decembrie, de Curtea Supremă de Justiție, pentru fostul premier Adrian Năstase.

O să vă întrebați probabil ce legătură are toată această manifestare, pe multiple planuri, prin care politicul se imunizează în fața Justiției și dinamitează instituții ale statului, cu alegerile prezidențiale din 2014. Iar pentru asta nu trebuie decât să ne aducem aminte două momente cheie din două bătălii politice cruciale ale ultimilor ani. În caz că s-a uitat, în 2009, Cătălin Voicu a fost cât p'aci să blocheze rezultatul alegerilor prezidențiale din România printr-o acțiune nemaiîntâlnită dar planificată politic ce ar fi putut paraliza România. Atunci, ca și la referendumul din 2012, când altcineva pregătea ieșirea listelor electorale din țară, acest tip de acțiuni iresponsabile au fost blocate de instituțiile statului care au datoria să facă asta. 

De fiecare dată, înainte de momente politice cruciale, grupările penale își dau mâna, stabilesc un parcurs și încearcă să traseze o linie care să fie urmată cu precizie de efectiv toată lumea.  

Ca atare, acum, furia infracțională a USL vizează direct dărâmarea acestor instituții în perspectiva viitoarelor momente dificile și dure din alegeri.

La fel de bine o să vă întrebați poate, cum pot fi opriți acești oameni. Iar răspunsul cel mai sincer este soluția externă, nicidecum internă. Legiferarea corupției, omorârea prin lovituri parlamentare a unei  lupte fundamentale și a unor instituții într-un stat democratic, frontieră a unui bloc strategic, membru UE și NATO, trebuie sesizată Comisiei Europene și Departamentului de Stat al SUA. 

Statul de drept în orice țară care se prezintă a fi democratică presupune domnia legii, supremația ei absolută, numai în scopul prezervării drepturilor și liberăților fundamentale. Transformarea unei țări într-un stat mafiot, prin decizie politică, modificări de legi fundamentale și golirea instituțiilor de substanță, pârghii și puteri, în scopul nimicirii lor și dominației infractorilor- este exact ceea ce Casa Albă, prin vicepreședintele SUA, Joe Biden, l-a rugat să nu facă pe Victor Ponta.

Ieri, când la Johannesburg, premierul României se gudura prin tribune doar cât să se tragă-n poză cu Barack Obama, trebuie spus că președintele SUA avea în fața ochilor un premier al unui stat european, partener strategic, stat în care se vor instala componente ale scutului antirachetă dar care, culmea, exact în acele momente istorice, lovea puternic la temelia statului de drept a țării pe care, vremelnic, o reprezintă.

Până la urmă, se vede că și istoria are momentele ei amar de ironice. Când un "gigant al istoriei" dispare și, odată cu el, o eră apune, într-un alt colțișor al planetei, o nouă epocă infracțională renaște.

O precizare necesară

Având în vedere că deja au apărut zvonuri pe această temă, am decis să vă anunț eu: după o lungă chibzuire, am încetat colaborarea cu postul România TV. Îi mulțumesc mult lui Cătălin Popa și tuturor colegilor pentru colaborare.
Voi rămâne același jurnalist care crede că, indiferent de ceea ce se întâmplă, mereu trebuie să-ți respecți meseria și să o faci întotdeauna în respect față de principii, valori și, mai ales, în slujba publicului.
Atât.

Lupta pentru controlul politic al Justiției. Cine vrea să supervizeze arestările.

Dacă cineva crede că asaltul actualei Puteri asupra Justiției s-a terminat, pentru că politicienii au obosit de atâtea încercări, se înșeală amarnic. Adevăratele lupte se dau în subteran, sunt dure, etapizate și mult mai meticulos pregătite. De mai mult timp, ele sunt insoțite și de diverse inițiative legislative care au un singur scop: controlul politic asupra actului de Justiție.

Să luăm doar un exemplu. Ieri, ministrul de Interne, Radu Stroe, l-a demis, fără nicio explicație, pe șeful Direcției Generale Anticorupție, chestorul Jănică Arion Țigănașu. În locul lui Țigănașu, șef al DGA a fost pus cel care era șeful Direcției de Investigații a instituției. Adjunct al DGA a fost împuternicit, tot de liberalul ministru de Interne, șeful IPJ Ilfov, din județul în care USL nu mai funcționează, iar șeful CJ Ilfov, Marian Petrache ( nominalizat în celebrul dosar Curentul și Motorul alături de procurorii George Bălan, Marcel Sâmpetru și fostul șef al SIPI Ilfov, Mihai Vlad), este la putere.

Toate demiterile și înlocuirile din funcție din fruntea DGA ar fi, la o primă vedere, pure coincidențe sau simple decizii de management, fără prezentarea de explicații publice, dacă nu s-ar ști ce lupte se dau de mai bine de o jumătate de an pe controlul politic al unor instituții.
Pe 25 Aprilie, primarul liberal din Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu, a fost arestat pentru o șpagă de 10% dintr-un contract public de 200.000 de euro. În cauza respectivă, procurorii DNA au colaborat cu ofițerii Direcției Generale Anticorupție (DGA) din subordinea ministrului liberal de Interne, Radu Stroe.
Nu mică a fost furia ministrului liberal când și-a văzut primarul arestat chiar de propriii angajați fără să știe. Ofițerii DGA au păstrat în confidențialitatea cauzei, însă tocmai asta ar fi provocat o reacție vehementă la nivelul conducerii ministerului de Interne, ministrul Radu Stroe dând chiar ordin verbal ca între DGA și DNA colaborarea să se reducă cât de mult este posibil. Un ordin scris și semnat de ministru ar fi putut însemna chiar un abuz în serviciu, cele două structuri putând colabora potrivit legii.

Pasul doi a fost făcut câteva luni mai târziu. O ordonanță de urgență a Guvernului Ponta decidea, brusc și fără prea multe explicații, extinderea atribuțiilor DGA, astfel încât ofițerii Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului de Interne ajugeau să ancheteze toți funcționarii publici, toți membrii administrației, demnitari și inclusiv politicieni. Această extindere de atribuții ar fi însemnat o suprapunere nejustificată și, implicit, o diminuare a rolului și atribuțiilor DNA. În noiembrie însă, Senatul- cameră decizională pe speță- a respins, după multe eforturi, ordonanța cabinetului Ponta, cu 95 de voturi pentru, 14 abțineri și 8 voturi împotrivă, fiind prima și singura ordonanță a actualei Puteri respinsă de Parlament până acum. "Micul DNA" al ministerului de Interne condus de Radu Stroe nu s-a putut înființa.

Pasul trei în toată această luptă subterană l-a însemnat, cel mai probabil, momentul de ieri când Radu Stroe a ras pur și simplu toată conducerea DGA și și-a impus la conducere oameni apropiați. Dacă nu s-a putut controla și extinde nimic, i-a schimbat pe toți.

O să vă întrebați de ce este important DGA în lupta anticorupție iar, aici, explicația este simplă. Pe lângă alte atribuții, ofițerii acestui serviciu prestează și rolul de poliție judiciară, la centru și în teritoriu, pentru procurorii DNA. Ca atare, după procurori, ofițerii DGA află primii de cauzele penale instrumentate, de potențialele arestări și acțiuni de filaj. La fel și cei ai DGIPI, șeful DGIPI fiind numit și, eventual, demis doar de primul ministru.
Întrebarea care se pune de mai mulți ani și la care nu răspunde nimeni este următoarea: cum poți să prinzi infractori, politicieni chiar, cu oameni din alte structuri care la vârf sunt conduse tot politic?
Trecând peste scurgerile de informații pentru care Ministerul de Interne, de la era Cătălin Voicu încoace, a devenit vestit, cum poți să arestezi un primar, un borfaș, un demnitar, poate chiar un cadru MI, cu oameni chiar din aceste structuri pe care sub nicio formă nu îi poți controla și ca atare, nu pot garanta confidențialitatea speței?

Vorbim, în esență, despre un viciu al sistemului căreia i se poate găsi o rezolvare, dacă ea chiar se dorește. De trei luni, pe masa ministrului Justiției și premierului Victor Ponta se află o solicitare a DNA prin care 50 de ofițeri și polițiști judiciari să fie pur și simplu transferați din subordinea altor structuri în cea a DNA astfel încât procurorii să nu mai depindă de fiecare dată, la fiecare cauză, de coordonarea și influențele, poate chiar politice, din alte ministere. De trei luni, Guvernul Ponta ignoră problema, ba chiar premierul a spus, infierat în studiourile Antenei 3, că nu va semna așa ceva, fără să prezinte însă și argumente raționale.

Ca atare, importanta și deja istorica problemă poate fi rezolvată destul de simplu. Asta în cazul în care nu se intenționează, de fapt, menținerea acestui viciu, acestei breșe în sistem care, controlată politic, poate arunca în aer dosare de mare corupție.

12 Septembrie 2013.

P.S. Un final tipic românesc pentru o țară cu corupție endemică are, deocamdată, povestea primarului liberal de Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu. Prins în flagrant și arestat pentru luare de mită, primarul Frâncu a fost condamnat în primă instanță, de o judecătoare de la Tribunalul București, secția a II-a Penală, la 4 ani de închisoare cu suspendare și, ca atare, s-a întors victorios la Primărie spunându-i, în mod halucinant, denunțătorului că îl așteptă pe la el la birou să vadă "cum implementează în continuare proiectul". Judecătoarea care l-a condamnat pe primar cu suspendare este Florentina Vasilățeanu, cea care are soțul avocat condamnat din februarie la trei ani de închisoare cu executare, într-un dosar al DNA, pentru fapte de corupție. Soțul judecătoarei este dat în urmărire internațională. Tot ea a decis, în primă instanță, condamnare cu suspendare și în cazul Constantin Nicolescu și Cornel Penescu - Argeș- care, la recurs, au primit sentințe cu executare. Aceeași judecătoare a făcut parte și din completul care l-a eliberat condiționat pe Adrian Năstase și a redactat celebra motivare în dosarul Cămătarilor în care vorbea despre ineficiența sistemului judiciar.

Cum îl acuză PSD pe Președintele Băsescu că "vrea să arunce România în aer"

Țintele axei Voiculescu - Ponta - Dragnea

Nimic din ce se întâmplă zilele acestea nu este deloc întâmplător. Vorbim, în esență, de două tabere care, în momente cheie, au ales să-și dea mâna, fiecare având interesele sale. Iar timeingul este perfect. Scopurile, țintele acestei axe sunt atât de bine delimitate încât, de ceva timp, și o parte, dar și cealaltă, pare că tot ce face este să-și ajute, cu toată puterea, partenerul. Și atât timp cât axa are, printre altele, și inamici comuni - mai bine nici că se putea.

1. Să nu credeți nicio clipă că un document dintr-un dosar instrumentat de DNA poate fi găsit întâmplător, pe stradă. De fiecare dată, documente de acest gen, parte dintr-un dosar aflat în faza actelor premergătoare, este livrat, cel mai probabil, de cei care au acces la el doar pentru servirea unui interes. Așadar, documentul ANRP- George Băeșu fiind prieten bun cu baronii PSD, fin cu unul dintre ei, care l-au și pus în funcție- a fost trimis de el Parchetului General și DNA. Documentul a circulat și pe la Ministerul Agriculturii, cât și în alte zone ce țin de Guvernul României. Cumva, actul a fost trimis acolo unde trebuia: în mâna unui trust de presă. Și asta pentru că trebuia făcută și inflamată public o anumită așa-zisă legătură care se dorea scoasă în evidență: Lucian Papici- Traian Băsescu. Care este scopul real al acestei acțiuni? Dărâmarea unui foarte important dosar penal: dosarul referendumului, în care Liviu Dragnea are, deloc întâmplător, mâine primul termen la Curtea Supremă de Justiție.
Așadar documentul- parte a unui cu totul alt dosar penal- este scos public cu o săptămână înainte de termenul lui Dragnea doar pentru că el conținea o formulă de adresare în care era menționat numele procurorului Lucian Papici care, la vremea trimiterii documentului era șef al secției I a DNA. Iar majoritatea actelor se trimiteau sub acea formulare. Documentul mai avea însă o mențiune importantă: Nana- localitatea unde fiica președintelui a cumpărat teren.
Cum poți să dârâmi un dosar important- ca cel al referendumului- de la primul termen? Acuzând, prin orice mijloace, procurorul care l-a instrumentat și a semnat pentru trimiterea ta în judecată că a executat comenzi politice, decredibilizându-l printr-o fantastică presiune publică și mediatică, chiar în ciuda aplauzelor Departamentului de Stat al SUA de care a beneficiat. Ca atare, scoți o hârtie care-i conține numele și cuvântul cheie- Nana- dintr-o altă speță, o vânturi în ventilatorul mașinăriei propagandistice, începi să urli cu toată puterea și să acuzi în neștire.

"Procurorul lucrează la comanda președintelui", "procurorul a folosit instituția în care lucrează ca să verifice terenul fiicei președintelui", "procurorul să fie acuzat de abuz în serviciu", "procurorul să fie anchetat de CSM", "facem o comisie parlamentară de anchetă". Trecând peste toate încălcările de Constituție- în care un premier, parte a puterii Executive, nu poate forța CSM- putere Judecătorească, o comisie parlamentară- putere Legislativă, nu poate ancheta puterea Judecătorească, niște parlamentari nu pot face investigații pe un document parte dintr-un dosar aflat în faza actelor premergătoare- toate acestea le-ați auzit pentru că doar asta s-a dorit. Și, după cum vedeți mai sus, campania propagandistică nu s-a oprit.

Dacă toate acestea au avut succes vom vedea mâine. Completul de trei judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, în fața căruia Liviu Dragnea, cel mai probabil, se va prezenta ca o victimă politică a unei inventate și propagate relații vechi între procurorul care l-a trimis în judecată și președintele Băsescu, va decide dacă crede axa Voiculescu- Ponta- Dragnea sau dacă dosarul epopee a furtului în alegeri libere din România, furt al esenței democrației,  merge înainte în judecată. Dacă se va judeca mai departe, pe baza probelor, cel mai probabil, visul lui Liviu Dragnea a ajunge premier al României baronilor se va spulbera.

2. A doua țintă comună a axei Voiculescu- Ponta- Dragnea este compromiterea, prin orice mijloace, a președintelui Traian Băsescu și a familiei sale. O dată ce acțiunea fundației apropiată de Dan Voiculescu și cea a lui Sorin Roșca Stănescu s-au făcut praf pentru că se baza pe documente falsificate dintr-un alt dosar penal, președintelui Băsescu neputându-i-se fabrica un dosar pentru a fi suspendat de drept din funcție în 2014, axa s-a concentrat acum pe inflamarea unui scandal legat de achiziția de teren în Nana.
Rețeta e aceeași: acuzații peste acuzații care mai de care mai grave, inființarea unei comisii parlamentare care să ancheteze, la fel de neconstituțional, un contract dintre o persoană privată și o bancă, aducerea la lumină a unei discuții, post semnarea contractului, dintre președintele Băsescu și un ministru pe tema menținerii în funcție a șefului băncii, și așa circul la nivel public este garantat.

Am auzit, în spațiul propagandistic, acuzații extrem de grave: de trafic de influență, chiar de spălare de bani.
Cel mai demn și corect ar fi, pentru axa Voiculescu- Ponta- Dragnea să pună pe cineva să depună o plângere sau denunț penal cu subiect și predicat împotriva președintelui Băsescu sau, dacă doresc, chiar împotriva fiicei sale, la Parchetul General al lui Tiberiu Nițu- Șinc, fan Ponta.  Dacă sunt ilegalități, cu siguranță ele trebuie dovedite și aflate de toată lumea. Dacă nu, denunțul calomnios poate fi pedepsit cu până la 3 ani de închisoare iar producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsesc cu închisoare de până la 5 ani.

Dacă nimeni însă nu are nici măcar o urmă de demnitate, aceasta este proba cea mai clară că, pe toți acești oameni, nu-i interesează până la urmă Justiția, fapta corectă sau incorectă, legală sau ilegală, ci îi interesează numai acuzațiile nefondate și propaganda ieftină de largă intindere mediatică, cu scopul de a acoperi teme sensibile, de actualitate pentru populație, prin creare de suspiciuni nedovedite la adresa inamicului comun și familiei sale.

3. O să vă întrebați cu ce s-a ales din toate acestea Dan Voiculescu. E simplu: condamnat la cinci ani cu executare în primă instanță într-un dosar de către Justiția din România și trimis în judecată în altul- a rămas, deocamdată, în jocul cel mare.

În schimbul susținerii mediatice totale, a făcut în așa fel încât să oprească desecretizarea dosarului Dunărea Operativ, dar n-a reușit. A blocat totuși niște semnături ale Guvernului și premierului. A reușit să mai creeze un scandal în jurul președintelui Băsescu, a reușit să-l dărâme după 17 ani, pe "Mitică la brutărie", care l-a înfundat în dosarul șantajului și poate că va lua și meciurile. Cel mai probabil, alături de PSD, va rămâne și la guvernare după ruperea USL.

Credeți că 9 ani un alt om, în afară de Traian Băsescu, ar fi reușit să reziste, cu orice cost politic, cu prețul a două suspendări de funcție și celei mai teribile și susținute coaliții mediatice de compromitere din ultimii 20 de ani, unor personaje ca Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vîntu? Răspunsul este, evident, negativ. Istoria recentă a dovedit că n-a putut asta niciun alt Președinte al României.

Chiar dacă are viitorul politic în față, de un an și jumătate, Victor Ponta a demnonstrat aproape oră de oră că nici măcar nu poate aspira la o mică parte din tăria, tenacitatea, flerul și rezistența fantastică a omului politic Traian Băsescu. Președintele Băsescu le are în sânge. De aceea, acum, în România, chiar și după aproape un deceniu de eră politică, nimeni n-a reușit să se ridice la nivelul lui.

Ca atare, orice coalizare a lui Victor Ponta cu asemenea tip de personaje nefaste pentru România ultimilor 25 de ani va fi letală pentru viitorul lui.

România are nevoie, totuși, de oameni cinstiți.